Capitalismul este aici doar pentru a rămâne’ a scris, decenii la rând, pe frontispiciul democraţiilor occidentale. Era epoca “sfârşitului istoriei”, a
prognozelor ultraoptimiste şi a sentimentului că nimic rău nu se mai putea întâmpla. Generaţii după generaţii s-au trezit dimineaţă de dimineaţă pentru a produce, ca într-un imens matrix, acelaşi lucru, de fiecare dată: bunăstare.
Apoi, ca din senin, piesele au început să cadă în cascadă, de parcă cineva aranjase un joc de domino menit să prăbuşească totul în jurul său. Vocile savante i-au spus “criza creditelor subprime”, nimeni nu prea a înţeles ce mai e şi cu grozăvia asta, o vreme lunile au trecut în inerţie, după care a coborât dezastrul.
evz