alin

Asociaţie. Recunoaşterea caracterului de utilitate publică. Refuz. Legalitate.

de

Prin cererea  înregistrată la  Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr.404/2/2007, reclamanta Asociaţia S a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României – Secretariatul General, ca prin sentinţa ce  va pronunţa  instanţa  să dispună anularea deciziei din 26 aprilie  2006 de respingere a cererii sale de acordare a statutului de  utilitate publică  solicitat în baza art.40 din O.G. nr.26/2000, cu modificările  şi completările ulterioare, pârâtul urmând a fi obligat să emită o nouă decizie prin care  să i se acorde acest titlu.

Reclamanta şi-a motivat  acţiunea în sensul că hotărârea  emisă de  pârât în 24 aprilie 2006, de respingere a cererii sale, este netemeinică şi nelegală, întrucât  din documentaţia depusă în susţinerea cererii pentru acordarea statului de utilitate publică, rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute  de art.38 alin. (1)  din O.G. nr.26/2000, iar Ministerul Culturii şi Cultelor prin adresa nr.2235 din 30 iunie 2006 a propus Guvernului recunoaşterea asociaţiei ca  fiind  de utilitate publică, şi cu toate acestea cererea  i-a fost respinsă fără nici o motivare.

Pârâtul Guvernul României, a depus  întâmpinare prin care a invocat  excepţia inadmisibilităţii cererii  reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Urmare analizării actelor şi lucrărilor din dosar, instanţa de  fond  a pronunţat  sentinţa civilă nr.859 din 21 martie 2007, prin care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi admiţând acţiunea  formulată de reclamantă a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de  recunoaştere a  acesteia ca  fiind o asociaţie  de utilitate publică, obligând  totodată pe pârât de a reanaliza  cererea reclamantei  asociaţiei şi de  a-i recunoaşte acesteia prin hotărâre de Guvern statutul de  asociaţie de utilitate publică, în condiţiile  art.38 şi următorii din  O.G. nr.26/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr.246/2005.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că din dovezile de la dosar a rezultat că petenta reclamantă asociaţie a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulativ prevăzute  de  art.38 alin. (1)  din O.G. nr.26/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr.246/2005 cap.6 pentru a  fi recunoscută ca  fiind  de utilitate publică, astfel că deşi  pârâtul invocă, ca o justificare, caracterul supletiv al normelor de  reglementare, refuzul  acordării acestui statut este nejustificat, astfel că sunt  întrunite dispoziţiile art.8 alin. (1) coroborat cu art.2 alin. (2) din Legea nr.554/2004, petenta fiind astfel vătămată în drepturile sale.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Guvernul României, a declarat recurs, susţinând că instanţa de  fond  în mod greşit a obligat  Guvernul României – Secretariatul General al Guvernului să reanalizeze cererea în sensul recunoaşterii prin hotărâre de Guvern a Asociaţiei S ca fiind de utilitate publică, atâta  timp cât hotărârile de recunoaştere se adoptă de către Guvern şi nu de Secretariatul General al Guvernului, acesta din urmă îndeplinind doar un rol de  coordonator, cu unică atribuţie stabilită prin lege – identificarea autorităţii competente din punct  de vedere al obiectului de activitate al petentei şi  transmiterea documentaţiei către aceasta.

Pe  de  altă parte, susţine  recurentul-pârât, din interpretarea textului de lege – art.38 alin. (1) din O.G. nr.26/2000, cu privire la  asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2005, rezultă că o asociaţie sau fundaţie, poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind  de  utilitate publică, deci simplul fapt că sunt întrunite  condiţiile cerute  de text nu obligă Guvernul  la o recunoaştere ipso facto.

Mai precizează recurentul că legiuitorul, prin modul în care  este  formulat textul de lege, a lăsat la latitudinea executivului să hotărască dacă este oportun sau nu să adopte o hotărâre prin care o asociaţie sau fundaţie să fie recunoscută  ca fiind  de  utilitate publică.

Recursul este fondat.

