Avocatul contribuabilului

Este oficial ; ANAF este invins in peste 65% din dosare

de

În ultimii doi ani, controalele ANAF s-au intensificat, dar și erorile au crescut. Și asta costă statul român peste un miliard de euro, mare parte deja încasați și care vor fi dați înapoi contribuabililor cu dobânzi penalizatoare. Instanțele de judecată dau tot mai mult câștig de cauză contribuabililor, în procesele intentate ANAF. Pentru că Fiscul le-a stabilit eronat și a menținut în urma contestațiilor obligațiile de plată.

Anul trecut, cel mai „bogat“ din istoria inspecției fiscale, agenții economici au atacat în instanță mii de decizii de impunere. Motivele sunt clare: excesul de zel de care au dat dovadă angajații ANAF a avut ca rezultat interpretarea eronată a Codului Fiscal. Pe parcursul documentării am chestionat 10 mari firme de consultanță și avocatură și am folosit informații primite de la Fisc.

Farmec cosmetizează deciziile Fiscului, în instanță

Un exemplu este compania Farmec SA, care a câștigat, în urmă cu o lună, un proces cu Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală (ANAF) privind decizia de impunere a unei sancţiuni de aproape 57 de milioane de lei. Deși suma este destul de mare, această informație nu mai are valoare de știre. Asta pentru că pierderea proceselor de către Fisc a devenit deja regulă, și nu excepție, spun consultații chestionați de revista Capital. Decizia Curţii de Apel Cluj certifică faptul că Farmec şi-a respectat întotdeauna obligaţiile fiscale şi angajamentele faţă de partenerii săi şi se află la zi şi cu plata tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate statului. Să sperăm că astfel de incidente nefericite, aceste interpretări complet eronate ale prevederilor legislaţiei în vigoare, venite chiar din partea autorităţilor fiscale, care ar trebui să fie cei mai buni cunoscători ai legislaţiei fiscale din România, nu se vor mai repeta“, declara, în momentul anunțării sentinței, Mircea Turdean, directorul  general al Farmec. Problema este cu atât mai sensibilă cu cât instanțele judecătorești reprezintă pentru multe companii din România singura șansă de a rămâne pe piață. Iar aici, trebuie spus că nu toți judecătorii au suficientă expertiză încât să poată judeca spețe economice complexe.

Avocat fiscal:Obții venituri din străinătate? Când și cum le declari în România

de

PASUL 1 – Aveți obligații de plată către statul român?

Sunteți considerat contribuabil (art. 58 Cod Fiscal) și subiect de taxe și impozite în România dacă:

  •    sunteți persoană fizică rezidentă;
  •    sunteți persoană fizică nerezidentă dar desfășurați o activitate în România într-o anume locație fixă (prin intermediul unui sediu permanent în România);
  •    sunteți persoană fizică nerezidentă dar sunteți salariat în România;
  •    sunteți persoană fizică nerezidentă și obțineți alte venituri din România.

Dacă vă încadrați la unul din punctele de mai sus, datorați impozite și contribuții statului român. Marea problemă este să stabiliți dacă sunteți considerat din punct de vedere legal rezident fiscal pe teritoriul României. În această situație se găsesc marea majoritate a celor ce vor citi acest articol.

Dacă sunteți persoane fizice rezidente în România, datorați impozit pentru veniturile realizate din orice sursă, fie ele realizate în România sau din afara României.

Ca să stabiliți dacă sunteti considerat rezident în România, mergeți la pasul următor.

PASUL 2 – Stabilirea rezidenței fiscale

Conform ANAF, elementele care determină dacă aveți rezidență fiscală în România sunt următoarele:

  • domiciliul în România;
  • locuinţa permanentă din România a persoanei fizice, locuinţă care poate fi în proprietate sau închiriată, dar care rămâne oricând la dispoziţia acestuia şi a familiei sale;
  • centrul intereselor vitale amplasat în România;
  • persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

După cum se observă, condiția celor 183 de zile petrecute sau nu pe teritoriul României cu care majoritatea sunteți familiarizați, este doar una din condițiile care duc la stabilirea rezidenței fiscale, mai mulți factori fiind  luați în calcul când se face această analiză. Acest lucru este deseori trecut cu vederea, poate și din cauză că celelalte condiții pot părea vagi.

Ca de exemplu, condiția referitoare la centrul intereselor în România. Cu toate acestea ele au substanță și produc efecte. Conform art. 7 din Codul Fiscal, centrul intereselor vitaleeste locul de care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate.

