Cum infiintez o farmacie sau drogherie in 2018 . Noutati 2018

10 martie 202210 septembrie 2018 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Infiintare farmacie /drogherie 2018

OG 4/2018 pentru modificarea și completarea Legii farmaciei nr. 266/2008 a fost publicată în „Monitorul Oficial” 735/2018. Vom examina, acum, câteva dintre prevederile ordonanței!

Potrivit actului normativ, cu excepția medicamentelor eliberate prin farmaciile cu circuit închis, a medicamentelor destinate truselor de urgență și-a medicamentelor hărăzite unităților medicale autorizate ce nu dețin o farmacie cu circuit închis în structură, vânzarea și eliberarea medicamentelor se vor realiza numai cu amănuntul. Nu li se va aplica această prevedere farmaciilor și oficinelor de distribuție locale din sistemul penitenciar, acolo unde se efectuează eliberarea de medicamente, de produse parafarmaceutice, de consumabile și de produse necesare asigurării asistenței medicale a deținuților.

Autorizarea pentru funcționare

Farmaciile comunitare sunt conduse de către un farmacist-șef. Poate avea calitatea de farmacist-șef doar farmacistul ce deține certificat de membru al Colegiului Farmaciștilor, emis după rigorile legii. Farmacia comunitară funcționează pe baza autorizației de funcționare emise de către Ministerul Sănătății – acordată pe denumirea persoanei juridice și pe numele farmacistului-șef.

În cazul în care documentația depusă de către solicitant la direcțiile de sănătate publică județene, în vederea dobândirii autorizației de funcționare, nu este integrală sau e neconformă, solicitantul va fi înștiințat cu privire la această chestiune, punându-i-se la dispoziție 15 zile lucrătoare în vederea completării dosarului. Dacă dosarul nu va fi completat în intervalul acesta cu documentele solicitate, atunci va fi supus clasării.

Eliberarea autorizației de funcționare va fi efectuată, de către Ministerul Sănătății, în treizeci de zile lucrătoare de la primirea deciziei de conformitate a spațiului menit să adăpostească o unitate farmaceutică, emisă de către directorul executiv al direcției județene de sănătate și acompaniată de către raportul de inspecție și de către documentația completă.

Dacă se schimbă persoana juridică pe al cărei nume a fost eliberată autorizația de funcționare, Ministerul Sănătății va înscrie denumirea noii persoane juridice pe autorizația de funcționare inițială, în termen de treizeci de zile lucrătoare de la data solicitării, în situația în care n-au mai fost cerute și modificări de altă natură. Trebuie spus că, până la momentul înscrierii noii denumiri, farmacia comunitară va funcționa pe baza autorizației ce-a fost emisă pe numele persoanei juridice anterioare.

Celelalte modificări ulterioare ale condițiilor pe care a fost fundamentată eliberarea autorizației de funcționare a farmaciei comunitare vor fi aduse la cunoștința Ministerului Sănătății într-un termen de cinci zile lucrătoare de la data modificării.

Activitățile de control

În scopul dobândirii certificatului de reguli de bună practică farmaceutică, farmacistul șef al farmaciei comunitare proaspăt autorizate va solicita la Colegiul farmaciștilor, respectiv la colegiile teritoriale, efectuarea unei inspecții, în termen de 30 de zile de la emiterea autorizației de funcționare.

Supravegherea prin inspecție a activității pe care o desfășoară farmaciile comunitare, oficinele locale de distribuție, farmaciile cu circuit închis și drogheriile va fi efectuată de către împuterniciții Agenției Naționale a Medicamentului, o dată la cinci ani. Sau de fiecare dată când se impune.

Ori de câte ori se va impune, ori la sesizarea Colegiului farmaciștilor, vor fi efectuate controlale, de către împuterniciții Ministerului Sănătății. În ceea ce privește exercitarea meseriei de farmacist și respectarea regulilor de bună practică în domeniu, controlul va fi efectuat de către Colegiul Farmaciștilor, prin intermediul colegiilor teritoriale.

