Arvună

arvună, acont, avans.

arvuna, Reglementare în Noul Cod Civil; Noţiune. Funcţii. Condiţii de funcţionare; Efectele arvunei.

Reglementare în noul Cod Civil.

În cadrul aceleiaşi secţiuni dedicate executării prin echivalent (secţiunea a 4-a), legiuitorul a înţeles alături de clauza penală să reglementeze şi clauza de arvună, în art. 1544-1546 noul cod civil în vechiul Cod civil, clauzele de arvună erau reglementate în cadrul contractului de vânzare-cumpărare.

Noţiune. Funcţii. Condiţii de funcţionare.

Clauza de arvună este o stipulaţie contractuală cu funcţii diverse. Ea stabileşte ce se întâmplă cu o anumită sumă de bani sau cantitate de bunuri fungibile plătită de un contractant celuilalt, la momentul încheierii contractului. Astfel, arvuna este o stipulaţie contractuală în care se prevede că această sumă va fi restituită îndoit celeilalte părţi dacă nu se execută contractul din cauza părţii care a primit arvuna sau se reţine, dacă nu se execută contractul din cauza părţii care a plătit arvuna, precum şi în cazul special în care aceasta din urmă se dezice de încheierea contractului, dacă i s-a conferit acest drept [art. 1544 alin. (1) şi art. 1545

C. civ.].
Clauza de arvună poate avea rolul de a confirma încheierea contractului, caz în care suma de bani/cantitatea de bunuri fungibile avansată reprezintă semnul încheierii contractului şi constituie o parte a prestaţiei celui care a avansat-o (de exemplu, vânzătorul a achitat 10% din preţ cu ocazia încheierii contractului cu titlul de avans şi arvună). Clauza de arvună poate avea rolul de a permite dezicerea celui care a avansat arvuna (avansul va fi reţinut de promitentul-vânzător în schimbul dreptului de dezicere conferit promitentului-cumpărător). In sfârşit, clauza de arvună poate avea şi rolul de a penaliza pe una din părţi – cea care a plătit arvuna, pentru neîncheierea contractului -fie că nu se încheie contractul din culpa celui care a avansat arvuna sau din culpa celeilalte părţi, fie că partea care a avansat arvuna nu mai doreşte să încheie contractul, dezicându-se de el în temeiul unei clauze de arvună-dezicere. Aşadar, rolul penalizator al clauzei penale funcţionează în ambele ipoteze”, în pofida denumirilor marginale ale textelor din Codul civil: în prima situaţie, este vorba de o potenţială penalizare a ambelor părţi pentru neîncheierea contractului din culpă, în timp ce, în a doua situaţie, penalizarea priveşte neîncheierea contractului de către partea care a avansat arvuna pentru că s-a dezis (în acest caz, mai degrabă avem de a face cu o funcţie compensatorie aparte – este vorba de indemnizaţia de imobilizare a bunului pentru toată perioada de până în momentul invocării clauzei de dezicere.
La nivelul condiţiilor de validitate, reţinem că sunt valabile toate observaţiile pe care deja le-am făcut cu ocazia clauzei penale în legătură cu caracterul accesoriu al acesteia. Pe de altă parte, în mod parţial, regăsim în cazul arvunei şi condiţiile răspunderii contractuale. In primul rând, uneori este necesară condiţia culpei/vinovăţiei uneia dintre părţi (arvuna confirmatorie), alteori această condiţie nu este necesar să fie probată – culpa prezumată fiind legată de simpla dezicere de contract (arvuna-dezicere). Cu toate acestea, ipoteza imposibilităţii fortuite de executare înlătură efectele oricărei clauze de arvună, de unde se vede ataşamentul acesteia faţă de noţiunea de culpă. In ce priveşte prejudiciul (şi implicit raportul de cauzalitate), acesta nu este necesar să fie probat, întocmai ca şi în cazul clauzei penale. Partea care nu este în culpă sau „victima” dezicerii de contract, nu poate pretinde mărirea despăgubirii, după cum nici cealaltă parte nu poate solicita reducerea ei (totuşi cu excepţia citată deja în materie de clauză penală excesivă – art. 1541 noul Cod Civil, dar în niciun caz cu excepţia executării parţiale a obligaţiei principale).

