aderare

Elena Ionita, fotomodelul care a prezentat rubrica meteo intr-un cotidian central, a fost invinuita de procurorii Parchetului General de aderare la un grup infractional

de

Intr-o declaratie data la Parchetul General, Elena Ionita, care preciza ca este membra a trupei „De Corazon”, spune: „Referitor la infractiunea retinuta in sarcina mea mentionez faptul ca nu ma consider vinovata, intrucat nu am

avut decat o relatie de concubinaj cu acest om si nu cunosc activitatea infractionala a acestuia”. In dosarul in care fotomodelul a fost acuzat au fost arestati unii dintre cei mai periculosi interlopi bucuresteni pentru sechestrari de persoana, talharii, proxenetism. Ionita a fost scoasa de sub urmarire penala de catre procurori dupa mai multe luni de cercetari.
Idila dintre Elena Ionita si liderul retelei de crima organizata, care se autointitula spaima Bucurestiului, a inceput in momentul in care cei doi s-au vazut intr-un restaurant din Capitala, Elena fiind minora. Interlopul i-a dat cartea sa de vizita, spunandu-i fetei sa-l sune, ceea ce a si facut. „Mi-a pus la dispozitie un apartament cu trei camere in cartierul Sebastian, unde am convietuit cu acesta. Relatiile cu el au continuat pana in momentul arestarii sale. Pana atunci am mers de doua ori cu el in Spania si am primit cadou mai multe bijuterii din aur”, arata fotomodelul in declaratia data in fata anchetatorilor. Elena spune ca la un moment dat incepuse sa se vada destul de rar cu iubitul ei, deoarece cunoscutul lider al crimei organizate locuia cu fosta nevasta si cu copiii. Potrivit declaratiei date de Ionita, interlopul era extrem de gelos si ii interzicea sa cunoasca alti barbati. In plus, familia acestuia nu o suporta pe Elena si nu o vroia alaturi de el.

cancan

Basescu: Oare de ce intra in Parlament oameni despre care stim lucruri rele?

de

Presedintele Traian Basescu a declarat, luni, la postul public de radio, ca romanii au toate motivele sa fie optimisti in ceea ce priveste viitorul Romaniei, chiar daca uneori sperantele si exigentele lor „depasesc posibilitatile de modernizare rapida” a tarii.

Seful statului a spus ca Romania are perspectiva certa de viitor, desi 2009 va fi unul dificil si din cauza crizei economice internationale.

Astfel, in opinia presedintelui, in 2009 prioritatea zero a Romaniei va fi pastrarea locurilor de munca si diminuarea efectelor crizei. Pe de alta parte, presedintele a aratat ca Romania va deveni, in viitor, o tara atractiva, moderna.

„Nu mai facem planuri doar, nu mai traim din iluzii. Traim din realitati finantate,(..) iar Romania are resursele financiare asigurate pentru a se moderniza in urmatorii ani. Tine de noi, de guvernanti, de oamenii politici, cat de rapid vom utiliza acesti bani”, a sustinut Traian Basescu.

Seful statului a aratat ca, la finalul primului exercitiu bugetar al Uniunii Europene, in 2013, Romania va fi o tara care va trece peste criza mai usor decat statele dezvoltate.

„As spune ca sunt optimist in ceea ce priveste Romania in ansamblu, chiar daca va trebui sa trecem o perioada grea in 2009 si cred ca romanii au toate motivele sa fie optimisti, chiar daca au foarte multe motive de nemultumire.

Pe de alta parte, este foarte clar ca uneori, sperantele si exigentele romanilor au luat-o inaintea posibilitatilor pe care le aveam, de modernizare rapida si poate ca votul din 30 noiembrie poate fi o realitate in care ne putem descifra”, a spus presedintele, care s-a intrebat retoric: „Daca intra in Parlament oameni despre care stim lucruri rele, va trebui sa ne intrebam: oare de ce romanii care sunt exigenti cu clasa politica in viata de zi cu zi le-au dat un nou mandat? Stiu eu?”.

