Primul reclamant a inceput sa execute o pedeapsa cu inchisoarea de 7 ani in octombrie 2007. In data de 8 ianuarie 2012, executarea pedepsei acestuia a fost intrerupta, ca urmare a liberarii conditionate. Conform celor mai recente informatii prezentate de cel de-al doilea reclamant, acesta executa o pedeapsa cu inchisoarea si este detinut la Penitenciarul Ploiesti.
In ianuarie 2000, reclamantii au fost implicati intr-o actiune care a fost intens mediatizata, numita „Afacerea Portbagajul“. R.V., prietenul reclamantilor, a fost rapit si supus unor rele tratamente, timp de aproape 5 saptamani, de catre oameni platiti de un om de afaceri, B.M., pentru a recupera bani pe care acesta i-ar fi furat din portbagajul unei masini apartinand omului de afaceri.
In seara zilei de 11 ianuarie 2000, cu putin timp inainte de miezul noptii, R.V. a primit un telefon de la unul dintre prietenii lui., D.C., care l-a informat ca este invitat la sediul firmei lui B.M. pentru a clarifica situatia banilor furati. R.V. a acceptat invitatia si a mers la locul indicat. Imediat dupa ce a ajuns, R.V. a admis sub amenintari ca el furase banii impreuna cu o alta persoana. Din acel moment, a fost tinut prizonier, sub paza permanenta a unor oameni platiti de B.M., in diferite cladiri din Bucuresti.
La 7 februarie 2000, acesta a fost dus la o vila apartinand lui B.M. din Breaza. In data de 14 februarie 2000, profitand de un moment de neatentie din partea celor care il pazeau, R.V. s-a urcat pe fereastra de la toaleta si a reusit sa fuga.
11. Imediat dupa fuga lui R.V., B.M. a parasit tara pentru a evita arestarea.
Printr-un act de acuzare emis la 25 mai 2000 de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova, reclamantii si alti 10 inculpati au fost acuzati de asociere pentru savarsirea de infractiuni in temeiul art. 323 din Codul Penal si de lipsire de libertate in mod ilegal in temeiul art. 189 din Codul Penal. S-a dispus, de asemenea, arestarea lor. Reclamantii nu au putut fi arestati intrucat se ascundeau in Moldova.
Printr-o hotarare pronuntata la 15 februarie 2002, Tribunalul Bucuresti i-a achitat pe reclamanti. Acesta i-a gasit pe ceilalti inculpati vinovati si i-a condamnat la pedepse cu inchisoarea.
Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a introdus apel pentru a obtine, intre altele, un verdict de vinovatie pentru reclamant.
Curtea de Apel Bucuresti a admis in parte apelul, dar a mentinut verdictul de nevinovatie pentru reclamanti.
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a formulat recurs, urmarind in continuare condamnarea reclamantilor.
La 13 octombrie 2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis in parte recursul formulat de procuror, a casat hotararile primelor doua instante cu privire la achitarea reclamantilor si a retinut dosarul pentru o noua analiza fara a stabili o data pentru o noua sedinta. Aceasta i-a gasit pe reclamanti vinovati si i-a condamnat pe fiecare la o pedeapsa de 7 ani de inchisoare.
Reclamantii s-au plans ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a asigurat un proces echitabil, deoarece a reexaminat cauza si le-a inrautatit situatia fara sa ii asculte sau sa le permita sa aduca probe in apararea lor. Acestia si-au intemeiat rationamentul pe art. 6 § 1 si § 3 din Conventie.
Curtea observa ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 a) din Conventie. In continuare, Curtea subliniaza ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.
Curtea retine la inceput ca cerintele de la art. 6 § 3 trebuie vazute ca aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 si, prin urmare, plangerile reclamantilor in temeiul art. 6 § 1 si § 3 ar trebui examinate impreuna
Curtea reitereaza ca modul de aplicare al art. 6 la procedurile in fata instantelor de recurs depinde de trasaturile speciale ale procedurilor implicate; trebuie sa se tina seama de totalitatea procedurilor din ordinea juridica interna si de rolul instantei de recurs in cadrul acesteia.
Cu toate acestea, Curtea a sustinut ca atunci cand unei instante de recurs i se solicita sa examineze o cauza in ceea ce priveste faptele si dreptul si sa faca o evaluare completa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului, aceasta nu poate, din perspectiva unui proces echitabil, sa stabileasca in mod corespunzator aceste probleme fara o evaluare directa a probelor prezentate in persoana de catre un inculpat care sustine ca nu a comis fapta pretinsa a fi o infractiune.
In plus, Curtea considera ca in stabilirea acuzatiilor in materie penala ascultarea inculpatului in persoana ar trebui, oricum, sa fie regula generala. Orice derogare de la acest principiu ar trebui sa fie exceptionala si supusa unei interpretari restrictive. Curtea adopta aceasta opinie in special pentru ca reclamantii riscau inchisoarea si chiar au fost condamnati la o pedeapsa de 7 ani de inchisoare, ceea ce, evident, atragea un grad semnificativ de stigmatizare.
Prin urmare, pentru a stabili daca a avut loc o incalcare a art. 6 in prezenta cauza trebuie examinat rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si natura problemelor pe care a fost solicitata sa le judece.
Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei
Reclamantii s-au plans, in temeiul art. 5 din Conventie, de faptul ca au fost arestati in baza unui ordin emis de un procuror care, conform Constitutiei Romaniei, nu putea fi considerat magistrat.
Acestia au pretins ca arestarea lor a fost ordonata printr-un act de acuzare, contrar legislatiei romanesti. In aceasta privinta, Curtea retine ca actul de acuzare care ordona arestarea lor a fost emis la 25 mai 2000, in timp ce cererea lor a fost depusa la Curte la 5 aprilie 2004.
Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
Curtea retine ca in prezenta cauza acordarea unei reparatii echitabile nu poate fi bazata decat pe faptul ca reclamantii nu au beneficiat de garantiile de la art. 6. Desi Curtea nu poate specula care ar fi fost rezultatul procesului daca pozitia ar fi fost alta, aceasta considera ca reclamantii au suferit un prejudiciu moral.
Cheltuieli de judecata
Potrivit jurisprudentei Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecata numai in masura in care s-a stabilit caracterul real, necesar si rezonabil al acestora.
In prezenta cauza, tinandu-se seama de documentele de care dispune si de criteriile mentionate mai sus, Curtea respinge cererea pentru cheltuielile de judecata depusa de al doilea reclamant si considera ca este rezonabil sa acorde suma de 8.000 RON (echivalentul a 1.900 euro) primului reclamant pentru acoperirea cheltuielilor de judecata efectuate in actiunea in fata Curtii.