Clauze abuzive VolksBank

 

Judecătoria sectorului 2 al Capitalei a declarat abuzive unele clauze din contractele elaborate de Volksbank România prin care banca a putut majora dobânzile, dar şi pe cele referitoare la aplicarea comisionului de risc, dând câştig de cauză ANPC, care a reprezentat 19 clienţi ai băncii. Judecătoria sectorului 2 al Capitalei a admis sesizarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) împotriva Volksbank România, acţiune depusă în instanţă de autoritate după ce a fost sesizată prin 19 plângeri formulate de clienţii băncii, potrivit minutei instanţei.

Astfel, instanţa a constatat că există clauze abuzive în contractele analizate, potrivit unei decizii din 11 mai a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti. Pentru clauzele abuzive, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în baza articolului 13 alineatul 1 din Legea 193/2000, a aplicat băncii o amendă contravenţională în valoare de 1.000 de lei. De asemenea, judecătorul a obligat Volksbank să modifice contractele analizate şi să înlăture clauzele constatate ca fiind abuzive. Sentinţa poate fi atacată cu recurs la Tribunalul Bucureşti.

„Banca îşi rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se aplică de la data comunicării”, este una dintre clauzele considerate abuzive de instanţă, în cazul tuturor reclamanţilor. De asemenea, instanţa a declarat abuzivă şi clauza din Convenţie care stabilea că: „Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, afişând noua rată la sediile sale; rata dobânzii curente astfel modificată se aplică de la data afişării”.

În plus, instanţa a stabilit că şi alte clauze din contract cum ar fi cele care stabilesc majorarea sumei de plată în cazurile în care împrumutatul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a sumei precizate, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate, ori în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute, care în opinia băncii face să devină improbabil ca împrumutatul să-şi poată îndeplini obligaţiile asumate, banca poate obliga împrumutatul să plătescă sume suplimentare.

Judecătoria a stabilit că sunt abuzive şi clauzele prin care banca solicită sume suplimentare din cauze cum ar fi cele în care „pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi”, sau prevederi şi reglementări aplicabile, „care supun Banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligaţiile sale de a acorda credite sau care schimbă baza de impozitare pentru suma principală şi dobânzi la creditele acordate sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din Convenţie cu privire la creditele acordate sau la obligaţia sa de a acorda credite în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcţionează şi este organizată banca”.

Tot abuzivă a fost considerată şi clauza prin care banca solicită compensări pentru prevederile şi reglementările care „impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezervă, depozit special sau orice cerinţă similară (de exemplu, în corelaţie sau legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor Basel) afectează activele Băncii, constituite cu sau pentru costurile băncii sau care impun băncii orice altă condiţie care afectează creditele acordate sau obligaţia sa de a acorda credite”.

Volsbank solicită compensaţii şi pentru reglementări care ar duce la „creşterea costurilor Băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziţie a oricărui credit; reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanţe a Băncii”. „În termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către Bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare astfel încât să compenseze Banca pentru creşterile costurilor, sau altor rambursări”, se specifica în clauza introdusă de bancă, pe care instanţa a declarat-o abuzivă.

Mai mult, instanţa a apreciat că şi comisionul de risc”(…) aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadenţă, pe toată perioada de derulare a Convenţiei de credit, este o prevedere contractuală abuzivă.

Neregulile bancilor constatate de Protectia Consumatorului

 

Din dispozitia secretarului de stat Constantin Cerbulescu, presedinte al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, in cursul lunii iulie 2010 s-a desfasurat un control national privind respectarea prevederilor legale din domeniul protectiei consumatorilor la prestarea serviciilor de plata de catre societatile bancare.

Au fost verificati 252 operatori economici, la 161 dintre acestia constatandu-se abateri de la prevederile legale in vigoare. Au fost aplicate 66 de amenzi contraventionale in valoare totala de 527 500 lei si 95 de avertismente. De asemenea, la 17 operatori economici s-a dispus masura opririi temporare a prestarii serviciilor de incheiere a contractelor de credit, pana la remedierea deficientelor.

Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Bucuresti a verificat 7 operatori economici. Pentru abaterile constatate au fost aplicate 5 amenzi contraventionale, in valoare de 188 000 lei si 3 avertismente.

Abateri constatate, privind:

1. Informarea consumatorilor – nerespectarea art. 25 si 26 din OG 21/1992, privind protectia consumatorilor
– informare incompleta privind unele comisioanele specificate in lista cu dobanzi, tarife si comisioane, afisata in unitate. Comisioanele erau specificate sub forma “lei/operatiune + comision BNR”, fara a se preciza valoarea comisionului. Abatere constatata la operatori economici din judetul Teleorman;
– neinscrierea in „Ghidul de tarife” a comisionului de denuntare a contractului desi in „Conditiile generale bancare pentru persoane fizice” era specificat: “in cazul in care utilizatorul de servicii bancare doreste sa denunte unilateral contractul in primele 12 luni ale contractului acesta va plati un comision de denuntare conform Ghidului de tarife” (Suceava);
– neafisarea valorii comisionului pentru plata facturii la Romtelecom (Teleorman);
– neafisarea la loc vizibil a listei cuprinzand tarifele, dobanzile si comisioanele practicate, (Teleorman);
– neafisarea autorizatiilor emise de BNR si/sau codul unic de inregistrare pentru punctul de lucru din care sa rezulte obiectul de activitate (Timis, Bacau);
– neafisarea orarului de functionare (Ilfov).

2. Informarea prealabila a consumatorilor, in scris, cu privire la conditiile contractuale – art. 97 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– neinformarea in scris cu privire la conditiile contractuale, cu minim 15 zile inainte ca utilizatorul sa devina parte la un contract cadru sau la oferta (Teleorman, Mures);
– neinscrierea in contractele incheiate cu utilizatorii a perioadei de timp pe care acestia o au la dispozitie pentru a-si insusi informatiile privind conditiile contractuale (Suceava);
– crearea de confuzie prin nebifarea in contracte sau bifarea ambelor optiuni referitoare la informarea in prealabil cu privire la conditiile contractuale (informarea consumatorilor cu 15 zile inainte de a deveni parte in contract si acordul consumatorului de a reduce cele 15 zile) (Vrancea);
– existenta in contracte a unei mentiuni prin care consumatorul declara ca a primit informatiile prealabile si, prin semnarea „Cererii de deschidere de cont”, acesta “este de acord cu reducerea termenului de 15 zile pentru transmiterea prealabila a informatiilor privind conditiile contractuale”. Din aceasta mentiune reiese ca in toate cazurile informarea se face, cu acordul consumatorilor, intr-un termen mai scurt de 15 zile. S-a constatat lipsa clauzei din care sa reiasa posibilitatea informarii consumatorului cu minim 15 zile inainte de semnarea contractului, daca acesta nu este de accord cu termenul scurtat (Vrancea);
– netransmiterea in scris sau pe un suport durabil a informatiilor referitoare la conditiile contractuale. Banca mentiona in contract, la capitolul „Informatii despre plata”, ca informarea prealabila se face prin: “aducerea la cunostinta prin publicare la loc vizibil in cadrul unitatii teritoriale” (Bistrita Nasaud);
– impunerea prin contract a reducerii termenului de 15 zile de informare prealabila prin inscrierea mentiunii: “clientul solicita expres reducerea termenului de 15 zile de informare prealabila” (Mures).

3. Incheierea unui contract cadru care trebuie sa cuprinda cel putin informatiile si conditiile de la art. 99 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– mentionarea in contract a altei instante judecatoresti decat cea abilitata sa solutioneze litigiile – sucursala bancii stipula in mod eronat in contract ca litigiile se solutioneaza la instanta din orasul in care e sediul central, ceea ce e de natura sa descurajeze consumatorii privind initierea actiunilor in instanta (Arges);
– contracte din care lipseau datele de identificare ale autoritatilor de supraveghere corespunzatoare (Vrancea, Arges);
– lipsa informarii consumatorilor privind posibilitatea solutionarii litigiilor prin proceduri extrajudiciare (sesizari depuse la ANPC sau BNR) (Vrancea);
– neprecizarea termenului de 2 luni de zile privind obligatia bancii de a notifica eventualele modificari la contract si implicit termenul in care consumatorul poate denunta contractul (Arges);
– lipsa mentiunilor privind costul total aferent denuntarii unilaterale sau modul de calcul al acestuia (Giurgiu).

4. Conditii de modificare a clauzelor contractuale – art. 101 – 104 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– modificarea clauzelor contractuale intr-un termen mai scurt de 2 luni de la notificare (Giurgiu);
– modificarea clauzelor contractuale fara notificarea clientului (Galati);
– substituirea obligatiei de notificare a modificarilor in contract cu alte proceduri neconforme cu legea, cum ar fi afisarea la sediul bancii (Giurgiu, Galati);
– anularea dreptului consumatorului de a fi notificat prin includerea unor clauze in contract cum ar fi „banca are dreptul sa modifice […] fara instiintarea prealabila a clientului” (Giurgiu);
– omiterea din contracte a clauzelor privind obligatia de a notifica modificarile (Arges);
– omiterea din contracte a clauzelor privind termenul minim de notificare privind modificarile, de 2 luni (Arges);
– omiterea din contracte a clauzelor privind dreptului consumatorului de a denunta unilateral contractul daca nu e de acord cu modificarile propuse (Arges);
– includerea in contracte a unor clauze ce prezuma acceptarea tacita a modificarilor (Galati).

5. Conditii de denuntare unilaterala a contractului – art. 105-109 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
Bancile au obligatia comunicarii unui preaviz cu doua luni inainte de reziliere, in cazul in care au initiativa rezilierii unilaterale.
– mentiuni contrare legii in contractul-cadru prin care banca isi aroga dreptul de a rezilia unilateral contractul, fara a notifica consumatorul si cu termen de aplicare imediat (Giurgiu);
– mentionarea unui termen de preaviz mult mai scurt decat cel prevazut de lege (Vrancea, Giurgiu, Salaj);
– lipsa mentiunii privind termenul de preaviz (Vrancea, Salaj).

6. Obligatiile prestatorilor de servicii de plata – art. 125 din OUG 113/2009, privind serviciile de plata
– nu se pastreaza inregistrari ale notificarilor pe durata prevazuta de lege (Bihor, Satu Mare);
– lipsa informatiilor privind termenele si modalitatile de notificare a refuzului de executie a platii (Bihor).

