Asigurarea acţiunii

asigurarea acţiunii, luarea de către instanţa de judecată, în acţiunile reale sau personale, pe timpul judecării procesului, a unor măsuri care să asigure executarea unei hotărâri viitoare pe care reclamantul speră să o obţină în favoarea sa. Luarea măsurilor de a.a. se sprijină pe dreptul de gaj general al creditorilor asupra bunurilor debitorilor, care, în caz de litigiu, îi oferă creditorului reclamant posibilitatea de a solicita instanţei de judecată să ordone măsuri de indis-ponibilizare şi conservare, de
natură să împiedice pe debitorul pârât, pendente lite (în timpul procesului), să distrugă sau să înstrăineze bunul ce formează obiectul litigiului, iar când se cere o sumă de bani, să-şi diminueze activul patrimonial, devenind astfel insolvabil. Cererea reclamantului prin care solicită instanţei să ordone luarea unor măsuri de a.a. implică şi dă naştere, sub aspectul oportunităţii admiterii ei, la un conflict între părţi, diferit de acela care se poartă asupra fondului cauzei.

Ca urmare, înainte de a încuviinţa cererea reclamantului pentru a.a., instanţa are obligaţia de a examina, pe cale incidenţă, chiar dacă reclamantul a depus cauţiune, şi acele apărări ale pârâtului care privesc indirect fondul cauzei, ca, de exemplu, prescripţia sau inad-misibilitatea acţiunii, fără a se teme că prin aceasta ar prejudeca fondul, în asemenea situaţii, instanţa poate dispune citarea părţilor, pentru a da lămuriri şi a se apăra, chiar şi în cazul sechestrului asigurător şi popririi asigurătorii, care se ordonă, de regulă, fără dezbateri contradictorii. Examinarea unor asemenea apărări este impusă de principiul egalităţii părţilor: aşa cum reclamantul poate anticipa asupra admiterii acţiunii şi obţinerii hotărârii în favoarea sa, justificând prin aceasta luarea măsurilor de a.a., tot aşa, poate anticipa şi pârâtul asupra respingerii acţiunii şi obţinerii hotărârii în favoarea sa, justificând prin aceasta că măsurile de a.a. sunt inoportune de a fi luate în cauză.