Declaraţia în scris. Procedura normală

Art. 85. – (1) Declaraţia în scris se face pe un formular corespunzător modelului oficial prevăzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamală. Aceasta se semnează de titularul operaţiunii sau de reprezentantul său şi conţine datele necesare aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.

(2) Declaraţia este însoţită de toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
Art. 86. – Declaraţia care respectă condiţiile prevăzute la art. 85 este acceptată imediat de către autoritatea vamală, cu condiţia ca mărfurile la care se referă să fie prezentate biroului vamal. Această declaraţie se înregistrează în registrul de evidenţă a biroului vamal.
Art. 87. – (1) Declaraţia vamală, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 31 şi 32, poate fi făcută de orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile în cauză sau să facă posibilă prezentarea acestora autorităţii vamale competente, împreună cu toate documentele prevăzute pentru aplicarea dispoziţiilor privind regimul vamal pentru care se declară mărfurile. Când acceptarea unei declaraţii vamale impune obligaţii speciale unei anumite persoane, declaraţia se face de acea persoană sau în numele acesteia.
(2) Declarantul trebuie să fie o persoană stabilită în România. Condiţia privind stabilirea în România nu se aplică persoanelor care:
a) întocmesc o declaraţie de tranzit sau de admitere temporară;
b) declară mărfuri ocazional, cu condiţia ca autoritatea vamală să considere acest lucru justificat.
Art. 88. – (1) Declarantul are dreptul, la cerere, să rectifice una sau mai multe date cuprinse în declaraţia depusă şi acceptată de autoritatea vamală. Rectificarea nu poate face referire la alte mărfuri decât cele care au făcut obiectul declaraţiei iniţiale.
(2) Rectificarea nu poate fi permisă când cererea a fost prezentată după ce autoritatea vamală fie:
a) a informat declarantul că intenţionează să efectueze controlul fizic al mărfurilor, fie
b) a constatat inexactitatea datelor în cauză, fie
c) a acordat liberul de vamă.
Art. 89. – (1) La cererea declarantului, autoritatea vamală invalidează o declaraţie deja acceptată când declarantul furnizează dovezi că marfa a fost declarată eronat pentru regimul vamal corespunzător acestei declaraţii sau când, ca urmare a unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificată.
(2) Când cererea de invalidare a declaraţiei este prezentată după ce autoritatea vamală a informat declarantul asupra intenţiei de a efectua controlul fizic al mărfurilor, aceasta poate fi luată în considerare numai după ce controlul fizic a fost finalizat.
(3) Cazurile în care o declaraţie poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă se stabilesc prin regulamentul vamal.
(4) Invalidarea declaraţiei nu înlătură răspunderea contravenţională sau penală a declarantului.
Art. 90. – (1) După acceptarea declaraţiei vamale, autoritatea vamală poate proceda la controlul documentar al acesteia şi al documentelor însoţitoare şi poate cere declarantului să prezinte şi alte documente necesare verificării exactităţii elementelor înscrise în declaraţie.
(2) Dacă nu se prevede în mod expres altfel, data declaraţiei vamale acceptate este data înregistrării ei şi determină stabilirea şi aplicarea tuturor dispoziţiilor privind regimul vamal.
(3) Autoritatea vamală poate proceda la controlul fizic al mărfurilor, total sau parţial, precum şi, dacă este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănunţite.
Art. 91. – (1) Transportul mărfurilor la locul controlului fizic sau, după caz, unde urmează să fie prelevate probe, precum şi toate manipulările necesare acestor operaţiuni sunt efectuate de către declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operaţiuni cad în sarcina declarantului.
(2) Declarantul are dreptul să asiste la controlul fizic al mărfurilor, precum şi, după caz, la prelevarea probelor. Când autoritatea vamală consideră necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat să prezinte mărfurile pentru control, să le manipuleze şi dezambaleze, să le reambaleze, precum şi să asigure condiţii pentru prelevarea probelor.
(3) Prelevarea de probe se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, fără ca autoritatea vamală să fie pasibilă de plată sau orice compensaţii pentru cantităţile prelevate. Autoritatea vamală suportă costurile analizei când aceasta se efectuează în laboratoarele proprii.
Art. 92. – (1) Dacă controlul fizic se execută parţial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru întreaga partidă de marfă înscrisă în declaraţia vamală. Declarantul vamal are dreptul să ceară efectuarea unui control suplimentar al mărfurilor când consideră că rezultatul controlului parţial nu este concludent.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declaraţie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referinţă pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separată.
Art. 93. – (1) Rezultatele verificării declaraţiei constituie baza aplicării dispoziţiilor care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
(2) Când declaraţia nu este verificată şi nu se efectuează controlul fizic, dispoziţiile menţionate la alin. (1) se aplică pe baza datelor de referinţă cuprinse în declaraţie.
Art. 94. – (1) Autoritatea vamală poate lua măsuri de marcare sau sigilare a mărfurilor, precum şi a compartimentelor din mijloacele de transport în care se află mărfurile, când este necesară identificarea mărfurilor pentru a se asigura respectarea condiţiilor care reglementează regimul vamal.
(2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi înlăturate decât de autoritatea vamală ori cu permisiunea acesteia, cu excepţia cazului fortuit sau de forţă majoră, când operaţiunea este necesară pentru a salva integritatea mărfurilor ori a mijloacelor de transport. În această situaţie, autoritatea vamală este înştiinţată imediat, justificându-se prin orice mijloc de probă măsura luată.
Art. 95. – (1) Când sunt îndeplinite condiţiile de plasare a mărfurilor sub regimul respectiv şi mărfurile nu sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau restricţie, fără a aduce atingere alin. (2) şi (3) şi fără a se naşte o datorie vamală, autoritatea vamală acordă liberul de vamă pentru mărfuri imediat ce datele de referinţă din declaraţie au fost verificate sau acceptate fără verificare. Aceeaşi dispoziţie se aplică şi când verificările nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil şi prezenţa mărfurilor în vederea acestor verificări nu mai este necesară.
(2) În cazul în care acceptarea unei declaraţii vamale conduce la naşterea unei datorii vamale pentru mărfurile cuprinse în acea declaraţie, liberul de vamă se acordă numai dacă cuantumul datoriei vamale a fost plătit sau garantat.
Această dispoziţie nu se aplică pentru regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import în condiţiile prevăzute la alin. (3).
(3) Dacă, potrivit dispoziţiilor care reglementează regimul vamal pentru care sunt declarate mărfurile, autoritatea vamală solicită constituirea unei garanţii, liberul de vamă pentru mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât după constituirea acestei garanţii.
(4) Liberul de vamă se acordă în acelaşi timp pentru toate mărfurile care fac obiectul aceleiaşi declaraţii. În sensul prezentului alineat, când un formular de declaraţie cuprinde două sau mai multe articole, datele de referinţă aferente fiecărui articol sunt considerate ca fiind o declaraţie separată.
Art. 96. – (1) Autoritatea vamală poate lua orice măsuri necesare, inclusiv confiscarea şi valorificarea mărfurilor, în cazul în care acestea, după acordarea liberului de vamă, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vamă pentru că fie:
a) nu a fost posibilă, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificării mărfurilor în perioada stabilită de autoritatea vamală, fie
b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mărfurile să poată fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie
c) plata sau garanţia drepturilor de import ori export, după caz, nu a fost efectuată sau constituită în cadrul termenului legal, fie
d) sunt supuse unor prohibiţii sau restricţii cu privire la mărfurile respective.
(2) Cazurile, termenele şi condiţiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevăzute în regulamentul vamal.