7. Redactarea contractelor – art. 91, lit. a) din OG 21/1992, privind protectia consumatorilor
„Contractele vor fi redactate in scris, vizibil si usor de citit, cu o marime a fontului utilizat de minimum 10, pe hartie sau pe alt suport durabil, in cel putin doua exemplare, fiind remis cate un exemplar original fiecarei parti. Culoarea de fond a hartiei pe care este redactat contractul trebuie sa fie in contrast cu cea a fontului utilizat.”
– contracte scrise cu litere mai mici decat prevede legea (Iasi, Arges, Bacau);
– utilizarea de abrevieri sau acronime care nu sunt explicate consumatorului si care pot crea confuzie in intelegerea contractului (Prahova).

8. Clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori – Legea 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori
– contracte cu clauze abuzive privind dreptul bancii de a declara scadent descoperitul de cont, cum ar fi implinirea unei anumite varste sau plecarea din tara (Dambovita)

9. Practici incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii – Legea 363/2007, privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii
– netransparenta, ambiguitate in formula de calcul a ratei dobanzii, clauze de genul „banca isi rezerva dreptul de a revizui oricand rata dobanzii in functie de evolutia indicelui de referinta …”. Pe perioada in care indicele de referinta mentionat in contract a evoluat crescator, banca a crescut rata dobanzii; cand indicele de referinta a scazut, banca nu a redus rata dobanzii (Brasov, Mures);

10. Alte abateri de la legislatia privind protectia consumatorilor, constatate la fata locului
– la contractele in derulare, consumatorii sunt informati gresit cu privire la valoarea ratei dobanzii pe modul de calcul aplicat conform prevederilor OUG 50/2010 (Timis);
– inregistrare eronata a operatiunilor de plata (banca nu a operat plata comisionului anual de administrare cont, a notificat consumatorul cu privire la existenta unor restante pe care nu le-a precizat, a ignorat cererile clientului de verificare a situatiei contului) (Sibiu);
– consumatorii nu sunt informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor serviciilor oferite astfel incat sa poata lua o decizie de cumparare in conformitate cu propriile interese (Timis);
– nefunctionarea din motive tehnice a serviciului de transfer Western Union (Timis);
– operatorul economic nu a prezentat registrul de control (Timis).

11. Legalitatea functionarii operatorului economic – art. 26 din OG 21/1992 privind protectia consumatorilor
– lipsa autorizatiei de functionare emisa de primarie (Bacau, Salaj, Teleorman);
– lipsa autorizatiei de functionare emisa de BNR (Bacau, Salaj, Teleorman).

Care sunt revendicarile clientilor BCR

 

Grupul clientilor nemultumiti de modul cum BCR vrea sa modifice contractele de credit precizeaza care sunt, concret, revendicarile acestora:

“Nu vrem refinantare, vrem sa fim tratati corect, ca parteneri, nu ca sursa de venit.

Bancile pun pe umerii nostri de buni platnici costul creditelor neperformante pentru a-si mentine o marja frumoasa de profit, ajutati de clauzele abuzive din contractele de credit.

Sa va spunem pe scurt care sunt revendicarile noastre.

Dobanda din contractele de credit apare ca suma dintre o marja fixa si o dobanda variabila de referinta, cea din urma putand fi modificata unilateral de catre banca, noi neavand nici o putere de negociere sau de control.

In primul an dobanda a fost aprox euribor+marja adica 6.4%, apoi a survenit modificarea, o data 9.1%, iar in prezent 10.3%. Dupa primul an, cerand explicatii bancii, am constatat ca dobanda variabila era de fapt o dobanda interna si nu Euribor, iar la intrebarea “din ce este formata?” pe mine personal m-a izbit raspunsul: “este secreta!”

Acest fapt contravine grav OUG 99/2007 privind clauzele abuzive din contracte, legii 363/2007 despre Practici comerciale inselatoare si Legii 193/2000 privind protectia consumatorilor, din care va pot reda cateva pasaje:

“Orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri si prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.

Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii.”

Mai mult, banca ne-a trimis o instiintare prin care ne invita sa semnam actul aditional pentru alinierea la OUG 50/2010 cu urmatoarea clauza:

Dobanda=Euribor variabil+(dobanda de referinta variabila a bancii – euribor la data intrarii in vigoare a OUG)+marja fixa din contract adica aproximativ Euribor+9% asta in momentul in care Euribor este aproape de o valoare minima istorica, fapt ce protejeaza marja de profit a bancii, dar pe noi ne poate afecta foarte grav daca (pardon…cand) Euribor-ul o sa ajunga din nou la valori de 5%.

Dorim:

1. Alinierea la OUG 50/ 2010 si stabilirea dobanzii ca fiind Euribor+ marja fixa din contractele de credit.

2. Restituirea comisionului de acordare a creditului

3. Stabilirea comisionului de administrare cont la o valoare rezonabila raportata la valoarea soldului, nu a creditului initial.

4. Eliminarea comisionului de rambursare anticipata si comisionului de risc

5. In cazul restantelor, penalitatile sa fia raportate ca procent din valoarea sumelor restante, nu la valoarea creditului cum se intampla in prezent cand ne trezim cu zeci/sute de euro de plata daca intarziem cateva zile.

6. Eliminarea clauzelor abuzive de genul: majoarea dobanzii fara acceptul clientului, a declararii creditului scadent daca nu acceptam dobanzile lor si a declararii creditului scadent daca garantia nu acopera creditul.

7. Sa fie restituite toate sumele platite abuziv.

Avem legea de partea noastra si suntem siguri ca daca nu vom ajunge la o intelegere amiabila cu banca vom castiga in proces. Facem apel cu ajutorul dvs la toti cei care au credite BCR, sa ia atitudine si sa lupte alaturi de noi pentru o viata mai buna si pentru corectitudine. Suntem multi, uniti si hotarati sa ne facem dreptate. Va multumim pentru suport, va stam la dispozitie pentru mai multe detalii si va rugam sa ne sprijiniti in demersul nostru”.

Protectia Consumatorilor a sesizat justitia in cazul a 323 de reclamatii privind clauzele abuzive din contracte

 

In 2011, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a înaintat către instanţele de judecată procese verbale de constatare a clauzelor abuzive existente în contractele de creditare pentru 323 reclamaţii. Clienţii băncilor reclamă clauze abuzive în contractele de credit, refuzul băncii de a reeşalona creditul şi refuzul băncii de a refinanţa credite.

În cursul anului 2011 au fost efectuate două controale tematice la nivel naţional privind protecţia consumatorilor la încheierea contractelor de credit de consum, în urma cărora au fost aplicate amenzi în valoare totală de 2,8 mil. lei informează ANPC la cererea The Money Channel.

În ceea ce priveşte reclamaţiile primite de la consumatori, în cursul anului 2011 au fost înregistrate peste 3.300 de reclamaţii în urma cărora au fost aplicate amenzi în valoare totală de aproape trei milioane de lei. O parte din plângeri s-au transformat în procese.

Clientii incep sa castige procese

 

Comisioane şi clauze abuzive, dobânzi majorate în exces, costuri netransparente si al căror nivel se modifică unilateral.

Acestea sunt păcatele care au determinat clienţii să dea băncile în judecată. În ultimul timp a început să plouă cu sentinţe ce impun creditorilor să depăgubească clienţii cu vârf şi îndesat. Cum recunoşti un contract abuziv?

Credit anulat pentru DAE calculata gresit

 

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ieri ca un stat poate emite legi care sa prevada nulitatea unui contract incheiat intre un consumator si un comerciant care cuprinde o clauza abuziva daca astfel se asigura o mai buna protectie a consumatorului.

Tribunalul Departamental Presov, Slovacia, pe rolul caruia se afla un proces intentat de doua persoane fizice unei institutii nebancare care ofera credite de consum, a intrebat Curtea de Justitie a Uniunii Europene daca poate constata nulitatea unui contract de credit de consum care cuprinde clauze abuzive atunci cand o astfel de solutie ar fi mai avantajoasa pentru consumator.

In fapt, doamna Perenicova si domnul Perenic au obtinut un credit de 150.000 SKK (4.979 de euro) de la SOS, institutie nebancara care ofera credite de consum in temeiul unor contracte standardizate. Dobanda anuala efectiva (DAE) a creditului – si anume suma cheltuielilor legate de acesta aflate in sarcina consumatorului – a fost stabilita in contractul respectiv la 48,63%, in conditiile in care, potrivit calculului efectuat de instanta slovaca de trimitere, aceasta se ridica de fapt la 58,76%.

Clauzele abuzive ale bancilor

 

Băncile nu sunt singurele vinovate pentru clauzele abuzive inserate în contractele de credit încheiate cu clienţii persoane fizice. Banca Naţională a României, în calitate de reglementator şi supraveghetor al pieţei, poartă şi ea o parte din această responsabilitate, se arată în motivarea sentinţei Tribunalului Bucureşti într-un proces colectiv împotriva Volksbank, unde instanţa a dat dreptate clienţilor care au contestat mai ulte clauze din contractele de credit, scrie Economica.net.

Banca Naţională a României s-a ferit să discute până acum despre procesele în care sunt implicate băncile comerciale, după ce mii de clienţi le-au acţionat în instanţă invocând existenţa unor clauze abuzive, şi după ce aceştia au primit sentinţe definitive pozitive în foarte multe cazuri.

Tribunalul Bucureşti a terminat de redactat recent motivarea în sentinţa dată în procesul colectiv în care clienţi ai Volksbank au dat în judecată banca, reclamând mai multe abuzuri în contractele de credit, abuzuri care făceau creditele mai scumpe. Instanţa a dat dreptate clienţilor şi a dispus eliminarea clauzei privind comisionul de risc şi rambursarea banilor către reclamanţi, precum şi eliminarea clauzei care permitea băncii să modifice dobânda, fără ca în contract să fie stipulate condiţiile care pot duce la o astfel de modificare. În anul 2011, doar Volskbank avea pe rol peste 2.600 de litigii cu clienţii, din care 750 au şi primit o sentinţă definitivă şi irevocabilă în favoarea clienţilor.

Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit

 

Conform Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, inclusiv contractele de credit, lege publicata in 3 august 2012 in Monitorul Oficial, comerciantii, inclusiv bancile, vor fi obligate sa modifice toate contractele care includ o clauza abuziva constatata de o instanta de judecata intr-un dosar, dat fiind ca un contract de credit este in general un contract de adeziune.

Legea se aplica doar contractelor incheiate dupa intrarea in vigoare a legii.

Prevederile legii:

„Art. 38. – Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 12. – (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art.11.
(3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii.”
2. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 13. – (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16.
(3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
(4) Hotărârea este supusă numai apelului.”
3. În tot cuprinsul legii, termenul „comerciant” se înlocuieşte cu termenul „profesionist”.”

Modificarea tuturor contractelor de credit abuzive

 

Dupa ce legea privind clauzele abuzive din contracte a fost modificata radical la inceputul lunii august, ANPC dar si romanii din asociatiile de protectie a consumatorilor au marea sansa de a munci in folosul tuturor celor care au in contracte aceste clauze abuzive, intalnite in special in contractele de credit, scrie economica.net.

Modificarea legii 193/2000 efectuata la inceputul lunii august aduce o posibilitate nemaiintalnita pana acum in Romania, aceea ca Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sau o asociatie de protectie a consumatorilor sa dea in judecata un comerciant (numit de acum profesionist) pentru clauzele abuzive din contracte, si constatarea existentei acestor clauze in instanta sa duca la modificarea tuturor contractelor care contin acele clauze incheiate intre comerciant si clientii sai. Domeniul in care s-a constatat in ultima perioada cea mai mare concentrare de clauze abuzive este cel bancar, asa cum arata miile de hotarari definitive in instanta.

BNR nu are atributii legislative pentru a ajuta bancile in cazul prevederilor din Codul Civil

 

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, a declarat ca banca centrala va analiza cererea Asociatiei Romane a Bancilor de a ajuta bancile in vederea modificarii unui articol din Codul de procedura civila privind clauzele abuzive din contractele de credit, insa a subliniat ca BNR nu are atributii legislative ci doar de reglementare a sistemului bancar.

„Vom analiza cererea ARB, insa BNR nu are atributii legislative, nu poate emite sau modifica legi decat in ceea ce priveste reglementarea sistemului bancar”, a precizat Vasilescu.

Presa a relatat ca ARB a trimis o scrisoare BNR in care cere ajutorul cu privire la un articol din Legea 76/2012 care permite judecatorilor sa oblige bancile ca in cazul descoperirii unei prevederi dintr-un contract de credit considerata abuziva, sa elimite respectiva prevedere din toate contractele de credit. Ceea ce, sustine ARB, ar prejudicia sistemul bancar cu peste 600 de milioane de euro anual.

„Băncile nu doar că nu vor mai avea dreptul de a percepe pentru viitor costurile aferente clauzelor declarate ca fiind abuzive, dar se vor vedea obligate să şi ramburseze tuturor clienţilor respectivele costuri percepute în trecut“, se arată într-o scrisoare transmisă Băncii Naţionale.
ARB admite ca ar putea exista erori izolate in practica unor banci in trecut, dar consideră că instanţele nu sunt pregătite să aprecieze just clauzele din contracte.

In ultimul timp s-au inmultit cazurile in care clientii au dat unele banci in judecata acuzandu-le de clauze abuzive in contractele de credit, mai ales in cazul comisioanelor aferente unui credit, iar in o serie de cauze instantele de judecata au dat dreptate clientilor, obligand bancile sa le acorde despagubiri, respectiv sa le inapoieze contravaloarea comisioanelor apreciate ca fiind abuzive.

BCR pierde inca un proces cu un client

 

Curtea de Apel Bucureşti a decis, într-un proces deschis de către un client al BCR împotriva instituţiei de credit, că dobânda pe care acesta trebuie să o plătească este formată din marja fixă de 1,5%, stabilită iniţial în contract, la care se adaugă dobânda interbancară la nivel european (EURIBOR).

Instanţa a hotărât că practicarea unei dobânzi de referinţă variabilă reprezintă o clauză abuzivă, motiv pentru care a dispus înlocuirea acesteia cu EURIBOR+1,5%.

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat şi caracterul abuziv al clauzei cuprinse în anexa contractului de credit, care permite băncii să declare scadenţa anticipată a creditului, în cazul în care valoarea garanţiilor pe care clientul le-a constituit ar scădea sub valoarea creditului rămas de plată.

BCR are dreptul să facă recurs în termen de cincisprezece zile de la comunicarea deciziei instanţei.

Tribunalul Municipiului Bucureşti a decis, pe data de 9 martie, că perceperea unui comision de acordare a creditului, în cuantum de 2,5%, şi a unui comision de administrare, de 0,05%, reprezintă clauze abuzive ale contractului de credit, constatând nulitatea absolută a acestora şi obligând BCR să restituie clientului sumele plătite în baza acestora, precum şi să îi plătească suma de 3.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Clientii catre banci: curatarea contractelor de credit de clauzele abuzive va reda increderea in banci

 

Ca replica la scrisoarea Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) trimisa BNR in care cere sprijinul pentru modificarea unor prevederi ale Legii 193/2000 privind eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit, pe motiv că acest lucru ar putea genera pierderi pentru bănci de peste 600 milioane euro, reprezentantii clientilor bancilor au trimis si ei o scrisoare in care isi prezinta pozitia.

„Clienţii bancari din România iau act cu îngrijorare de faptul că Asociaţia Română a Băncilor (ARB) încearcă, încă o dată, să influenţeze puterea legislativă din România, practicând o activitate de < lobby > pentru ca anumite modificări aduse Legii nr.193/2000 să fie eliminate din conţinutul acesteia”, potrivit unui document semnat de peste 1.000 de clienţi ai bancilor înaintat BNR, Parlamentului şi Guvernului.

In scrisoare se arata că prevederile Legii 193/2000 vin atât în sprijinul consumatorului, cât şi al băncilor. Prin menţinerea prevederilor Legii 193/2000 se stopează afluxul de procese care consumă resursele consumatorului şi ale băncii, iar ţara noastră va avea o practică unitară.

„După cum se specifică şi în scrisoarea ARB, în momentul de faţă există în piaţă un curent de opinie defavorabil băncilor inclusiv din cauza aces­tor clauze abuzive care există în contractele aflate în desfăşurare. Credem că încrederea este cel mai important capital al unei bănci. Drept urmare, având un contract < curăţat > de clauzele abuzive, cetăţenii României ar putea investi din nou în bănci cu încredere, realizându-se astfel o relaţie de parteneriat între client şi bancă, aşa cum ne-am dori să fie, aceasta putând duce inclusiv la creşterea activităţii de creditare.

Consumatorul avea la dispoziţie prea puţine instrumente pentru a face faţă situaţiilor cu potenţial abuziv, iar modificările Legii 193/2000 ar remedia tocmai acele neajunsuri care sunt de neconceput în celelalte ţări comunitare, România fiind singura ţară din Uniunea Europeana în care nu există o lege a falimentului personal.

Insis­tăm asupra faptului că iniţiatorii aces­tui demers, clienţi buni platnici ai instituţiilor bancare din România, nu urmăresc reducerea datoriilor proprii angajate prin semnarea contractelor de credit, ci strict dobândirea drepturilor pe care le conferă statutul de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Bineînţeles, considerăm ca îndreptăţite aceste drepturi atât pentru noi, cetăţeni informaţi, cât mai ales pentru consumatorii lipsiţi de acest avantaj”.

Asociaţia Română a Băncilor a trimis o scrisoare către BNR şi Minis­terul Justiţiei prin care a solicitat sprijinul pentru modificarea unor prevederi din Legea 193/2000 care urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2013 şi care ar putea pune în dificultate industria bancară.

Legea 193/2000 prevede că în cazul unui contract bancar, dacă o instanţă din România constată că documentul conţine o clauză abuzivă, atunci aceasta poate dispune eliminarea clauzelor din toate contractele similare.

BCR castiga un nou proces cu clientii care o acuza de clauze abuzive in contractele de credit

 

Decizia instanței supreme confirmă alte cinci decizii anterioare care sustin că nu există nici o egalitate între dobanda de referință variabilă a bancii și indicele Euribor. Cele șase decizii definitive și irevocabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție susțin poziția băncii în ceea ce privește validitatea contractelor de credit și metoda de determinare a dobânzii.

Clienții băncii au cerut instanței să schimbe metoda de calcul a dobânzii, care constă din dobânda de referință a băncii și marja fixă ​​procentuala prevăzuta în fiecare contract de credit. Acest lucru ar fi dus la o dobanda substantial mai mică, până la un punct în care ar fi putut ajunge la 2% -3%, ceea ce ar fi însemnat că ar fi existat o modificare a costului creditului convenit anterior.

„Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilesc linii de conduita ferme pentru părțile unui contract si elimina anarhia contractuala. Contractele sunt încheiate, modificate și derulate în conformitate cu voința părților iar instanta de judecata intervine numai în situații excepționale și limitate. Ca orice drept reglementat, dreptul consumatorilor conține indrumari și limitări; aceste reguli, cu toate acestea, trebuie să fie rezonabile și echitabil interpretate și aplicate, fără a depăși cadrul legal general. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost prompta și corecta în sancționarea tentativei de a abuza de acest drept „.

Volksbank pierde un proces colectiv cu clientii la Judecatoria sectorului 2, dar decizia nu este definitiva

 

Volksbank România a pierdut un proces colectiv la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti cu 600 de clienţi care au reclamat clauze abuzive in contractele de credit, insa decizia nu este definitiva, banca urmand sa faca recurs la o instanta superioara.

De altfel, aceasta decizie vine la scurt timp după ce la finele lunii noiembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat câştig de cauză băncii într-un proces cu doi clienţi care au cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind perceperea comisionului de risc dintr-un contract de credit.

Judecătoria Sectorului 2 a obligat Volksbank să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de risc (după caz, redenumit comision de administrare credit), de dobândă majorată şi de comision rezervă minimă obligatorie, de la data încheierii convenţiei de credit la zi.

