Expert tehnic judiciar

Expert tehnic judiciar

Expert tehnic judiciar

(1) La cerere, poate dobândi calitatea de expert tehnic judiciar într-o anumită specialitate:

a) persoana care a dobândit de la alte ministere sau instituţii publice de specialitate autorizarea de a realiza lucrări în specializarea pentru care susţine interviul;

b) persoana care a dobândit calitatea cerută pentru desfăşurarea activităţii în acea specialitate, prevăzută în nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, în condiţiile legii speciale ce reglementează organizarea şi desfăşurarea unei activităţi sau profesii şi modul de acces în aceasta;

c) persoana care are titlul de academician, profesor universitar sau conferenţiar universitar, doctor docent ori doctor în specialitatea respectivă.

(2) Dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în condiţiile alin. (1) are loc cu susţinerea unui interviu organizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care are drept scop verificarea gradului de însuşire a dispoziţiilor din codurile de procedură civilă şi penală referitoare la expertiză, precum şi a prevederilor din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, precum şi drepturile şi obligaţiile experţilor.

(3) Pentru înscrierea la examenul sau, după caz, interviul pentru dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar, candidaţii plătesc o taxă al cărei cuantum este stabilit prin ordin al ministrului justiţiei. Sumele astfel colectate sunt evidenţiate într-un fond distinct şi sunt folosite pentru plata cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea examenului sau interviului. Sumele nefolosite până la sfârşitul anului sunt reportate pentru anul următor cu aceeaşi destinaţie.

(4) Prevederile art. 11 se aplică în mod corespunzător şi pentru persoanele care au dobândit calitatea de expert tehnic judiciar cu scutire de examen, în condiţiile prezentului articol.

OG 2 2000 „Legea experţilor tehnici” actualizată prin:

Legea 208/2010 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară din 11 noiembrie 2010, Monitorul Oficial 784/2010;

Legea 178/2009 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară din 13 mai 2009, Monitorul Oficial 335/2009;

ABTINERE PRIM PROCUROR

ABTINERE PRIM PROCUROR

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4qCBsM4i2Jz

Abtinere prim procuror

Poziţia judecătorului sau a procurorului chemat să judece ori să instrumenteze o cauză trebuie să fie complet obiectivă.

Pentru a asigura deplina obiectivitate în înfăptuirea actului de justiţie şi a proteja drepturile părţilor, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care magistratul, datorită unor împrejurări de natură personală, nu poate participa la judecarea sau instrumentarea unui dosar precum şi formele procesuale de rezolvare a unei astfel de situaţii.

Aceste cazuri se găsesc înscrise în art. 24-27 din Codul de procedură civilă, art. 47-49 din Codul de procedură penală, art. 105-106 din Legea 161/2003 [4] privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, modificată prin Legea 144/2007 precum şi în art. 49 alin.2 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii [5].

Mijloacele procesuale pentru rezolvarea situaţiilor de incompatibilitate a judecătorilor şi procurorilor prevăzute de Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală sunt: abţinerea, recuzarea şi strămutarea.


Un expert refuza expertiza

Un expert refuza expertiza

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/fq1yN4JxVxg

Un expert refuza expertiza

  1. Situatia procesuala a expertului si a martorului este acelasi ambii fiind considerate terti sau subiecti secundari intr-o cauza ce se judeca indeplinind activitati ajutatoare.
  2. Atit martorul cit si expertul fac parte din aceeasi categorie procesuala a mijloacelor de proba.
  3. Concluziile expertizei precum si depozitiile martorilor nu au putere probanta absoluta si relevant , fiind supuse liberei aprecieri a organului judiciar asemenea celorlalte probe .
  4. Ambii au reguli procesuale comune (sunt citati in mod identic, obligatiile lor procesule sunt considerate indatoriri cetatenesti , pot exista aceleasi motive pentru care anumite persoane nu pot fi experti sau martori

In privinta deosebirilor dintre martor si expert sunt emise numeroase pareri legate de competent stiintifica , de faptul ca expertul poate fi inlocuit , in timp ce martorul nu poate fi. Deosebirile esentiale dintre experti si martori sunt:

Informatiile detinute de martori sunt independente de activitatea judiciara , marturia lui se datoreste intimplarii , care a auzit sau a vazut aspect care intereseaza cauza. Un martor relateaza unele fapte , in timp ce expertul explica provinienta lor , emite pareri specializate cu privire la ele. Iar munca lui isi are originea in activitatea desfasurata de organul publiciar.

