Acţiune oblică
acţiunea oblică, Noţiune. Reglementare. Natură juridică. Domeniul de aplicare. Condiţiile acţiunii oblice. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile acţiunii oblice. Efectele acţiunii oblice.
Noţiune. Reglementare. Natură juridică.
Acţiunea oblică este mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile şi acţiunile debitorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite în prejudiciul creditorului [art. 1560 alin. (1) Noul Cod Civil]. Ea este reglementată în cuprinsul art. 1560-1561 noul Cod Civil
Acţiunea oblică mai este cunoscută în doctrină şi sub numele de acţiune indirectă sau subrogatorie, pentru motivul că se exercită de către creditor în locul
debitorului său’. Spre exemplu, dacă debitorul a suferit un prejudiciu cauzat de o altă persoană printr-o faptă ilicită şi nu cere repararea lui, creditorul va putea să acţioneze pe cel responsabil, în locul victimei, pe cale oblică.
Sub aspectul naturii juridice, legiuitorul o califică în mod expres ca fiind o măsură de conservare a gajului general al creditorilor (art. 1558 noul Cod Civil). întrucât promovarea acţiunii oblice nu conduce la realizarea creanţei creditorului, acţiunea oblică nu poate fi considerată ca o măsură de executare.
Domeniul de aplicare.
Potrivit art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil, creditorul poate exercita pe cale oblică „drepturile şi acţiunile debitorului”. în ciuda acestei formulări generale, domeniul acţiunii oblice cunoaşte o serie de limitări. Astfel, dintr-un început, se impune precizarea că acţiunea oblică este un corolar al dreptului de gaj general, care poartă asupra patrimoniului debitorului. De aici decurge o importantă consecinţă: acţiunea oblică poate privi numai exercitarea drepturilor patrimoniale ale debitorului. Urmează că nu se pot exercita de către creditori drepturile şi acţiunile nepatrimoniale, cum sunt: drepturile părinteşti, acţiunea de divorţ, acţiunea în anularea căsătoriei etc.
în aceste condiţii, domeniul acţiunii oblice trebuie circumscris numai acţiunilor şi drepturilor patrimoniale. Pot fi exercitate pe cale oblică drepturile debitorului împotriva terţilor însoţite de dreptul la acţiune şi susceptibile de realizare în justiţie, cum sunt: dreptul la acţiunea în revendicarea unui bun proprietatea debitorului; dreptul de a cere plata unei creanţe aparţinând debitorului; dreptul de a cere restituirea unei plăţi nedatorate etc. De asemenea, intră în domeniul de aplicare a acţiunii oblice şi drepturi ale debitorului care sunt susceptibile de o exercitare extrajudiciară. Astfel, pot fi luate măsuri de conservare a unor drepturi aflate în patrimoniul debitorului, precum: efectuarea unei formalităţi de publicitate a unui drept al acestuia (spre exemplu înscrierea unui drept în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, intabularea unui drept în cartea funciară), declararea unei creanţe a debitorului în procedura colectivă, în cazul falimentului său etc.
Nu toate acţiunile şi drepturile patrimoniale pot fi exercitate pe cale oblică. Mai exact:
– creditorii nu au posibilitatea să se substituie debitorului pentru a încheia acte de administrare a patrimoniului acestuia (precum închirierea unui bun, arendarea unui fond, punerea unui teren în cultură) sau acte de dispoziţie juridică (precum vânzarea-cumpărarea, schimbul, publicarea unei lucrări literare). Pentru a înţelege raţiunea acestei limitări, se impune a se face o distincţie între drepturi şi simple facultăţi sau posibilităţi. Pe cale oblică, pot fi exercitate numai drepturile existente efectiv în patrimoniul debitorului. Simplele posibilităţi de a încheia acte juridice, prin care se dobândesc sau se modifică drepturi patrimoniale ori se asumă noi datorii, fac parte din conţinutul capacităţii juridice a persoanelor fizice şi juridice. A-l lipsi pe debitor de aceste posibilităţi sau facultăţi echivalează cu a-l transforma într-o persoană incapabilă, ceea ce nu este îngăduit.