Judecatorii au mai dispus ca banca sa plateasca reclamanţilor suma de 217 lei, pentru fiecare reclamant din tabel care nu a renunţat la judecată şi nu a încheiat tranzacţie, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Liber la legea care ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele de credit

 

De la 1 februarie intra in vigoare a noului Cod de procedura civila si modificarile aduse uneia dintre cele mai importante legi pentru protectia consumatorilor – legea 193/2000. De la aceasta data, procesele pornite de Protectia Consumatorilor ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele. Data fiind istoria ultimilor ani de procese dintre clienti si banci, bancherii nu au motive sa doarma linistiti, scrie Economica.net.

Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori este temeiul de drept pe care s-au castigat procesele impotriva bancilor in ultimii ani.

Textul de lege defineste in ce fel o clauza poate fi considerata abuziva de catre instanta si organele de control, recte Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), si in ce conditii aceasta se inlatura. Legea transpune directiva europeana 93/13/CEE si are un puternic caracter de protectie a consumatorilor.

Legea de punere in aplicare a noului Cod de procedura civila intareste si mai mult legea 193/2000 in favoarea consumatorului. Se adauga articole noi care permit ANPC ca, in cazul in care constata ca un profesionist (noul termen pentru comerciant) are clauze abuzive in contractele preformulate, sa ceara in instanta obligarea acestuia la eliminarea acestor clauze din TOATE contractele, fie ele in derulare. Aceasta inseamna ca acei profesionisti care de-a lungul timpului au inserat in contracte anumite clauze considerate abuzive vor trebui sa indrepte situatia pentru TOTI clientii afectati, fara ca acestia sa fie nevoiti sa initieze vreo proceduta juridica.

Bancile cer ca procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie

 

Bancile cer modificarea legii astfel incat judecarea clauzelor abuzive din contractele de credit sa nu fie limitata la doua instante de judecata ci sa ajunga la curtea suprema, cea care urmeaza sa ia o decizie definitiva in aceste cazuri. Motivul: evitarea cazurilor in care instantele inferioare iau decizii contradictorii sau chiar eronate in aceleasi cazuri.

Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, a declarat astazi in cadrul unei conferinte gazduita de BNR ca a cerut Ministerului Justitiei modificarea Legii nr.193 privind clauzele abuzive, care limiteaza la doua instante, pana la Curtea de Apel, judecarea cazurilor, astfel incat bancile sa-si poata apara cauza si la instanta suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie, cea care ar trebui sa ia o decizie definitiva.

„Noi am cerut sa nu fie limitata judecarea unei cauze pana la Curtea de Apel, asa cum se prevede acum in lege. De ce? Pentru ca vrem sa fie reguli foarte clare si care sa nu lase nicio portita in interpretarea legii si modul in care un complet intelege sa dea un verdict, astfel incat sa ne trezim in situatia in care Romania sa aiba un sistem bancar slabit, fara o motivatie foarte clara”, a spus Ghetea.

„Vrem ca legea sa intre in vigoare de o maniera foarte clara, sa nu apara situatia neplacuta ca o hotarare a unei instante inferioare sa fie executorie si sa fie aplicata asa cum exista interpretari acum, chiar si retroactiv, chiar si asupra creditelor in derulare sau care s-au rambursat.

Legea sa fie suficient de clara si sa permita bancilor sa poata sa mearga si sa se apare pana la ce mai inalta instanta din Romania, pentru ca nu ne putem permite ca o instanta inferioara sa dea o anumita rezolutie si a doua zi sa fie luata ca exemplu de altii”, a spus seful ARB.

„Interesul este ca sa nu ajungem in situatii hilare provocate de o hotarare mai putin inspirata a unui complet de judeata. Daca nu aveti exemple despre cum lucreaza justitia in anumite situatii, in anumite cazuri, va pot da eu exemple, fara niciun fel de probleme”, a adaugat Ghetea.

Exemplul sau insa nu s-a referit la un caz privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit, ci la un proces dintre CEC Bank, banca pe care o conduce, si un fost angajat:

„Va dau un exemplu ce pur si simplu te sidereaza. In urma cu cativa ani, un salariat a contestat in instanta aprecierea anuala a CEC. Hotararea a fost ca banca trebuie sa anuleze aprecierea anuala! Cum or fi reusit judecatorii sa ajunga la concluzia asta, nu stiu. Sigur ca ne-am dus la o instanta superioara si am castigat. Asta dorim noi: ca lucrurile sa fie foarte clare, sa nu dea loc la interpretare, in niciun caz nu dorim sa mentinem, si o spun cu toata responsabilitatea, in numele comunitatii bancare, nu dorim sa avem clauze abuzive in contracte.

Dar nu dorim in acelasi timp ca oricine si la orice moment si cum doreste un complet de judecata oarecare sa poata spune in Romania: aha, asta e o clauza abuziva, hai sa o declaram abuziva. Pentru ca pot exista inerpretari, si daca o instanta superioara din Romania va decide ca este o clauza abuziva, va garantez ca banca respectiva se va alinia imediat, chiar daca va ramane cu impresia ca nu e OK. Nu am vazut banca care sa nu respecte legea sau o hotarare judecatoreasca, dar trebuie ca aceste lucruri sa fie facute cu mare atentie, pentru ca altfel vorbim de impact ce poate fi foarte daunator intregului sistem bancar si intregii economii romanesti, si ne referim inclusiv la efectele ce apar asupra populatiei, cea care ar creea aceasta disputa. Cum va arata articolul, daca se va schimba formularea, e altceva”, a spus Ghetea.

„Nu vrem sa pastram clauzele abuzive in contractele de credit”

Ghetea a precizat ca la 1 iulie urmeaza sa intre in vigoare Legea nr. 193 privind clauzele abuzive, lege amanata pana la aceasta data la recomandarea FMI, decizia de amanare fiind un semnal ca sunt nişte probleme ce trebuie rezolvate.

Radu Ghetea: „Este un subiect deosebit de serios, pe care-l tratăm fără pasiuni şi partipriuri, o problema care trebuie să preocupe pe toată lumea.”

„Dorinţa noatră este de a proteja sistemul bancar, dar in niciun caz nu dorim prin aceasta sa creăm impresia că vreo bancă sau asociaţia băncilor, comunitatea bancara, avem intenţia să menţinem clauzele abuzive în contracte. E total eronat să se interpreteze astfel. Dar daca lasam o instanta inferioara, pana la Curtea de Apel, sa decida ca exista o clauza eronata, fara sa ajunga la Inalta Curte de Casatie si Justitie o problema atat de serioase cum este declararea unei clauze ca fiind abuziva şi apoi sa o extindem la intregul volum de credite acordate, unii spun ca si la cele din trecut, rambursate deja, e probabil prea mult şi nu ne putem permite la nivelul sistemului bancar să acceptăm astfel de lucruri.

Dorinta noastra este de a proteja sistemul bancar, dar in niciun caz nu ne dorim prin aceasta sa promovam clauzele abuzive si sa le mentinem in contracte. Dar daca o instanta superioara din Romania considera ca o clauza este abuziva si pierde procesul, dar nu la o instanta inferioara, atunci lucrurile trebuie respectate.”

Bancile mai cer ca legea sa fie modificata astfel incat asociatiile clientilor sa nu mai poata face sesizari cu privire la existenta clauzelor abuzive din contracte.

Radu Ghetea: „Se vorbeşte în lege si de asociaţii de clienţi, dar noi avem o Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumuatorilor. De acord ca aceasta sa isi însuşeasca si la simpla sesizare a unui client că există o clauză abuzivă, atunci mergem în instantă, pentru ca e dreptul tuturor, inclusiv a bancilor, sa se apere, până la instanţa supremă.

Dacă pierdem, schimbăm contractul din cap până in picioare. Dar dacă lăsăm decizia la o instanţă inferioară şi la solicitarea unei asociaţii cu 3.000 de membri, ati vazut ce usor se fac asociatii de 3.000 de nemultumiti, nu cred că este bine.

Imi pare foarte rau ca a trebuit sa fiu foarte direct si sincer in ceea ce am vrut sa spun. Ştiu ca nu este pe placul tuturor şi nici nu poate fi. Dar asa cum este normal ca un client sa-si apare interesul, asa este normal ca si o banca sa-şi apere propriul sau interes. Cred ca ar trebui sa lasam un pic la o parte vechile diferende de opinie, vechile antipatii. Ati vazut acum câteva luni ca un celebru fotbalist francez îndemna lumea să-şi scoată banii din bancă, să puna sistemul bancar pe butici, să vada ce se intampla. Bine, punem sistemul bancar pe butuci, sau Doamne Fereste!, sistemul bancar romanesc, dar cui foloseşte acest lucru? Daca cineva crede ca foloseste cuiva, cred ca se inseala.”

„Noi consideram ca atat tip cat exista ANPC, ce se poate sesiza si la cererea unei singure persoane, e mult mai eficient decat la sesizarea unei asociatii de 3.000 de persoane, ce se asociaza de la nemultumirea unora, si au sanse mai mari sa piarda decat ANPC”, a mai spus Ghetea.

Ministrul Justitiei nu a venit la BNR sa discute despre clauzele abuzive din contractele de credit

 

Ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, nu a venit la colocviul organizat in aceasta dimineata de BNR pe tema Legii nr.193 privind clauzele abuzive din contractele de credit, desi aceasta figura in programul distribuit invitatilor, astfel incat nici guvernatorul Mugur Isarescu, care urma sa deschida conferinta, nu s-a mai prezentat.

Ministrul nu a trimis nici un reprezentant pentru a-si exprima opinia cu privire la legislatia discutata.

La conferinta nu a fost invitat nici avocatul Gheorghe Piperea, cel care sustine in instante majoritatea grupurilor de clienti care au dat in judecata bancile, Volksbank si BCR adunand majoritatea plangerilor.

Cei mai multi invitati la colocviu sunt reprezentantii firmelor de avocatura care reprezinta bancile in procesele cu clientii, alaturi de firme de consultanta financiara si reprezentanti ai BNR, care au sustinut, fireste, cauza bancilor in prezentarile facute.

Singurul reprezentant al „celeilalte parti” este Mihai Meiu, din partea Autoritatii pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), institutia care are abilitatea legala de a actiona in justitie bancile care incalca drepturile clientilor.