În privința vânzării și eliberării medicamentelor eliberate fără prescripție medicală prin intermediul „serviciilor societății informaționale”, supravegherea și controlul vor fi exercitate de către Ministerul sănătății.

Dacă organele de control și de supraveghere vor constata că a survenit repetarea unor abateri legate de organizarea, funcționarea și dotarea unei farmacii comunitare, a unei oficine locale de distribuție, a unei farmacii cu circuit închis ori a unei drogherii, va fi înștiințat Ministerul Sănătății. Acesta are posibilitatea de-a dispune suspendarea activității și închiderea unității, până ce vor fi remediate lipsurile constatate în urma controlului.

Contravenții și sancțiuni aplicabile

Cu excepția situației neaprobării prețului în termenul legal, orice faptă care presupune eliberarea de medicamente, de către unitatea farmaceutică, în absența aprobării prețului de producător de către Ministerul Sănătății, reprezintă contravenție, fiind sancționabilă cu amenzi cuprinse între 50.000 și 100.000 lei și cu anularea autorizației de funcționare.

Desfășurarea, în unitățile farmaceutice, a altor activități decât cele prevăzute de lege, precum și deținerea sau eliberarea în drogherii a unor medicamente ale căror deținere și eliberare sunt interzise în astfel de unități, constituie contravenție (dacă nu cumva fapta are caracter de infracțiune, prin modul în care a fost comisă) și se sancționează cu o amendă de la 50.000 la 100.000 lei.

Contravențiile vor fi constatate și sancționate, prin intermediul amenzilor, de către împuternicitii Agenției Medicamentului. Și aici, ca și în alte domenii, se aplică un vechi principiu: „după faptă și răsplată”. Însă, evident, sancțiunile sunt deosebit de severe, chiar și pentru o farmacie care stă foarte bine la capitolul profit.

Act al Consiliului Concurenţei de stabilire a taxei de autorizare a concentrării economice

18 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Reclamanta S.C.„E.B.V.” a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea deciziei nr.146 din 24 aprilie 2002 prin care s-a dispus recalcularea taxei de autorizare a concentrării economice de la 175.291.783 lei la 345.659.222 lei, diferenţa nefiind datorată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, iniţial, prin decizia nr.90 din 22 martie 2002 taxa de autorizare a fost stabilită la suma de 175.291.783 lei, în funcţie de cifra de afaceri realizată de „I.R.I.C.” S.A., societate controlată ca urmare a concentrării economice.

Ulterior, cuantumul taxei a fost recalculat, prin nerespectarea criteriilor legale aplicabile cu privire la calculul cifrei de afaceri prevăzute de Legea nr.21/1996 şi de Instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei.

Astfel, a menţionat reclamanta, pârâta trebuia să aprecieze asupra oportunităţii recalculării taxei numai în considerarea primelor brute încasate şi nu a cifrei de afaceri contabile.

Prin sentinţa civilă nr.712 din 27 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că din bilanţul contabil pe anul 2001 a rezultat valoarea cifrei de afaceri de cca. 349 miliarde lei, ceea ce a impus recalcularea taxei de autorizare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta susţinând că greşit instanţa nu a ţinut cont de actele prezentate pârâtei, conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurenţei, privind autorizarea concentrărilor economice din 14 aprilie 1997.

În nota remisă pârâtei s-a menţionat cifra de afaceri determinată în înţelesul art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 referitor la societăţile de asigurare, iar nu cea prevăzută de art.67 din lege pentru celelalte societăţi comerciale.

Reclamanta a invocat, de asemenea, nelegalitatea calculului taxei de autorizare stabilită de pârâtă prin decizia nr.146/2002. Potrivit normelor legale în vigoare, se poate proceda la recalcularea taxei doar în considerarea primelor brute emise, primite sau de primit, care au fost de 170.778.038.185 lei şi nu în raport de cifra de afaceri contabilă de 348.779.029.069 lei.