În analiza relaţiilor personale se va acorda atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură.

În analiza relaţiilor economice se va acorda atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România.

Stabilirea rezidenţei fiscale la momentul plecării persoanelor fizice din România

Să presupunem că sunteți o persoană fizică română care a plecat din România sau doriți să plecați din România și nu sunteți sigur dacă mai sunteți sau nu considerat rezident fiscal român. Aceasta este procedura de urmat:

“În vederea scoaterii în evidenţă de către autoritatea fiscală, persoana fizică rezidentă în România şi persoana nerezidentă au obligaţia să înregistreze, cu 30 de zile înaintea plecării din România, formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” la autoritatea fiscală competentă.”

În termen de 15 zile de la depunerea formularului, autoritatea fiscală va notifica persoanei fizice dacă aceasta are în continuare obligaţie fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menţinută din/în evidenţele fiscale. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României.

Dacă ulterior înregistrării formularului persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, dovedeşte schimbarea rezidenţei într-un stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, aceasta va anexa la formularul mai sus menţionat certificatul de rezidentă fiscală emis de autoritatea competentă a statului care îl consideră rezident fiscal sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuţii în domeniul certificării rezidenţei fiscale, în vederea aplicării prevederilor convenţiei.

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, va continua să fie considerată rezidentă în România, având obligaţie fiscală integrală până la sfârşitul anului calendaristic în care a făcut dovada schimbării rezidenţei fiscale în alt stat cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri.

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care pleacă într-un stat cu care România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, completează formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” şi este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, pentru anul calendaristic în care persoana fizică părăseşte ţara noastră, precum şi în următorii 3 ani calendaristici.

Dacă ați stabilit faptul că sunteți sau încă veți rămâne pentru anul în curs rezident fiscal în România, mergeți mai departe la pasul următor.

PASUL 3 – Venitul este impozabil sau neimpozabil?

Conform art. 60 din CF, următorii contribuabili sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit:

  • 1. persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, pentru veniturile realizate din:
    • activităţi independente, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere;
    • salarii şi asimilate salariilor, prevăzute la art. 76 alin. (1) – (3);
    • pensii;
    • activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, altele decât cele prevăzute la art. 105, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică;
  • 2. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din venituri din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1) – (3), ca urmare a desfăşurării activităţii de creare de programe pentru calculator. Încadrarea în activitatea de creare de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, al ministrului pentru societatea informaţională, al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice şi al ministrului finanţelor publice.

Conform art. 62 următoarele tipuri de venituri sunt neimpozabile:

  • a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specială, primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice sau colectate public, inclusiv cele din fonduri externe nerambursabile, precum şi cele de aceeaşi natură primite de la organizaţii neguvernamentale, potrivit statutelor proprii, sau de la alte persoane;
  • b) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate, potrivit legii, persoanelor fizice, altele decât cele care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor;
  • c) indemnizaţiile pentru: risc maternal, maternitate, creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav, potrivit legii;
  • d) recompense acordate conform legii din fonduri publice;
  • e) veniturile realizate din valorificarea, prin centrele de colectare, a bunurilor mobile sub forma deşeurilor care fac obiectul programelor naţionale finanţate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice;
  • f) veniturile de orice fel, în bani sau în natură, primite la predarea deşeurilor din patrimoniul personal;
  • g) sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia câştigurilor primite de la societăţile de asigurări ca urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi.
  • h) despăgubirile în bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despăgubirile reprezentând daunele morale;
  • i) sumele primite ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, conform legii;
  • j) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
  • k) pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de război, pensiile acordate în cazurile de invaliditate sau de deces pentru personalul participant, etc.
  • l) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat, conform legii;
  • m) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul personal …”
  • o) bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat;
  • p) sumele sau bunurile, inclusiv titluri de valoare şi aur financiar, primite cu titlu de moştenire ori donaţie.
  • q) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice
  • r) veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în străinătate, precum şi veniturile în valută primite de personalul încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, trimis în misiune permanentă în străinătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
  • s) veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor internaţionale din activităţile desfăşurate în România în calitatea lor oficială, cu condiţia ca poziţia acestora de oficial să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
  • ş) veniturile primite de cetăţeni străini pentru activitatea de consultanţă desfăşurată în România, în conformitate cu acordurile de finanţare nerambursabilă încheiate de România cu alte state, cu organisme internaţionale şi organizaţii neguvernamentale;
  • t) veniturile primite de cetăţeni străini pentru activităţi desfăşurate în România, în calitate de corespondenţi de presă, cu condiţia reciprocităţii acordate cetăţenilor români pentru venituri din astfel de activităţi şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
  • ţ) sumele reprezentând diferenţa de dobândă subvenţionată pentru creditele primite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
  • u) subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacă subvenţiile sunt acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
  • v) veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură, stabilite potrivit legii, primite de persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii, orfanii şi văduvele de război, accidentaţii de război în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice etc.
  • w) premiile obţinute de sportivii medaliaţi .
  • x) premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport şi altele asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenţi în cadrul competiţiilor desfăşurate în România;
  • y) prima de stat acordată pentru economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
  • z) alte venituri care nu sunt impozabile, astfel cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.