Prima critică referitoare la greşita obligare a Secretariatului General al Guvernului la reanalizarea cererii în sensul recunoaşterii prin hotărâre de Guvern a Asociaţiei S ca fiind  asociaţie de  utilitate publică, este întemeiată.

Astfel, art.39 alin. (1) din O.G. nr.26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, prevede că „Recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii de  utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înaintează în termen de 15 zile ministerului sau organului de specialitate  al administraţiei publice  centrale  în a cărei sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea”.

În speţă, Secretariatul General al Guvernului a înaintat cererea ministerului de resort şi anume Ministerului Culturii şi Cultelor care şi-a  dat avizul favorabil pentru obţinerea statutului de asociaţie de  utilitate publică.

Având  în vedere şi dispoziţiile art.108 alin. (1) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora,  „Guvernul adopta hotărâri şi ordonanţe”, apare evident  faptul că Secretariatul General al Guvernului, nu are decât rolul de a asigura derularea operaţiunilor tehnice  aferente actului de guvernare, aşa cum de altfel menţionează şi prevederile art.1 din H.G. nr.405/2007 referitoare la funcţionarea Secretariatului General al Guvernului.

Cea de-a două critică  formulată de pârât în sensul că  întrunirea  condiţiilor stabilite  de lege pentru dobândirea  statutului de  asociaţie de  utilitate publică, nu obligă guvernul la o recunoaştere ipso facto, este şi ea întemeiată.

Art.38 alin. (1) din O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2005, prevede că „o asociaţie sau fundaţie, poate fi recunoscută de Guvernul României”, ca fiind de  utilitate publică.

Din modul de exprimare al legiuitorului, rezultă ca simplul fapt al întrunirii condiţiilor nu obliga Guvernul să emită o hotărâre prin care să recunoască asociaţiei sau fundaţiei  respective statutul de utilitate publică.

Mai mult, art.40 alin. (2) din O.G. nr.26/2000, menţionează că „în cel mult 90 de zile  de la data depunerii cererii, precum şi a tuturor documentelor necesare luării deciziei” Guvernul României decide  asupra propunerii de recunoaştere.

Dacă propunerea se respinge, soluţia va fi comunicată asociaţiei sau fundaţiei de către  autoritatea administrativă  la care  s-a  înregistrat cererea de recunoaştere, în termen de 120 zile  de la data depunerii cererii şi a  documentelor necesare luării deciziei”.

Concluzia  ce  se desprinde este aşadar,  aceea că deşi întrunite  condiţiile prevăzute  de lege, Guvernul poate  să respingă  un proiect  de act normativ privind  recunoaşterea unei asociaţii ca  fiind de utilitate publică, acesta având posibilitate  de a  aprecia în funcţie şi de oportunitatea  adoptării unui astfel de act.

De altfel, asupra  oportunităţii adoptării acestui statut se  apreciază nu numai în funcţie  de  condiţiile  ce trebuiesc îndeplinite pentru a ne afla în sfera utilităţii publice  definită ca fiind  „orice  activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor  colectivităţi”, ci şi  în raport  de  consecinţele  recunoaşterii utilităţii publice  care  conferă  asociaţiei sau fundaţiei anumite drepturi şi obligaţii  cel puţin faţă de  acestea din urmă Guvernul fiind cel mai în măsură  să  aprecieze  asupra  admisibilităţii unei astfel de  cereri.

Dar, trebuie  observat, că chiar  şi instanţa  de  fond a reţinut că dispoziţiile art.38 alin. (1) din O.G. nr.26/2000, au un  caracter supletiv, deci nu imperativ, caracter justificat de  folosirea sintagmelor „poate fi recunoscută de Guvernul României, ca  fiind  de utilitate publică” sau „dacă propunerea se respinge”.

Refuzul pârâtului de recunoaştere  a statutului de utilitate  publică, nu este  aşadar unul nejustificat, aşa cum în mod nelegal reţine prima instanţă prin hotărârea pronunţată, aceasta  dând o interpretare greşită dispoziţiilor O.G. nr.26/2006 şi considerând  că dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în mod  automat executivul trebuie să adopte actul administrativ solicitat, în speţă hotărârea de Guvern prin care  să i se recunoască petentei statutul de  asociaţie de utilitate publică.

