Aplicarea în timp a legii penale în condiţiile intrării în vigoare a Noului Cod Penal
Art. 3. – (1) Dispozitiile art. 4 din Codul penal privind legea penala de dezincriminare sunt aplicabile si in situatiile in care o fapta determinata, comisa sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infractiune potrivit legii noi datorita modificarii elementelor constitutive ale infractiunii, inclusiv a formei de vinovatie, ceruta de legea noua pentru existenta infractiunii.
(2) Dispozitiile art. 4 din Codul penal nu se aplica in situatia in care fapta este incriminata de legea noua sau de o alta lege in vigoare, chiar sub o alta denumire.
Art. 4. – Pedeapsa aplicata pentru o infractiune printr-o hotarare ce a ramas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depaseste maximul special prevazut de Codul penal, nu poate fi redusa in urma intrarii in vigoare a acestei legi.
Art. 5. – (1) Atunci cand o norma penala face trimitere la o alta norma determinata, de la care imprumuta unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage si modificarea normei incomplete.
(2) In cazul abrogarii normei completatoare, norma incompleta va pastra elementele preluate de la aceasta, inclusiv limitele de pedeapsa, in forma existenta la data abrogarii, afara de cazul in care legea dispune altfel.
Art. 6. – Decaderile, interdictiile si incapacitatile decurgand din condamnari pronuntate in baza legii vechi isi produc efectele pana la intervenirea reabilitarii de drept sau dispunerea reabilitarii judecatoresti, in masura in care fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea este prevazuta si de legea penala noua si daca decaderile, interdictiile si incapacitatile sunt prevazute de lege.
Art. 7. – Ori de cate ori o norma in vigoare face trimitere la una sau mai multe infractiuni prevazute de Codul penal din 1969 sau de o lege speciala modificata prin dispozitiile prezentei legi, trimiterea se considera facuta la infractiunea sau infractiunile prevazute de legea noua, avand aceleasi elemente constitutive.
Art. 8. – Dispozitiile art. 4 se aplica in mod corespunzator si pedepselor aplicate prin hotarari care au ramas definitive anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, pentru fapte incriminate de actele normative prevazute in titlul II.
CAPITOLUL III
Dispozitii privind aplicarea si executarea sanctiunilor penale
Dispozitii privind aplicarea si executarea sanctiunilor penale
Art. 9. – (1) Pedepsele cu inchisoarea aplicate in baza dispozitiilor Codului penal din 1969 pentru infractiuni comise in timpul minoritatii nu vor fi luate in considerare la stabilirea starii de recidiva potrivit dispozitiilor Codului penal.
(2) Infractiunile comise in timpul minoritatii, pentru care s-au aplicat pedepse in baza dispozitiilor Codului penal din 1969, nu constituie impedimente pentru dispunerea renuntarii la aplicarea pedepsei, amanarii aplicarii pedepsei sau suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere pentru o infractiune comisa ulterior condamnarii definitive.
Art. 10. – Tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni se aplica potrivit legii noi atunci cand cel putin una dintre infractiunile din structura pluralitatii a fost comisa sub legea noua, chiar daca pentru celelalte infractiuni pedeapsa a fost stabilita potrivit legii vechi, mai favorabila.
Art. 11. – Dispozitiile art. 62 din Codul penal privind amenda care insoteste pedeapsa inchisorii nu se aplica in cazul infractiunilor savarsite anterior intrarii in vigoare a acestuia si nu vor fi avute in vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile.
Art. 12. – (1) In cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.
(2) Pedeapsa complementara prevazuta la art. 55 lit. c) din Codul penal nu se aplica in cazul infractiunilor comise anterior intrarii in vigoare a acestuia.
Art. 13. – (1) In cazul amenzilor stabilite definitiv sub imperiul Codului penal din 1969, aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile se face prin compararea amenzii aplicate cu suma ce rezulta din prevederile art. 61 alin. (2) si (4) din Codul penal, prin utilizarea unui cuantum de referinta pentru o zi-amenda in suma de 150 lei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si amenzilor definitive stabilite pentru persoane juridice, in acest caz cuantumul de referinta pentru o zi-amenda, utilizat pentru aplicarea prevederilor art. 137 alin. (2) si (4) din Codul penal, fiind de 2.000 lei.
