Acţiune în anularea hotărârii arbitrale
acţiune în anularea hotărârii arbitrale (1), mijloc de învestire a instanţei pentru exercitarea controlului judecătoresc în scopul desfiinţării unei hotărâri arbitrale. în legătură cu natura juridică a a.a.h.a. în doctrină s-au exprimat opinii diferite: pe de o parte, s-a susţinut că ar fi o cale de atac civilă, autonomă şi extraordinară, de control judecătoresc şi de reformare, iar pe de altă parte, o judecată în prima instanţă, sau acţiunea ar avea o natură juridică mixtă: jurisdicţională şi contractuală. Potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive: a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; b) tribunalul arbitrai a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante; c) tribunalul arbitrai nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală; d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului stabilit de părţi sau prevăzut de lege (5 luni de la data constituirii tribunalului arbitrai) pentru pronunţare; 0 tribunalul arbitrai s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri; h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire; i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii. în ceea ce priveşte exercitarea acţiunii, pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale, partea sau părţile trebuie să introducă acţiunea în anulare; instanţa nu se poate sesiza din oficiu. Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale. Renunţarea la acest drept se poate face, însă, după pronunţarea hotărârii arbitrale. Acţiunea poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale. Competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul. Suspendarea executării hotărârii arbitrale atacate cu acţiune în anulare poate fi dispusă de instanţă numai după depunerea unei cauţiuni fixate de ea. Dacă instanţa judecătorească admite acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor. în acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât odată cu hotărârea asupra fondului. Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs.
acţiune în anularea hotărârii arbitrale (2), cererea formulată de unul sau mai mulţi semnatari ai unei convenţii arbitrale prin care este învestită instanţa de judecată competentă să desfiinţeze o hotărâre arbitrală pronunţată de tribunalul arbitrai. Motivele pentru care poate fi desfiinţată hotărârea arbitrală sunt limitativ prevăzute de lege: litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; tribunalul arbitrai a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante; tribunalul arbitrai nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală; partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului de cel mult 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitrai; tribunalul arbitrai s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată dala şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri; dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire; hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce a. în a. împotriva h.a. Renunţarea la acest drept se poate face, însă, după pronunţarea hotărârii arbitrale.