Controversa jurisprudentiala vizeaza incidenta cauzelor de nepedepsire sau reducere a pedepselor, prevazute de art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in cazul situatiilor tranzitorii
generate de savarsirea faptelor sub imperiul legii vechi in aceasta materie (Legea nr. 87/1994) si judecate dupa intrarea in vigoare a legii noi.
2. Unele instante, luand in considerare dispozitiile art. 13 C.pen. („in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila”) au apreciat ca dispozitiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 („in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de prezenta lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul ori inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate”) sunt aplicabile si infractiunilor prevazute de Legea nr. 87/1994, prin combinarea dispozitiilor mai favorabile din cele doua legi succesive.
3. Alte instante, dimpotriva, au statuat ca, in astfel de situatii, inculpatul beneficiaza de aceste cauze de impunitate sau de reducere a pedepsei numai in cazul in care, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, este judecat pentru o infractiune de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
4. Inalta Curte a apreciat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii. Astfel, Inalta Curte a aratat ca principiul subsidiar al aplicarii legii penale mai favorabile impune aplicarea „legii” mai favorabile in ansamblu si nu doar aplicarea unora dintre „dispozitiile mai favorabile” ale acesteia. Pe de alta parte, cauzele de nepedepsire si cele de reducere a pedepselor la care se refera art. 10 din Legea nr. 241/2005, astfel cum prevede expres textul mentionat sunt aplicabile numai in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de aceasta lege, iar nu si de o alta lege. Avand in vedere ca Legea nr. 241/2005 reglementeaza si alte infractiuni, in afara celor incriminate de legea veche – Legea nr. 87/1994 –, rezulta ca incidenta cauzelor de nepedepsire sau de reducere a pedepselor trebuie numai la infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
5. Dispozitivul deciziei:
„Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si stabilesc:
In cazul faptelor savarsite sub imperiul Legii nr. 87/1994 si al judecarii lor dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art. 10 din aceasta lege numai cei in sarcina carora s-a retinut, prin aplicarea art. 13 din Codul penal, savarsirea unei infractiuni fiscale prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005. (…)”