Dacă venitul vostru nu se încadrează la veniturile scutite sau voi nu vă aflați printre persoanele scutite de impozit, înseamnă ca venitul vostru este impozabil, mergeți mai departe la pasul următor.

PASUL 4: Stabilirea naturii venitului: dependent sau independent

Că să înțelegem ce reprezintă din punct de vedere fiscal activitate dependentă și activitate independentă trebuie să analizăm art. 7 din Codul fiscal:

1. activitate dependentă – orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare generatoare de venituri;

2. activitate dependentă la funcţia de bază – orice activitate desfăşurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, declarată angajatorului ca funcţie de bază de către angajat; în cazul în care activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi angajatori, angajatul este obligat să declare numai angajatorului ales că locul respectiv este locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază;

3. activitate independentă – orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii:

  • persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
  • riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
  • activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
  • activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
  • persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
  • persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.

În contextul actual există un mare pericol de reîncadrare a activităților prestate ca activități dependente dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite. Reîncadrarea va presupune considerarea tuturor veniturilor ca și venituri din salarii sau asimilate și recalcularea impozitelor ca și cum acestea ar fi venituri pe salarii, la care se vor adaugă dobânzi și penalități de la data la care ați realizat primul venit și până când achitați sumele noi stabilite prin reîncadrare.

Reîncadrarea ca și operație este prevăzută în Codul Fiscal la art. 11 alin (1), care specifică:

(1) La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuţii sociale obligatorii, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacţii/activităţi pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei/activităţii.

Bineînțeles că organul fiscal trebuie să motiveze decizia prin indicarea exactă a elementelor care au condus la o asemenea decizie dar apreciez că baza acestei reîncadrări vor fi criteriile de mai sus.

De aceea, este recomandat ca în contractele de prestări servicii încheiate cu terții să se introducă clauze care să arate în mod cert faptul că activitatea nu este una dependentă, adică menționat în mod specific faptul că nu există un program stabilit, că activitatea se desfășoară cu resursele poprii și la sediile proprii cu angajați proprii etc.

În concluzie, dacă ați determinat faptul că realizați venituri dintr-o activitate dependentă (deci nu îndepliniți cel puțin 4 dintre criteriile de mai sus) trebuie să citiți acest articol, referitor la obligațiile declarative și de plată ale unei persoane rezidente în România, care obține venituri din salarii din străinătate.

Dacă ați determinat faptul că realizați venituri dintr-o activitate independentă (deci îndepliniți cel puțin 4 din criteriile de mai sus) mergeți la următorul pas pentru a descoperi categoria de venit pe care îl realizați.

Cum se desfasoara o inspectie fiscala la o firma in 2016

de

Inspecția fiscală în 2016: Controalele la firme se vor desfășura după noi reguli

Conform noilor reguli cuprinse în Codul de procedură fiscală care va intra intra în vigoare la 1 ianuarie 2016, inspecția fiscală se va desfășura, de la anul, în mod diferit față de în prezent. Astfel, va apărea o nouă metodă de control, se va modifica perioada supusă inspecției fiscale, iar inspectorii vor putea să emită decizii de impunere provizorii. Pentru a implementa noutățile legislative, Fiscul va introduce și un nou formular, iar un altul, deja existent, va fi modificat.

Codul de procedură fiscală aflat în vigoare conține un titlu dedicat exclusiv inspecției fiscale. Spre deosebire de acesta, Noul Cod de procedură fiscală, care va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, cuprinde, în titlul VI – Controlul fiscal, un capitol dedicat inspecției fiscale.

