Rezultatele activităţii în perioada August 2005 – Octombrie 2012 arată că DNA a devenit o instituţie cu o experienţă consolidată în combaterea corupţiei la nivel mare si mediu.
Se observă un progres constant ca volum al activităţii de investigare şi trimitere în judecată, ca varietate a domeniilor investigate, precum şi ca relevanţă a cauzelor din perspectiva calităţii persoanelor ori a valorii prejudiciilor reţinute.
Calitatea actelor de urmărire penală şi validitatea probatoriilor întocmite de procurorii anticorupţie a fost confirmată de instanţele de judecată prin decizii definitive de condamnare a 90 % din persoanele trimise în judecată.
Concret, în perioada august 2005 – 1 octombrie 2012, aproximativ 1.500 de persoane au fost condamnate definitiv pentru fapte de corupţie, asociere, asimilate sau în legătură cu faptele de corupţie – se apreciaza in raportul prezentat de Daniel Morar la incheierea mandatului.
Cu referire la deciziile definitive de condamnare, se constată o schimbare de ritm din 2011 până în prezent, în sensul că, în mai puţin de doi ani, numărul persoanelor condamnate definitiv în dosare de corupţie l-a depăşit simţitor pe cel aferent celor cinci ani precedenţi, însumaţi, respectiv perioada 2006 – 2010. De asemenea, în ultimii doi ani, 33 % sunt decizii de condamnare cu detenţie.
Astfel, în primele nouă luni ale lui 2012, instanţele au condamnat definitiv un număr aproape dublu de persoane faţă de anul precedent (552) situaţie ce o repetă pe cea înregistrată în anul 2011 (298 persoane condamnate) comparativ cu anul 2010 (154 persoane condamnate).
Aceeaşi dinamică s-a înregistrat şi în cazul persoanelor cu funcţii importante condamnate definitiv pentru fapte de corupţie : din 11 demnitari, şapte au fost condamnaţi definitiv în cursul anului 2012.
Pe categorii de funcţii, în perioada de referinţă au fost condamnaţi definitiv 26 de primari, viceprimari şi subprefecţi precum şi 6 membri de consilii judeţene, 24 de magistraţi, 164 de ofiţeri de poliţie, 50 de directori de companii naţionale şi instituţii publice, 60 de persoane din cadrul instituţiilor cu atribuţii de control (Garda Financiară, ANAF, AVAS, ITM, Administraţii financiare etc.).
Analiza cauzelor finalizate prin condamnare arată o tipologie a modului de acţiune infracţională: de exemplu, în dosare cu miniştri şi secretari de stat – însuşire de fonduri sau schimbarea destinaţiei acestora; în dosare cu membri ai parlamentului – intervenţii la diverse instituţii (ministere, justiţie, poliţie) pentru a rezolva ilegal diverse probleme; în dosare cu persoane având poziţii de decizie la nivel local – fraudarea licitaţiilor publice in favoarea unor persoane sau fraudarea fondurilor europene, restituiri ilegale sau subevaluarea bunurilor în operaţiuni de vânzare; emiterea de decizii nedrepte în schimbul mitei sau influenţarea colegilor în procese penale sau civile.
În perioada august 2006 – octombrie 2012, au fost trimise în judecată peste 4.700 de persoane pentru fapte de corupţie, asociere, asimilate sau în legătură cu faptele de corupţie. Din acestea, aproximativ jumătate deţineau poziţii importante de decizie sau control, la nivel central sau local. Spre exemplu, au fost deferiţi justiţiei, pentru fapte de corupţie, 23 de membri ai Parlamentului, 15 miniştri şi secretari de stat, 8 prefecţi/subprefecţi şi tot atâţia preşedinţi de consilii judeţene, precum şi 9 directori de agenţii naţionale cu rang de secretar/subsecretar de stat, 40 de şefi de companii naţionale şi regii, precum şi 25 de directori de instituţii publice. Acestora li se adaugă peste 100 de primari, peste 50 de magistraţi, 500 de ofiţeri de politie şi numeroşi vameşi, inspectori fiscali, comisari de garda financiară etc.