Audiere de martori
audiere de martori, activitate desfăşurată de instanţa de judecată în îndeplinirea procedurilor de administrare şi de asigurare a dovezilor, constând în ascultarea, selectarea şi consemnarea celor relatate de martori cu privire la fapte sau întâmplări petrecute în legătură cu obiectul litigiului aflat în curs de soluţionare. A.m. se face direct de către instanţa judecătorească învestită cu rezolvarea pricinii. Dacă martorul domiciliază în altă localitate, el poate fi audiat prin comisie rogatorie, de instanţa egală sau mai mică în grad din acea localitate. Instanţa poate încuviinţa ascultarea martorului la locuinţa sa, când acesta este împiedicat să vină în instanţă. în cazul în care la termenul fixat se prezintă numai o parte dintre martorii citaţi, aceştia vor fi audiaţi la data respectivă, iar pentru audierea martorilor care au lipsit, instanţa va stabili un nou termen, amânând în acest scop judecata. împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere; în caz de urgenţă, aducerea cu mandat poate fi ordonată chiar de la primul termen. Dacă martorul legal citat nu se prezintă sau, deşi se prezintă în instanţă, refuză să depună mărturie, instanţa va putea dispune amendarea lui. împotriva încheierii de amendare, martorul poate face cerere de reexaminare, instanţa putând reveni asupra amenzii printr-o încheiere, dacă martorul justifică motivul nepre-zentării la termenul pentru care fusese citat anterior. în cazul în care martorul nu se prezintă nici după emiterea mandatului de aducere, instanţa are facultatea să judece procesul fără acel martor, înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: „Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” în timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe biblie; această prevedere nu se aplică martorului de altă religie decât cea creştină. Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului. Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: „Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”. Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: „Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu”. După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se va face menţiune în declaraţia scrisă pe care o va semna martorul. Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenţia să spună adevărul; în caz de mărturie mincinoasă acesta nu este pasibil de pedeapsă penală. înainte de a fi întrebat asupra celor ce ştie în legătură cu obiectul litigiului, martorul trebuie să arate datele personale necesare identificării lui şi aprecierii mărturiei sale de către instanţă, date care se consemnează în declaraţie. După aceasta se trece la audierea propriu-zisă a martorului; el va arăta împrejurările pe care le cunoaşte şi va răspunde la întrebările preşedintelui, ale părţii care l-a propus, ale părţii potrivnice, eventual, ale procurorului; martorul nu are voie să citească răspunsuri pregătite de mai înainte; el se poate folosi însă de unele însemnări, dar numai cu încuviinţarea preşedintelui şi numai în ce priveşte cifre sau denumiri, în eventualitatea prezenţei la şedinţă a mai multor martori, aceştia se audiază separat, martorii neascultaţi fiind evacuaţi din sala de dezbateri în timpul audierii unuia dintre ei. Ordinea audierii se stabileşte de către preşedinte, ţinând seama şi de cererile părţilor; de regulă, se ascultă la început martorii în probă, iar apoi martorii în contraprobă. Martorul care a fost ascultat este reţinut în sală, dacă instanţa nu hotărăşte altfel, până la terminarea audierii tuturor martorilor din aceeaşi pricină, pentru ca el să nu poată comunica cu aceştia înainte de a fi fost ascultaţi; rămânerea în sală a martorului ascultat se poate învedera necesară şi pentru eventuale confruntări cu alţi martori sau pentru luarea unor declaraţii suplimentare care s-ar dovedi necesare în lumina declaraţiilor altor martori; în cazul în care depoziţiile martorilor sunt contradictorii, instanţa poate dispune confruntarea martorilor, chiar dacă dezbaterile asupra fondului au fost închise; în acest scop, ea va dispune redeschiderea dezbaterilor şi o nouă citare a martorilor între care urmează să se efectueze confruntarea.