Presedintele a reamintit, cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, valorile politice de la 1918, valori care, dupa 50 de ani de comunism, in care au fost desfiintate, si o perioada de tranzitie care s-a incheiat odata cu aderarea la Uniunea Europeana, trebuie rafinate, consolidate si transformate intr-un mod de viata pentru romani.

„Este clar ca citind oricare dintre aceste valori afirmate la 1 Decembrie 1918, toti realizam ca trebuie sa le rafinam, sa le consolidam, sa le facem sa devina modul nostru de viata, al romanilor, dar, mai mult decat al romanilor, al politicienilor. Este un gand pe care-l am de 1 Decembrie”, a spus seful statului luni, la postul public de radio, inainte de a lua parte la manifestarile prilejuite de Ziua Nationala a Romaniei.

Schimb de informatii in domeniul impozitelor directe, conform conventiilor de evitare a dublei impuneri

de

Prevederi generale

Art. 12428. – (1) In conformitate cu prevederile prezentului capitol, autoritatile competente ale statelor membre vor schimba orice informatie care poate sa le indreptateasca sa efectueze o corecta stabilire a impozitelor pe venit si pe capital si orice informatie referitoare la stabilirea impozitelor asupra primelor de asigurare la care se face referire la art. 3 paragraful 6 din Directiva 76/308/CEE a Consiliului, din 15 martie 1976, privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor legate de anumite obligatii fiscale, taxe, impozite si alte masuri, cu amendamentele ulterioare.

(2) Vor fi privite ca impozite pe venit si pe capital, indiferent de modul in care sunt stabilite, toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe castigurile din instrainarea proprietatii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe sumele totale ale salariilor platite de intreprinderi, precum si impozitele pe cresterea de capital.

(3) Impozitele la care se face referire la alin. (2) sunt in prezent, in mod special:

a) în Belgia:

– impozitul persoanelor fizice;

– impozitul societãtilor;

– impozitul persoanelor morale;

– impozitul nerezidentilor;

b) în Danemarca:

– indkomstskat til staten;

– selskabsskat;

– den kommunale indkomstskat;

– den amtskommunale indkomstskat;

– folkepensionsbidragene;

– somendsskatten;

– den saerlige indkomstskat;

– kirkeskat;

– formueskat til staten;

– bidrag til dagpengefonden;

c) în Germania:

– Einkommensteuer;

– Korperschaftsteuer;

– Vermogensteuer;

– Gewerbesteuer;

– Grundsteuer;

d) în Grecia:

— φδρος εισοδηματος φνσικων προσωπων

— φδρος εισοδηματος υομικωυ προσωπων

— φδρος ακιυητου περιουσιας

e) în Spania:

– impozitul pe venitul persoanelor fizice;

– impozitul pe societãti;

– impozitul extraordinar pe averea persoanelor fizice;

f) în Franta:

– impozitul pe venit;

– impozitul pe societate;

– impozitele profesionale;

– taxe fonciere sur les proprietes baties;

– taxe fonciere sur les proprietes non baties;

g) în Irlanda:

– impozitul pe venit;

– impozitul pe corporatie;

– impozitul pe câstiguri de capital;

– impozitul pe avere;

h) în Italia:

– imposta sul reddito delle persone fisiche;

– imposta sul reddito delle persone giuridiche;

– imposta locale sui redditi;

i) în Luxemburg:

– impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

– impozitul pe veniturile colectivitãtilor;

– impozitul comercial comunal;

– impozitul pe avere;

– impozitul funciar;

j) în Olanda:

– Inkomstenbelasting;

– Vennootschapsbelosting;

– Vermogensbelasting;

k) în Austria

– Einkommensteuer

– Korperschaftsteuer;

– Grundsteuer;

– Bodenwertabgabe;