Recursul a fost astfel admis.

Cetăţean străin. Săvârşirea unei infracţiuni. Prescripţia răspunderii penale.

de

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 22. 04. 2004, reclamantul ST a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Străini, anularea măsurilor luate de această autoritate publică şi suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea pe fond a cauzei.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ  şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1384 din 31 mai 2004 a respins acţiunea formulată de reclamant.

Instanţa de fond a reţinut că suspendarea executării măsurii de returnare cu interdicţie de intrare în România  pe o perioadă de 10 ani, este inadmisibilă  în raport cu dispoziţiile  art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 şi nefondată faţă  de dispoziţiile art. 9 din Legea  nr. 29/1990, în vigoare la acea dată.

Instanţa a mai reţinut că deşi, a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru faptele reclamantului, măsura de siguranţă a expulzării, aplicată prin sentinţa penală nr. 998 din  30 iulie 2001 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, nu este supusă acestei prescripţii.

Pe cale de consecinţă instanţa a apreciat că măsura interdicţiei de intrare în România este legală întrucât  dispoziţiile art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, în 2004, nu prevede  posibilitatea diminuării duratei în raport cu vinovăţia făptuitorului sau gradul de pericol social, or modalitatea de  executare, ci stabileşte numai o interdicţie egală cu pedeapsa pronunţată, dar nu mai  mică de 10 ani, pentru străini care au comis  fapte penale.

Cum de altfel împotriva reclamantului a fost dispusă, prin sentinţa civilă nr. 982  din 4.05. 2004 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia  contencios administrativ  şi măsura luării în custodie publică, în vederea expulzării, instanţa a apreciat şi în acest context netemeinicia acţiunii reclamantului, având în vedere că prin adresa contestată s-a luat o măsură  mult mai blândă decât cea aplicată  prin hotărârile judecătoreşti menţionate.

În raport cu aceste considerente instanţa de fond a apreciat  că reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiilor art. 90 raportat la art. 134 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată în 2004, privind regimul străinilor în România şi nu prevederile Legii nr. 46/1991 referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.

Reclamantul a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond a ignorat faptul că este de origine palestiniană, iar returnarea sa îi pune viaţa în pericol, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 89 alin. (1) lit. e) din O.U.G.  nr. 194/2002.

Mai susţine că, prin adresa nr. 12684/TDA/2 din 02.12.2005 emisă de Autoritatea pentru Străini, i s-a comunicat că beneficiază de statutul de tolerat, fiind scos din Centrul de cazare Otopeni, unde fusese plasat ca urmare a luării măsurii de punere sub custodie.

În ceea ce priveşte măsura expulzării, luată împotriva sa ca măsură de siguranţă, recurentul – reclamant precizează că prin decizia penală nr. 1923 din 28 noiembrie 2005 pronunţată la  Curtea de Apel Bucureşti, i s-a admis contestaţia la executare şi a fost înlăturată executarea măsurii expulzării ce fusese luată prin sentinţa penală nr. 998 30.07.2001 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin decizia sentinţei nr. 2143/5 .11. 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că obiectul acţiunii cu care fusese investită l-a constituit cererea de anulare a actului administrativ prin care Autoritatea pentru Străini a luat împotriva recurentului  cetăţean străin ele două măsuri: măsura returnării şi măsura interdicţiei de intrare în România pentru o perioadă de 10 ani, ca urmare a faptului că acesta locuia ilegal şi comisese infracţiuni pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte măsura returnării, soluţia Curţii de apel este irevocabilă, astfel că recursul este inadmisibil.

Astfel, potrivit prevederilor art. 861 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, introdus prin art. I pct. 38 din Legea nr. 482/2004, „Decizia de returnare poate fi atacată de străinul împotriva căruia s-a dispus, în termen de trei zile  de la data comunicării, la Curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se va pronunţa în termen de trei zile de la data primirii cererii. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă”.

