Amânarea executării

amânarea executării, înlesnire ce poate fi acordată de instanţa de judecată debitorului şi care constă în stabilirea, atunci când legea permite, a unui termen pentru executarea hotărârii, până la care creditorul nu va putea cere punerea în executare silită a hotărârii. în cazurile în care instanţa poate acorda o atare înlesnire, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele ce au determinat încuviinţarea termenului de executare. Legea dispune că debitorul nu va putea cere termen şi nici nu va putea beneficia de termenul ce i s-a acordat dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau dacă prin fapta sa a micşorat garanţiile ce a dat prin contract creditorului său, precum şi dacă nu a dat garanţiile făgăduite. De asemenea, legea stabileşte şi alte cazuri de decădere din termen a debitorului, şi anume dacă debitorul a fugit sau dacă debitorul risipeşte averea sa mobilă şi imobilă. Există situaţii în care instanţa nu poate acorda un astfel de termen: în cazul contractului de depozit; când părţile au prevăzut un pact comisoriu expres; în materie comercială.

AMÂNAREA EXECUTĂRII, păsuire ce poate fi acordată de instanţa de judecată debitorului şi care constă în stabilirea, atunci când legea permite, a unui termen pentru executarea hotărârii, până la care creditorul nu va putea cere punerea în executare silită a hotărârii. în cazurile în care instanţa poate acorda o asemenea amânare, ea va face această precizare în cuprinsul hotărârii care soluţionează pricina, indicând şi motivele ce au dus la încuviinţarea termenului de executare. Legea dispune că datornicul nu va putea solicita termen şi nici nu va putea beneficia de termenul ce i s-a acordat dacă este în stare de faliment sau insolvabilitate ori dacă prin fapta sa a micşorat garanţiile ce a dat prin contract creditorului său precum şi dacă nu a dat garanţiile promise.