– Abgabe von land– und forstwirtschaftlichen Betrieben;

l) în Portugalia:

– contribuicao predial;

– imposto sobre a industria agricola;

– contribuicao industrial;

– imposto de capitais;

– imposto profissional;

– imposto complementar;

– imposto de mais – valias;

– imposto sobre o rendimento do petroleo;

– os adicionais devidos sobre os impostos precedentes;

m) în Finlanda:

– Valtion tuleverot – de statlin ga inkomstskatterna;

– Yhteisojen tulovero – inkomstskatten for samfund;

– Kunnallisvero – kommunalskatten;

– Kirkollisvero – kyrkoskatten;

– Kansanelakevakuutusmaksu – folkpensionsforsakrîn gspremien;

– Sairausvakuutusmaksu– sjukforsakrîn gspremien;

– Korkotulom lahdevero – kallskatten pa ranteîn komst;

– Rajoitetusti verovelvollisen lahdevero – kallskatten for begransat skattskylding;

– Valtion varallisuusvero – den statlinga formogenhetsskatten;

– Kiin teistovero – fastin ghetsskatten;

n) în Suedia:

– Den statliga inkomstskatten;

– Sjomansskatten;

– Kupongskatten;

– Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta;

– Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta artister m.fl.;

– Den statlinga fastighetsskatten;

– Den kommunala inkomstskatten;

– Formogenhetsskatten;

o) în Marea Britanie:

– impozitul pe venit;

– impozitul pe corporatii;

– impozitul pe câstigurile de capital;

– impozitul pe venitul petrolier;

– impozitul pe îmbunãtãtiri funciare;

p) în Republica Cehã:

– dane priijmu;

– dan z nemovitosti;

– dan dedicka, dan darovaci a dan z prevodu nemovitosti;

– dan z pridane hodnoty;

– spotrebni dane;

q) în Estonia:

– Tulumaks;

– Sotsiaalmaks;

– Maamaks;

r) în Cipru:

– φδρος εισοδηματος;

– ‘Εκτακτη Εισφορα;

– για την ′Αμυνα της Δημοκρατιας;

– φδρος Κεφαλαιουχικων Κερδων;

– φδρος Ακινητης Ιδιοκτησιας;

s) în Letonia:

– iedzivotaju ienakuma nodoklis;

– nekustama ipasuka nodoklis;

– uznemumu ienakuma nodoklis;

s) în Lituania:

– gyventoju pajamu mokestis;

– pelno mokestis;

– imoniu ir organizaciju nekilnojamojo turto mokestis;

– zemes mokestis;

– mokestis uz valstybinius gamtos isteklius;

– mokestis uz aplinkos tersima;

– naftos ir duju istekliu mokestis;

– paveldimo turto mokestis;

t) în Ungaria:

– szemelyi jovedelemando;

– tarsazagi ado;

– osztalekado;

– altalanos forgalmi ado;

– jovedeki ado;

– epitmenyado;

– telekado;

t) în Malta:

– Taxxa fuq l-income;

u) în Polonia:

– podatek dochodowy od osob prawnych;

– podatek dochodowy od osob fizycznych;

– podatek od czynnosci cywilnopranych;

v) în Slovenia:

– dohodnina;

– davki obcanov;

– davek od dobicka pravnih oseb;

– posebni davek na bilacno vsoto bank in hranilnic;

w) în Slovacia:

– dan z prijmov fyzickych osob;

– dan z prijmov pravnickych osob;

– dan z dedicstva;

– dan z darovania;

– dan z prevodu a prechodu nehnutel’nosti;

– dan z nehnutel’nosti;

– dan z predanej hodnoty;

– spotrebne dane.

(4) Prevederile alin. (1) se aplicã, de asemenea, asupra oricãror impozite identice sau similare stabilite ulterior, în plus, sau în locul impozitelor prevãzute la alin. (3). Autoritãtile competente ale statelor membre se vor informa reciproc asupra datei de intrare în vigoare a unor asemenea impozite.