Efectele arvunei.

Efectele clauzei de arvună sunt diferite după cum avem de a face cu o clauză confirmatorie sau de dezicere.
In cazul clauzei de arvună confirmatorie, deoarece arvuna este socotită un avans al executării prestaţiilor uneia din părţi, semn al încheierii contractului, se produc următoarele efecte speciale:
a) dacă partea care a dat arvuna nu execută, fară justificare (din culpă), obligaţiile asumate prin contract, cealaltă parte este îndreptăţită să reţină arvuna (rol penalizator). Dacă, dimpotrivă, contractul nu este executat din culpa celeilalte părţi, care a primit arvuna, atunci cealaltă parte poate solicita dublul arvunei date, în cazul în care solicită rezoluţiunea contractului [art. 1544 alin. (2) noul Cod Civil];
b) cu toate acestea, partea care a primit arvuna sau partea care a dat-o, în cazul neexecutării culpabile din partea celeilalte părţi, poate solicita rezoluţiunea sau dimpotrivă, poate solicita un alt remediu, de exemplu, executarea silită în natură a celeilalte părţi [urmarea opţiunii între remedii deschisă de art. 1514 alin. (2) noul Cod Civil]. Din nou, legiuitorul reia chestiunea opţiunii în art. 1544 alin. (3) noul Cod Civil, prevăzând dreptul creditorului obligaţiei neexecutate de a opta între executare sau rezoluţiune plus repararea prejudiciului, în condiţiile dreptului comun. în privinţa descrierii acestei opţiuni, trebuie afirmate unele rezerve. între remediile pe care creditorul le poate alege în caz de rezoluţiune, altele decât operarea arvunei, cel al executării prin echivalent nu se regăseşte întrucât acesta se identifică aproape integral cu arvuna. Excepţia se regăseşte însă în situaţia în care se optează pentru executarea în natură şi se solicită totuşi daune-interese pentru întârzierea în executare – credem că numai în această situaţie operează ultima parte a alin. (3) al art. 1544 noul Cod Civil;
c) în cazul executării prestaţiei datorate, arvuna se socoteşte avansul acestei executări. Cu alte cuvinte se impută (se scade) asupra acestei prestaţii [art. 1544 alin. (1) noul Cod Civil]. în cazul în care se pune problema restituirii arvunei pentru neexecutare culpabilă din partea celui care a dat arvuna, creditorul obligaţiei neexecutate trebuie să restituie tot ce excede arvunei, dacă a optat pentru rezoluţiunea contractului şi reţinerea arvunei [art. 1544 alin. (1) noul Cod Civil];
d) în cazul în care contractul se desfiinţează din cauze care „nu atrag răspunderea vreuneia dintre părţi” (în realitate este vorba de imposibilitatea fortuită de executare), arvuna trebuie restituită în întregime (art. 1546 noul Cod Civil).
în cazul clauzei de ar\’ună-dezicere, se produc următoarele efecte, deduse din textul art. 1545 noul Cod Civil:
a) în primul rând, arvuna-dezicere permite celui care a dat-o să se dezică de contract, adică să îl denunţe unilateral. Este posibil ca dezicerea să fie stipulată „în oglindă” şi în favoarea părţii care a primit arvuna. Pentru dezicere, partea care o invocă, nu are nevoie de nicio justificare, ea operând în manieră potestativă. Cu toate acestea, dacă partea care a dat arvuna se dezice, ea va pierde arvuna dată. Dacă, dimpotrivă, partea care a primit arvuna se dezice, ea va fi ţinută să restituie dublul acesteia (art. 1545 noul Cod Civil);
b) în cazul în care contractul se execută, din nou arvuna se impută asupra prestaţiei datorate de cel care a dat arvuna, după modelul art. 1544 alin. (1) noul Cod Civil;
c) în cazul în care contractul se desfiinţează din cauze neimputabile, astfel cum am arătat mai sus, arvuna trebuie restituită în întregime (art. 1546 noul Cod Civil).