Art. 14. – (1) Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii se face dupa cum urmeaza:
a) daca amenda a fost definitiv aplicata anterior intrarii in vigoare a Codului penal, inlocuirea se face in baza art. 631 din Codul penal din 1969, fara ca durata pedepsei inchisorii sa poata depasi maximul zilelor-amenda determinat potrivit art. 61 alin. (4) din Codul penal pentru fapta care a atras condamnarea;
b) daca amenda a fost aplicata dupa data intrarii in vigoare a Codului penal pentru infractiuni comise anterior acestei date, inlocuirea se va face potrivit dispozitiilor din legea in baza careia s-a aplicat amenda.
(2) Dispozitiile art. 64 din Codul penal nu se aplica in cazul infractiunilor savarsite anterior intrarii sale in vigoare, chiar daca amenda a fost aplicata in baza art. 61 din Codul penal.
Art. 15. – (1) Masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei aplicata in baza Codului penal din 1969 se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului penal.
(2) Regimul suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocarii sau anularii acesteia, este cel prevazut de Codul penal din 1969.
Art. 16. – (1) Masura suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei aplicata in baza Codului penal din 1969 se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului penal, pana la implinirea termenului de incercare stabilit prin hotararea de condamnare.
(2) Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanta va avea in vedere sfera obligatiilor impuse condamnatului si efectele suspendarii potrivit legilor succesive, cu prioritate fata de durata termenului de incercare sau supraveghere.
CAPITOLUL IV
Dispozitii speciale privind regimul sanctionator aplicabil minorilor
Dispozitii speciale privind regimul sanctionator aplicabil minorilor
Art. 17. – In aplicarea dispozitiilor referitoare la legea penala mai favorabila intervenita in cursul procesului, o pedeapsa cu suspendarea executarii, aplicabila potrivit Codului penal din 1969, este considerata mai favorabila decat o masura educativa privativa de libertate prevazuta de Codul penal.
Art. 18. – (1) Masura educativa a libertatii supravegheate pronuntata in baza Codului penal din 1969 se executa potrivit dispozitiilor acestuia.
(2) Daca masura prevazuta la alin. (1) se revoca dupa intrarea in vigoare a Codului penal din alta cauza decat comiterea unei infractiuni, libertatea supravegheata se inlocuieste cu internarea intr-un centru educativ pe o perioada de un an.
(3) In cazul revocarii libertatii supravegheate datorita savarsirii unei noi infractiuni, instanta va dispune, tinand seama de gravitatea infractiunii comise, o masura educativa privativa de libertate prevazuta de Codul penal.
Art. 19. – (1) Masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare dispusa in baza Codului penal din 1969 se inlocuieste cu masura educativa a internarii intr-un centru educativ pe o durata egala cu timpul ramas din momentul ramanerii definitiva a hotararii prin care s-a luat masura internarii in centrul de reeducare si pana la majoratul celui in cauza, dar nu mai mult de 3 ani.
(2) Perioada executata din masura educativa a internarii in centrul de reeducare, precum si durata retinerii si arestarii preventive se considera ca parte executata din durata masurii educative a internarii in centrul educativ.
(3) In cazul in care, potrivit Codului penal din 1969, s-a dispus prelungirea duratei masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare, masura se va executa intr-un centru educativ.
Art. 20. – Pedeapsa amenzii executabila, aplicata pentru infractiuni comise in timpul minoritatii in baza Codului penal din 1969 si neexecutata in tot sau in parte pana la intrarea in vigoare a Codului penal, se inlocuieste cu masura educativa a consemnarii la sfarsit de saptamana, tinand seama si de partea care a fost executata din amenda.
Art. 21. – (1) Pedeapsa inchisorii executabila, aplicata in baza Codului penal din 1969 pentru infractiuni comise in timpul minoritatii, se inlocuieste cu masura educativa a internarii intr-un centru de detentie pe o perioada egala cu durata pedepsei inchisorii.
(2) Pedeapsa inchisorii care depaseste 20 de ani, aplicata pentru infractiuni comise in timpul minoritatii, se va inlocui cu internarea intr-un centru de detentie pe o perioada de 15 ani.
(3) In cazul pluralitatii de infractiuni, inlocuirea prevazuta la alin. (1) si (2) se face cu privire la pedeapsa rezultanta.
(4) Partea executata din pedeapsa inchisorii, precum si durata retinerii si arestarii preventive se considera ca parte executata din durata masurii educative a internarii in centrul de detentie.
Art. 22. – (1) Masura suspendarii executarii pedepselor aplicate in baza Codului penal din 1969 pentru infractiuni comise in timpul minoritatii se mentine si dupa intrarea in vigoare a Codului penal.