– creditorii nu pot exercita drepturile şi acţiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului [art. 1560 alin. (2) noul Cod Civil]. Este cazul acelor drepturi şi acţiuni a căror valorificare implică o apreciere personală de ordin moral sau familial din partea acestuia, cum ar fi: acţiunea în revocarea unei donaţii pentru ingratitudine; acţiunea în desfiinţarea sau micşorarea pensiei de întreţinere datorate de către debitor unei persoane. Are un caracter strict personal şi, deci, nu poate fi exercitat pe cale oblică nici dreptul debitorului de a solicita repararea patrimonială (prin compensaţii băneşti) a prejudiciilor morale înregistrate ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite a cărei victimă este.
– creditorii nu pot exercita drepturile patrimoniale insesizabile, precum: dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de a primi o bursă de studiu, dreptul la diurnă, dreptul la alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, dreptul la ajutoare pentru îngrijirea
copiilor bolnavi etc. întrucât obiectul acestor drepturi este neunnăribil, exercitarea lor pe cale oblică nu prezintă nicio utilitate pentru creditor’, astfel că acţiunea oblică este lipsită de interes*. Recent, în doctrină, s-a exprimat o poziţie mai nuanţată, în sensul căreia numai drepturile care sunt în acelaşi timp insesizabile şi inalienabile (aşa este cazul dreptului de uz, al dreptului de abitaţie, al celui de a primi o bursă) sunt excluse domeniului de aplicare a acţiunii oblice. Cele care sunt numai insesizabile pot fi exercitate pe cale oblică. Raţiunea este următoarea: dacă debitorul nu îşi exercită drepturile patrimoniale insesizabile, el suferă o pierdere patrimonială, care îl va pune în situaţia de a o înlocui cu o altă valoare economică, ceea ce conduce la o diminuare a patrimoniului său. Exercitarea pe cale oblică a drepturilor insesizabile evită aşadar micşorarea patrimoniului debitorului şi, implicit, a gajului general al creditorilor, astfel că interesul în promovarea acţiunii oblice se conturează cu evidenţă.
Condiţiile acţiunii oblice. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile acţiunii oblice.
A. Condiţiile acţiunii oblice. Exercitarea cu succes a acţiunii oblice depinde de întrunirea următoarelor condiţii:
– creanţa creditorului trebuie să fie certă şi exigibilă [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil]. Creanţa este certă atunci când are o existenţă sigură şi necontestată; ea este exigibilă în cazul în care creditorul poate să ceară plata ei de la debitor.
Nicio altă cerinţă nu este pretinsă. Este indiferent dacă izvorul creanţei este contractual sau extracontractual. Tot astfel, natura obiectului creanţei creditorului nu prezintă relevanţă, debitorul putând fi îndatorat să dea, să facă sau să nu facă ceva. Este indiferentă data la care se naşte dreptul de creanţă al creditorului. Ea poate fi anterioară sau ulterioară celei a dreptului debitorului care urmează să fie exercitat pe cale oblică. Gajul general se întinde asupra tuturor elementelor active din patrimoniul debitorului, prezente şi viitoare. Nu prezintă deci importanţă dacă ele au intrat în patrimoniul debitorului înainte sau după momentul naşterii creanţei creditorului”;
– debitorul să fie inactiv, adică să neglijeze sau să refuze exerciţiul dreptului său [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil]. Inactivitatea se poate datora relei-credinţe, neglijenţei sau chiar unei imposibilităţi obiective a debitorului de exercitare a dreptului sau a acţiunii. Dacă debitorul îşi schimbă atitudinea, devenind activ, continuarea exercitării acţiunii oblice nu mai este posibilă. In această situaţie, creditorului îi rămâne doar posibilitatea de a interveni în proces, în scopul apărării intereselor sale;
– creditorul să facă dovada unui interes serios şi legitim. Există un atare interes atunci când prin inactivitatea sa debitorul se află în situaţia de a-l prejudicia pe creditor [art. 1560 alin. (1) noul Cod Civil].