Este adevărat că, ulterior, prin art. I pct. 74 din Legea nr. 56/2007 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 .03.2007, art. 861  din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, a fost abrogat, dar conţinutul textului abrogat se regăseşte integral la art. 82 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 194 /2002, republicată, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 56/2007.

Or, potrivit art.II alin. (2) din Legea nr. 56/2007, toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor O.U.G. nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege.

Deci, în privinţa măsurii returnării recurentului – reclamant, soluţia Curţii de apel rămâne irevocabilă, iar recursul este inadmisibil, fiind incidente prevederile art. 82 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 56/2007.

În ceea ce priveşte măsura interdicţiei de intrare în România pentru o perioadă de 10 ani, recursul este neîntemeiat.

Astfel, este necontestat că recurentul – reclamant a comis pe teritoriul României mai multe infracţiuni pentru care  a fost condamnat, iar prin decizia  penală nr. 243/5.11.2002  a Curţii de Apel Bucureşti s-a constatat că, între timp, intervenise prescripţia răspunderii penale.

Or, potrivit prevederilor art. 102 alin. (41) şi art. 101 alin. (2) cu referire la art. 8 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 194/ 2002, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 56/2007, împotriva cetăţenilor străini care au săvârşit infracţiuni pe teritoriul României, Autoritatea competentă poate dispune măsura interzicerii intrării în România pe o perioadă determinată.

Împrejurarea că, în cazul recurentului – reclamant, a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunilor respective, nu împiedică incidenţa prevederilor legale citate mai sus, acesta necerând continuarea procesului penal potrivit art. 13 Cod proc.pen. acceptând beneficiul  prescripţiei şi recunoscând, o dată în plus, săvârşirea infracţiunilor pentru comiterea cărora fusese iniţial condamnat.

În concluzie, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică,  recursul a fost respins.

Ordin nr. 624/2008 pentru repartizarea cotelor de productie de zahar si izoglucoza si necesarul traditional de aprovizionare in anul comercial 2008-2009

de

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Vazand Referatul de aprobare nr. 122.812 din 29 septembrie 2008 al Directiei generale implementare politici agricole si analizand informatiile din perioada actuala privind modificarile care au avut loc pe piata zaharului in anul comercial 2007-2008, avand in vedere prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor masuri financiare, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza prevederilor cap. 3 privind agricultura din anexa IV la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Elena, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Irlanda, Republica Italiana, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si Romania privind aderarea Republicii Bulgaria si a Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr. 157/2005, referitoare la cotele de zahar si izoglucoza, precum si la necesarul traditional de aprovizionare de zahar brut din trestie importat, ale Regulamentului Consiliului (CE) nr. 508/2007 de deschidere a contingentelor tarifare pentru importurile in Bulgaria si Romania de zahar brut din trestie de zahar si ale Regulamentului (CE) nr. 510/2008 de modificare a anexei VI la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.234/2007 pentru anul de comercializare 2008-2009, in temeiul prevederilor art. 1 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 385/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale emite prezentul ordin.

Art. 1
Se aproba repartizarea cotelor de productie de zahar, izoglucoza si necesarul traditional de aprovizionare cu zahar brut din trestie de zahar din import, pentru fiecare societate comerciala producatoare de zahar si izoglucoza din Romania, in anul comercial 2008-2009, potrivit anexei care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
In sensul prezentului ordin, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) cota de zahar si cota de izoglucoza reprezinta orice cantitate de zahar sau izoglucoza atribuita intr-o cota unei societati comerciale autorizate, producatoare de zahar sau izoglucoza, intr-un an de comercializare;
b) anul de comercializare in piata zaharului incepe la data de 1 octombrie si se incheie la data de 30 septembrie a anului urmator.