Alături de structura actului normativ, urmează să se modifice și măsurile care le vor fi aplicate contribuabililor. Mai exact, din prima zi a lui 2016, regulile de desfășurare a inspecției fiscale vor fi schimbate.

Actul normativ care va intra în vigoare peste câteva săptămâni prevede extinderea aplicabilității inspecției fiscale. Mai precis, această măsură va fi aplicată atâtcontribuabilului, la fel ca în prezent, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. Mai mult, plătitor este și sediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor, lucru care nu este specificat în Codul de procedură fiscală aplicabil în 2015.

În ceea ce privește formele de inspecție fiscală, acestea sunt de două feluri: generală și parțială.

  • inspecţia fiscală generală – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
  • inspecţia fiscală parţială – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.

Organul de inspecție fiscală poate decide să efectueze o inspecție generală sau parțială numai după realizarea unei analize de risc.

De la 1 ianuarie 2016, pentru efectuarea inspecției fiscale vor fi folosite trei metode de control, dintre care doar ultima este nouă, și anume:

  • verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
  • controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
  • verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.

Ce perioadă poate fi supusă inspecției fiscale

Noul Cod de procedură fiscală prevede faptul că perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior.

În prezent, legislația aflată în vigoare stipulează faptul că, în funcție de categoriile de contribuabili, pot fi stabilite perioade diferite supuse inspecției fiscale. Mai exact, la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. În Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie 2016, nu se mai regăsesc aceste mențiuni.

Avizul de inspecție, obligatoriu și în 2016

Din 2016, la fel ca și în prezent, la începutul inspecției fiscale, contribuabilului i se va comunica avizul de inspecție. De asemenea, avizul va fi comunicat și în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației, dar și în cazul unor cereri ale contribuabilului sau a plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.

De asemenea, avizul de inspecție poate fi comunicat și în aceste situații, potrivit Noului Cod de procedură fiscală:

  • În cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;
  • În cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
  • Pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial.

Noul Cod de procedură fiscală prevede că avizul se comunică înainte de începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.

După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul sau plătitorul poate solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea poate avea loc o singură dată și numai pentru motive justificate, se arată în Noul Cod de procedură fiscală.

Contribuabilii vor avea mai mult timp ca să-și redacteze punctul de vedere referitor la constatările inspecției

Din 2016, perioada de timp în care contribuabilii își vor putea prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale va fi mărită. Astfel, în loc de trei zile lucrătoare de la data încheierii fiscale, perioadă care este în prezent valabilă pentru toți contribuabilii, aceștia vor putea să își prezinte, din 2016, în scris, punctul de vedere în termen de cel mult 5 zile lucrătoare. În cazul marilor contribuabili, perioada va fi de cel mult 7 zile lucrătoare.

Noile prevederi stabilesc că termenul va putea fi prelungit pentru „motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală”. Acest termen nu poate fi prelungit potrivit legislației aflată în vigoare în prezent.

Proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe hârtie

Reglementările Noului Cod de procedură fiscală prevăd că inspectorii trebuie să transmită contribuabilului, la finalul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală. Acesta va putea fi comunicat în format electronic sau pe suport hârtie. De asemenea, în acel moment, contribuabilul va afla data, ora și locul la care va avea loc discuția finalăcu inspectorii.

Din 2016, contribuabilul/plătitorul vor avea posibilitatea să renunțe la discuția finală, notificând acest fapt organului de inspecție fiscală. Acest lucru nu este prevăzut în legislația aflată în vigoare.

Actualul Cod de procedură fiscală nu menționează în ce format trebuie să fie transmis proiectul de raport, iar referirile la comunicarea coordonatelor pentru discuția finală nu sunt precise. În legislația în vigoare se arată că data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate în timp util.

Pe baza raportului de inspecție fiscală vor fi emise următoarele documente fiscale:

  • Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;
  • Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
  • Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

Actuala legislație prevede că raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii deciziei de impunere, pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate și deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu  se constată diferențe de obligații fiscale.

În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta va fi redus, din 2016, la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, cu cinci zile mai puțin față de termenul prevăzut în prezent.

Inspectorii vor putea emite decizii de impunere provizorii

Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, la 1 ianuarie 2016, pe întreaga durată a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată.

