Critici la motivarea deciziei CCR in cazul Sosoaca – Opinie avocat Coltuc

Critici la motivarea deciziei CCR in cazul Sosoaca

Critici la motivarea deciziei CCR in cazul Sosoaca – Opinie avocat Coltuc

Critici la motivarea deciziei CCR in cazul Sosoaca
Critici la motivarea deciziei CCR in cazul Sosoaca

 

Din prima pagină a motivării nu aflăm nimic relevant, decât că se judecă o contestare depusă de „doamna Amalia Bellantoni”. Te aștepți să vezi ce-i reproșează „doamna cu tigaia” de la protestele din pandemie. Și apoi curtea să delibereze dacă se susțin acuzele sau nu…. nu? Aiurea. Tot ce aflăm e că petenta a reclamat că unele semnături prezintă unele similitudini…. Atât. Acuză pe care CCR o lasă în coadă de pește, fără să ne zică nici dacă s-a dovedit, nici dacă ba (pentru că oricum nu era de competența sa, ci a BEC, instituție de la care dosarul primise viza.)

De la această firavă contestație, judecătorii fac o piruetă prin care ne spun că acelea sunt criterii de formă, dar ei se vor referi în cele ce urmează la fond.

Teza lor de căpătâi e că au de apărat „valorile democrației” – prin cel mai anti-democratic mod cu putință: împiedicarea de alegeri libere. Și că aceste „valori” nu pot fi concepute fără Uniunea Europeană și NATO. Cea din urmă e invocată hilar prin expresia latină „manu militari” (cu mână armată), ca un fel de garant al lui „democracy” cu armele și bazele militare americane. Deci e fără ocol descris un regim de ocupație cu o democrație supervizată de o juntă constituită din pușcași marini, care ne apără sfânta democrație să nu ne-o ia rușii.

Tema cu cele două – NATO și UE – se va regăsi obsesiv în textul lor, deci mă simt obligat să explic în locul lor baza firavă pe care și-au construit„raționamentul”. România a aderat la UE abia în 2007 și, evident, a avut Constituție încă din 1991, cu mici amendamente ulterioare. În textul Constituției există două articole despre cele două instituții supra-naționale: 148 și 149. În ele sunt referiri mai mult tehnice, aproape banale, despre cum aderarea se va face prin legi votate de Parlament. (Sunt amendamente care datează dinainte de intrarea propriu-zisă!) Și alte sub-puncte despre cum tratatele pe care le vom semna vor avea prioritate în fața unor legi interne, despre cum vom putea adopta moneda euro în locul leului. Despre NATO se spune doar că vom adera tot prin votul Parlamentului. Atât și nimic mai mult!

Nu reiese de nicăieri că NATO și UE sunt scopul pentru care s-a născut poporul român și pentru care s-a constituit statul. Nu reiese că fără ele nu mai avem valori de niciun fel, devenind un loc viran și un vid axiologic. Nu scrie că toți cetățenii sau demnitarii trebuie să facă ceva special față de acele organizații – să le iubească, să le slujească, să li se supună necondiționat. Nimic de genul. Fac precizarea pentru că am impresia că judecătorii Curții au mizat tocmai pe această necunoaștere a Constituției de către cetățeni când au respins un candidat pentru orice motiv în legătură cu cele două organizații.

Dacă citiți cele două articole pomenite din Constituție, vi se va părea cu atât mai absurdă prima motivare sugerată pentru respingere. Anume: „lipsa atașamentului la valorile constituționale”. Deci CCR pune semnul egalității între NATO & UE și însăși esența Constituției României. Cine nu e cu ele, n-are valorile noastre. Cel puțin nu e atașat lor.

Cerința atașamentului e orwelliană. Ți se cere nu doar să-l respecți pe Fratele cel Mare, să te temi de el. Dar să-l și iubești. E o aberație ce nu trebuie bagatelizată, pentru că vine în prelungirea ideologiei neo-marxiste, care cere pedepse pentru „discursul urii”. Așadar, ți se cere să dovedești că iubești democrația, prin a arăta că iubești NATO, o structură războinică din care țări democratice ca Austria, Elveția, nici nu visează să facă parte. Cum poți dovedi că nu urăști? Nu poți. Asta decid „instanțele”. Și dacă n-ai atașament – ești „contrar Constituției” deci, dușman al poporului.

