Avocat insolventa – Procedura insolventei
Exista o oarecare tendinta de a pune semnul egalitatii intre notiunea de insolventa si cea de faliment, chiar daca acestea nu trebuie a se confunda. De aceea, vom incerca, in cele ce urmeaza, sa facem o distinctie clara intre aceste doua notiuni, luand in considerare nevoia micului comerciant de a razbi in aceste timpuri destul de dificile.
In primul rand, insolventa nu trebuie confundata cu insolvabilitatea, cea din urma reprezentand situatia patrimoniala in care componenta pasiva a patrimoniului o depaseste pe cea activa, un dezechilibru financiar, pe cand insolventa este determinata de lipsa fondurilor banesti, nu de lipsa bunurilor in patrimoniul debitorului. Articolul 176 al Codului de Procedura Fiscala defineste insolvabilitatea ca intervenind in cazul acelui debitor “ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.”
Insolventa este definita de art. 3, pct. 1 al Legii nr. 85/2006 ca fiind acea stare patrimoniala a debitorului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, obligatii ce au ca obiect o suma de bani, cele cu alt obiect regulandu-se dupa dreptul comun. Observam ca diferenta dintre cele doua notiuni, insolventa si insolvabilitatea, este facuta de catre bunurile care se gasesc in proprietatea debitorului, acestea neavand relevanta in cazul starii de insolventa.