Art. 3
(1) Cota de productie de zahar alb din sfecla de 104.688,8 tone si cota de productie de izoglucoza de 15.879,0 tone alocate pentru Romania in anul de comercializare 2008-2009 sunt prevazute in anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 510/2008 de modificare a anexei VI la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.234/2007 pentru anul de comercializare 2008-2009.
(2) Necesarul traditional de aprovizionare cu zahar brut din trestie de zahar din import de 329.636 tone, alocat pentru Romania in anul comercial 2008-2009, este prevazut la art. 1 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 508/2007 de deschidere a contingentelor tarifare pentru importurile in Bulgaria si Romania de zahar brut din trestie de zahar.
(3) Cota de productie de zahar alb din sfecla, cota de productie de izoglucoza si necesarul traditional de aprovizionare cu zahar brut din trestie din import, prevazute la alin. (1) si (2), se repartizeaza de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale societatilor comerciale producatoare de zahar si izoglucoza.
(4) Repartizarea cotelor si a necesarului traditional de aprovizionare prevazute la alin. (1) si (2) se realizeaza cu respectarea instructiunilor prevazute in regulamentele privind organizarea comuna a pietelor in sectorul zaharului si tinand cont de modificarile aparute in piata in anul comercial 2007-2008.

Art. 4
Societatile comerciale producatoare de zahar din sfecla de zahar si izoglucoza care renunta la cota pot depune cerere de restructurare la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura pana la 31 ianuarie 2009.

Art. 5
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.


ANEXA – REPARTIZAREA cotelor de productie de zahar, izoglucoza si necesarul traditional de aprovizionare cu zahar brut din trestie de zahar din import

   1. Cota de zahar alb din sfecla de zahar pentru anul de comercializare 2008-2009 
+------------------------------------------------------------------------------+
¦                                    ¦              Cota alocata               ¦
¦       Societatea comerciala        +-----------------------------------------¦
¦                                    ¦       %       ¦tone echivalent zahar alb¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. ZAHAR ORADEA - S.A.            ¦     27,37     ¦         28.651,4        ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. ZAHARUL LUDUS - S.A.           ¦     31,90     ¦         33.391,4        ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. FABRICA DE ZAHAR BOD - S.A.    ¦     17,58     ¦         18.406,0        ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. AGRANA ROMÂNIA - S.A.          ¦     23,15     ¦         24.240,0        ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦TOTAL                               ¦    100,00     ¦        104.688,8        ¦
+------------------------------------------------------------------------------+ 

   2. Cota de izoglucoza pentru anul de comercializare 2008-2009 
+------------------------------------------------------------------------------+
¦                                    ¦           Cantitatea alocata            ¦
¦       Societatea comerciala        +-----------------------------------------¦
¦                                    ¦       %       ¦  tone substanta uscata  ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. AMYLUM ROMÂNIA - S.A.          ¦     90,45     ¦        14.363,0         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. ROQUETTE ROMÂNIA - S.A.        ¦      9,55     ¦         1.516,0         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦TOTAL                               ¦    100,00     ¦        15.879,0         ¦
+------------------------------------------------------------------------------+ 

   3. Repartizarea necesarului traditional de aprovizionare cu zahar brut din 
trestie de zahar din import in anul de comercializare 2008-2009 
+------------------------------------------------------------------------------+
¦                                    ¦           Cantitatea alocata            ¦
¦       Societatea comerciala        ¦  de zahar alb din procesare zahar brun  ¦
¦                                    +-----------------------------------------¦
¦                                    ¦       %       ¦tone echivalent zahar alb¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. ZAHAR ORADEA - S.A.            ¦      9,55     ¦          31.480         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. FABRICA DE ZAHAR BOD - S.A.    ¦      0,85     ¦           2.812         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. ZAHARUL CORABIA - S.A.         ¦     11,02     ¦          36.320         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. ZAHARUL LIESTI - S.A.          ¦     26,27     ¦          86.600         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. AGRANA ROMÂNIA - S.A.          ¦     39,64     ¦         130.668         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦S.C. ZAHARUL CALARASI - S.A.,       ¦     12,67     ¦          41.756         ¦
¦societate in insolventa             ¦               ¦                         ¦
+------------------------------------+---------------+-------------------------¦
¦TOTAL                               ¦    100,00     ¦         329.636         ¦
+------------------------------------------------------------------------------+

