ART. 101 Noul Cod Penal 2014 Măsurile de supraveghere şi obligaţiile Individualizarea pedepselor

    (1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

    a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

    b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;

    c) să anunţe, în prealabil, orice schimbare a locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

    d) să comunice schimbarea locului de muncă;

    e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

    (2) În cazul prevăzut în alin. (1), instanţa poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

    a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

    b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

    c) să nu părăsească teritoriul României;

    d) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

    e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvârşirea infracţiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;

    f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;

    g) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

    (3) Obligaţiile prevăzute în alin. (2) lit. c) – g) pot fi impuse în măsura în care nu au fost aplicate în conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.

    (4) Când stabileşte obligaţia prevăzută la alin. (2) lit. d) – f), instanţa individualizează, în concret, conţinutul acestei obligaţii, ţinând seama de împrejurările cauzei.

    (5) Măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute în alin. (2) lit. a) şi lit. b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligaţiile prevăzute în alin. (2) lit. c) – g) se execută pe toată durata termenului de supraveghere.