(2) In cazul in care suspendarea executarii unei pedepse cu inchisoarea prevazute la alin. (1) se revoca din alte cauze decat comiterea unei noi infractiuni, pedeapsa inchisorii se inlocuieste cu masura educativa a internarii intr-un centru educativ pe o perioada egala cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2), pedeapsa amenzii a carei executare a fost suspendata se inlocuieste cu masura educativa a consemnarii la sfarsit de saptamana pe o durata de 6 saptamani.
(4) Daca in termenul de incercare al suspendarii executarii unei pedepse pentru infractiuni comise in timpul minoritatii condamnatul a savarsit din nou o infractiune, instanta revoca suspendarea si inlocuieste pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), dupa care:
a) daca noua infractiune a fost comisa in timpul minoritatii, se stabileste si pentru aceasta o masura educativa, iar apoi se aplica masura educativa cea mai grea;
b) daca noua infractiune a fost comisa dupa majorat, se aplica o sanctiune rezultanta stabilita potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.
TITLUL II
Dispozitii privind modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii penale
Dispozitii privind modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii penale
Art. 23. – Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 84 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 84. – Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni pana la un an sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava, savarsirea uneia dintre urmatoarele fapte:
1. emiterea unui cec fara a fi avut autorizarea trasului;
2. emiterea unui cec fara a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea in tot ori in parte de disponibilul avut mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare;
3. emiterea unui cec cu data falsa sau caruia ii lipseste unul dintre urmatoarele elemente esentiale:
a) denumirea de cec;
b) suma de bani ce trebuie platita;
c) numele trasului;
d) data emiterii cecului;
e) semnatura prevazuta la art. 11;
4. emiterea unui cec cu incalcarea prevederilor art. 6 alin. 3.”
2. Articolul 85 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 85. – Emiterea fara drept de cecuri circulare constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 30.000 lei la 100.000 lei.
Constatarea si sanctionarea contraventiei prevazute la alin. 1 se fac de catre organele de politie.
Contraventiei prevazute la alin. 1 ii sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Art. 24. – Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, publicata in Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969, cu modificarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:
1. La articolul 1, alineatul 1 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 1. – Gestionar, in intelesul prezentei legi, este acel angajat al unei persoane juridice prevazute la art. 176 din Codul penal care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a acesteia.”
2. Articolul 4 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 4. – Nu poate fi gestionar cel condamnat pentru savarsirea vreuneia dintre urmatoarele infractiuni:
a) infractiuni intentionate contra patrimoniului;
b) infractiuni de coruptie si de serviciu;
c) infractiuni de fals;
d) infractiunile prevazute de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) infractiunile prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, republicata;
f) infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare;
g) infractiunile prevazute de prezenta lege.
Nu poate fi angajat sau trecut in functia de gestionar cel impotriva caruia a fost pusa in miscare actiunea penala pentru savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute la alin. 1.
Punerea in miscare a actiunii penale pentru una dintre infractiunile prevazute la alin. 1 atrage suspendarea calitatii de gestionar.”
3. Articolul 35 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 35. – Crearea de plusuri in gestiune prin mijloace frauduloase constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.”
4. Articolul 37 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 37. – Instrainarea bunurilor mobile constituite garantie potrivit art. 10, fara acordul prealabil al persoanei juridice prevazute la art. 176 din Codul penal, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.”
5. Anexa se abroga.
Art. 25. – Articolul 11 din Decretul nr. 588/1973 privind valorificarea florilor de mina care nu contin aur nativ, republicat in Buletinul Oficial nr. 195 din 8 decembrie 1973, cu modificarile ulterioare, se abroga.
Art. 26. – Articolul 6 din Decretul nr. 340/1981 privind regimul emitatoarelor radioelectrice, publicat in Buletinul Oficial nr. 92 din 27 noiembrie 1981, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 6. – Detinerea, construirea, instalarea, experimentarea sau folosirea, fara drept, de emitatoare radioelectrice, precum si modificarea, fara drept, a caracteristicilor de lucru ale acestora constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda.”
Art. 27. – Decretul-lege nr. 15/1990 privind urmarirea, judecarea si pedepsirea unor infractiuni de specula, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 12 ianuarie 1990, se abroga.
Art. 28. – Decretul-lege nr. 24/1990 privind sanctionarea ocuparii abuzive a locuintelor din fondul locativ de stat, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 10 din 15 ianuarie 1990, se abroga.