In cazul obligaţiilor pecuniare, creditorul justifică un interes în promovarea acţiunii oblice atunci când debitorul, datorită pasivităţii sale, este în pericol de a deveni insolvabil sau de a-şi accentua o stare de insolvabilitate deja existentă. în cazul celorlalte obligaţii, de a da, de a face (mai puţin remiterea unei sume de bani) sau de a nu face, interesul serios şi legitim nu mai poate fi identificat cu starea de insolvabilitate a debitorului. De această dată, se impune ca instanţele de judecată să verifice în ce măsură prin inactivitatea sa, debitorul aduce un prejudiciu creditorului şi, astfel, dacă se justifică interesul său în promovarea acţiunii oblice. Este motivul pentru care, cu titlu general, s-a afirmat că interesul serios şi legitim se verifică ori de câte ori creditorul dovedeşte că există pericolul de a nu îşi realiza creanţa datorită neexercitării de către debitor a unui drept sau a unei acţiuni pe care le deţine împotriva unui terţ.
B. Momentul în care trebuie îndeplinite condiţiile acţiunii oblice. Se impune o distincţie, după cum exercitarea de către creditor a drepturilor debitorului se realizează pe cale judiciară (printr-o acţiune injustiţie) sau pe cale extrajudiciară. în primul caz, condiţiile acţiunii oblice trebuie îndeplinite la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. Ne aflăm în prezenţa unor condiţii de admisibilitate a acţiunii. în cel de-a doilea caz, ele trebuie întrunite la data exercitării drepturilor debitorului, de regulă, la data formulării cererii de către creditor (cum ar fi cererea pentru intabularea unui drept al debitorului în cartea funciară). în acest ultim caz suntem în faţa unor condiţii de exercitare a acţiunii oblice.
Efectele acţiunii oblice.
Ele se impun a fi analizate faţă de terţul pârât, debitorul pasiv şi faţă de creditorii debitorului pasiv.
A. Efectele faţă de terţul pârât acţionat în judecată. Creditorul, pe cale oblică, exercită în locul debitorului drepturile pe care el le are împotriva terţului. Pentru acest motiv, terţul acţionat în judecată va putea opune toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca şi împotriva debitorului [art. 1560 alin. (3) noul Cod Civil]. Este indiferent dacă excepţiile sunt anterioare sau ulterioare introducerii acţiunii. Exercitarea acţiunii oblice nu indisponibilizează drepturile patrimoniale ale debitorului. Astfel, el poate dispune de aceste drepturi, iar actele încheiate cu privire la ele sunt opozabile creditorului, atunci când nu au un caracter fraudulos, chiar dacă ele au fost perfectate înainte sau după introducerea acţiunii. De pildă, terţul poate invoca compensaţia datoriei sale cu o creanţă pe care o are împotriva debitorului, chiar dacă dreptul de creanţă s-a născut după introducerea acţiunii oblice. De asemenea, terţul poate opune tranzacţia încheiată cu debitorul după această dată.
B. Efectele faţă de debitorul pasiv. Interesează în acest context dacă hotărârea judecătorească pronunţată ca urmare a exercitării acţiunii oblice îi este sau nu opozabilă debitorului pasiv. Răspunsul este diferit, după cum debitorul a fost sau nu introdus în proces. Dacă debitorul a fost introdus în proces, el fiind parte, fară îndoială că efectele hotărârii se vor răsfrânge şi asupra lui. în cazul în care nu a fost introdus în cauză, efectele hotărârii nu se produc şi faţă de debitor, el fiind un simplu terţ.