După care încep acuzele concrete din dosarul de urmărită a pârâtei Șoșoacă. Încep bine, cu o formulă dragă lui Stalin: „e de notorietate că…” (Stalin avea formula „se știe că…” prin care era scutit să mai demonstreze ce-i trecea prin cap.)

Nu e grozav că o instanță care nu te citează și nu-ți dă drept de apel și contestare, își începe rechizitoriul cu o concluzie extrasă dintr-un zvon!? „Se menționează” (de către cine!??) „că este de notorietate comportamentul doamnei…”. (Adică? Toată lumea a auzit de ea. Deci e vinovată.)

A doua acuză a inchiziției staliniste e că Șoșoacă a fost cu soțul (!) invitată de onoare la o recepție la Ambasada Rusiei. (Ce treabă are soțul, de care a divorțat deja…. „lucru de notorietate”, ca să-i citez) cu Ambasada și cu Președinția!? Scrie în vreo lege că n-ai voie să mergi la o ambasadă înainte să candidezi? În ce articol, ce paragraf!? Dar cum sunt lăsați să candideze cei care au fost la alte ambasade!?

După care CCR ne povestește un vag „scandal la Palatul Parlamentului”. (Când!? În ce zi!? Cu cine a fost scandalul!?) Oameni buni, e text juridic, în baza căruia s-a decis cine să NU fie președintele României, nu bârfă la o cafea! Acești oameni primesc lefuri nesimțite și pensii de belferi ca să scrie că au auzit de un scandal la televizor!!

Mai mult, ni se spune că Șoșoacă (în acea zi neprecizată) „a avut calitatea de agresoare”. (Pe cine a agresat!? Ce instanță a decis că a fost ea agresoare și nu agresată!? Sau dacă a existat o agresiune…)

Culmea, chiar în fraza imputată la presupusul scandal, „agresoarea” se plânge că nu e destulă democrație în România. Deci militează pentru „valorile democratice”… E de-a noastră, nu?

De la scandalul misterios, rechizitoriul CCR trece la relatarea celui cu Gorraci de la Rai Uno. În continuare sunt stupefiat că instanța cea mai înaltă a țării mele redactează elucubrații pe baza unor lucruri văzute la televizor.

Fără cea mai vagă probă și prezumție de nevinovăție, Curtea speculează că Șoșoacă a agresat și răpit niște persoane. E o acuză șocant de gravă, nedovedită de nicio instanță. Diana Șoșoacă n-a fost condamnată pentru răpire nicăieri pe glob. Știu că fostul soț a fost judecat pentru disputa cu polițistul și am impresia achitat sau a primit o pedeapsă minoră. În tot cazul, nu ea.

Ditamai Curtea Constituțională se apucă să relateze ce a strigat Șoșoacă la soț: „Silviu, încetează!” (Ce relevanță are asta și ce dovedește!? Că nici nu îi e defavorabilă. A intervenit pentru calmarea unei alte persoane. Ce e neconstituțional în asta!?) Dacă oprim oamenii pentru insulte sau scandaluri să candideze, cum l-ați validat pe Băsescu, stimați judecători!?

Mai grav, Șoșoacă ar fi zis: „nu dau doi bani că sunteți (de la) presă”. Bravo ei. Nici eu nu dau. (Scandalul avea loc în casa ei, chiar nu valora nimic calitatea musafirilor pentru ce aveau ei de împărțit.)