Colocviul a fost inaugurat de catre viceguvernatorul Bogdan Olteanu, care a sustinut punctul de vedere al reprezentantilor bancherilor prezentat in urma cu o saptamana tot la BNR, potrivit caruia procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie, astfel incat sa existe decizii unitare in aceste cauze.

In prezent, in aceleasi cauze exista decizii diferite ale instantelor de judecata, unele dand dreptate clientilor, altele fiind de partea bancilor. Mihai Meiu a spus, intr-o discutie cu ziaristii, intr-una din pauzele colocviului, ca sustine noile prevederi ale codului de procedura civila care impun bancilor sa elimine clauzele abuzive din toate contractele de credit, daca o instanta a constatat intr-un singur caz existenta acestora.

Daca in acelasi caz exista doua decizii diferite ale justitiei, respectiv daca o instanta a constatat ca o clauza este abuziva iar alta ca aceasta este legala, Meiu a spus ca ar fi de preferabil sa se aplice principiul conform caruia are prioritate existenta a cel putin unei decizii in favoarea consumatorului.

Nu de aceeasi parere a fost insa reprezentantul BCR, Alexandru Berea, seful departamentului juridic, care considera ca in aceste cazuri cu decizii contradictorii, Inalta Curte de Casatiei si Justitie trebuie sa decida care este solutia corecta.

Reprezentantul BCR a sustinut insa ca toate procesele privind clauzele abuzive ar trebui sa ajunga la instanta suprema, care sa pronunte decizii irevocabile, pentru a se evita cazurile in care Curtile de Apel ajung la decizii divergente in aceeasi cauza.

Berea a fost de acord, pe de alta parte, cu noile prevederi legale care permit eliminarea din toate contractele de credit a unei clauze abuzive, cu scopul de a proteja consumatorii.

Ana Diculescu-Șova, Senior Partner NNDKP, firma de avocatura care reprezinta BCR in procesele cu clientii, sustine ca prevederea din Legea nr.193 care permite unui judecator sa aplice o decizie pentru toate contractele de credit care au clauze abuzive este in contradictie cu prevederile din Codului Civil.

Pe de alta parte, exista o lege care transpune directiva europeana nr.22 prin care se permite corectarea tuturor contractelor cu clauze abuzive, insa doar pentru contractele de credit ce urmeaza a fi incheiate in viitor si nu pentru cele incheiate deja.

Alexandru Paunescu, directorul directiei juridice din cadrul BNR, a spus in final ca acest proiect de reglementare necesita imbunatatiri, nu pentru ca o cer bancile, ci pentru a avea aplicare, pentru ca altfel i-ar pune in dificultate atat pe judecatori cat si pe ANPC.

BNR valida normele de creditare interna doar din punct de vedere prudential si nu in ceea ce priveste a costurilor unui credit, a precizat Paunescu, raspunzand unei intrebari cu privire la responsabilitatea bancii centrale in a permite bancilor sa introduca in contracte clauze abuzive.

De ce uram bancherii: pentru ca vor sa fie, din nou, mai presus de lege

Desi se plang ca au o imagine proasta in ochii consumatorilor si bat tot timpul toba apropierii in relatia cu clientii, bancherii, sau mai corect spus, reprezentantii lor, nu fac altceva decat sa infurie si mai mult publicul. Dovada clara a fost conferinta organizata ieri de BNR, pe tema legii privind clauzele abuzive din contractele de credit, care a umplut sala Mitita Constantinescu cu avocati lansati in pledoarii ca la bara in favoarea bancherilor. Fireste ca reflectarea evenimentului in presa a fost, in aceste conditii, predominant in defavoarea bancherilor si a BNR. Poate ca de aceea ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, nu a mai venit la conferinta, desi figura in programul oficial, astfel incat guvernatorul Mugur Isarescu, ce trebuia sa deschida conferinta, o socotit ca nu mai este de rangul sau sa-si expuna opinia cu privire la razboiul dintre banci si public. Asa incat viceguvernatorului Bogdan Olteanu (foto), reponsabil cu legile la BNR, nu i-a mai ramas decat sa le tina isonul bancherilor si avocatilor, cerand, nici mai mult nici mai putin, decat schimbarea legii, astfel incat bancherii sa se bucure de exceptii precum judecarea proceselor lor doar la Inalta Curte de Casatie, transmitand astfel un mesaj nepotrivit de neincredere sau chiar de desconsiderare a instantelor de judecata din Romania. Bogdan Olteanu: „Vreau sa subliniez de la inceput cateva lucruri pe care le consider esentiale. Misiunea BNR este de a asigura functionarea sistemului, noi nu avem misiunea de a proteja banci sau actionari ai acestora si de altfel in Romania, cum bine am observat si cum bine cred ca ne-am bucurat in calitate de contribuabili: niciun ban public nu a fost folosit in acest scop. Atunci cand bancile au avut pierderi, acestea au fost suportate de catre actionari, atunci cand bancile au trebuit sa-si majoreze capitalurile, actionarii au fost cei care au adus acesti bani, si in perioada care a trecut au fost necesare si suportarea de pierderi si majorari de capital care au fost de fiecare data puse in aplicare, executate din proprie initiativa sau la cererea BNR, de catre actionarii bancilor. „Este extrem de important sa ne asiguram ca banii deponentilor se intorc inapoi din credite” Nu aceatsta este tinta BNR, ci alta, si tine de specificul activitatii bancare. Pentru ca banii pentru creditare provin in cea mai mare parte nu de la actionarii bancilor ci de la deponenti. Asa functioneaza o banca: strange depozite si acorda credite folosindu-se intr-o mare masura de banii din depozite. Ori pentru BNR este extrem de important sa se asigure ca banii care se iau sub forma de credit sunt dati inapoi nu pentru a-i ajuta pe actionari, pentru ca nu se dau inapoi actionarilor, ci pentru a proteja depozitele, intrucat din banii rambursati se pot restitui depozitele. Si as face aici un scurt comentariu: cand vorbim de consumatori in activitatea bancara vorbim de doua categorii. Numeric extrem de diferite, calitativ la fel de respectabile, pentru ca dupa ultimele date pe care le avem la BNR, in Romania exista cam 3,8 milioane persoane fizice debitori ai bancilor, exista 17,1 milioane depozite. Obligatia BNR este de a asigura stabilitatea sistemului, prin asigurarea faptului ca cei care depun bani la banca pot sa si-i recupereze in masura in care banca poate recupera creditele acordate din respectivele depozite. Si trebuie sa privim aceste lucruri impreuna. „OUG 50 nu a fost implementata bine” In privinta necesitatii dezbaterii acum, au fost discutii referitoare la momentul in care se face un studiu de impact, inainte sau dupa adoptarea unei legi, dar incerc sa nu fiu polemic. Am sa va dau insa un exemplu care a fost rezultatul unei evaluari post-factum a OUG 50. El se refera la mecanismul de stabilire a ratei dobanzii, faimosul Euribor plus rata fixa. Au fost atunci cateva opinii, dar n-au avut castig de cauza, care spuneau ca Euribor se afla si se afla in continuare in zona unui minim nu numai istoric ci si rational, fiind putin probabil sa gasim logic posibilitatea sa-l ducem mai jos, si care spuneau pe de alta parte ca marja fixa era maricica pentru ca includea costurile de funding al bancilor. CDS-urile erau la momentul respectiv, intamplarea face, la un nivel aproximativ dublu fata de cel de acum, dar marja ramane fixa, pentru ca asa e legea. Posibilitatea de a beneficia de pe urma acestor fluctuatii a credibilitatii economiei romanesti in fata pietei, uneori in bine alteori in rau, daca e sa ne raportam iarna acestui an la 2010 in bine, nu a fost suficient de eficient de elastic administrata prin OUG 50. De aceasta e util si mai eficient sa facem dezbateri mai multe si mai aprofundate inainte de a taia. Sigur riscul e ca daca tai inainte treci la carpit, te costa mai mult si arata mai rau. Speram ca de data aceasta sa masuram mai intai. „Nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive” Dezbaterea sigur ca nu e usoara si inteleg pozitia bancilor. Dansii o vor reprezenta aici, nu noi. Nu e usor nici pentru dansii sa vorbeasca despre clauze abuzive care se gasesc in contracte. In primul rand pentru ca eu nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive. Asa cum se numeste, asa este. O clauza abuziva nu trebuie sa se regaseasca intr-un contract. Cine defineste caracterul abuziv al unei clauze, asta trebuie sa rezulte dintr-o lege. In principiu poate fi desigur o instanta. Care e modalitatea practica prin care sa se ia aceste masuri, acesta este un lucru intr-adevar interesant. E un lucru de care vor beneficia atat clientii fara indoiala cat si bancile. Pentru ca cel putin din punctul de vedere al bancilor mentionand elementul reputational pe care-l cunoastem foarte bine, mai este un element care nu poate fi decat in interesul lor. Lucrul mai rau decat un pland de afaceri mai putin optimist este un plan de afaceri esuat. Modificari in cursul executarii unor contracte duc la modificari in evolutia unui plan de afaceri. Sunt convins ca orice bancher prefera sa-si faca un plan realist de afaceri decat unul optimist care sa esueze. Din punct de vedere al functionarii sale, al relatiei cu actionarii si fireste, cum spuneam, al reputatiei. „Niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici” De aceea, concluzionez propriile remarci. E util si intelept sa gasim modalitatea de cuantificare, de stabilire a procedurilor in aceasta chestiune. E util sa gasim o modalitate unitara de decizie si poate ajungem ca decizia finala sa fie luata de exemplu la nivelul celei mai inalte instante judecatoresti din Romania. Pentru ca de aceea se face o lege, ca sa creeze reguli si exceptii, inclusiv posibilitatea apelului la Inalta Curte de Justitie si Casatie si aici aveti un punct de vedere al meu personal. Nu e nicio problema sa ai o prima instanta la tribunal si printr-o exceptie de la regula sa urci la inalta curte. De ce? Pentru ca dai o decizie care se aplica unui numar larg de cetateni din intreaga tara, si atunci e mult mai util sa existe un nivel unitar, nu unic, de luare a deciziilor. Asemenea lucruri pot rezulta dintr-o asemenea dezbatere. Pentru ca niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici si va asigur ca noi suntem aici pentru a asculta punctele de vedere si sa incercam sa extragem din ele concluzii care sa faca proiectul de lege, legea intrata in vigoare, cu exceptia acelor cateva prevederi, si care va ajunge sa intre in vigoare la un moment dat, sa facem o lege functionala. Care sa beneficieze partilor si societatii.”

