Vânzarea este un contract consensual, respectiv „vinderea este perfectă … îndată ce părţile s-au învoit …”, deci poate fi încheiat prin simplu acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi şi fără remiterea
lucrului vândut şi a preţului în momentul încheierii contractului. Adică vânzarea nu este un contract solemn şi nici real.
Prin excepţie de la principiul consensualismului în cazurile special prevăzute de lege, vânzarea devine un contract solemn. De exemplu terenurile, indiferent că sunt situate în intravilanul ori extravilanul localităţilor şi indiferent de întinderea suprafeţei pot fi înstrăinate, dobândite, prin acte juridice între vii sub sancţiunea nulităţii absolute, virtuale, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică.
În legătură cu forma contractului de vânzare-cumpărare mai precizăm că, dacă necesitatea unei anumite forme, de exemplu act notarial, rezultă numai din înţelegerea părţilor, el nu se transformă în contract solemn. O asemenea înţelegere are numai semnificaţia amânării încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi deci reprezintă un antecontract.
Vânzarea este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui. Deci, prin efectul realizării acordului de voinţă şi independent de predarea lucrului vândut şi de plata preţului se produce nu doar încheierea contractului dar operează şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător; „proprietatea este de drept strămutată” de la vânzător la cumpărător „îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”.
atac