În băncile din Bucureşti îţi ţiuie urechile a pustiu. Buluceala clienţilor e o amintire îndepărtată. Ieri, pe angajaţi îi rupea plictiseala.Prima bancă.Ciudat de pustiu. În tot sediul, o singură consilieră: Sorina. „Restul colegilor sunt
plecaţi pe teren”, zice ea. Casc ochii. „Da, pe teren, că sunt mulţi clienţi care nu-şi mai permit să plătească creditele şi trebuie să le ia banca locuinţa. Dar nasol, că nici banca nu se mai scoate că, dacă vinde locuinţele, acum ia pe ele mai puţin decât până în criză”, explică fata. Dar eu oricum n-o să fiu în situaţia asta, că vreau un credit mai mic, de nevoi personale. Sorina mă priveşte cu tristeţe, ar vrea să-mi spună ceva, dar ezită – parcă i-ar părea rău să mă piardă de client
gandul