(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie
de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin,
sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor
asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie
a tinerilor sau securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private,
sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome.
Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante
exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si
controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.
avocat satu mare
Inainte de 1989 emisiunile TV, atatea cate erau – 2 ore pe seara, la un moment dat – erau transmise mai mult in alb-negru. Prin anii ’80 aparusera emisiuni color si – o „inovatie” tehnica – emisiuni „partial color” (!). Viata de atunci era insa cenusie dupa mai toate standardele luate in considerare la evaluarea nivelului de bunastare. in case era rece, in magazine produsele erau putine, de slaba calitate, fara varietate iar romanii nu puteau calatori mai departe de vecinii din „lagarul” socialist (si asta cu greu). Pentru distractie puteai merge la cateva teatre, cu un repertoriu restrans, la cinematografe insalubre, la o nunta sau onomastica dar mai degraba ramaneai acasa, intre peretii blocurilor de beton (cenusiu). Culmea era ca, pe masura ce lucrurile deveneau mai cenusii, propaganda partidului comunist devenea tot mai insistenta si mai absurda in a incerca sa ne convinga ca de fapt lucrurile merg din ce in ce mai bine.
Dupa mai mult de 20 de ani, televiziunea este receptionata in milioane de culori dar, totusi, cenusiul se intoarce in forta, revarsandu-se, uneori insidios iar alteori in cantitati masive prin ecranele televizoarelor. Revenirea cenusiului este oare expresia unei realitati sau este doar o „moda”, creata de formatorii opiniei publice ?
Cu siguranta ca in anii de cand democratia si economia de piata au revenit in Romania au avut loc multe dezamagiri si au murit multe sperante. Pesimismul care domina o parte considerabila a populatiei poate foarte bine sa provina din trairea unor realitati pe care oamenii le-ar fi dorit mai bune si care cu siguranta puteau fi mai bune. Romanii sunt insa un popor optimist, cu pofta de viata si adaptabil la perioadele de restriste, cum au fost chiar si recentii ani de criza economica.
Constatarea mea personala – supusa, evident, greselii – este ca mare parte din cenusiul care pare sa se fi instalat in viata cotidiana este transmisa prin canale care ar fi trebuit sa fie de informare dar care par sa fie mai degraba utilizate pentru formarea unor stari de spirit. Vorbele lui Mark Twain – « daca nu citesti ziarul esti neinformat iar daca il citesti esti dezinformat » par sa isi fi pastrat valabilitatea cu singura diferenta ca cititul ziarelor a fost inlocuit cu privitul la televizor. Mai mult, avand in vedere impactul sporit al televiziunii, lucrurile s-au agravat.
Din acest punct de vedere, cred ca cel mai incalcat articol din Constitutia Romaniei nu este art. 44 – dreptul la proprietate privata – cum s-ar crede, ci art. 31, referitor la dreptul la informare. Realitatea sociala, politica sau economica poate ca este, uneori, dezamagitoare dar ne putem da noi seama care este adevarata culoare a realitatii in conditiile in care aceasta nu este perceputa doar direct, prin propriile simturi, ci mai ales indirect, ca o realitate mediata, ajustata, impachetata si servita pe tava de mijloacele de comunicare in masa?
Care ar putea fi motivele pentru care operatorii – privati – de mijloace de comunicare in masa procedeaza astfel? In cateva cazuri poate ca este vorba de rea-credinta si de interese personale care primeaza in decizia privind continutul editorial. In multe cazuri este vorba insa de lipsa de preocupare pentru finalitatea informatiei transmise si de lipsa de responsabilitate pentru efectele produse asupra societatii de catre acesti formatori ai opiniei publice.
curierul judiciar