În acest sens, Fiscul va introduce un nou formular, denumit „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale”. Documentul face parte dintr-un proiect de ordin lansat recent în dezbatere publică.

Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plății obligațiilor fiscale suplimentare.

Atenție! În cazul în care va fi emisă o decizie de impunere provizorie, nu se va întocmi un raport de inspecție fiscală. În cel mult 5 zile lucrătoare, organul fiscal va trebui să informeze contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală verificată.

Fiscul va modifica Decizia de impunere

Pe lângă proiectul referitor la crearea Deciziei de impunere provizorie, Fiscul a lansat în dezbatere publică și un proiect de ordin ce vizează modificarea formularului „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”, ale căror prevederi vor fi aplicabile pentru inspecțiile fiscale începute după data de 1 ianuarie 2016.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, conținutul „Deciziei de impunere” va cuprinde, printre elementele obligatorii, și mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului şi respectiv, informarea acestuia despre aspectele constatate şi consecinţele fiscale.

Important! Obiectul inspecției fiscale îl reprezintă, potrivit Noului Cod de procedură fiscală, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. De aceea, decizia de impunere provizorie va cuprinde numai constatări privind diferențele de obligații fiscale principale.

Referatul de aprobare a celor două formulare lansate de Fisc în dezbatere publică stabilește că obligațiile fiscale principale stabilite prin decizii de impunere provizorii vor fi incluse și regularizate, din 2016, în „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”.

Potrivit instrucțiunilor de completare descrise de Fisc, acest act administrativ va fi emis pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare principale, precum și pentru comunicarea modului de soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația în care vor fi stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare.

Atenție! Formularul „Decizia de impunere privind diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice” va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în „Raportul de inspecţie fiscală”, întocmit la încheierea acesteia, se arată în raportul de aprobare al proiectului de ordin referitor la modificarea deciziei de impunere.

Atentie la noul cod fiscal 2016 : Ce nivel de dobanzi si penalitati ne aduce noul Cod de Procedura Fiscala?

de

Noul Cod de Procedura Fiscala aplicabil din 2016 este adoptat prin Legea nr. 207/2015, iar prevederile de referinta cu privire la dobanzi si penalitatii de intarziere sunt reglementate de art 178-182 din acest temei normativ. Sa parcurgem principalele aspecte, mai ales ca vom identifica o noua sanctiune fiscala, penalitatea de nedeclarare, ce are un procent ruinator pentru „o tara normala”.

Nivelul dobanzii este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere. Nivelul penalitatii de intarziere este de 0,01% pentru fiecare zi de intarziere. Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor. Penalitatea de intarziere nu se aplica pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere.

Ce este penalitatea de nedeclarare?

Penalitatea de nedeclarare este obligatia fiscala accesorie reprezentand sanctiunea pentru nedeclararea sau declararea incorecta, in declaratii de impunere, a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale.

Mai exact, daca din diverse motive, nu s-au declarat la timp de catre contribuabil sumele corecte de plata, ci s-au declarat unele mai mici, atunci pentru aceasta fapta sanctiunea este plata penalitatii de nedeclarare. Aici se regaseste atat rea-vointa, cat si erorile contabile, inevitabile intr-un haos fiscal prin care sunt modificate anual circa 100 de legi.

Desigur, intervine intrebarea legitima: cat este de mare aceasta penalitate de nedeclarare?

Pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere, contribuabilul datoreaza o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere.

Mai exact, aceasta penalitate de nedeclarare este in procentul de 29,2% pe an. Scump de tot, am spune!

Pentru cei pusi pe rele in ale fiscalitatii, penalitatea de nedeclarare se majoreaza cu 100% in cazul in care obligatiile fiscale principale au rezultat ca urmare a savarsirii unor fapte de evaziune fiscala.

Aceste penalitatii de nedeclarare sunt stabilite de echipele de inspectie. Tendinta actuala prin inspectii este de identificare de impozite si acolo unde nu sunt. Este frecventa situatia cand tranzactiile contribuabilului sunt calificate ca artificiale si echipele de inspectie interpreteaza contrar starii de fapt si aduc decizii de impunere cu sume fara justificare fiscala sau economica.

Tendinta fireasca a contribuabilului in aceasta situatie este sa conteste si, ulterior, dupa respingerea contestatiei ca doar aceasta este solutionata tot de un organ fiscal, sa se adreseze instantei de judecata.