(5) Sintagma autoritate competentã înseamnã:

a) în Belgia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

b) în Danemarca:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

c) în Germania:

– ministrul federal de finante sau un reprezentant autorizat;

d) în Grecia:

– Το Υπουργειο Οικονομικων sau un reprezentant autorizat;

e) în Spania:

– ministrul economiei si finantelor sau un reprezentant autorizat;

f) în Franta:

– ministrul economiei sau un reprezentant autorizat;

g) în Irlanda:

– comisionarii de venituri sau reprezentantii lor autorizati;

h) în Italia:

– seful departamentului de politicã fiscalã sau reprezentantul sãu autorizat;

i) în Luxemburg:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

j) în Olanda:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

k) în Austria:

– ministrul federal de finante sau un reprezentant autorizat;

l) în Portugalia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

m) în Finlanda:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

n) în Suedia

– seful departamentului de finante sau reprezentantul sãu autorizat;

o) în Marea Britanie:

– comisionarii de la vamã si accize sau un reprezentant autorizat pentru informatiile solicitate, referitoare la taxe asupra primelor de asigurare si accize;

– comisionarii de la Inland Revenue sau reprezentantii lor autorizati;

p) în Republica Cehã:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

q) în Estonia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

r) în Cipru:

– Υπουργειο Οικονομικων sau un reprezentant autorizat;

s) în Letonia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

s) în Lituania:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

t) în Ungaria:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

t) în Malta:

– ministrul responsabil de departamentul fiscal sau un reprezentant autorizat;

u) în Polonia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

v) în Slovenia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

w) în Slovacia:

– ministrul finantelor sau un reprezentant autorizat;

x) în România:

– ministrul finantelor publice sau un reprezentant autorizat.

Schimb la cerere

Art. 12429. – (1) Autoritatea competenta dintr-un stat membru poate cere autoritatii competente a altui stat membru sa transmita informatia la care s-a facut referire la art. 12428 alin. (1), intr-un caz special. Autoritatea competenta a statului solicitat nu va da curs cererii de schimb de informatii daca este evident ca autoritatea competenta a statului care face cererea nu a epuizat propriile sale surse obisnuite de obtinere a informatiilor, surse pe care le-ar fi putut utiliza, conform circumstantelor, pentru a obtine informatiile cerute fara a provoca riscul de periclitare a realizarii cautarii dupa rezultat.

(2) Pentru scopul transmiterii informatiei la care s-a facut referire la art. 12428 alin. (1), autoritatea competenta a statului membru solicitat va asigura conditiile pentru conducerea oricaror anchete necesare in vederea obtinerii acestor informatii.

(3) In scopul obtinerii informatiei cerute, autoritatea competenta careia i se solicita aceasta informatie sau autoritatea administrativa la care se recurge va proceda ca si cum ar actiona pe cont propriu sau, la cererea celeilalte autoritati, in contul propriului stat membru.

Schimbul automat de informatii

Art. 12430. – Pentru categoriile de cazuri pe care autoritatile competente le vor determina conform procedurii de consultare prevazute la art. 12438, autoritatile competente ale statelor membre vor schimba in mod regulat informatiile la care se face referire la art. 12428 alin. (1), fara o cerere anterioara.