La patru ani de la farsa Covid, cineva încă îi mai reproșează că a făcut deranj în pandemie. Că a întârziat vaccinul de pe urma căruia între timp au murit sau au fost îmbolnăviți atâția oameni. Pe ce lume trăiesc bezmeticii ăștia!? Și în ce lege scrie că nu poți candida dacă n-ai crezut în Covid, dacă ai întârziat vaccinarea sau ai incitat la revoltă!? Nu e dreptul cetățeanului de a protesta față de îngrădirea libertăților!? Unde a fost curtea când era sechestrat în casă un popor întreg pentru o răceală!? Cum ne-a apărat Curtea sau UE sau NATO drepturile și „valorile” atunci!?

Ia să mai vedem: de ce nu mai are voie Șoșoacă să candideze!?

Că a contribuit la „diseminarea propagandei ruse prin discreditarea NATO, fapt ce a pus România într-o poziție dificilă la nivel internațional”. Vasăzică a discreditat NATO. Păi, iertați-mă, dar dacă organizația aia de milioane de militari e discreditată de vorbele unei singure femei, nu face nici cât o ceapă degerată.

Și în ce constă discreditarea? Că a zis că România va fi veșnică după ce Europa (în sensul de UE) va dispărea? Să sperăm că așa va fi – nu văd de ce ar trăi România mai puțin decât o organizație creată acum câteva decenii, care se transformă într-o închisoare a popoarelor. Și cum adică a pus țara într-o situație dificilă!? Au râs de noi „partenerii occidentali” că o avem pe Șoșoacă? Din nou…. în ce articol din Constituție e sintagma „partenerii occidentali” și obligația candidaților să îi facă pe aceia să se simtă cumva!?

De la acuze bazate pe zvonuri și secvențe video filmate cu telefonul, Curtea trece direct la calomnie. O descrie pe candidată ca „instabilă”. Termenul medical nu a fost dovedit de nicio clinică. E ca și cum o Curte Constituțională ar declara-o nebună.

I se reproșează că a primit un premiu de la publicația Sputnik. Din nou… în ce lege scrie că nu poți candida, dacă ai primit premiu de la Sputnik!? Și ce control are un candidat ca să NU primească premii de la un site!?? Cum se poate opune?

Acuza care li se pare grea de tot judecătorilor inchizitori e că Șoșoacă a cerut ieșirea din UE. Păi în acest caz, ce facem cu toți politicienii britanici, care au susținut și pus în practică BREXIT? Ei sunt în afara valorilor democratice? Mai pot candida la vreo funcție în țara lor, în opinia „onoratei” curți!?

Tot delirantă e și acuza că Șoșoacă a jignit NATO când a descris-o ca pe organizația „cea mai agresivă, periculoasă și potențial distructivă…” Unde-i neadevărul? Milioanele de morți din Irak, Serbia, Afganistan…. stau mărturie. Dar ce lege interzice candidaților să își exprime opinia despre o organizație militară supra-națională!?

 

 

Tot un delict de opinie care i se pune în cârcă Dianei Șoșoacă e predicția că Rusia va avea graniță directă cu România. Perfect plauzibil la cum merge războiul. Și pentru observația că „UE e aservită SUA. Este o colonie, care joacă rolul de prostănacul Americii”. (Mi se pare o simplă observare a unei evidențe.) Iarăși: în baza cărei legi oprești candidatul din cursă că a ironizat o organizație străină!?

După ce mai repetă șocanta informație că a fost Șoșoacă la ambasada Rusiei (parcă nevenindu-le a crede) judecătorii se lansează în presupuneri bazate pe bârfe. Țineți-vă bine, e formulare dintr-o motivare a unei sentințe de importanță istorică a Curții: „În spațiul public (unde??) sunt făcute afirmații (de către cine??) inclusiv în legătură cu colaborarea doamnei Șoșoacă (ce fel de colaborare? în ce constă!??) cu persoane influente din țară și străinătatea… (cum îi cheamă!???)”… care „i-a fost facilitată (cum??) organizarea de evenimente în Europa (cum intri dinspre Asia, pe dreapta…) cu mesaje pro-ruse (care!?).

