INFORMAŢII PRIVIND CALITATEA DE TRADUCĂTOR ŞI INTERPRET
Potrivit Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, instituţia competentă cu privire la autorizarea şi evidenţa traducătorilor şi interpreţilor este Ministerul Justiţiei, aşa cum rezultă şi din titlul dispoziţiei legale menţionate.
I. PROCEDURA AUTORIZĂRII TRADUCĂTORILOR ŞI INTERPREŢILOR
I. A. Condiţiile de autorizare
Potrivit Legii nr. 178/1997, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Justiţiei autorizează, la cerere, după verificarea actelor depuse la dosarul de autorizare, traducătorii şi interpreţii folosiţi de entităţile prevăzute de lege la art. 1: Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti, birourile notarilor publici, avocaţi şi executori judecătoreşti. PENTRU EFECTUAREA DE TRADUCERI PENTRU PERSOANE FIZICE SAU JURIDICE, ALTELE DECÂT CELE ARĂTATE MAI SUS, NU ESTE NECESARĂ AUTORIZAREA CA TRADUCĂTOR ŞI INTERPRET DE CĂTRE MINISTERUL JUSTIŢIEI, FIIND SUFICIENT ATESTATUL DE TRADUCĂTOR ELIBERAT DE MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL, ATESTAT CARE POATE FI ELIBERAT ÎN MAI MULTE DOMENII (EX. JURIDIC, ECONOMIC, TEHNIC ETC.). Precizăm că, în cazul în care solicitantul este autorizat ca traducător şi interpret, acesta este obligat să răspundă la solicitările organelor judiciare, în caz contrar putând fi sancţionat cu amendă judiciară.
Ministerul Justiţiei NU organizează examen pentru autorizarea ca traducător şi interpret pentru nicio limbă străină, ci acordă autorizarea pe bază de verificare a dosarului întocmit conform precizărilor de mai jos.
Potrivit art. 3 din lege: „Autorizarea ca interpret şi traducător, care poate efectua traduceri pentru organele prevăzute la art. 1, se dobândeşte, la cerere, de persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene;
b) *** Abrogată
c) posedă o diplomă de licenţă ori echivalentă din care rezultă specializarea în limba sau în limbile străine pentru care solicită autorizarea ori care atestă că a absolvit un institut de învăţământ superior în limba străină pentru care solicită autorizarea sau posedă o diplomă de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale pentru care solicită autorizarea ori este atestat de către Ministerul Culturii şi Cultelor ca traducător pentru specialitatea ştiinţe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea şi din limba străină în limba română;
d) *** Abrogată
e) este apt din punct de vedere medical;
f) nu are antecedente penale”.
Pentru a fi autorizată ca traducător şi interpret, persoana trebuie să îndeplinească toate condiţiile arătate mai sus, cumulativ.
I. B. Actele necesare pentru autorizare
Pentru autorizarea de către Ministerul Justiţiei, solicitantul trebuie să depună următoarele documente:
N.B.: Nu se restituie acte din dosarul depus în vederea autorizării şi nu se eliberează copii de pe acestea.
1. Cerere semnată şi datată de către solicitant. Cererea se adresează ministrului justiţiei şi va avea următorul conţinut: numele şi prenumele solicitantului, domiciliul complet, numărul de telefon, menţiunea că este cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, precum şi limba/limbile pentru care solicită să fie autorizat ca traducător şi interpret. Solicitantul va bifa în formularul de cerere, care se regăseşte pe site-ul www.just.ro, rubricile corespunzătoare actelor doveditoare anexate cererii sale.
2. Unul dintre următoarele acte de studii:
2.1. copia legalizată a diplomei de licenţă sau echivalentă din care rezultă specializarea în limba sau limbile străine pentru care solicită autorizarea.
În cazul în care din diploma de licenţă rezultă specializarea „limbi moderne aplicate” sau „traducere şi interpretare” „studii iudaice” sau „studii americane”, fără să se specifice limbile străine de specializare pentru care se solicită autorizarea, se va depune foaia matricolă/suplimentul la diplomă, în copie legalizată, sau o adeverinţă, în original sau în copie legalizată, eliberată de universitatea absolvită, din care să rezulte specializarea în limbile străine pentru care se solicită autorizarea.
SAU
2.2. copia legalizată a diplomei de licenţă sau echivalentă care atestă absolvirea unui institut de învăţământ superior în limba străină pentru care se solicită autorizarea.
În cazul în care din diploma de licenţă nu rezultă absolvirea institutului de învăţământ superior în limba străină se va depune foaia matricolă/suplimentul la diplomă, în copie legalizată, sau o adeverinţă, în original sau în copie legalizată, eliberată de institutul absolvit, din care să rezulte că limba străină pentru care se solicită autorizarea a fost limba de predare a institutului absolvit.
N.B. În cazul în care nu a fost eliberată diploma de licenţă, la dosarul de autorizare poate fi depusă adeverinţa eliberată de universitate, în original sau în copie legalizată. Această adeverinţă trebuie, însă, să se afle încă în perioada de valabilitate, să nu fie expirată. Precizăm că, în conformitate cu prevederile art. 38 din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2284 din 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învăţământ superior, durata maximă de valabilitate a adeverinţei este de 12 luni: “După finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează Adeverinţă de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.”
N.B.: Prin diplomă echivalentă, în sensul Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, se înţelegea diploma de stat eliberată de instituţiile învăţământ superior, anterior anului 1999. Prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 diploma echivalentă nu mai este definită, păstrându-se însă semnificaţia dată prin Legea nr. 84/1995.
SAU
2.3. copia legalizată a diplomei de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale pentru care se solicită autorizarea.
În cazul în care din diploma de bacalaureat nu rezultă în mod expres că solicitantul a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale (limba maternă) se va depune o adeverinţă de la liceul absolvit, în original sau în copie legalizată, din care să rezulte limba de predare.
SAU
2.4. copia legalizată a atestatului de traducător eliberat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în specialitatea ştiinţe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea şi din limba străină în limba română.
N.B. Pentru autorizarea ca traducător şi interpret de către Ministerul Justiţiei este necesară depunerea unui atestat de traducător pentru specialitatea ştiinţe juridice, atât din limba română în limba străină pentru care se solicită autorizarea, cât şi din limba străină în limba română.
Autorizarea ca traducător şi interpret se acordă numai în baza documentelor de studii enumerate mai sus. În consecinţă, NU sunt acceptate alte acte pentru autorizarea ca traducător şi interpret de către Ministerul Justiţiei. De exemplu, nu se acceptă:
– diploma de bacalaureat din care rezultă că solicitantul a absolvit un liceu bilingv sau intensiv o limbă străină sau a susţinut ca probă la examenul de bacalaureat limba străină pentru care solicită autorizarea;
– diploma de master;
– diploma de doctor;
– diploma de absolvire colegiu;
– diploma studii postuniversitare;
– diploma MBA;
– certificate de competenţă lingvistică/atestate de competenţă lingvistică eliberate de licee bilingve sau cu predare a unei limbi străine intensiv;
– certificate de competenţă lingvistică (de ex. TOEFL, Cambridge, DALF etc.);
– diplome/certificate eliberate la absolvirea unor cursuri/seminarii în limbi străine;
– atestate de traducător eliberate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în alte specialităţi decât ştiinţe juridice.
3. Certificat de cazier judiciar, în original (valabil 6 luni de la eliberare, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea 290/2004, republicată).
N.B. În cazul certificatului de cazier judiciar eliberat de autorităţi străine, se va depune certificatul de cazier judiciar în original, în prealabil apostilat sau supralegalizat, după caz, însoţit de traducerea legalizată în limba română a acestuia.
4. Actul de identitate, fotocopie: buletinul de identitate/cartea de identitate/paşaportul/ certificatul de înregistrare/cartea de rezidenţă permanentă.
N.B. Dacă actele enumerate mai sus sunt redactate în alt alfabet decât cel latin este necesară traducerea legalizată a acestora.
5. Certificatul de naştere, fotocopie.
6. Certificatul de căsătorie, fotocopie; orice alt document care să ateste schimbarea numelui, fotocopie (hotărâre judecătorească, act de schimbare a numelui pe cale administrativă)/ traducerea legalizată a acestuia în limba română, dacă este cazul.
N.B. În cazul cetăţenilor străini, certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie, după caz, se supralegalizează sau se apostilează în prealabil. La dosarul de autorizare se depune copia xerox şi traducerea legalizată la un notar public sau la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României a acestora.
7. Adeverinţă medicală, în original, din care să rezulte în mod expres că solicitantul este apt din punct de vedere medical.
N.B. Adeverinţa medicală eliberată în străinătate, în prealabil, se supralegalizează sau se apostilează, după caz. La dosarul de autorizare se depune adeverinţa, în original, şi traducerea legalizată la un notar public sau la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României a acesteia.
Adeverinţa medicală eliberată, fie de medicul generalist, fie de medicul de familie trebuie să cuprindă menţiunea „apt din punct de vedere medical”, potrivit prevederilor legale.
8. Chitanţă, în original, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 19 lei (RON) pentru fiecare limbă străină pentru care se solicită autorizarea ca interpret şi traducător, în temeiul art. 3 lit. x) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru se achită la Direcţia de impozite şi taxe locale de la domiciliul solicitantului şi se face venit la bugetul local.
N.B. Chitanţa de plată a taxei trebuie să poarte în mod expres menţiunea “taxă judiciară de timbru”, indiferent dacă taxa se plăteşte la Primărie, la unităţi bancare, la CEC, la Trezoreria Statului sau la Poşta Română.
Taxa poate fi plătită şi la aceste entităţi, însă numai în contul bugetului local al primăriei unde se află domiciliul solicitantului.
Taxa judiciară de timbru se plăteşte pentru fiecare limbă străină pentru care se solicită autorizarea, nu şi pentru limba română, întrucât autorizarea se acordă pentru una sau mai multe limbi străine.
9. Timbru judiciar în valoare de 0,15 lei (RON) pentru fiecare limbă străină pentru care se solicită autorizarea ca interpret şi traducător.
N.B. La dosarul de autorizare nu este acceptat timbrul fiscal.
10. Dovada cunoaşterii limbii române (acte de studii din care rezultă absolvirea unei forme de învăţământ în limba română sau certificate de competenţă lingvistică, în copie legalizată) pentru cetăţeanul statului membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, altul decât cetăţeanul român.
N.B. Această condiţie este necesară pentru cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene decât România, pentru cetăţenii Spaţiului Economic European sau pentru cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, nefiind cerută pentru cetăţenii români.
11. Atestatul de echivalare/recunoaştere a actelor de studii prevăzute la pct. 2, lit. a), b) şi c), emise de autorităţile competente din străinătate, eliberat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor. Se depune copia legalizată a acestui atestat.
În cazul absolvirii unui liceu sau a unei facultăţi în străinătate sau în cazul deţinerii unei diplome eliberată de o universitate străină este necesară echivalarea diplomelor eliberate de instituţii de învăţământ străine, echivalare efectuată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor. După obţinerea atestatului de echivalare, solicitantul trebuie să depună la dosarul de autorizare copia legalizată a atestatului de echivalare a diplomei eliberate de liceul sau universitatea din străinătate.
În cazul în care în statul în care a absolvit instituţia de învăţământ există mai multe limbi oficiale, dacă din atestatul de echivalare sau recunoaştere a studiilor nu rezultă că limba de predare a studiilor a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea, se va depune la dosarul de autorizare dovada că limba de predare a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea. Dovada se poate face cu foaia matricolă/suplimentul la diplomă, adeverinţă sau alt document, eliberate de instituţia de învăţământ absolvită, din care să rezulte, în mod expres, că limba de predare a fost limba străină pentru care se solicită autorizarea. Aceste documente trebuie să fie în prealabil apostilate sau supralegalizate, după caz, conform procedurilor legale. Actele sus-menţionate se depun în copie legalizată sau în original, după caz, fiind însoţite şi de traducerea legalizată în limba română a acestora, legalizare efectuată de către un notar public sau de către misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României în străinătate.
N.B. Începând cu data de 13.01.2010 nu mai sunt necesare recomandarea pentru bună reputaţie profesională şi nici declaraţia pe propria răspundere privind capacitatea deplină de exerciţiu.
N.B.: În cazul documentelor necesare pentru autorizare, obţinute în străinătate sau eliberate de autorităţile din străinătate, a căror traducere legalizată în limba română se efectuează în străinătate, de către un traducător autorizat de limba română, este necesară apostilarea sau, după caz, supralegalizarea traducerii legalizate a respectivelor documente. De asemenea, încheierea de legalizare a traducerii documentelor respective, făcută de o autoritate străină, trebuie să fie însoţită de traducerea legalizată a acesteia, efectuată în România de un traducător autorizat pentru limba în care s-a efectuat încheierea.
I. C. Termenul de soluţionare a cererii de autorizare
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare: Autorizarea se acordă prin ordin al ministrului justiţiei în cel mult 30 de zile calendaristice de la data prezentării de către solicitant a tuturor documentelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale de autorizare. Termenul poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile calendaristice.
I. D. Drepturile şi obligaţiile traducătorului şi interpretului autorizat
Drepturi:
1. Potrivit art. 7 din Legea nr. 178/1997, traducătorii şi interpreţii folosiţi de entităţile prevăzute la art. 1 din lege au dreptul la plata unui onorariu, stabilit potrivit tarifelor reglementate prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al finanţelor publice.
2. Conform art. 10 din lege, interpreţii şi traducătorii care se deplasează în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru efectuarea lucrărilor solicitate de instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi de organele de cercetare penală, au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi a altor cheltuieli necesare.
Obligaţii:
1. Potrivit art. 61 din lege: Interpreţii şi traducătorii autorizaţi sunt obligaţi să solicite, în termen de 60 de zile de la data autorizării, luarea în evidenţă la tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază. Precizăm că termenul de 60 de zile reprezintă un termen de recomandare, traducătorii şi interpreţii autorizaţi putând îndeplini această obligaţie şi după expirarea termenului legal. Traducătorii şi interpreţii autorizaţi nu pot desfăşura activităţi de traducere şi interpretare până la îndeplinirea obligaţiei de înregistrare.
2. Conform aceleiaşi prevederi legale, interpreţii şi traducătorii autorizaţi au obligaţia să notifice emitentului autorizaţiei (Ministerul Justiţiei), în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, orice schimbări ale situaţiei lor în urma cărora condiţiile de acordare a autorizaţiei nu mai sunt îndeplinite.
3. De asemenea, în cazul în care interpreţii şi traducătorii îşi schimbă numele, domiciliul, reşedinţa sau numărul de telefon, au obligaţia să aducă la cunoştinţă această situaţie, în termen de 60 de zile de la data modificării, Ministerului Justiţiei şi tribunalului unde sunt luaţi în evidenţă.
Până la data îndeplinirii celor trei obligaţii, interpreţii şi traducătorii nu pot desfăşura activitatea de traducător şi interpret.
Traducătorul şi interpretul autorizat nu este obligat, potrivit legii, să-şi reînnoiască anual autorizaţia obţinută.
II. PROCEDURA DE SCHIMBARE A AUTORIZAŢIEI CA URMARE A MODIFICĂRII NUMELUI
Actele necesare pentru schimbarea autorizaţiei de traducător şi interpret ca urmare a schimbării numelui de familie prin căsătorie, divorţ sau pe cale administrativă sunt următoarele:
– cerere în care să precizaţi obiectul solicitării, semnată şi datată;
– autorizaţia de traducător şi interpret, în original;
– fotocopia certificatului de căsătorie/hotărârii judecătoreşti/deciziei de schimbare a numelui pe cale administrativă;
– fotocopia cărţii de identitate cu numele modificat ca urmare a căsătoriei/divorţului/schimbării numelui pe cale administrativă.