Schimbul spontan de informatii

Art. 12431. – (1) Autoritatea competenta a unui stat membru poate transmite autoritatii competente a oricarui alt stat membru vizat, fara o cerere anterioara, informatiile la care se face referire la art. 12428 alin. (1), pe care le cunoaste din urmatoarele circumstante:

a) autoritatea competenta a unui stat contractant s-a bazat pe presupunerea ca ar putea fi o pierdere a impozitului intr-un alt stat membru;

b) o persoana supusa impozitarii obtine o reducere a impozitului sau o scutire de impozit in alt stat membru, care ar putea genera o crestere a impozitului sau a obligatiei de impozitare in alt stat membru;

c) afacerea tratata intre o persoana supusa impozitarii intr-un stat membru si o persoana supusa impozitarii intr-un alt stat membru este dirijata prin una sau mai multe tari, astfel incat sa rezulte o diminuare a impozitului in unul sau in celalalt stat membru sau in ambele state;

d) autoritatea competenta a unui stat membru s-a bazat pe presupunerea ca diminuarea impozitului poate rezulta din transferurile artificiale de profituri in cadrul grupurilor de intreprinderi;

e) informatia transmisa la unul din statele membre de catre autoritatea competenta a celuilalt stat este in masura sa dea informatiile care pot fi relevante in stabilirea obligatiei pentru impunere in ultimul dintre state.

(2) Autoritatile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevazute la art. 12438, sa extinda schimbul de informatii prevazut la alin. (1) la alte cazuri decat cele specificate in articolul mentionat.

(3) Autoritatile competente ale statelor membre pot sa-si transmita una alteia informatiile la care se face referire la art. 12428 alin. 1, despre care au cunostinta, in orice alt caz, fara o cerere anterioara.

Limita de timp pentru transmiterea informatiei

Art. 12432. – Autoritatea competenta a unui stat membru caruia, conform dispozitiilor prezentului capitol, i se solicita sa furnizeze informatii le va transmite cat mai repede posibil. Daca intampina obstacole in furnizarea informatiilor sau daca refuza sa le furnizeze, va informa autoritatea care solicita informatia despre acest lucru, indicand natura obstacolelor sau a motivelor refuzului sau.

Colaborarea dintre oficialii statului vizat

Art. 12433. – Pentru scopul aplicarii prevederilor precedente, autoritatea competenta a statului membru care furnizeaza informatia si autoritatea competenta a statului membru pentru care se furnizeaza informatia pot cadea de acord, conform procedurii de consultare prevazute la art. 12438, sa autorizeze prezenta in primul stat membru a oficialilor administratiei fiscale din celalalt stat membru. Amanuntele pentru aplicarea acestei prevederi vor fi determinate conform aceleiasi proceduri.

Prevederi privind secretul

Art. 12434. – (1) Toate informatiile facute cunoscute unui stat membru, conform prezentului capitol, vor fi pastrate secrete in acel stat in acelasi mod ca si informatia primita conform legislatiei interne. In orice caz, asemenea informatii:

a) pot fi facute cunoscute numai persoanelor direct implicate in stabilirea impozitului sau in controlul administrativ al acestei stabiliri a impozitului;

b) pot fi facute cunoscute numai in legatura cu procedurile judecatoresti sau procedurile administrative care implica sanctiuni luate in vederea sau in legatura cu stabilirea sau revizuirea bazei de impozitare si numai persoanelor care sunt direct implicate in asemenea proceduri; astfel de informatii pot fi totusi dezvaluite in timpul audierilor publice sau al proceselor de judecata, daca autoritatea competenta a statului membru care a furnizat informatia nu ridica nici o obiectie la momentul cand acest stat furnizeaza prima data informatia;

c) vor fi folosite, in orice circumstanta, numai pentru scopuri fiscale sau in legatura cu procedurile judecatoresti sau administrative care implica sanctiuni intreprinse cu privire la sau in legatura cu stabilirea sau revizuirea bazei fiscale.

In plus, informatiile pot fi folosite la stabilirea altor obligatii fiscale, taxe si impozite prevazute la art. 2 din Directiva nr. 76/308/CEE a Consiliului.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu vor obliga un stat membru a carui legislatie sau practica administrativa instituie, pentru scopuri fiscale, prevederi legislative cu puteri mai restranse decat cele cuprinse in acest alineat sa furnizeze informatii, daca statul vizat nu actioneaza in sensul respectarii acelor prevederi legislative cu puteri mai restranse.