Și scrierea continuă în același stil al notelor informative la Securitate cu se pare că se bănuiește că ar fi…. Sunt insinuări care ar vrea să spună că respectiva doamnă e agentă străină. Doar că o acuză atât de gravă trebuie probată de un tribunal pentru că infracțiunea de înaltă trădare se pedepsește cu ani grei de închisoare. Magistrații nu pot arunca vorbe, chipurile auzite de ei „în spațiul public” – care poate fi și tramvaiul 16 și Piața Matache… Nu pentru asta le plătim salarii uriașe.

Delirul cu pretenție de justiție inatacabilă continuă cu altă calomnie – că Șoșoacă e agentul unor servicii militare ruse. Curtea citează un obscur grup de lobby, Robert Lansing, de care n-am auzit de când sunt și chiar consum presă în exces de atâția ani. Care ONG nici el nu pretinde că ar avea vreo dovadă, ci face presupunerea că

„este probabil ca doamna Șoșoacă să fi intrat în atenția serviciilor secrete rusești ca fostă membră a partidului de extremă dreapta neonazist antisemit prorus Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) din care a fost exclusă”…

Vasăzică „inculpata” n-a fost judecată vreodată pentru înaltă trădare, nu s-a dovedit în niciun fel calitatea de agent al nimănui. Dar Curtea citează presupunerea unui ONG că ea ar putea fi intrat în atenția serviciilor. Ba că a fost și citată laudativ de răposatul Prigojin, șeful mercenarilor Wagner. Iarăși, la fel ca la acuza că a fost premiată de Sputnik: cum faci să nu intri în atenția unui serviciu și cum faci să nu te citeze cineva!?

Dar fraza aberantă citată de la obscurul ONG Lansing conține o grozăvie mai mare. Pentru că judecătorii CCR iau de bună afirmația că AUR e un partid neonazist, antisemit, pro-rus. Atunci de ce aceeași curte a avizat candidatura la președinție a chiar liderului său, George Simion!? Că după logica lor trebuia scos în afara legii. Ori ONG-ul citat aberează și partidul nu e nazist, și atunci mărturia lor despre Șoșoacă poate fi și ea ignorată; ori ce spune ONG-ul e literă de lege și li se aplică egal tuturor candidaților. Cum e lăsat să candideze un neonazist și oprit altul!?

la oră!?

Tot fără bază constituțională e și referirea la discursul din Parlamentul European în care candidata a cerut neutralitate pentru România. Aici iarăși magistrații dezinformează. De fapt, încearcă să acrediteze ideea pentru neștiutori că actuala Constituție ar spune ce nu spune. Anume că nu putem ieși din NATO și UE niciodată și nici nu le putem critica în vreun fel. Cum am spus deja mai sus, articolele 148 și 149 vorbesc doar despre cum urma să intrăm în ele – prin ce proceduri. Nu că ieșirea din ele ar fi imposibilă prin vreo prevedere din actuala constituție.

Profesionalismul curții e la un așa nivel că în Motivare e citat site-ul de știri „ura.ru”. (Ura și la gară.) Aș fi curios care e jurisprudența Curții Constituționale? Citesc zilnic ura.ru și își notează din el una alta, sau au dată Google după „Șoșoacă cu botniță” și le-a ieșit site-ul ăla la căutare!?

Și ce lege interzice cuiva să candideze dacă a purtat botniță!? Absurdul e colosal: la precedentele alegeri n-am putut să votez că n-am vrut să port botniță în școala unde se ținea votarea. La cele de acum nu poate candida cineva pentru că a purtat botniță. Parcă suntem în bancul cu iepurașul și șapca.

Cireașa de pe tort e când magistrații Curții Constituționale îi reproșează candidatei  că a mers cu viteză mare în localitate! Se știe că nu poți conduce România dacă nu ai carnet de conducere. Ăștia sunt judecători constituționali sau polițiști la circulație!?? Cine e în completul ăla, Marian Godină!?? Cum să treci într-o hotărâre de constituționalitate că era limita de 40 km la oră în localitatea respectivă!?? Sigur n-a fost zonă rezidențială cu 30 la oră!?