Abţinerea judecătorului

abţinere, obligaţie a judecătorului de a se retrage de la judecarea unei cauze civile, în prezenţa unor motive strict determinate de lege. Abţinerea se bazează pe aceleaşi motive ca şi recuzarea. Abţinerea poate fi solicitată de judecător înainte ca părţile să formuleze vreo cerere de recuzare; dacă recuzarea s-a solicitat totuşi mai înainte, judecătorul poate declara că se abţine. Abţinerea are aceeaşi procedură de realizare ca şi recuzarea. Asupra cererii de abţinerea instanţa se pronunţă printr-o
încheiere care nu este susceptibilă de nicio cale de atac.

abţinere – obligaţie care revine judecătorului, procurorului, organului de cercetare penală, grefierului de şedinţă, incompatibil, potrivit legii, de a se abţine de a participa la procesul penal, arătând totodată cazul de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Conform regimului stabilit de art. 50-54 C. proc. pen., declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate. Dacă persoana care se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate stabilite de lege nu declară că se abţine, poate fi recuzată. v. şi incompatibilitate, recuzare.

abţinere, obligaţia persoanei incompatibile, potrivit legii, de a se abţine să participe la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate (art. 50, C.p.p.). A. judecătorului, asesorului, procurorului sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine. Examinarea declaraţiei de a. se face de îndată, ascultîndu-se procurorul cind este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine. Dacă a. se admite, instanţa va stabili în ce măsură actele Îndeplinite sau măsurile dispuse se menţin. Dacă a. priveşte întreaga instanţă, declaraţia de a. se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, dacă găseşte a. Întemeiată, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs a. încheierea prin care s-a admis sau s-a respins a. nu este supusă nici unei căi de atac (art. 52, C.p.p.). în cursul urmăririi penale asupra declaraţiei de a. a organului de cercetare penală se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală iar asupra declaraţiei de a. a procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior. Decla-iaţia de a. se soluţionează In cel mult 3 zile printr-o ordonanţă. Aceleaşi reguli se aplică în mod corespunzător şi în privinţa expertului sau interpretului (art. 54 C.p.p.).

ABŢINERE, obligaţia judecătorului care cunoaşte că într-o anumită cauză există un motiv de recuzare împotriva sa, de a se retrage de la judecarea acelei cauze. Abţinerea se bazează pe aceleaşi motive ca şi recuzarea. Abţinerea poate fi solicitată de judecător înainte ca părţile să formuleze vreo cerere de recuzare; dacă recuzarea s-a formulat, totuşi, judecătorul poate declara că se abţine. Abţinerea are aceeaşi procedură de soluţionare ca şi recuzarea.