Documentul mai prevede că, în cazul imposibilităţii consumatorilor de a accepta majorarea dobânzii, creditorul nu are dreptul să denunţe unilateral sau să rezilieze contractul. Creditorul trebuie să facă o propunere, transmisă în scris, de reeşalonare sau de refinanţare a creditului, în raport cu veniturile actuale ale consumatorului.
În orice situaţie, legiuitorul propune ca rata dobânzii aplicabile anual sumei trase din credit să nu poată fi mai mare de 15%.
„Dobânda penalizatoare se calculează pe bază de procent fix şi se aplica la valoarea principalului. Dobânda penalizatoare nu poate depăşi cu mai mult de cinci puncte procentuale rata dobânzii aplicate atunci când creditul nu înregistrează restanţă”, se arată în proiect.
Documentul mai prevede că, în cazul în care consumatorul sau soţul/soţia acestuia se află în una dintre urmatoarele situaţii: şomaj, reducere drastică a salariului, deces, dobânda penalizatoare nu poate depăşi cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanţă. Prin reducerea drastică a salariului se întelege o reducere de cel puţin 15% din valoarea acestuia. Dobânda penalizatoare limitată la două puncte va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni. În caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni.
Dobânzile penalizatoare nu trebuie să depăşească cuantumul necesar pentru a compensa creditorul pentru costurile suportate în urma nerambursării.
Se interzice aplicarea dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator.
Cuatumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depăşească soldul creditului.
După declararea scandenţei anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare, aşa cum este această stabilită la art. 3 alin. (2) din OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu completările şi modificările ulterioare.
Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.
Potrivit proiectului, creditorii iau toate măsurile pentru a preveni declararea scadenţei anticipate, iniţierea procedurilor de executarea silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către societăţile de recuperare creanţe.
Creditorii trebuie să poată face dovadă că au depus toate diligenţele în vederea evitării iniţierii procedurilor menţionate.
Creditorii monitorizează permanet rambursările efectuate de consumatori în scopul prevenirii acumulării restanţelor.
După neachitarea consecutivă a trei rate de către consumatori, creditorii îi contactează, în scris, oferind soluţii efciente pentru achitarea debitului.
De asemenea, creditorii oferă consumatorilor cu restanţe cel puţin următoarele soluţii: un plan de reeşalonare, posibilitatea refinanţării utilizând una din ofertele curente ale creditorului.
În orice situaţie, soluţiile oferite vor ţine cont de situaţia consumatorului, nu impun costuri suplimentare pentru consumator, nu determină o reevaluare a bunului adus în garanţie, decât la solicitarea expresă a consumatorului, şi, de asemenea, nu impun o altă garanţie.
Creditorul îl va notifica pe consumator cu cel puţin 30 de zile înainte de declararea scandentă a creditului sau de iniţierea procedurii de executare silită, după caz, se menţionează în proiect.
Obligaţiile descrise anterior se aplică şi în cazul procedurilor iniţiate de societăţile de recuperare creanţe.
Perioada dintre declararea scadenţei anticipate şi executarea silită este între cel puţin 3 luni şi cel mult 6 luni.
Noile reglementări apar în contextul în care aprecierea puternică a francului elveţian în luna ianuarie a generat proteste la adresa băncilor din partea clienţilor care au contractat împrumuturi în această monedă în anii anteriori şi ale căror rate lunare au crescut acum substanţial.
Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elveţieni, iar 95% din împrumuturi sunt concentrate la şase bănci, dintr-un total de 14 instituţii de credit care au acordat finanţări în franci elveţieni. În realitate, numărul debitorilor cu credite în franci elveţieni depăşeşete 150.000, având în vedere că mai multe instituţii de credit au externalizat o parte din aceste împrumuturi către băncile-mamă.
Problema creditelor în franci elveţieni este mai amplă, întrucât aprecierea francului a făcut ca valoarea împrumuturilor exprimate în euro să fie chiar de 3 -4 ori mai mare decât cea a valorii de piaţă a garanţiilor imobiliare colateralizate. În aceste condiţii, clienţii ar fi mult mai avantajaţi să cedeze imobilele băncilor în contul împrumuturilor şi să cumpere alte imobile la preţurile actuale.
Potrivit însă Codului Civil, creditorii sunt îndreptăţiţi să se îndrepte pentru recuperarea debitului şi asupra celorlalte bunuri patrimoniale ale clienţilor, precum şi asupra veniturilor lor prezente şi viitoare.
Prin proiectul legislativ propus spre dezbatere ANPC susţine că se doreşte crearea unui cadru legal complex şi cuprinzător în ceea ce priveşte contractele de credit garantate cu bunuri imobile destinate consumatorilor. Proiectul îşi propune atât transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2014/17/UE privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale, cât şi reglementarea unor aspecte specifice pieţei şi practicilor naţionale.