In cazul clauzelor abuzive, bancile ar trebui sa beneficieze de o exceptie de la regula legii

 

Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, a declarat, in cadrul unui simpozion organizat de banca centrala, ca legea ar trebui modificata in favoarea bancilor, astfel incat procesele cu clientii pe tema clauzelor abuzive din contractele de credit sa ajunga pana la Inalta Curte de Justitie.

Bogdan Olteanu: „Vreau sa subliniez de la inceput cateva lucruri pe care le consider esentiale. Misiunea BNR este de a asigura functionarea sistemului, noi nu avem misiunea de a proteja banci sau actionari ai acestora si de altfel in Romania, cum bine am observat si cum bine cred ca ne-am bucurat in calitate de contribuabili: niciun ban public nu a fost folosit in acest scop. Atunci cand bancile au avut pierderi, acestea au fost suportate de catre actionari, atunci cand bancile au trebuit sa-si majoreze capitalurile, actionarii au fost cei care au adus acesti bani, si in perioada care a trecut au fost necesare si suportarea de pierderi si majorari de capital care au fost de fiecare data puse in aplicare, executate din proprie initiativa sau la cererea BNR, de catre actionarii bancilor.

„Este extrem de important sa ne asiguram ca banii deponentilor se intorc inapoi din credite”

Nu aceatsta este tinta BNR, ci alta, si tine de specificul activitatii bancare. Pentru ca banii pentru creditare provin in cea mai mare parte nu de la actionarii bancilor ci de la deponenti. Asa functioneaza o banca: strange depozite si acorda credite folosindu-se intr-o mare masura de banii din depozite. Ori pentru BNR este extrem de important sa se asigure ca banii care se iau sub forma de credit sunt dati inapoi nu pentru a-i ajuta pe actionari, pentru ca nu se dau inapoi actionarilor, ci pentru a proteja depozitele, intrucat din banii rambursati se pot restitui depozitele. Si as face aici un scurt comentariu: cand vorbim de consumatori in activitatea bancara vorbim de doua categorii. Numeric extrem de diferite, calitativ la fel de respectabile, pentru ca dupa ultimele date pe care le avem la BNR, in Romania exista cam 3,8 milioane persoane fizice debitori ai bancilor, exista 17,1 milioane depozite. Obligatia BNR este de a asigura stabilitatea sistemului, prin asigurarea faptului ca cei care depun bani la banca pot sa si-i recupereze in masura in care banca poate recupera creditele acordate din respectivele depozite. Si trebuie sa privim aceste lucruri impreuna.

„OUG 50 nu a fost implementata bine”

In privinta necesitatii dezbaterii acum, au fost discutii referitoare la momentul in care se face un studiu de impact, inainte sau dupa adoptarea unei legi, dar incerc sa nu fiu polemic. Am sa va dau insa un exemplu care a fost rezultatul unei evaluari post-factum a OUG 50. El se refera la mecanismul de stabilire a ratei dobanzii, faimosul Euribor plus rata fixa. Au fost atunci cateva opinii, dar n-au avut castig de cauza, care spuneau ca Euribor se afla si se afla in continuare in zona unui minim nu numai istoric ci si rational, fiind putin probabil sa gasim logic posibilitatea sa-l ducem mai jos, si care spuneau pe de alta parte ca marja fixa era maricica pentru ca includea costurile de funding al bancilor. CDS-urile erau la momentul respectiv, intamplarea face, la un nivel aproximativ dublu fata de cel de acum, dar marja ramane fixa, pentru ca asa e legea. Posibilitatea de a beneficia de pe urma acestor fluctuatii a credibilitatii economiei romanesti in fata pietei, uneori in bine alteori in rau, daca e sa ne raportam iarna acestui an la 2010 in bine, nu a fost suficient de eficient de elastic administrata prin OUG 50. De aceasta e util si mai eficient sa facem dezbateri mai multe si mai aprofundate inainte de a taia. Sigur riscul e ca daca tai inainte treci la carpit, te costa mai mult si arata mai rau. Speram ca de data aceasta sa masuram mai intai.

„Nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive”

Dezbaterea sigur ca nu e usoara si inteleg pozitia bancilor. Dansii o vor reprezenta aici, nu noi. Nu e usor nici pentru dansii sa vorbeasca despre clauze abuzive care se gasesc in contracte. In primul rand pentru ca eu nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive. Asa cum se numeste, asa este. O clauza abuziva nu trebuie sa se regaseasca intr-un contract. Cine defineste caracterul abuziv al unei clauze, asta trebuie sa rezulte dintr-o lege. In principiu poate fi desigur o instanta. Care e modalitatea practica prin care sa se ia aceste masuri, acesta este un lucru intr-adevar interesant. E un lucru de care vor beneficia atat clientii fara indoiala cat si bancile. Pentru ca cel putin din punctul de vedere al bancilor mentionand elementul reputational pe care-l cunoastem foarte bine, mai este un element care nu poate fi decat in interesul lor. Lucrul mai rau decat un pland de afaceri mai putin optimist este un plan de afaceri esuat. Modificari in cursul executarii unor contracte duc la modificari in evolutia unui plan de afaceri. Sunt convins ca orice bancher prefera sa-si faca un plan realist de afaceri decat unul optimist care sa esueze. Din punct de vedere al functionarii sale, al relatiei cu actionarii si fireste, cum spuneam, al reputatiei.

„Niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici”

De aceea, concluzionez propriile remarci. E util si intelept sa gasim modalitatea de cuantificare, de stabilire a procedurilor in aceasta chestiune. E util sa gasim o modalitate unitara de decizie si poate ajungem ca decizia finala sa fie luata de exemplu la nivelul celei mai inalte instante judecatoresti din Romania. Pentru ca de aceea se face o lege, ca sa creeze reguli si exceptii, inclusiv posibilitatea apelului la Inalta Curte de Justitie si Casatie si aici aveti un punct de vedere al meu personal. Nu e nicio problema sa ai o prima instanta la tribunal si printr-o exceptie de la regula sa urci la inalta curte. De ce? Pentru ca dai o decizie care se aplica unui numar larg de cetateni din intreaga tara, si atunci e mult mai util sa existe un nivel unitar, nu unic, de luare a deciziilor. Asemenea lucruri pot rezulta dintr-o asemenea dezbatere. Pentru ca niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici si va asigur ca noi suntem aici pentru a asculta punctele de vedere si sa incercam sa extragem din ele concluzii care sa faca proiectul de lege, legea intrata in vigoare, cu exceptia acelor cateva prevederi, si care va ajunge sa intre in vigoare la un moment dat, sa facem o lege functionala. Care sa beneficieze partilor si societatii.”

Un site face reclama clientilor nemultumiti ai BCR care au pierdut procesul cu banca

 

Site-ul Economica.net, pe care BCR isi face reclama platita la noile sale produse, promoveaza gratis, presupunem, interesele unor clienti ai bancii care au pierdut in justitie procesul prin care reclamau existenta unor clauze abuzive in contractele de credit, iar acum fac presiuni la Parlament.

Site-ul titreaza ca „300 de clienti nemultumiti ai BCR ameninta cu greva bancara”, bazandu-se pe o scrisoare anonima a unei singure persoane care cere Parlamentului „investigarea activitatilor derulate de ARB, Guvernul Romaniei, FMI si BCR cu privire la derularea contractelor pe care subsemnatul le-am incheiat cu aceasta din urma institutie bancara”.

In articol se mentioneaza ca ar fi vorba de „327 de clienti ai BCR, care se considera abuzati de institutia de credit, cer parlamentarilor sa ia atitudine in problema contractelor de credit”, fara a se mentiona cine sunt respectivele persoane si daca exista in realitate.

Ziaristul Mihai Banita il crede insa pe cuvant pe autorul anonim al scrisorii, care sustine ca „alaturi de mine sunt alti 236 de cetateni romani care au luat credite bancare in perioada 2006-2009 de la cea mai importanta banca din sistem, BCR”.

Din acest punct de vedere, informatiile din articol sunt necredibile si vadit intentionate sa sustina interesele unor persoane anonime care au urmarit sa obtina in justitie, cu sprijinul unor avocati ahtiati dupa putere, conditii preferentiale pentru plata creditelor, mai exact o dobanda de doar 2%.

Mai ales ca, dupa cum rezulta chiar din scrisoare, respectivul autor anonim al acesteia mentioneaza ca a pierdut la Curtea de Apel procesul in care a acuzat BCR de existenta clauzelor abuzive.

Este clar, asadar, ca respectiva persoana, care pretinde ca ar vorbi si in numele altora, incearca acum, dupa ce a pierdut procesul cu BCR, sa faca presiuni la Parlament pentru a-si sustine in continuare cauza pierduta in justitie.

Spunem ca acesti clienti ai bancilor urmaresc sa obtina conditii preferentiale la plata creditelor pentru ca nici in articol si nici in respectiva scrisoare nu se spune cum au fost „abuzati” ei de catre banca. Care ar fi, concret, acele clauze considerate abuzive, despre care nici judecatorii nu au ajuns inca la un consens in aceasta privinta.

In scrisoare exista doar acuzatii nefondate, de genul „pentru ca nu am putut avea o discutie de la egal la egal cu partenerul din contractul de credit, banca, am ales sa actionez in instanta BCR pentru eliminarea clauzelor abuzive din contractul/contractele semnate si pentru a plati pretul corect al contractului, nu un pret abuziv, stabilit unilateral de catre banca.”

Dar respectivul „pret abuziv, stabilit unilateral de banca”, este, de fapt, pretul pe care acest client, precum si noi toti cei care avem credite, am fost de acord sa-l platim atunci cand am semnat contractul de credit.

Unde este, de fapt, abuzul? A modificat banca dobanda in mod gresit, nerespectand formula de calcul? A introdus noi comisioane, ce nu erau prevazute in contract? Nu stim, pentru ca nu ni se spune in respectiva scrisoare. Din aceasta rezulta doar ca ar fi vorba de un pret abuziv. De ce? Nu se stie.