Uneori, mai solicita si garantia personala a echipei de inspectie, ca asa e bine sa aiba toata lumea o raspundere. Statistic in ultimii ani, in unele zone ale tarii, rata de desfiintare de catre instanta de judecata a deciziilor de impunere emise Fisc este foarte ridicata.

Nu da bine in statistici ca o institutie a statului sa piarda in instanta mai multe procese decat castiga, in fond pentru o institutie de stat rata de eroare in aplicarea legii ar trebui sa fie zero.

Asa ca momim cu zaharelul contribuabilul sa nu se prezinte in instanta. Respectiv, penalitatea de nedeclarare se reduce, la cererea contribuabilului/platitorului, cu 75%, daca obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie se sting prin plata sau compensare.

Altfel spus: plateste debitele, nu mai merge pe la judecati si la cererea ta suntem cooperanti si reducem penalitatea de nedeclarare.

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Lectia 2 Avocatul contribuabilului:Ce fac cand depasesc plafon tva -220000 lei?Inspectie fiscala

de

Analizam mai jos cazul unui SRL infiintat la ONRC in data de 16.11.2009, neplatitor de TVA, si care inca de la inceput realizeaza primele venituri (grupa 70) in luna decembrie 2009. Rulaj cont 704 in decembrie 2009 = 114.562 lei.

FOLLOW AVOCAT COLTUC
FOLLOW AVOCAT COLTUC

Aceasta suma reprezinta cifra de afaceri realizata de societate in anul 2009. Vom stabili daca societatea trebuia sa depuna Declaratia 010 pana pe 10.01.2010 si totodata sa devina platitor de TVA incepand cu 01.02.2010.

Se mentioneaza ca pana in trimestrul I societatea nu a mai realizat venituri, dar nu a avut nici activitatea suspendata. In situatia in care ar fi trebuit sa se inregistreze in scopuri de TVA in anul 2010, vom vedea care sunt implicatiile care apar in urma neinregistrarii si cum poate regla situatia pentru a intra in legalitate.

Raspuns Avocatul contribuabilului

In situatia prezentata, societatea respectiva trebuia sa se inregistreze in scopuri de TVA prin depunerea formalitatilor necesare la organul fiscal competent pana pe data de 10.01.2010, aspect precizat chiar de dvs. In acest caz, societatea devenea platitoare de TVA incepand cu data de 1 februarie 2010, avand drept perioada fiscala trimestrul calendaristic daca nu efectua nicio achizitie intracomunitara de bunuri.

Realizarea unei A.I.C. impunea si impune persoanei impozabile inregistrate in scopuri de TVA luna calendaristica drept perioada fiscala de raportare prin decontul de TVA cod 300 a operatiunilor realizate.

Obligatia de inregistrare in scopuri de TVA in anul 2009 a fost reglementata prin art. 152 „Regimul special de scutire pentru intreprinderile mici” alin. (1) si alin. (5) din Codul fiscal. Conform acestor prevederi, plafonul de scutire pentru o societate nou infiintata care incepe o activitate economica in decursul unui an calendaristic, se determina proportional cu perioada ramasa de la infiintare si pana la sfarsitul anului, fractiunea de luna considerandu-se o luna calendaristica intreaga. In situatia prezentata de dvs., plafonul pentru aplicarea regimului de scutire de 119.000 lei/an a fost depasit in ultimele doua luni ale anului 2009. Deoarece societatea s-a infiintat in luna noiembrie 2009, plafonul de scutire a fost de 19.833,33 lei (119.000 lei : 12 luni x 2 luni = 9.916,66 lei/luna x 2 luni = 19.833,33 lei).

In prezent, pentru intrarea in legalitate, este recomandabil sa va inregistrati in scopuri de TVA prin asumarea riscului de primire a amenzii contraventionale pentru nerespectarea obligatiei de inregistrare in termen in scopuri de TVA, dar si riscul de a fi programati in viitorul apropiat pentru efectuarea unei inspectii fiscale privind TVA. Inregistrarea se efectueaza prin declaratia cod 010 in baza caruia se deschide in fisa sintetica pe platitor obligatia „Taxa pe valoarea adaugata”. In cadrul inspectiei fiscale se stabilesc consecintele fiscale ale neinregistrarii, in termen, in scopuri de TVA pentru perioada cuprinsa in intervalul dintre data inregistrarii si data incheierii Raportului de inspectie fiscala.

