Furt calificat

„Furtul savârşit în urmatoarele împrejurari:
a. de doua sau mai multe persoane împreuna;
b. de o persoana având asupra sa o arma sau o substanţa narcotică;
c. de catre o persoana mascata, deghizata sau travestită;

d.asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apara;
e. într-un loc public;
f. într-un mijloc de tramsport în comun;
g. în timpul nopţii;
h. în timpul unei calamitaţi;
i. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneaza şi furul privind:
a. un bun care face parte din patrimoniul cultural;
b. un act care serveşte pentru dovedirea starii civile pentru legitimare sau identificare.
Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:
a. ţiţei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;
b. componente ale sistemelor de irigaţii;
c. componente ale reţelelor electrice;
d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarme ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţa publica;
e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
f. instalaţii de siguranţa şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g. bunuri prin însuşirea carora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul prevazut la alin. 3 lit. a sunt considerate tentativa şi efectuarea de sapaturi pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid şi benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare.”
a. de doua sau mai multe persoane împreuna – Aceasta agravanta presupune cel puţin doi autori, instigatori şi complici. Periculozitatea rezulta din conlucrarea acestora la savârşirea faptei cu mai multa uşurinţa. Exista aceasta agravanta şi în situaţia în care fapta se savârşeşte de un major împreuna cu un minor, chiar daca cel din urma nu raspunde penal;
b. de o persoana având asupra sa o arma sau o substanţa narcotica – Pericolul social al faptei creşte, în aceasta situaţie deoarece faptuitorul care este înarmat sau are asupra sa o substanţa narcotica se simte mai în siguranţa, este mai dezinvolt, ştiind ca prin folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru realizarea agravantei este deci necesar ca faptuitorul sa aiba asupra sa aceste instrumente şi nu în mod obligatoriu sa le foloseasca. În cazul în care faptuitorul are o arma asupra sa şi nu are permis de port arma, infracţiunea de furt calificat intra în concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor(art. 279C. pen.);
c. de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita – Aceasta împrejurare confera furtului un caracter mai grav datorita pericolului pe care îl prezinta faptuitorul. Acesta opereaza astfel încât sa intimideze şi sa înfricoşeze victima, ştiind totodata ca va fi mai greu de recunoscut;
d. asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apara – Aceasta agravanta are la baza situaţia în care se afla subiectul pasiv, care este o persoana incapabila de a-şi exprima voinţa. Starea respectiva, cunoscuta şi valorificata de faptuitor, îl face sa acţioneze cu mai mult curaj, cu mai multa dezinvoltura. Incapacitatea consta într-o stare psiho-fizica ce pune persoana în imposibilitatea de a realiza ce se petrece în jurul sau. Incapacitatea victimei de a se apara nu trebuie sa fie consecinţa unei fapte a autorului, deoarece în acest caz vom fi în prezenţa infracţiunii de tâlharie;

e. într-un loc public – Aceasta agravanta se justifica prin aceea ca într-un loc public sunt prezente de obicei mai multe persoane, iar faptuitorul îşi realizeaza acţiunea cu mai multa uşurinţa. Prin loc public trebuie sa înţelegem situaţia prevazuta în art. 152 C. pen.
f. într-un mijloc de transport în comun – Se are în vedere în acest caz, condiţiile de deplasare în aglomereţie şi fluxul mare de calatori, starea de oboseala a acestora şi imposibilitatea de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte constituie împrejurari de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceasta agravanta nu se reţine în cazul furturilor savârşite în taxiuri, deoarece acestea nu sunt considerate mijloace de transport în comun. Fiind destinate unui numar restrâns de persoane;
g. în timpul nopţii – Aceasta împrejurare este considerata agravanta, deoarece furtul savârşit în astfel de situaţii este mai uşor de executat decât în timpul zilei când vizibilitatea este sporit mai buna. La adapostul întunericului, faptuitorul are posibilitatea sa transporte şi sa ascunda bunurile furate;
h. în timpul unei calamitaţi – Prin calamitate se înţelege situaţia imediat urmatoare creeata de un cutremur, inundaţie, epidemie grava, accidente aeriene, navale sau feroviare având consecinţe deosebite. Aceste situaţii prezinta un grad de pericol social sporit, deoarece în timpul unor astfel de evenimente, grija este îndreptata catre salvarea altor valori decât cele patrimoniale. Aceste situaţii creeaza pentru infractori posibilitaţi mai mari de sustragere a unor bunuri;
î. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase – Aceasta agravanta se refera la anumite mijloace pe care le foloseşte faptuitorul în vederea savârşirii furtului, ce îi imprima faptei un careacer mai grav. Prin efracţie înţelegem înlaturarea violenta a oricarul obiect sau dispozitiv de siguranţa;
i. un bun care face parte din patrimoniul cultural – Aceasta agravanta vizeaza natura bunului care formeaza elementul material al furtului, în sensul ca acesta face parte din patrimoniul cultural al ţarii noastre. Fac parte din aceasta categorie bunurile cu valoare istorica, artistica,etc. Necesitatea acestei agravante este reliefata şi de cazul unui cetaţean român care, dupa ce a sustras o icoana dintr-o biserica datând din sec. XIV a încercat sa paraseasca ţara pentru a o valorifica.
j. un act care serveşte pentru dovedirea starii civile pentru legitimare sau identificare. Introducerea acestei agravante este justificata prin aceea ca, odata sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin falsuri sa-şi atribuie o stare civila care nu le aparţina şi sa se puna în sigyranţa contra unui risc de identificare. Din aceasta categorie fac parte: buletinul, paşaportul, legitimaţia. În situaţia în care faptuitorul sustrage un portofel care conţine şi astfel de acte, el va raspunde pentru furt calificat, deoarece autorul trebuia sa prevada ca în portofel se pot gasi astfel de acte;
k. Furtul savârşit în condiţiile art. 209 alin. 3 C. pen. – Aceasta agravanta vizeaza calitatea obiectului material al infracţiunii. Sustragerea acestora poate provoca urmari deosebite activitaţilor umane şi pot pune în pericol viaţa mai multor persoane. Totodata, sustragerea şi valorificarea acestor bunuri pot aduce mari pierderi proprietarului sau posesorului şi în acelaşi timp mari avantaje ilegale faptuitorului;
l. Când furtul a produs consecinţe deosebit de grave – Aceasta agravanta are în vedere urmarea produsa de savârşirea faptei. Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materiala ce depaşeşte 2.000.000.000.de lei sau o perturbare grava a activitaţii cauzata unei autoritaţi publice sau unei unitaţi la care se refera art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C. pen.)