Aflam insa, mai jos, ca respectivul client a cerut justitiei sa-i faca dreptate, insa instanta, respectiv Curtea de Apel Bucuresti, a constatat ca nu ar fi vorba de niciun abuz, astfel ca a respins cererea.

„De doi ani si jumatate am ales sa las instanta sa isi faca treaba, fara a fi influentata de articole in media. Acest lucru se opreste aici, ca urmare a deciziei luate de Curtea de Apel Bucuresti in cazul meu si a altor consumatori ce sunt parti a doua grupuri, prin care s-a respins atit apelul facut de noi, cit si apelul formulat de BCR, fapt ce a rezultat in respingerea cererii de chemare in judecata, apreciind-o ca neintemeiata. Aceasta decizie a Curtii de Apel a fost pronuntata in februarie 2013”, se arata in scrisoarea publicata pe site.

Autorul scrisorii pretinde insa ca decizia instantei a fost influentata de puterea executiva, intrucat ar exista o alta decizie judecatoreasca in favoarea clientilor bancii, in acelasi caz.

Este invocata drept argument pentru imixtiunea politicului in justitie o declaratie a premierului Ponta: Aceasta decizie a Curtii de Apel a venit la citeva zile dupa ce prim ministrul Ponta a declarat public „am citit si eu acele clauze si nu sint chiar atit de abuzive”.

Fireste ca acest argument nu poate fi luat in consideratie de o persoana serioasa, care stie ca in Romania exista un stat de drept iar judecatorii sunt inamovibili. Daca nu avem incredere in justitie, atunci nu mai putem avea incredere in nimic. Cu precizarea ca, si in justitie, ca peste tot, exista greseli, dar care se pot corecta. Insa nimeni nu trebuie sa isi permita ca atunci cand pierde un proces sa acuze judecatorii de diverse lucruri, precum influente politice sau faptul ca ar avea si ei credite.

Iar in final, pentru a impresiona un ziarist naiv, ceea ce s-a si intamplat, autorul ameninta ca va intra in greva bancara, prin achitarea ratelor cu o intarziere de 29 de zile.

Relatiile dintre banci si clienti

 

Asa cum aceasta publicatie – poate singura din tara care are o rubrica permanenta de educatie financiara – a mai spus-o recent, educatia financiara nu inseamna doar sa stii cum se calculeaza dobanda, cum sa compari doua credite (acesta ar putea fi chiar un deserviciu, pentru ca cel mai ieftin credit nu e si cel mai bun) sau cum sa folosesti corect un card de credit, adica sa detii cunostinte elementare despre finante.

Mult mai important, in aceste zile tulburi, este sa ai cei 7 ani de-acasa, adica bun simt si modestie, astfel incat sa poti judeca limpede niste fapte si lucruri destul de simple, pana la urma. Si sa invatam ceva, macar putin, din aceasta criza ce are deja o vechime de 4 ani.

Ce vrem sa spunem cu asta?

Sa luam ca exemplu recentele dispute dintre banci si clientii acestora, asa-zisii clienti nemultumiti care se plang ca au fost abuzati de banci prin majorari de dobanzi si diverse comisioane ascunse sau incorecte. (Si lasam la o parte faptul ca, incercand sa-si faca dreptate in justitie, acesti procesomani, sprijiniti de avocati fara scrupule in cautarea puterii si bogatiei, abuzeaza la randul lor de banci, cerandu-le dobanzi la credite mai mici decat depozitele, asa cum am scris recent.)

De fapt, daca ne gandim bine, bancile si-au atras oprobiul public peste tot in lume, nu doar in Romania, si nu doar din cauza respectivelor clauze abuzive. E o reactie fireasca a naturii umane: atunci cand ajungem la ananghie, de obicei altcineva e de vina, mai putin noi.

Asa si cu bancile: cand am vazut ca nu ne mai putem plati ratele, am inceput sa aruncam cu noroi in bancile vinovate de izbucnirea crizei: nenorocitele astea de banci care ne-au subjugat si ne-au exploatat si asa mai departe, dai inainte cu injuriile (uitati-va un pic la comentariile de la articolele populiste de pe site-uri ahtiate dupa trafic).

Parca nici n-au existat vremurile alea in care nu mai puteam de bucurie cand ne cumparam, cu banii de la banca, masini si case, frigidere si calculatoare, masini de spalat si altele. Cati dintre noi mai suntem recunoscatori bancilor austriece, franceze, grecesti, olandeze, chiar si americane si engleze, pentru ca in doar cativa ani am ajuns din saraci, bogati?

Va spunem noi. Suntem 80% dintre toti cei care au luat credite si care ni le platim la timp. O buna parte din restul de 20% au fost cei care au facut speculatii imobiliare cu banii bancilor si carora nu trebuie sa le ducem grija, o alta parte au beneficiat de intelegerea bancilor si si-au restructurat creditele, adica platesc rate mai mici sau pe perioade mai indelungate, iar altii nu au incotro si trebuie sa renunte la case sau la alte lucruri pentru a-si achita datoriile.

„Nu au incotro si trebuie sa-si achite datoria, chiar daca nu pot (si ameninta cu sinuciderea sau cu procesele, eventual)?” Indraznim noi sa spunem asta? Uite ca indraznim, pentru ca e ceva firesc si corect. Si va spunem si de ce.

Unii dintre noi avem credite, unii au chiar restante, in timp ce altii se afla „de cealalta parte a baricadei”, sunt fericitii care au depozite in banci. Si nu sunt putini. Ce se intampla daca noi, cei cu credite, nu le mai putem plati sau nu vrem sa la platim? Banca intra in faliment si Dumnezeu stie cand prietenul meu isi va mai putea recupera banii din conturile acesteia. Cu alte cuvinte, nu furam banca, ne furam intre noi. Ne furam singuri caciula, cum se spune.

De fapt, daca ne gandim bine, banca m-a imprumutat pe mine din banii din depozitele colegului, prietenului sau altor oameni, romani, austrieci, francezi, olandezi. Cat de cinstit ar fi ca eu sa nu-i mai dau acum banii inapoi, din diverse motive?

Unii spun ca bancile au bani destui, au facut profituri uriase iar bancherii au luat bonusuri enorme, asa incat se pot descurca si fara amaratii de bani luati de noi. Nu putem spune ca nu exista si adevar aici, doar nu degeaba autoritatile limiteaza acum castigurile bancherilor si impun bancilor mai mult capital. Insa nu trebuie sa uitam ca, in principal, bancile dau credite unora din banii altora. Iar daca unii nu dau creditele inapoi, de fapt nu le dau celorlalti.

Acesta este motivul pentru care „suntem obligati” sa ne platim creditele. La fel de firesc cum e sa-ti platesti orice datorie. Iar daca nu poti sa o faci, trebuie sa accepti cu demnitate situatia, ca in cazul oricarei infrangeri, sa accepti executarea silita si sa o iei de la inceput.

Si ziaristii au fost cuprinsi de populism

Din pacate, un astfel de comportament firesc a ajuns sa fie desconsiderat nu de catre oameni fara minte sau demnitate ci chiar de formatori de opinie, de mass-media, ba chiar de site-uri financiare care se autoproclama aparatoare ale drepturilor consumatorilor si in care bancile isi fac multa reclama (degeaba, zicem noi).

Intr-un articol recent, cu accente melodramatice, intitulat „O intrebare pentru bancheri: cat valoreaza viata unui om?”, se prezinta cazul unei persoane care a ajuns in situatia de a fi executata silit de o banca pentru ca nu si-a mai platit ratele la credit. Cata nedreptate, cata cruzime din partea bancii, sa dea afara un om care sta intr-o garsoniera de 15 metri patrati, dupa ce i-a mai si aplicat penalizari pentru intarzieri si i-a restructurat creditul, in speranta ca-l va plati! Vai! Si omul, fireste, ameninta ca se va sinucide! (Se pare ca nu a auzit de procesele colective ale lui Piperea). Asa ca, „domnilor bancheri, cat valoreaza pentru voi viata unui om?!”. Te podidesc suvoaie de lacrimi, nu alta.

Ba chiar, seful publicatiei, Alin Iacob (reprezentantul consumatorilor romani la Comisia Europeana, in doua comisii, nu una, dupa cum se recomanda de fiecare data), s-a dus expres la o conferinta la BNR pe tema clauzelor abuzive pentru a anunta si acolo aceasta „drama”, prezentata ca reprezentantiva pentru modul in care isi trateaza bancile clientii. Si da-i cu citate din Caragiale, sa fie preluate si de colegi ziaristi pe Mediafax!

O atitudine corecta din partea unui ziarist, obligat sa fie obiectiv, ar trebui sa fie aceea in care sa promoveze un comportament corect al clientilor fata de banci si viceversa. Condamnam clauzele abuzive din contractele de credit, nimeni nu si le doreste, nici macar bancile, dupa cum au si declarat, dar si pe cei care vor sa profite pentru a obtine avantaje nemeritate, precum dobanzi de 2% la credite sau chiar sa nu plateasca deloc dobanzi.

Un jurnalist si o publicatie corecta ar trebui sa spuna ca toata lumea este obligata sa-si plateasca datoriile.

Iar cazurile sociale, cum pare a fi cel din articolul mentionat, trebuie rezolvate de primarie si alte autoritati si fundatii de protectie sociala. Bancile nu sunt si nici nu trebuie sa fie institutii de binefacere, credeam ca se stie asta destul de bine. (O banca poate ajuta un om, ba chiar o suta, dar ce se va face cand toti vor veni cu mana intinsa la ea si nimeni nu-si va mai plati creditul?). Din simplul motiv ca noi, deponentii, nu vrem ca si banii din banci sa ajunga sa fie folositi pentru protectie sociala sau pentru salvarea bancilor. Platim si asa impozite la asigurari sociale suficient de mari.

Am scris acest articol acid doar in speranta ca va reprezenta un model de lectie invatata din criza in domeniul financiar-bancar.

Clauze abuzive BNR

 

Exista clauze abuzive in contractele de credit? intreba, vezi Doamne, ironic, un tanar dar tupeist ziarist, la seminarul BNR despre clauzele abuzive. „Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic”, perora din Caragiale un alt coleg, cu atata patos incat mai ca nu a fost aplaudat la scena deschisa, ca la teatru. In schimb, a fost citat de un confrate de la Mediafax, intr-un comentariu in care-i compara pe reprezentantii BNR cu sleahta de nasi si arbitri din fotbalul romanesc.