Aceste consecinte fiscale consta in stabilirea diferentelor suplimentare de plata TVA rezultate din necolectarea TVA pentru operatiunile taxabile realizate. Diferentele suplimentare astfel stabilite genereaza si calcularea de accesorii constand in majorari de intarziere si penalitati de intarziere conform Codului de procedura fiscala. Deci, diferentele se vor calcula si asupra facturilor emise in anul 2013, valoarea facturata reprezentand baza de impozitare a TVA (de exemplu, 4.000 lei x 24% = 960 lei) conform prevederilor art. 140 alin. (1) din Codul fiscal „Cota standard este de 24% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduse.”.

Trebuie retinut faptul ca organul de inspectie fiscala nu aplica cota recalculata de 19/119 x 100% sau 24/24 x 100% asupra sumei facturate si nu acorda drept de deducere pentru achizitiile de bunuri efectuate in perioada 01.02.2010 – 31.08.2013 (ipotetic, data incheierii inspectiei fiscale privind TVA) astfel incat sa diminueze suma TVA de plata. Pentru perioada 01.02 – 30.06.2010 se aplica cota TVA de 19% asupra bazei de impozitare pentru operatiuni taxabile.

Dupa primirea deciziei de inregistrare in scopuri de TVA avand drept consecinte inscrierea in Registrul persoanelor impozabile inregistrate in scopuri de TVA si Registrul persoanelor impozabile care aplica sistemul TVA la incasare, aveti posibilitatea sa exercitati dreptul de deducere a sumei TVA aferente achizitiilor de bunuri si servicii efectuate in perioada 01.02 – 30.06.2010, fie in primul decont, fie in deconturile urmatoare.

De asemenea, in situatia in care cumparatorul ar fi de acord sa achite TVA colectata aferenta achizitiilor efectuate anterior inregistrarii in scopuri de TVA a furnizorului, dar ulterior inspectiei fiscale, aveti posibilitatea sa aplicati prevederile art. art. 159 alin. (3) din Codul fiscal coroborate cu cele de la pct. 81^2 din normele de aplicare ale acestui articol, „profitand” de prevederile urmatoarelor alineate, in special de alin. (6):

” (4) Furnizorii/Prestatorii care emit facturi de corectie dupa inspectia fiscala, in conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din Codul fiscal, vor inscrie aceste facturi in jurnalul pentru vanzari intr-o rubrica separata, iar acestea vor fi preluate de asemenea intr-o rubrica separata din decontul de taxa, fara a avea obligatia sa colecteze taxa pe valoarea adaugata inscrisa in respectivele facturi. Pentru a evita situatiile de abuz si pentru a permite identificarea situatiilor in care se emit facturi dupa inspectia fiscala, in cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor mentiona ca sunt emise dupa inspectia fiscala. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata inscrise in aceste facturi in limitele si in conditiile stabilite la art. 145 – 147^1 din Codul fiscal, taxa fiind inscrisa in rubricile din decontul de taxa aferente achizitiilor de bunuri si servicii. Emiterea facturilor de corectie nu poate depasi perioada prevazuta la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal.

(5) Prevederile alin. (4) si ale art. 159 alin. (3) din Codul fiscal se aplica si pentru situatiile in care facturile de corectie se refera la perioade fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2010.

(6) Prevederile alin. (4) si (5) se aplica inclusiv in cazul micilor intreprinderi care nu s-au inregistrat in scopuri de TVA potrivit art. 153 din Codul fiscal la depasirea plafonului prevazut de art. 152 din Codul fiscal si organele de inspectie fiscala au stabilit diferente de taxa colectata de plata conform pct. 62 alin. (2).”

Lectia 1 Avocatul contribuabilului: Continutul si motivarea actului administrativ fiscal

de

Continutul si motivarea actului administrativ fiscal

FOLLOW AVOCAT COLTUC
FOLLOW AVOCAT COLTUC

Actul administrativ fiscal se emite in scris, pe suport hartie sau in forma electronica.

Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie cuprinde urmatoarele elemente:

  • denumirea organului fiscal emitent;
  • data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;
  • datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, dupa caz;
  • obiectul actului administrativ fiscal;
  • motivele de fapt;
  • temeiul de drept;
  • numele persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
  • semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent
  • posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;
  • mentiuni privind audierea contribuabilului.

Actul administrativ fiscal emis de organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in forma electronica se semneaza cu semnatura electronica extinsa a Ministerului Finantelor Publice, bazata pe un certificat calificat.

