ANPC vs. OTP Bank, pronuntarea pe 29 iulie 2015. Va avea efect pentru TOATE contractele

Este vorba de un dosar care s-a plimbat între mai multe instanțe, însă la termenul anterior magistrații au decis că trebuie să aibă un final și a anunțat chiar că, dacă banca va mai încerca să tragă de timp, va da termene de pe o zi pe alta. Reprezentanții OTP au încercat, și astăzi, să tragă de timp, însă completul a decis să rămână în pronunțare.

ANPC, inainte de a formula astfel de actiuni in incetarea utilizarii clauzelor abuzive din contractele bancilor cu consumatorii, trebuie sa constate prin proces-verbal ca exista astfel de clauze abuzive. De fiecare data, inclusiv in cauza privind francii elvetieni care a avut deja un prim termen acum citeva zile (ANPC vs Banca Romaneasca), autoritatea a emis astfel de procese verbale de constatare.
Intrucit procesele de tip class action care se formuleaza cf art. 12-13 din Legea 193/2000 vizeaza toate contractele tip ale unei banci, inseamna ca procesele – verbale de constatare a clauzelor abuzive privesc toate contractele bancii care contin acele clauze.

Sper ca s-a inteles bine : daca ANPC ataca in astfel de procese una sau mai multe clauze pe motiv ca sunt abuzive, inseamna ca toate aceste clauze sunt deja, in opinia oficiala a ANPC, abuzive, iar contractele tip care contin acele clauze abuzive trebuie „curatate” de abuz. Acele clauze, tocmai pentru ca sunt abuzive, urmeaza a fi „evacuate” din contract, cu consecinta inlaturarii abuzului de putere economica a bancii si, implicit, dar mult mai important, cu consecinta avertizarii tuturor bancilor tentate de profituri ilegitime extrase din practici abuzive, inselatoare sau deceptive. Exact ca in dreptul penal, sanctiunea contraventionala si chiar si cea civila nu este menita doar a pedepsi, ci si a preveni alte fapte ilicite de acelasi fel de care ar putea fi tentati si altii.

Reamintesc ca, in prezent, sunt pe rolul instantelor mai multe procese de tip class action care vizeaza caracterul abuziv (deja constatat de autoritate) al :

(i) comisionului de risc/administrare (tipic Volksbank, dar prezent si la Reiffeissen, si la BCR, si la Credit Europe si la Bancpost)
(ii) dobinzii de referinta variabila (tipica BCR),
(iii) dobinzii revizuibile dupa politica si discretia bancii (asa este, spre exemplu, dobinda practicata de OTP care a fost obiectul litigiului de azi, dar este prezenta la foarte multe alte banci delicvente si recalcitrante, inclusiv la Volksbank),
(iv) clauzei de schimb valutar care trece tot riscul deprecierii leului fata de dolar, euro, chf etc. pe capul consumatorului (Volksbank, Bancpost, Pireaus, Reiffeissen, Credite Europe, OTP).

Toate aceste clauze sunt, in opinia autoritatii administrative in domeniu, clauze abuzive.

Pentru cei care au uitat (sau au preferat sa uite) reamintesc ca, in conformitate cu art. 6 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive, acele clauze care, in opinia autoritatii, au caracter abuziv, sunt lipsite de efecte in ce-i priveste pe consumatori.
Asadar, toate clauzele de mai sus sunt lipsite de efecte fata de consumatori.
Intrucit de data asta nu mai este vorba de decizii punctuale, concrete, care sa priveasca doar cazurile celor care au dat in judecata bancile, ci este vorba de o constatare generica si cu efect indistinct, opozabil erga omens, privind toate contractele de acelasi fel, preformulate, ale unei banci, inseamna ca orice consumator poate considera, ca si autoritatea, ca aceste clauze nu au efect in ce-i priveste. Consecinta poate fi refuzul justificat al consumatorului de a plati comision de risc/administrare, dobinda de referinta variabila, dobinda ajustata dupa politica bancii, un volum de lei de 2 ori si jumatate mai mare decit cel platibil in 2007, cind francul era 2 lei etc.

Ca sa nu se expuna nimeni unei executari silite din partea bancii, ar trebui urmate doua cai :

(i) sa se solicite instantelor de la sediul reclamantilor, individual sau in aliante colective, suspendarea (inghetarea) efectelor acelor clauze atacate de ANPC in baza art.12-13 din Legea nr.193/2000;
(ii) sa se solicite ANPC ca, in vederea limitarii prejudicierii consumatorilor, sa se dispuna oprirea temporara a comercializarii creditelor de retail afectate de clauze abuzive, inclusiv (sau mai ales) incasarea de rate bancare in baza clauzelor constatate ca fiind abuzive; asa cum parchetul/instanta penala poate dispune ca masuri preventive inghetarea unei activitati care poate prejudicia grav publicul sau bugetul de stat, tot asa autoritatea poate dispune masura preventiva a opririi temporare a activitatii; de altfel, ANPC, cind aplica sanctiuni contraventionale, nu face decit sa se comporte ca un parchet. Atita doar ca procesul – verbal de contraventie supus confirmarii judecatorului inlocuieste rechizitoriul parchetului.

Pentru cei care vor vrea sa utilizeze aceste mijloace de protectie a drepturilor lor de consumatori, dar si pentru hater-ii care imi vor sari imediat la jugulara, ca si pentru cei platiti de noi ca sa arate riscul sistemic al unei astfel de lupte judiciare, am urmatorul text simplu pe care l-am extras ca atare din OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor :

„Art. 55 : Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune următoarele măsuri:
2. oprirea temporară a prestării serviciilor, importului, fabricaţiei, comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficienţelor, în cazul în care :
d) se prestează servicii care pot pune în pericol […] interesele economice ale consumatorilor”.

Asteptam cu nerabdare solutia tribunalului din 29 iulie.