Unde sunt bunul simt, respectul, decenta, ca sa nu spunem modestia? Cata nesimtire si autosuficienta poti avea astfel incat sa-l compari pe Isarescu, oricat de antipatic ti-ar fi, cu „nasu” Mircea Sandu si arbitrii din fotbal?

Dar unde sunt, mai presus de toate, limpezimea analizelor din articole, impartialitatea jurnalistilor, echilibrul informatiilor cu ambele parti citate?

Ziaristii respectivi au fost „deranjati” de faptul ca la seminarul BNR despre clauzele abuzive nu au fost invitati si procesomanii avocatului Piperea care, la fel ca oamenii lui Gigi Becali, nu au prea multe scrupule in a-si face singuri dreptate si a da de pamant cu nenorocitele de banci care ar trebui sa le ceara dobanzi de doar 2% la credite, sau mai bine nimic. Uitati-va numai putin la comentariile acestor oameni din articolele pe tema proceselor abuzive si va veti face o idee despre caracterul lor si despre disponibilitatea acestora la dialog si la gasirea unei solutii corecte pentru toti. Ce s-ar fi intamplat daca Piperea sau macar cativa din gasca lui ar fi ajuns in sala Mitita Constantinescu?!

BNR a invitat insa reprezentantul ANPC, autoritatea care reprezinta interesele consumatorilor in fata autoritatilor si in justitie. Credem ca a fost suficient. Ceea ce poate fi reprosat cu adevarat organizatorilor este ca a exagerat cu avocatii care reprezentau bancile in procese, avocati care in loc sa dea dovada, si ei, de modestie si corectitudine, s-au lansat in peroratii ca la bara, prin care bancile erau scoase Fecioara Maria iar clientii, toti niste netrebnici.

Recunosti ca esti mistret?

Dar dincolo de acuzatiile la adresa BNR cu privire la dezechilibrul partilor in dezbaterea despre clauzele abuzive, presa a incercat sa patrunda si in miezul problemei. Dar s-a multumit cu superficialitatea si huiduielile de pe stadion, ca de obicei.

Acelasi ziarist rapidist si autosuficient a acuzat BNR ca este vinovata pentru ca ar fi aprobat normele de creditare ale bancilor pe baza carora au fost intocmite contractele de credite ajunse acum in litigiu.

Raspunsul lui Alexandru Nicolae Păunescu, seful directiei juridice din BNR, a fost destul de clar: banca centrala nu poate interveni intr-un contract dintre o banca si un client.

„Aceste norme nu se aprobau ci se validau de BNR din punct de vedere prudential, mai putin partea de costuri, care tine de relatia dintre clienti si bancile comerciale si este in responsabilitatea ANPC. Mai nou, incepand din decembrie 2012, BNR nu mai valideaza acele norme ale bancilor comerciale, mergandu-se pe practica supravegherii on-site (la fata locului) si a aplicarii de masuri acolo unde este cazul modificarii normelor interne ale bancilor.

BNR valida normele interne de creditare ale bancilor in functie de anumiti indicatori pe care-i supravegheaza si reglementeaza. Legea 193/2000 precizeaza cu claritate o autoritate (ANPC) responsabila cu supravegherea si sanctionarea incalcarii (drepturilor consumatorilor)”, a spus Paunescu.

Explicatii date insa in van, inclusiv pentru unele publicatii care n-au fost prezente la conferinta, dar care lanseaza din redactii convenabila si simplista acuza ca BNR e de vina pentru tot ce ni se intampla.

Cine e divina?

Este clar ca bancile sunt singurele responsabile pentru greselile facute prin practicarea unor dobanzi netransparente, ce le-au permis sa le modifice dupa bunul plac, precum si pentru alte costuri ascunse prin diverse comisioane. Cum ar fi putut BNR sa dicteze fiecarei banci ce tip de dobanda sa practice, si eventual si cu ce dobanda, sau ce fel de comision?

De vina a fost si ANPC, initiatoarea OUG 50 si care mai mult din considerente de populism decat din incompetenta, „ajutata” si de ARB, a adoptat si aplicat respectiva lege in asa fel incat sa izbucneasca litigiile dintre clienti si banci.

Asa s-a ajuns la decizii absurde ale unor judecatori de a transforma dobanzi de 9% in unele de 2%, ceea ce fireste ca reprezinta un pericol pentru orice banca, mai ales daca este vorba ca astfel de decizii sa se aplice tuturor contractelor de credite de acelasi fel, cum prevad noile legi.

O absurditate ce nu poate fi negata de nimeni, nici macar de grupurile de clienti adunati in procese colective de avocati, cu scopul de a nu mai plati nimic bancii sau a plati foarte putin.

O absurditate ce trebuie corectata cumva, acesta fiind motivul pentru care BNR se implica in medierea acestui conflict si incearca sa gaseasca o solutie corecta, si bine face, chiar daca destul de tarziu.

Ceea ce i s-ar putea reprosa, de fapt, BNR-ului, ar fi intarzierea cu care reactioneaza la acest fenomen, dar mai ales modul in care s-a implicat in adoptarea si aplicarea noii legislatii privind protectia clientilor bancilor, incepand cu OUG 50: pasiv si fara sa-si aduca o contributie decisiva la adoptarea unei legi bune, care sa nu fi cauzat situatia din prezent.

E simplu sa aruncam cu pietre si noroi, dar e oare cineva fara de pacat care sa aiba acest drept? Si suntem siguri ca aruncam in cine trebuie sau, mai ales, ca piatra (injuratura) e solutia? Sigur ca nu e! Haideti atunci sa avem bunul simt si sa gandim limpede, corect, echilibrat si fara acuze, pentru a gasi o solutie de impacare, decat sa transformam BNR-ul intr-un stadion in care sa injuram si sa huiduim.

Clauzele abuzive ale creditelor

 

Bancile spaniole nu-i vor mai putea evacua din case pe clientii executati silit care cer in instanta eliminarea unor clauze abuzive in contractele de credit, conform unei decizii luata de Curtea Europeana de Justitie, relateaza agentia Reuters.

În Spania, ca si in Romania, detinatorul unui credit ipotecar trebuie sa ramburseze creditul chiar daca renunta la casa ipotecata in favoarea bancii de la care a luat imprumutul.

Posibilitatile de a contesta procedura de executare silita si vanzarea caselor pe calea justitiei sunt foarte limitate. Clientii bancilor nu pot cere suspendarea procedurii de evacuare din locuinta chiar daca se plang de existenta unor clauze abuzive in contractele de credit. Astfel, chiar si atunci cand clientii castiga in justitie procesul cu banca, nu-si pot recupera locuinta executata silit.

Curtea Europeana de Justitie a decis, in cazul unui muncitor marocan evacuat din locuinta de catre banca, ca judecatorilor spanioli ar trebui să li se permită să stopeze evacuările atunci când proprietarii de case contesta clauzele abuzive.

Clauze abuzive in contractele de credit ar putea fi considerate prevederi nerezonabile, precum dobanzile penalizatoare exagerat de mari aplicate pentru intarzieri la rambursarea imprumutului.

Aceasta decizie a Curtii de Justitie Europene ar putea pune bancile spaniole in situatia de a se confrunta cu o serie de procese in justitie care ar putea intarzia procesul de executare silita a restantierilor si le-ar putea aduce costuri suplimentare.

Executarile silite si evacuarea spaniolilor din case s-au inmultit considerabil in ultimii ani, iar unele cazuri de sinucidere au contribuit la intensificarea contestatiilor fata de legislatia stricta in privinta creditelor ipotecare.

Decizii contradictorii ale instantelor intr-un proces dintre Credit Europe Bank si un client privind clauzele abuzive

 

Credit Europe Bank a pierdut recent, la Judecatoria Sectorului 6 din Bucuresti, un proces cu un client care a acuzat banca de existenta unor clauze abuzive in contractul de credit. Banca spune ca aceeasi instanta a solutionat o cauza similara in favoarea ei.

Este vorba de sentinta civila nr.22437/2012, prin care au fost constatate nule, in baza Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive, prevederile din contract referitoare la revizuirea nivelului dobanzii creditului si comisioanele, care erau la latitudinea bancii, precum si declararea scadentei anticipate a creditului farra a se specifica motivul in contract, conform unui comunicat al avocatului Avram Codrut.

Potrivit avocatului, au fost declarate abuzive comisionul de acordare si comisionul de administrare lunar, banca fiind obligata sa returneze toate sumele incasate in contul acestor comisioane din momentul incheierii contractului si pana in prezent, la care se adauga dobanda legala. De asemenea, s-a decis incetarea incasarii acestor sume pe viitor.

Avocatul mentionata ca, intrucat hotararea este definitiva, putand fi atacata numai cu recurs, va fi solicitata executarea de buna voie a dispozitiilor acesteia, in caz contrar urmand a se incepe executarea silita impotriva bancii.

Ce spune banca:

„Avem convingerea că toate prevederile incluse în contractele băncii sunt în spiritul legislaţiei privind protecţia consumatorului, care reglementează inclusiv costurile aplicabile creditelor. Mai mult, aceste prevederi sunt întotdeauna discutate şi agreate de ambele părti înainte de intrarea în vigoare a oricărui contract prin care oferim produse sau servicii clienţilor noştri.

Tinem să precizăm că  aceeaşi instanţă, Judecătoria sectorului 6, a soluţionat recent o cauză similară – în dosarul nr. 18611/303/2012 – prin pronunţarea unei sentinţe definitive în favoarea băncii în data de 20.02.2013, în acest fel recunoscând validitatea şi justeţea prevederilor contractuale de felul celor menţionate în articol.

În cazurile în care au existat diferenţe de interpretare, ulterior semnării contractelor, ne-am exprimat întotdeauna deschiderea de a le rezolva în mod amiabil, în spiritul unei relaţii autentice de parteneriat. În ceea ce priveşte decizia luată împotriva băncii vor fi urmate toate căile de atac legale necesare pentru a susţine, şi în acest caz,  punctul de vedere al băncii privind corectitudinea prevederilor utilizate în cazul contractelor sale de credit.”