Aşadar pârâta nu a avut în vedere singurul criteriu legal pentru calcularea taxei, valoarea primelor brute comunicată de societate preliminar emiterii celor două decizii, valoare sensibil asemănătoare, astfel încât actul administrativ emis sub nr.146 din 24 aprilie 2002 este netemeinic şi nelegal.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr.90 din 22 martie 2002, pârâtul, autorizând concentrarea economică, a stabilit o taxă de autorizare de 175.291.783 lei, rezervându-şi dreptul de a o recalcula, după depunerea situaţiei financiare simplificate a societăţii, la 31 decembrie 2001.

Ulterior, prin decizia nr.146 din 24 aprilie 2002, Consiliul Concurenţei, având în vedere cifra de afaceri realizată la 31 decembrie 2001 de „I.RI.C.”SA, de 345.659.222.000 lei, a recalculat taxa de autorizare la 345.659.222 lei.

Pârâtul a determinat cifra de afaceri prin scăderea din totalul primelor brute emise, primite sau de primit, a sumelor virate la fondul de protejare a asiguraţilor.

Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că pârâtul a procedat corect, calculând cifra de afaceri conform art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 şi a pct.5.3 din Instrucţiunile Consiliului Concurenţei.

Astfel, pentru societăţile de asigurare, cifra de afaceri este suma primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurări încheiate de societăţi sau în contul lor, inclusiv primele cedate reasigurătorilor, din care se scad obligaţiile privind fondul de protejare a asiguraţilor. În acest sens, termenul de prime se referă nu numai la noile contracte de asigurare, ci şi la primele aferente contractelor încheiate în anii anteriori, care rămân valabile.

Susţinerea recurentei în sensul că nu au fost respectate prevederile art.68 lit.b din Legea concurenţei şi instrucţiunile privind calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial nu poate fi primită, pârâtul emiţând decizia nr.146/2002 cu respectarea dispoziţiilor invocate.

Nici critica privind nelegalitatea calculului taxei de autorizare nu este întemeiată, pârâtul aplicând textele legale în materie prin includerea şi a valorii primelor cedate reasigurătorilor la stabilirea cifrei de afaceri.

În raport de cele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.

Lichidarea societatilor comerciale

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

CAPITOLUL I Dispozitii generale

Art. 252. – (1) Pentru lichidarea si repartizarea patrimoniului social, chiar daca în actul constitutiv se prevad norme în acest scop, sunt obligatorii urmatoarele reguli:

a) pâna la preluarea functiei de catre lichidatori, administratorii continua mandatul lor, cu exceptia celor prevazute la art. 233;
b) actul de numire a lichidatorilor sau sentinta care îi tine locul si orice act ulterior, care ar aduce schimbari în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comertului, pentru a fi înscrise de îndata si publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(2) Numai dupa îndeplinirea formalitatilor de la alin. (1) lichidatorii vor depune semnatura lor în registrul comertului si vor exercita aceasta functie.
(3) În urma efectuarii publicarii prevazute la alin. (2), nici o actiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.
(4) În afara de dispozitiile prezentului titlu, se aplica societatilor în lichidare regulile stabilite prin actul constitutiv si prin lege, în masura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea. (5) Toate actele emanând de la societate trebuie sa arate ca aceasta este în lichidare.
Art. 253. – (1) Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Lichidatorii persoane fizice sau reprezentantii permanenti – persoane fizice ale societatii lichidatoare – trebuie sa fie lichidatori autorizati, în conditiile legii.
(2) Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii.
(3) Lichidatorii sunt datori, îndata dupa preluarea functiei, ca împreuna cu administratorii societatii sa faca un inventar si sa încheie un bilant, care sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii, si sa le semneze. (4) Lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii, registrele ce li s-au încredintat de administratori si actele societatii. De asemenea, ei vor tine un registru cu toate operatiunile lichidarii, în ordinea datei lor.
(5) Lichidatorii îsi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor.
Art. 254. – În cazul societatilor comerciale a caror activitate s-a desfasurat în baza autorizatiei de mediu prevazute de Legea protectiei mediului nr. 137/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, lichidatorii sunt obligati sa ia masuri pentru efectuarea bilantului de mediu, prevazut de aceasta lege, si sa comunice rezultatele acestui bilant agentiei teritoriale pentru protectia mediului.
Art. 255. – (1) În afara de puterile conferite de asociati, cu aceeasi majoritate ceruta pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:
a) sa stea în judecata si sa fie actionati în interesul lichidarii;
b) sa execute si sa termine operatiunile de comert referitoare la lichidare;
c) sa vânda, prin licitatie publica, imobilele si orice avere mobiliara a societatii; vânzarea bunurilor nu se va putea face în bloc;
d) sa faca tranzactii;
e) sa lichideze si sa încaseze creantele societatii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanta;
f) sa contracteze obligatii cambiale, sa faca împrumuturi neipotecare si sa îndeplineasca orice alte acte necesare.
(2) Ei nu pot însa, în lipsa de dispozitii speciale în actul constitutiv sau în actul lor de numire, sa constituie ipoteci asupra bunurilor societatii, daca nu vor fi autorizati de instanta, cu avizul cenzorilor.
(3) Lichidatorii care întreprind noi operatiuni comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidarii sunt raspunzatori personal si solidar de executarea lor.
Art. 256. – (1) Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma în contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitarii creditorilor societatii.
(2) Asociatii vor putea cere însa ca sumele retinute sa fie depuse la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. ori la o banca sau la una dintre unitatile acestora si sa se faca repartizarea asupra actiunilor sau partilor sociale, chiar în timpul lichidarii, daca, în afara de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligatiilor societatii, scadente sau care vor ajunge la scadenta, mai ramâne un disponibil de cel putin 10% din cuantumul lor.
(3) Împotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societatii pot face opozitie în conditiile art. 62.
Art. 257. – Lichidatorii care probeaza, prin prezentarea situatiei financiare anuale, ca fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente sa acopere pasivul exigibil trebuie sa ceara sumele necesare asociatilor care raspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral varsamintele, daca acestia sunt obligati, potrivit formei societatii, sa le procure sau, daca sunt debitori fata de societate, pentru varsamintele neefectuate, la care erau obligati în calitate de asociat.
Art. 258. – Lichidatorii care au achitat datoriile societatii cu propriii lor bani nu vor putea sa exercite împotriva societatii drepturi mai mari decât acelea ce apartineau creditorilor platiti.
Art. 259. – Creditorii societatii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor actiunile care decurg din creantele ajunse la termen, pâna la concurenta bunurilor existente în patrimoniul societatii, si numai dupa aceea de a se îndrepta împotriva asociatilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea actiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social.
Art. 260. – (1) Lichidarea societatii trebuie terminata în cel mult 3 ani de la data dizolvarii. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
(2) În termen de 15 zile de la terminarea lichidarii, lichidatorii vor cere radierea societatii din registrul comertului, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicata de judecatorul delegat, în urma sesizarii oricarei parti interesate, prin încheiere. Încheierea judecatorului delegat este executorie si supusa recursului.
(3) Radierea se poate face si din oficiu.
(4) Lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.
Art. 261. – (1) Dupa aprobarea socotelilor si terminarea repartitiei, registrele si actele societatii în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociati, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.
(2) În societatile pe actiuni si în comandita pe actiuni registrele prevazute de art. 177 alin. 1 lit. a)-f) vor fi depuse la registrul comertului la care a fost înregistrata societatea, unde orice parte interesata va putea lua cunostinta de ele cu autorizarea judecatorului delegat, iar restul actelor societatii vor fi depuse la Arhivele Nationale.
(3) Registrele tuturor societatilor vor fi pastrate timp de 5 ani.