OUG nr. 153/2008, Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului

de

Avand in vedere faptul ca politistii sunt functionari publici cu statut special, conferit, potrivit legii, de indatoririle si riscurile deosebite implicate de exercitarea atributiilor de serviciu privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, tinand cont de faptul ca in ultima perioada a crescut in mod semnificativ numarul politistilor actionati in instanta ca urmare a savarsirii unor fapte pe timpul si in legatura cu exercitarea acestor atributii, situatie care conduce la aparitia unei stari necorespunzatoare asupra moralului colectiv, caracterizata prin nesiguranta si neincredere manifestate in aplicarea imediata si neconditionata a prevederilor legale in vigoare, datorita dobandirii calitatii de partener de dialog social cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative a unor organizatii sindicale, constatate prin hotarari judecatoresti drept reprezentative, in scopul evitarii disfunctionalitatilor care apar in indeplinirea atributiilor functionale ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, tinand seama de faptul ca toate aceste elemente vizeaza direct interesul public si constituie situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, necesitand adoptarea de masuri imediate, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Articol unic
Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 22, alineatul (8) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(8) In situatii temeinic justificate, altele decat cele prevazute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative, politistii pot fi pusi la dispozitia unitatii pe o perioada de cel mult 6 luni, timp in care vor beneficia de drepturile banesti avute, cu exceptia indemnizatiei de comanda, dupa caz.”
2. La articolul 28 alineatul (1), literele m) si o) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„m) asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
………………………………………………………………………………………………………
o) suportarea de catre unitate a sumelor necesare asigurarii asistentei juridice a politistului, pentru fapte savarsite de acesta in exercitarea, potrivit legii, a atributiilor de serviciu, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative;”.
3. La articolul 42, dupa litera d) se introduce o noua litera, litera e), cu urmatorul cuprins:
„e) sa informeze de indata structura de resurse umane a unitatii din care face parte despre dobandirea calitatii procesuale de invinuit sau inculpat, precum si despre masurile procesuale penale dispuse ori hotararile penale pronuntate impotriva sa.”
4. La articolul 48, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (2) si (3), cu urmatorul cuprins:
„(2) Perioada in care raporturile de serviciu ale politistilor sunt suspendate potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale art. 11 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 constituie vechime in serviciu. Pentru aceasta perioada functiile de conducere din organizatia sindicala se echivaleaza cu functiile prevazute in legislatia privind salarizarea politistilor, in vederea stabilirii salariului de baza brut care se ia in considerare la stabilirea drepturilor de pensie ca politist.
(3) Echivalarea functiilor potrivit alin. (2) se face prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative, la propunerea organizatiei sindicale si cu avizul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.”

Legea nr. 270/2008 pentru modificarea Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice

de

Articol unic

Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 30 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 30. – (1) Autoritatea tutelara sau, dupa caz, consilierii juridici angajati ai consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica au obligatia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuita in vederea incheierii actelor juridice de vanzare-cumparare, donatie sau imprumuturi cu garantii imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei varstnice respective.
(2) Persoana varstnica, astfel cum este definita la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce ii apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica respectiva.”
2. Articolul 34 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 34. – (1) In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii, autoritatea tutelara va solicita serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, compartimentului de specialitate constituit conform legii in subordinea consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul persoana varstnica sa efectueze o ancheta sociala in maximum 10 zile de la solicitare.
(2) Autoritatea tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica, sesizata in conditiile art. 33 si in baza anchetei sociale, va propune masurile necesare de executare legala a dispozitiilor inscrise in actul juridic incheiat si va putea solicita in instanta judecatoreasca rezilierea contractului de intretinere in nume propriu si in interesul persoanei intretinute.”