(3) Indiferent de prevederile alin. (1), autoritatile competente ale statului membru care furnizeaza informatia pot permite sa fie folosita aceasta informatie pentru alte scopuri, in statul care cere informatia, daca, potrivit legislatiei din statul care da informatia, aceasta poate fi folosita in statul care da informatia, in conditii similare, pentru scopuri similare.

(4) Cand o autoritate competenta a unui stat contractant considera ca informatia care s-a primit de la autoritatea competenta a unui alt stat membru este posibil sa fie folositoare autoritatii competente a unui stat tert, ea poate transmite informatia ultimei autoritati competente mentionate, cu acordul autoritatii competente care a furnizat informatia.

Limitari la schimbul de informatii

Art. 12435. – (1) Prezentul capitol nu va impune nici o obligatie statului membru caruia i se cere informatia de a face cercetari sau de a furniza informatii, daca in acest stat ar fi contrara propriei sale legislatii sau practicii sale administrative realizarea unor astfel de cercetari sau colectarea informatiilor solicitate.

(2) Furnizarea informatiei poate fi refuzata cand ar conduce la dezvaluirea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unei informatii a carei dezvaluire ar fi contrara politicii publice.

(3) Autoritatea competenta a unui stat membru poate refuza sa furnizeze informatiile cand statul membru vizat este in imposibilitate de a furniza informatii similare, pentru motive practice sau legale.

Notificarea

Art. 12436. – (1) La cererea autoritatii competente a unui stat membru, autoritatea competenta a celuilalt stat membru va notifica, in conformitate cu prevederile legale care reglementeaza notificarea unor instrumente similare in statul membru solicitat, destinatarul tuturor instrumentelor si deciziilor care sunt emise de autoritatile administrative ale statului membru solicitant si care privesc aplicarea pe teritoriul sau a legislatiei privind impozitele acoperite de prezentul capitol.

(2) Cererile pentru notificare vor indica subiectul instrumentului sau deciziei care urmeaza a fi notificat si vor specifica numele si adresa destinatarului, impreuna cu orice alte informatii prin care se poate facilita identificarea destinatarului.

(3) Autoritatea solicitata va informa imediat autoritatea solicitanta asupra raspunsului sau la cererea pentru notificare si, in mod special, va comunica data de notificare a deciziei sau a instrumentului la destinatar.

Verificari simultane

Art. 12437. – (1) Cand situatia fiscala a uneia sau a mai multor persoane supuse impunerii este in interesul comun sau complementar a doua sau mai multe state membre, aceste state pot conveni sa desfasoare verificari simultane pe teritoriile lor, astfel incat sa poata schimba informatiile astfel obtinute ori de cate ori un astfel de schimb de informatii este mai eficient decat efectuarea de verificari numai de catre unul dintre statele membre.

(2) Autoritatea competenta din fiecare stat membru va identifica in mod arbitrar persoanele supuse impozitarii, pe care intentioneaza sa le propuna pentru o verificare simultana. Aceasta autoritate competenta va comunica autoritatilor competente responsabile din celelalte state membre vizate cazurile care, din punctul sau de vedere, ar fi subiectul unei verificari simultane. Aceasta autoritate competenta va comunica motivele sale in ceea ce priveste alegerea cazurilor, cat mai mult posibil, prin comunicarea informatiilor care au condus la luarea deciziei pentru o verificare simultana. Autoritatea competenta va specifica perioada de timp in care se vor derula operatiunile de control.

(3) Autoritatea competenta din fiecare stat membru vizat va decide daca doreste sa ia parte la operatiuni de verificari simultane. La primirea unei propuneri pentru o verificare simultana, autoritatea competenta va confirma acordul sau va comunica refuzul sau, motivat, celeilalte autoritati.

(4) Fiecare autoritate competenta din statele membre vizate va numi un reprezentant, care va avea responsabilitatea supravegherii si coordonarii activitatii de control.

