Răspunderea transportatorului aerian şi limitele compensării daunelor survenite în situaţia întârzierii sau pierderii bagajului transportat pe avion sunt reglementate în principal prin două acte normative internaţionale: (i) Convenţiaadoptată la Montreal la 28 mai 1999 pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, ratificată de România prin Ordonanţa Guvernului nr. 107/2000 şi (ii) Regulamentul (CE) nr. 2027/1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian, privind transportul aerian al pasagerilor şi al bagajelor acestora.
Potrivit Convenţiei de la Montreal, compania aeriană este răspunzătoare pentru dauna survenită prin distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajului înregistrat, cu condiţia ca evenimentul care a provocat prejudiciul să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care avea în grijă bagajul înregistrat. Cu alte cuvinte, răspunde pentru orice incident produs după înregistrarea pasagerului şi a bagajului, adică pe tot intervalul de la momentul preluării bagajului de către compania aeriană şi până la restituirea sa către pasager.
Compania aeriană nu va fi însă ţinută răspunzătoare în măsura în care pierderea sau întârzierea au survenit din cauza unui defectal bagajului, calităţii sau viciilor acestuia, în atare situaţie răspunderea revenindu-i titularului pasager.
Sumele maximale cu care pot fi despăgubiţi cei vătămaţi nu sunt deloc de neglijat, putând ajunge la cel mult 1.000 Drepturi Speciale de Tragere („DST”) pentru fiecare pasager în parte, în prezent, 1 DST reprezentând aproximativ 5 lei. Ca atare, suma care poate fi acordată ca despăgubire pentru prejudiciile suferite ca urmare a pierderii sau întârzierii bagajului este aproximativ 5.100 lei (1.200 euro).