Sase luni arest preventiv

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5CzeFXefLcQ

Termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data arestarii, nu de la data la care salariatul nu s-a mai prezentat la locul de munca. Asadar, contractul sau de munca ar putea fi desfacut disciplinar daca cele doua momente nu coincid, iar prima parte a absentelor s-a datorat unui alt motiv decat arestarea.

Pe parcursul celor 30 de zile, contractul de munca al salariatului este suspendat de drept si poate fi desfacut pe un alt temei (spre exemplu, pentru motive economice), caci faptul arestarii nu ii poate crea salariatului o situatie mai avantajoasa decat a celorlalti angajati.

Contractul de munca nu inceteaza automat la implinirea celor 30 de zile, daca nu exista o manifestare de vointa expresa a angajatorului printr-o decizie de concediere.

Decizia de concediere a salariatului arestat preventiv mai mult de 30 de zile trebuie emisa de angajator in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei de concediere – art. 62 alin. (1) din Codul muncii. Termenul de 30 de zile in care trebuie emisa decizia de concediere a salariatului arestat preventiv incepe sa curga la implinirea celei de a 30-a zi de arest preventiv care rezulta din notificarea primita de la organul de urmarire penala.

Angajatorul nu ar putea dispune concedierea mai inainte de implinirea termenului de 30 de zile, chiar daca are convingerea ca salariatul nu va reveni la lucru, ca arestul va continua, sau ca hotararea instantei penale va fi de condamnare.

La implinirea termenului de 30 de zile, contractul de munca poate fi desfacut.

Concedierea nu este obligatorie, chiar daca termenul de 30 de zile s-a implinit. Angajatorul este liber sa opteze pentru mentinerea angajatului si dupa acest interval.

Nu se pretinde efectuarea vreunei cercetari prealabile, deoarece angajatorul nu este in situatia de a cerceta (si sanctiona) fapta savarsita de catre salariat, ci simplul fapt ca acesta lipseste de la serviciu o perioada mai indelungata ca urmare a arestului.

Arestul preventiv-drepturi

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/gcr41sux9MW

Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este reţinut, până la expirarea celor 24 de ore de reţinere. Ziua şi ora se comunică atât apărătorului ales sau numit din oficiu cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa judecătorului a inculpatului arestat sau reţinut.

Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii.

Inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător.

În cazul în care inculpatul se află în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauză de forţa majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului, propunerea de arestare va fi examinată în lipsa inculpatului, în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a formula concluzii.

Dispoziţiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.

Participarea procurorului este obligatorie.

Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată.

Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile.

Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.

Dispoziţiile art. 146 alin. 10 şi 11¹ şi ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în mişcare acţiunea penală înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a învinuitului. Mandatul de arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 – pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;