Consultari

Art. 12438. – (1) Pentru scopurile implementarii prezentului capitol, consultarile vor fi tinute, daca este necesar, in cadrul unui comitet care va avea loc intre:

a) autoritatile competente ale statelor membre vizate, la cererea fiecaruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;

b) autoritatile competente ale tuturor statelor membre si Comisie, la cererea uneia dintre aceste autoritati sau a Comisiei, in masura in care problema ridicata nu este numai in interes bilateral.

(2) Autoritatile competente ale statelor membre pot comunica in mod direct intre ele. Autoritatile competente ale statelor membre pot, prin asistenta reciproca, sa permita autoritatilor desemnate de acestea sa comunice direct intre ele in cazurile speciale sau in alte categorii de cazuri.

(3) Cand autoritatile competente incheie acorduri care vizeaza probleme bilaterale, acoperite de prezentul articol, altele decat cele cu privire la cazurile individuale, acestea vor informa cat mai repede posibil Comisia asupra acestui fapt. La randul sau, Comisia va notifica autoritatile competente ale statelor membre.

Schimb de experienta

Art. 12439. – Statele membre vor monitoriza in mod constant, impreuna cu Comisia, procedura de cooperare prevazuta in prezentul capitol si vor face schimb de experienta, in special in domeniul preturilor de transfer din cadrul grupurilor de intreprinderi, in scopul imbunatatirii unei asemenea cooperari si, atunci cand este cazul, pentru redactarea unor reglementari in domeniile vizate.

Aplicabilitatea unor prevederi largite referitoare la asistenta

Art. 12440. – Prevederile anterioare nu vor impiedica indeplinirea oricaror obligatii mai extinse referitoare la schimbul de informatii care pot decurge din alte acte juridice.

Data aplicarii

Art. 12441. – Prevederile prezentului capitol, care transpun prevederile Directivei nr. 77/799/CEE privind asistenta reciproca intre autoritatile competente din statele membre in domeniul taxarii directe si impunerii primelor de asigurare, cu amendamentele ulterioare, se aplica incepand cu data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.


INCHEIEREA CONTRACTELOR LA DISTANTA DUPA ADERARE

de

INCHEIEREA CONTRACTELOR LA DISTANTA DUPA ADERARE Sediul materiei OG 85/2004 Contract la distanţă – contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanţă sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă;