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Ordin nr. 124/2008 privind modalitati de plata pe Piata de echilibrare si pentru dezechilibrele partilor responsabile cu echilibrarea

de

Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei

Tinand cont de Referatul de aprobare intocmit de Departamentul piata de energie electrica,
in conformitate cu prevederile Procesului-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei din data de 4 noiembrie 2008,
in temeiul art. 9 alin. (2) si (6), al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si h) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, al prevederilor Codului comercial al pietei angro de energie electrica, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 25/2004,

presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei emite urmatorul ordin:

Art. 1
(1) Participantii la Piata de echilibrare, partile responsabile cu echilibrarea si Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – S.A., denumita in continuare C.N. „Transelectrica” – S.A., dupa caz, au obligatii de plata partiala pentru tranzactiile cu energie electrica in care s-au angajat, conform prevederilor prezentului ordin.
(2) Obligatiile de plata partiala mentionate la alin. (1) sunt aferente:
a) cantitatilor de energie electrica tranzactionate pe Piata de echilibrare;
b) dezechilibrelor partilor responsabile cu echilibrarea (PRE);
c) managementului congestiilor interne;
d) dezechilibrelor de la notificare ale unitatilor dispecerizabile;
e) redistribuirii costurilor sau veniturilor suplimentare pe Piata de echilibrare.

Art. 2
(1) Obligatiile de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2) se achita conform facturilor emise pentru luna de livrare de C.N. „Transelectrica” – S.A. ori de participantul la Piata de echilibrare sau PRE, dupa caz. Facturile sunt emise in termen de 21 de zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare si sunt intocmite pe baza valorilor masurate ale energiei electrice livrate in retelele electrice (VM), dupa cum urmeaza:
a) operatorii de masurare transmit VM-urile C.N. „Transelectrica” S.A
Sucursala Omepa, in termen de 14 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare;
b) C.N. „Transelectrica” – S.A -> Sucursala Omepa prelucreaza VM-urile si le transmite Societatii Comerciale OPCOM – S.A., in termen de 16 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare;
c) C.N. „Transelectrica” – S.A. transmite nota lunara de regularizare pe Piata de echilibrare, intocmita conform prevederilor Codului comercial al pietei angro de energie electrica, Societatii Comerciale OPCOM – S.A., in termen de 10 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare;
d) Societatea Comerciala OPCOM – S.A. intocmeste notele lunare de informare pentru decontarea obligatiilor de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2), pe baza valorilor mentionate la lit. b) si c), si le transmite C.N. „Transelectrica” – S.A., fiecarui participant la Piata de echilibrare si fiecarei PRE, in termen de 20 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare; obligatiile de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2) sunt egale cu 0,7 din valoarea obligatiilor de plata rezultata in urma calculelor de decontare care au la baza valorile mentionate la lit. b) si c).
(2) Facturile prevazute la alin. (1) se achita de PRE sau participantul la Piata de echilibrare ori C.N. „Transelectrica” – S.A., dupa caz, in termen de 7 zile lucratoare de la primirea lor.
(3) In cazul neachitarii la termen a facturilor prevazute la alin. (1), se vor calcula majorari de intarziere din prima zi lucratoare dupa termenul-limita de plata. Pentru fiecare zi de intarziere se va plati o suma egala cu nivelul majorarii de intarziere perceputa pentru neplata la termen a obligatiilor catre bugetul de stat.
(4) Procesul de determinare a obligatiilor de plata aferente tranzactiilor pe Piata de echilibrare, dezechilibrelor partilor responsabile cu echilibrarea, managementului congestiilor interne, dezechilibrelor de la notificare ale unitatilor dispecerizabile si redistribuirii costurilor sau veniturilor suplimentare pe Piata de echilibrare, care are la baza valori masurate aprobate ale energiei electrice livrate in retele, se desfasoara in paralel cu procesul de determinare a obligatiilor de plata partiala, in conformitate cu reglementarile in vigoare.

Art. 3
(1) Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Prima luna de livrare a energiei electrice pentru care se intocmesc facturi corespunzatoare obligatiilor de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2) este luna decembrie 2008.

