Adjudecare, adjudecatar
adjudecare, mod de dobândire a dreptului de proprietate constând în atribuirea unui bun scos la licitaţie publică persoanei (numite adjudecatar) care oferă preţul cel mai mare.
ADJUDECARE 1. Noţiune specifică ce desemnează atribuirea printr-o hotărâre judiciară a unui bun scos la licitaţie publică, persoanei care oferă cel mai mare preţ. 2. Decizie prin care organizatorii unei licitaţii acceptă oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere al preţului de plată (în condiţiile respectării condiţiilor de calitate, performanţe, termenul de livrare şi de executare etc.) anume prevăzute în caietul de sarcini sau în documente similare ce stau la baza licitaţiei.
adjudecatar, persoana care, participând la o licitaţie publică şi oferind preţul cel mai mare pentru bunul supus vânzării, dobândeşte dreptul de proprietate în privinţa acelui bun. La preţ egal, va fi preferată persoana care are un drept de preempţiune asupra bunului urmărit. Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, respectiv din preţul de începere a licitaţiei bunurilor mobile. 1) în cazul vânzării la licitaţie publică a unui bun imobil, legea dispune că a. este obligat să depună întregul preţ la Trezoreria Statului, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.-S.A. sau la orice altă instituţie bancară, la dispoziţia executorului judecătoresc, în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de cauţiunea depusă în contul preţului, ce reprezintă 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul. Când a. este un creditor, el poate depune creanţa sa în contul preţului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferenţa de preţ. Dacă există alţi creditori care au un drept de preferinţă, a. va depune până la concurenţa preţului de adjudecare şi suma necesară pentru plata creanţelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferenţa de preţ. Dacă a. nu depune preţul în termenul de 30 de zile, imobilul se va scoate din nou la vânzare în contul acestuia, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţă de preţ ce se va înregistra la această din urmă licitaţie, faţă de preţul obţinut la licitaţia anterioară. A. va putea totuşi să achite la termenul de licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie. Dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vândut, întrucât nu s-a făcut nicio ofertă, fostul a. este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului, cu titlu de daune-interese, dar aceasta numai în cazul în care el nu-şi exprimă dorinţa de a respecta angajamentul de a cumpăra imobilul. La cererea a., executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata preţului în rate, numărul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans. După plata integrală a preţului sau a avansului, dacă imobilul a fost vândut cu plata în rate, executorul va întocmi actul de adjudecare, prin care proprietatea imobilului se transmite de la debitor la a.