S-au avut în vedere contractele încheiate printr-una din următoarele tehnici de comunicaţie la distanţă: a) imprimat neadresat; b) imprimat adresat; c) scrisoare tipizată; d) publicitate tipărită cu bon de comandă; e) catalog; f) telefon cu intervenţie umană; g) telefon fără intervenţie umană (automat de apel, audiotext); h) radio; i) videofon (telefon cu imagine); j) videotext (microordinator, ecran Tv cu tastatură sau ecran tactil); k) poştă electronică (e-mail); l) telecopiator (fax); m) televiziune (teleshopping). Înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelor elemente referitoare la identificarea sa privind, cel puţin: a) denumirea furnizorului, forma de organizare, activitatea sa principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare; b) denumirea reprezentantului din ţara unde consumatorul are reşedinţa, activitatea principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalităţile de contactare a acestuia, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, dacă un astfel de reprezentant există; c) denumirea intermediarului, activitatea principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalităţile de contactare a acestuia, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, atunci când consumatorul tratează cu un intermediar; d) în cazul în care activitatea furnizorului necesită o autorizare specială, acesta este obligat să furnizeze, complementar informaţiilor prevăzute la lit. a) şi b), şi datele de identificare, adresa şi modalităţile de contactare a autorităţii emitente a autorizaţiei, inclusiv numărul de telefon/fax şi adresa de e-mail ale acesteia. (2) Informaţiile referitoare la serviciul financiar ce urmează a fi prestat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente: a) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar respectiv; b) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul necesare verificării costului total; c) elementele specifice anumitor operaţiuni privind existenţa unor riscuri speciale asociate contractării serviciilor financiare ori caracteristicile specifice acestora sau referitoare la posibilitatea unei variaţii a preţului total în funcţie de pieţele financiare ori bursiere, asupra cărora furnizorul nu are influenţă şi nu poate fi prezentată o estimare a evoluţiei viitoare raportată la performanţele statistice precedente; d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta; e) orice limită de timp sau data până la care informaţiile furnizate sunt valabile; f) modalităţile de plată şi de realizare a plăţii; g) orice cost suplimentar pentru consumator, rezultat din utilizarea de către acesta a mijloacelor de comunicare la distanţă, dacă astfel de costuri adiţionale sunt facturate separat. (3) Informaţiile referitoare la contractul la distanţă ce urmează a fi încheiat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente: a) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilaterală prevăzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept; b) durata minimă pentru care se încheie contractul la distanţă, în cazul prestării unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic; c) informarea privind dreptul părţilor de reziliere sau de denunţare unilaterală a contractului înainte de termen, în temeiul unei clauze contractuale, inclusiv asupra penalităţilor impuse prin contract, după caz; d) indicarea modalităţilor practice de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală a contractului, între altele şi indicarea adresei la care poate fi expediată notificarea de denunţare unilaterală a contractului; e) statul sau statele ale căror norme sunt avute în vedere de către furnizor ca temei juridic al raportului contractual cu consumatorul, în scopul încheierii unui contract la distanţă; f) orice clauză contractuală prin care este indicată legea aplicabilă şi/sau instanţa competentă în soluţionarea eventualelor litigii între părţi; g) în ce limbă sau în care dintre limbile oficiale ale unui stat sunt formulaţi termenii şi condiţiile contractuale, informaţiile prealabile prevăzute de art. 4, care va fi limba sau limbile în care furnizorul a convenit de comun acord cu consumatorul să comunice pe durata derulării contractului la distanţă. (4) Furnizorul este obligat să ofere consumatorului, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, informaţii privind căile de soluţionare a litigiilor dintre părţi, şi anume: a) posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanţei de judecată, de către consumator, care are calitatea de parte contractuală, şi, de asemenea, care sunt modalităţile consumatorului de apelare la aceste proceduri; b) existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decât cele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 297/2004 şi de reglementările privind Fondul de compensare a investitorilor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în aplicarea Legii nr. 297/2004. (5) Informaţiile prevăzute la alin. (1)-(4), al căror scop comercial trebuie să rezulte fără echivoc, vor fi comunicate în mod clar, uşor de înţeles de către consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie la distanţă utilizate, ţinându-se seama de principiile de bună practică comercială în tranzacţii şi de principiile care guvernează protecţia minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi de principiile referitoare la bunele moravuri.” În cazul în care mijlocul de comunicaţie la distanţă este telefonul sau orice alt mijloc ce implică vorbirea directă, la începutul convorbirii furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul, în mod complet, corect şi precis asupra: a) datelor sale de identificare; b) scopului comercial al apelului. (2) Continuarea de către furnizor a convorbirii telefonice este permisă numai cu acordul explicit al consumatorului. În cazul acceptării de către consumator a continuării convorbirii telefonice, furnizorul are obligaţia de a prezenta următoarele informaţii: a) identitatea persoanei care a contactat consumatorul din partea furnizorului şi în ce calitate reprezintă furnizorul; b) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar; c) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul necesare verificării costului total; d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta; e) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilaterală prevăzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept. (3) Furnizorul este obligat să informeze consumatorul despre faptul că orice alte informaţii suplimentare sunt disponibile la cerere şi, totodată, să indice natura acestor informaţii. În toate situaţiile furnizorul trebuie să ofere informaţiile complete atunci când îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin potrivit art. 7. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU