Reaua credinţă, necesara pentru atragerea raspunderii solidare a asociatilor, trebuie să fie dovedită, spre deosebire de buna credinţă care se prezumă.
R O M Â N I A
CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I
SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIE Nr. 627 Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2008
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE B cu sediul în B,(…), împotriva sentinţei nr. 159/15.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul nr(…).
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns pentru recurenta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE B consilier juridic T. D., şi pentru intimata (…) G. COM SRL T. av. E. N. cu delegaţie de substituire pentru av. E. I.P.
Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri şi excepţii de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei A.F.P. B solicită admiterea recursului cum a fost formulat, instanţa de fond a pronunţat sentinţa nr. 159/15.05.2008 cu încălcarea prevederilor art. 309 pct. 9 C.proc.civ.
Reprezentantul intimatei (…) G. COM SRL T. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa nr. 159/15.05.2008 pronunţată în dosarul nr(…) T r i b u n a l u l B r ă i l a a admis ca fondată acţiunea formulată de contestatoarea Societatea Comercială „G. COM” SRL T., cu sediul în comuna T., Jud.B, prin reprezentanţii săi legali; în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului B – Administraţia Finanţelor Publice B, cu sediul în B,(…), jud.B.
A desfiinţat Decizia nr.(…)/24.08.2007 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice B – Administraţia Finanţelor Publice Municipal B şi Decizia pentru stabilirea de obligaţii fiscale nr.(…)/25.07.2007.
A obligat pe pârâta să plătească reclamantei suma de 4462 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l B r ă i l a sub nr(…) reclamanta (…) G. Com SRL cu sediul în comuna T., judeţul B, prin reprezentant legal, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr,(…)/24.08.2007 şi a Deciziei nr.(…)/25.07.2007 emise de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice B – Administraţia Finanţelor Publice B, cu sediul în B,(…) pentru a se dispune anularea Deciziei nr.(…)/24.08.2007 şi să se admită contestaţia împotriva deciziei de impunere fiscală nr.(…)/25.07.2007 şi să se anuleze această decizie cu consecinţa exonerării de plata sumei de (…) lei. Totodată reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că la data de 04.05.2007 un inspector din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice B, a efectuat un control tematic ce a avut ca obiectiv angajarea răspunderii solidare reglementată de art.27 alin.1 Cod procedură fiscală la societatea agricolă T.-EN cu sediul în comuna T., judeţul B. Acest control s-a finalizat cu o notă de constatare încheiată la 29.06.2007, care evidenţiază obligaţiile fiscale, iar la pct.3 include în cadrul stabilirii răspunderii solidare, suma de 38.033 lei ce provine din scăderea din gestiune a unor mijloace de transport ce au fost înstrăinate. În ceea ce priveşte pe reclamantă, inspectorul a reţinut că prin facturile fiscale nr.(…)/02/19.05.2005 şi (…)/02/25.05.2005, aceasta ar fi dobândit bunuri mobile în valoare de 7.583 lei (4200 + 3383 lei).
În baza notei de constatare din 29.06.2007 A.F.P.M. B a emis decizia nr.(…)/25.07.2007, care stabileşte în sarcina reclamantei, în calitate de cumpărătoare a acestor bunuri încălcarea dispoziţiilor art.27 alin.1 lit.”b” în coroborare cu art.25 alin.2 lit.”e” din C o d u l d e procedură fiscală şi obligaţia să plătească toate datoriile fiscale înregistrate de societatea agricolă T.-EN în sumă totală de 149.141 lei.
Prin această decizie s-a reţinut că reclamanta ar fi dobândit cu rea credinţă în calitate de cumpărătoare care a provocat insolvenţa persoanei juridice, bunuri ale societăţii în valoare de 7.583 lei ce sunt evidenţiate în cele două facturi fiscale. Această înstrăinare de bunuri este apreciată ca nelegală de către intimată, deoarece s-ar fi încălcat dispoziţiile art.25 alin.1 lit.”e” şi art.27 alin.1 lit.”b” Cod procedură fiscală şi ar fi îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii solidare.
Pentru a se stabili dacă prin vânzarea celor două bunuri, vânzătoarea a suferit vreun prejudiciu ca urmare a faptului că preţul a fost mai mic decât cel real, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă şi una tehnică având ca obiectiv stabilirea gradului de uzură a celor două vehicule.
În concluziile Raportului de expertiză tehnică s-a precizat că gradul de uzură au autovehiculului Daewoo Tico (…) la data de 19.05.2005 când a avut loc vânzarea, este de 75%. Pentru autoutilitara E. 1304 (…) gradul de uzură la data vânzării respectiv 25.05.2005 este de 80%.
În Raportul de expertiză contabilă s-a concluzionat că preţul de vânzare cu TVA în funcţie de gradul de uzură şi amortizarea contabilă la momentul vânzării este de 4998 lei pentru autoturismul Daewoo Tico şi 4.026,15 lei pentru autoutilitara E. 1304, în total 9.024,15 lei.
S-a mai precizat în expertiză că facturile nr.(…)/19.05.2005 în sumă de 4998,00 lei şi nr.(…)/25.05.2005 în sumă de 4026,51 lei au fost încasate integral cu chitanţa nr.(…)/19.05.2005 respectiv chitanţa nr.(…)/02.05.2005.
Aşa fiind, s-a constată de către instanţă că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art.27 alin.1 lit.”a” din OG 92/2003 privind C o d u l d e procedură fiscală potrivit cu care „Pentru obligaţiile de plată restanţe ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar persoanele juridice care în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvenţei toţi cu rea credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitori care îşi provoacă astfel insolvabilitatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului B cu următoarea motivare:
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 25 alin. 2 lit. f şi art. 27 – 28 din O.G. nr. 92/2003 privind C o d u l d e procedură fiscală.
Tribunalul a arătat în mod netemeinici şi nelegal că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 27 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 privind C.proc.fiscală respectiv contestatoarea nu a procedat cu rea-credinţă cumpărând active ale societăţii debitoare şi nu a provocat astfel starea de insolvenţă a acesteia.
Deşi a reţinut în mod corect că ambele societăţi, vânzător şi cumpătător, au acelaşi asociat şi administrator, F. M., persoana sub semnătura căreia s-au realizat vânzările, prima instanţă arată în motivare că nu se poate reţine reaua – credinţă a asociatului şi administratorului F. M. şi apreciază că bunurile au fost vândute de debitoarea – vânzătoare la valoarea din contabilitate, iar în averea acesteia nu s-a produs nici un prejudiciu ci doar înlocuirea unor bunuri cu contravaloarea acestora.
De reţinut, consideră recurenta, este în cauză faptul că, creditorul bugetar s-a văzut în imposibilitatea de a-şi satisface măcar parţial creanţa, fapt ignorat de instanţa de fond care a apreciat greşit că activele debitoarei au fost vândute la preţ real şi nu sub preţul lor, deşi era evidentă intenţia reclamantei de a achiziţiona activele debitoarei la un preţ modic, devalizând în acest mod societatea debitoare.
Mai consideră recurenta că instanţa de judecată nu a analizat motivele care au format convingerea organului de soluţionare a contestaţiei administrative cu privire la suma totală de 149.141 lei, la care a fost obligată în solidar contestatoarea, şi nici nu a reţinut în considerentele sentinţei pronunţate, actele care au stat la baza formării convingerii că obligaţiile fiscale au fost stabilite corect de către organul fiscal în sarcina contestatoarei.
Consideră că vânzarea s-a realizat cu rea intenţie între S.A.G. T.-En şi (…) G. COM SRL B fără o expertiză sau evaluare prealabilă a bunurilor înstrăinate, fapt ce a condus la diminuarea veniturilor încasate din înstrăinarea celor două autovehicule (Daewoo Tico şi E. 1304 E.).
Motivele invocate privind faptul că bunurile înstrăinate erau neproductive pentru S.A.G. T.-En şi grevau cheltuieli de producţie nu pot fi primite în contextul în care societatea menţionată înregistra datorii la bugetul de stat şi nu a direcţionat sumele provenite din vânzare pentru acoperirea creanţelor fiscale.
Din analiza fişei de evidenţă pe plătitor din anul 2005, reiese faptul că S.A.G. T. – En a făcut o singură plată către bugetul de stat consolidat, în sumă de 3.610 lei în condiţiile în care pretinde că a încasat din valoarea celor două autovehicule suma de 4.998 lei şi acea datorii la bugetul de stat de peste 90.000 lei.
Curtea analizând actele dosarului constată:
În primul rând trebuie menţionat că soluţia instanţei de fond s-a bazat pe concluziile celor două expertize efectuate în cauză.
Astfel din prima expertiză tehnică rezultă că pentru un autoturism Daewoo Br. 14 M. gradul de uzură la data vânzării respectiv 19.05.2005 era de 75% iar pentru autoutilitara E. 1304 Br 99 M. gradul de uzură la data vânzării, respectiv 25.05.2005 era de 80%.
Expertiza contabilă a stabilit valoarea celor două autoturisme la momentul vânzării, în funcţie de gradul de uzură.
Aceste preţuri sunt după preţul vânzării, sunt mult mai mici decât cele efectiv încasate aşa cum precizează în concluzie expertiza contabilă.
Ca atare, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a dat credit celor două expertize de specialitate, neexistând motive serioade pentru a fi înlăturate. Reaua credinţă de care vorbeşte recurenta trebuie să fie dovedită, spre deosebire de buna credinţă care se prezumă.
Ori, recurenta nu prezintă probe serioase pentru a dovedi reaua credinţă, în efectuarea celor două tranzacţii de înstrăinare a autoturismelor şi cum cele două condiţii prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii solidare nu sunt îndeplinite, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală atunci când a admis acţiunea reclamantei.
Aşa fiind şi pe temeiul art. 312 C.proc.civ. urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
R E S P I N G E ca nefondat recursul declarat de ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE B cu sediul în B,(…), împotriva sentinţei nr. 159/15.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul nr(…).
Obligă recurenta către intimata (…) G. COM SRL T. la plata sumei de 4.400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 28 octombrie 2008.
Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,