Art. 4
(1) Participantii la Piata de echilibrare, partile responsabile cu echilibrarea, operatorii de masurare, C.N. „Transelectrica” – S.A. si Societatea Comerciala OPCOM – S.A. duc la indeplinire prevederile prezentului ordin.
(2) In termen de 7 zile de la publicarea prezentului ordin in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, C.N. „Transelectrica” – S.A. va completa prevederile Conventiei-cadru de participare la Piata de echilibrare, precum si pe cele ale Conventiei-cadru de asumare a responsabilitatii echilibrarii cu prevederile prezentului ordin.

Art. 5
Departamentele de specialitate din cadrul Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei vor urmari respectarea prevederilor prezentului ordin.

Recurs declarat împotriva unui act administrativ-jurisdicţional. Termenul de recurs al actului administrativ-jurisdicţional. Tardivitate

de

S.C. „LC” S.R.L. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 77 din 3 martie 2003 emisă de Comisia Consiliului Concurenţei prin care a fost individualizată sancţiunea, fiindu-i aplicată o amendă de 20.000.000 lei, la Preşedintele Consiliului Concurenţei.

În urma analizei contestaţiei, Preşedintele Consiliului Concurenţei a decis prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2003 respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei nr. 77/2003.

Împotriva acestei decizii cu nr. 169 din 24 martie 2003, reclamanta S.C. „LC” S.R.L. a declarat recurs, criticând soluţia Preşedintelui Consiliului Concurenţei ca fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii. În acest sens, a precizat că recurenta nu a determinat eliminarea sau denaturarea concurenţei, nu a obligat clienţii la semnarea unor angajamente, iar aplicarea sancţiunii este prescrisă în raport de dispoziţiile art. 13 pct. 1 din O.G. nr. 2/2002.

Curtea, în prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este tardiv declarat.

Aşa cum rezultă din actele de la dosar, decizia nr. 169/din 24 martie 2003 emisă de Preşedintele Consiliului Concurenţei a fost comunicată recurentei la 5 mai 2003 cu reclamaţia nr. 2132/5 mai 2003.

Potrivit prevederilor art. 60 alin. 5 din Legea nr. 21/1996 a concurenţei, Deciziile Preşedintelui Consiliului Concurenţei pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare, ori recursul s-a depus la 19 iunie 2003 direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind supus prevederilor art. 302 C. proc. civ., dar restituit recurentei care a înaintat recursul instanţei a cărei hotărâre o critică la 30 iunie 2003 – fila 11.

Analiza acestor acte demonstrează că la 1 iunie 2003 când a redactat şi datat recursul, recurenta primise comunicarea Deciziei 169/2003, iar declararea acestuia şi depunerea la Consiliul Concurenţei s-a făcut la 30 iunie 2003, fiind înregistrat la nr. RG 1926 din 7 iulie 2003, deci cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Este de precizat că activitatea de control cu caracter contencios realizată de Preşedintele Consiliului Concurenţei se finalizează prin emiterea unui act cu caracter jurisdicţional, iar Legea 29/1990 consacră regula atacării în faţa instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, mai exact cu recurs la secţia de contencios administrativ şi a actelor administrativ-jurisdicţionale, după epuizarea căilor prevăzute de lege.

În acest sens este şi prevederea din art. 60 alin. 5 din Legea 21/1996 care stipulează că Decizia Preşedintelui Consiliului Concurenţei poate fi atacată în faţa secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare.

Şi Legea contenciosului administrativ stabileşte că actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale, în termen de 15 zile de la comunicare, prevedere cuprinsă în art. 4 din Legea nr. 29/1990.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că recurenta a primit comunicarea la 5 mai 2003, iar recursul a fost depus la instanţa a cărei hotărâre se critică la 30 iunie 2003, astfel că recursul este tardiv declarat. Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul în care recurenta ar pretinde că a depus recursul din eroare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 19 iunie 2003, termenul de 15 zile fiind depăşit şi în această teză.

Recursul a fost respins ca tardiv.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!