In primul rând să vedem ce este compensația. Aceasta reprezintă un mod de stingere a obligațiilor care constă în stingerea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele. Așadar, este vorba de stingerea unor datorii pe care o persoană (fizică sau juridică) le are fața de altă persoană ce are în același timp datorie față de prima persoană. Daca aceste datorii reciproce sunt egale ca valoare atunci se sting in totalitate; dacă însă una din datorii este mai mică se vor stinge până la valoarea acesteia.

Compensația este reglementată, ca regula generala, de Codul civil, în art. 1143-1153, însă reglementări cu privire la diferite forme de compensație se regasesc și în alter acte normative, pentru cazuri special de compensație (de exemplu, ca mod de stingere a obligațiilor fiscale reglementată de Codul de procedură fiscală).

Există mai multe tipuri de compensație: compensația legală, convențională sau compensația convențională.

Compensația legală intervine in baza legii atunci când sunt îndeplinite anumite condiții: reciprocitatea obligațiilor, obligațiile sa privească bunuri fungibile (care se pot înlocui unele cu altele, de exemplu banii), datoriile reciproce să fie certe (adică sa nu se pună în discuție existența lor), sa fie lichide (adică determinate ca valoare) și să fie exigibile, adică să fie ambele ajunse la scadența (să nu existe un termen de plată pentru vreuna din ele care nu s-a împlinit încă).

În condițiile în care sunt îndeplinite aceste condiții compensarea se produce de drept, chiar fără ca părțile să știe sau chiar fără să facă vreun demers în acest sens.

În același timp se sting și orice accesorii ale creanțelor compensate (gajuri, ipoteci, privilegii).

Dacă nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a opera compensarea de drept sau legala, părțile pot decide de comun acord să stingă prin compensare obligațiile reciproce. Aceasta este compensația convențională, care produce aceleași efecte ca cea legală, însă numai din momentul convenției părților.

Există și compensație judiciară care se poate  produce atunci când datoriile nu sunt lichide sau au ca obiect bunuri nefungibile, iar una dintre părți se adresează instanței de judecată pentru a aprecia dacă poate opera compensația. Așadar, în acest caz, compensatia ține de aprecierea instanței, însă dacă este admisă, produce aceleași efecte ca și celelalte tipuri de compensație.