Expertul are dreptul pe care martorul nu le are (- dreptul de a cerceta dorsarul cauzei, de a asista la dezbateri, de a cere lamurire partilor organelor judiciare).

Expertul indeplineste o functie arhiva in timp ce martorul are o pozitie procesuala pasiva.

 


Conflict de interese

Conflict de interese

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Q5by2Jbus4T

Conflict de intereseConform art. 70 din  Legea 161/2003 , conflictul de interese consta in situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

Conflictul de interese poate sa apara si in forma „personala”, in sensul ca un functionar poate avea competenta legala de a realiza un anumit act, dar datorita unei situatii/circumstante personale nu poate fi obiectiv. In aceasta situatie, el trebuie sa invoce conflictul de interese si sa se abtina/retraga de la realizarea respectivului act.


Cerere de abtinere

Cerere de abtinere

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/NU9rFLPQU46

Cerere de abtinere

Procurorul este obligat sa declare procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.  Declaratia de abtinere se face de îndata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Prin recuzare se întelege manifestarea de vointa a uneia din parti prin care se solicita ca persoana incompatibila sa nu faca parte din completul de judecata sau din constituirea instantei de judecata.

Daca persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, ea poate fi recuzata atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul judecatii, de oricare dintre parti, de îndata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate (art. 51 C. proc. pen.).

Cererea de recuzare se face oral sau în scris, cu aratarea pentru fiecare persoana în parte a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzarii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecatori care compun completul de judecata. Nerespectarea acestor conditii sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formularii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul în fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat.

Completul în fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

Procedura de solutionare în cursul judecatii (art. 52 C. proc. pen.) pentru solutionarea declaratiei de abtinere si a cererii de recuzare se desemneaza un alt complet de judecata, care, va judeca în sedinta secreta, de îndata, ascultând concluziile procurorului când este prezent în instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carui recuzare se cere. Când abtinerea sau recuzarea priveste cazul când persoanele care se abtin ori sunt recuzate sunt soti, rude sau afini între ei, pâna la gradul al patrulea inclusiv, instanta, admitând recuzarea, va stabili care dintre persoanele în cauza nu va lua parte la judecarea cauzei.


Abtinere/recuzare expert contabil

Abtinere/recuzare expert contabil

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CFK5qqpR9g5

Abtinererecuzare expert contabil

Abţinerea ca procedură constă în declaraţia expertului care trebuie făcută de îndată ce constată că se află într-un caz de incompatibilitate. Împrejurările privind abţinerea de la efectuarea expertizei contabile se comunică preşedintelui instanţei .Declaraţia de abţinere se face de îndată ce expertul contabil a luat cunoştinţă de existenţa situaţiei de incompatibilitate.

În cazul în care expertul contabil incompatibil nu a făcut declaraţia de abţinere de a participa la efectuarea expertizei, poate fi recuzat în cursul urmăririi penale şi al judecării, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat de existenţa cazului de incompatibilitate.

Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de instanţa de judecată fără participarea expertului care a declarat că se abţine sau este recuzat. Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată , ascultându-se procurorul, când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şipărţile, precum şi expertul care se abţine sau a cărui recuzare se cere. Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac

           Cazurile de abtinere a expertilor contabili in cazul expertizei judiciare in procesul penal sunt similare cu cazurile de recuzare si anume:
– cand el, sotul sau, ascendentii sau descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii, sau este sot, ruda sau afin pana la al patrulea grad inclusiv cu vreuna dintre parti
– cand se afla in vreunul dintre cazurile prevazute in art. 100 din legea de organizare judecatoreasca
– cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin al uneia dintre parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii
– daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu cea care se judeca, sau daca au o judecata la instanta unde una din parti se judeca
– daca intre aceleasi persoane si una dintre parti a fost un caz de judecata penala timp de cinci ani inaintea recuzarii

– daca este tutore, curator sau consilier judiciar al uneia dintre parti
– daca si-a spus parerea cu privire la pricina care se judeca
– daca a primit de la una dintre parti daruri sau fagaduieli de daruri sau altfel de indatoriri
– daca este in vrajmasie intre el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv si una dintre parti, sotii sau sotiile acestora pana la al patrulea grad inclusiv.