Acţiune de divorţ pentru motive temeinice

acţiune de divorţ pentru motive temeinice, varietate a acţiunii civile reglementată de lege ca mijloc juridic prin care soţul ce are motive temeinice, din cauza cărora continuarea convieţuirii cu celălalt soţ a devenit imposibilă pentru el, poate solicita instanţei de judecată să dea o sentinţă de desfacere a căsătoriei, pronunţând divorţul fie din vina exclusivă a soţului pârât, fie din vina ambilor soţi. A.d. are caracter strict personal. Calitate procesuală activă are oricare dintre soţi. Soţul alienat sau debil mintal nepus sub interdicţie poate introduce acţiune de divorţ în momentele de luciditate, la fel şi soţul alienat sau debil mintal pus sub interdicţie; dacă ulterior introducerii acţiunii, soţul respectiv îşi pierde luciditatea, tutorele său va putea să-l reprezinte şi să continue acţiunea. Cererea de divorţ, împreună cu înscrisurile doveditoare, se prezintă personal de către soţul reclamant preşedintelui judecătoriei. Calitate procesuală pasivă are celălalt soţ care nu a promovat acţiunea de divorţ.

Când soţul pârât este alienat sau debil mintal pus sub interdicţie, el va figura în proces ca pârât, dar va fi reprezentat de tutorele său. în ceea ce priveşte obiectul acţiunii, reclamantul va putea cere, pentru motive temeinice, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului ori din culpa comună a ambilor soţi, sau, după caz, atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei, în acest din urmă caz divorţul urmând a se pronunţa fără stabilirea culpei, întrucât starea sănătăţii nu poate fi considerată culpă. Odată cu pronunţarea divorţului, la cererea oricăruia dintre soţi, instanţa va hotărî şi asupra numelui pe care urmează să-l poarte după divorţ soţul care, prin efectul căsătoriei, a dobândit numele celuilalt soţ, precum şi asupra încredinţării spre creştere şi educare a minorilor rezultaţi din căsătorie, asupra obligaţiei de întreţinere a acestor minori – ce revine ambilor soţi -, acordarea în favoarea unuia dintre soţi a beneficiului folosinţei fostei locuinţe comune a soţilor, precum şi asupra împărţirii bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei. Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (4), art. 40 şi art. 42 C. fam. Când se invocă drept motiv de divorţ starea de boală a unuia dintre soţi care face imposibilă continuarea căsătoriei, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (3) C. fam.