Actul administrativ fiscal emis de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in forma electronica se semneaza cu semnatura electronica extinsa a autoritatii administratiei publice locale din care face parte organul fiscal emitent, bazata pe un certificat calificat.

Actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masiva este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.

Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit de catre organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Prin ordin comun al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice si al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise de catre organele fiscale ale autoritatilor administratiei publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotarare, daca organele fiscale din cadrul autoritatii administratiei publice locale respective pot emite acte administrative fiscale.

Comunicarea actului administrativ fiscal

Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. In situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat imputernicit, precum si in situatia numirii unui curator fiscal, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.

Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie se comunica prin remiterea acestuia contribuabilului/imputernicitului, daca se asigura primirea sub semnatura a actului administrativ fiscal, sau prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

Actul administrativ fiscal emis in forma electronica se comunica prin mijloace electronice de transmitere la distanta ori de cate ori contribuabilul a optat pentru aceasta modalitate de emitere si de comunicare.

In cazul in care comunicarea nu a fost posibila, aceasta se realizeaza prin publicitate.

Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective.

In lipsa paginii de internet proprii a autoritatii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean sau a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.

In cazul actelor administrative fiscale emise de catre organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.

 In cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autoritatilor administratiei publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin comun al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice si al ministrului finantelor publice. Pentru organul fiscal al unei autoritati a administratiei publice locale, consiliul local stabileste, prin hotarare, in functie de capacitatea tehnica disponibila, mijloacele electronice de transmitere la distanta ce urmeaza a fi utilizate de catre respectivul organ fiscal.

„Avocatul contribuabilului”, o soluţie la abuzurile Fiscului

de

Instanţele de judecată din România au pe rolul lor zeci de mii de procese deschise de contribuabili la bugetul de stat nemulţumiţi de deciziile de impunere stabilite de Fisc la adresa lor. Deciziile Fiscului sunt executorii.

Avocatul contribuabilului
Avocatul contribuabilului

Potrivit portalului instanţelor de judecată, numai în Bucureşti există 3.500 de procese deschise la Curtea de Apel şi la cele şase judecătorii de sector. În fiecare judeţ există apoi sute, chiar mii de procese în care Fiscul are calitate procesuală

Câteva exemple de abuzuri

O firmă de confecţii în lohn primea de la beneficiar, respectiv de la o multinaţională, textilele necesare confecţiilor realizate. In cazul acestor operaţiuni, Fiscul verifică baza de cost, apoi aplică o cotă de impozitare a profiturilor de 10%. În cazul de faţă, inspectorii fiscali au decis să majoreze baza de cost cu preţul materialelor folosite, deşi aceste materiale erau livrate firmei de către multinaţională, deci prima nu avea nici un cuvânt de spus la achiziţie. Prin introducerea materialelor în baza de cost nivelul acesteia a crescut substanţial şi la fel şi impozitele de plată către stat. Cota de 10% nu s-a mai aplicat unei baze de un milion de lei, ci uneia de 10 milioane lei. „Majorarea bazei cu valoarea materialelor este abuzivă atât timp cât firma de lohn nu are funcţii, nu are riscuri în achiziţia materialelor, potrivit regulilor OECD”, spune consultantul fiscal care ne-a povestit cazul. Statul a încasat însă impozit mai mare din această măsură abuzivă, condamnată ulterior de către o instanţă de judecată.

Soluţia: Avocatul contribuabililor

Se pune întrebarea: cine apără contribuabilii de abuzurile unui Fisc dornic deseori să stoarcă pentru buget câţi mai mulţi bani, aproape cu orice mijloace?

IN SUA EXISTA

Organizat în cadrul IRS (Internal Revenues Service, Fiscul american) Serviciul Avocatul Contribuabilului (Taxpayer Advocate Service) funcţionează separat în interiorul IRS şi a fost înfiinţat în urma adoptării de către Congres în 1996 a unei Carte a drepturilor contribuabililor. Oficiul are 2.000 de angajaţi care asistă plătitorii americani de taxe în relaţia lor cu IRS. Serviciul acordă asistenţa sa contribuabililor americani care înregistrează pierderi economice majore din disputa lor cu IRS, care nu au reuşit să îşi rezolve problema în 30 de zile sau care nu au primit un răspuns scris de la IRS. Oficiul auditează anual activitatea IRS şi prezintă anual Congresului SUA un raport conţinând sugestii de ameliorare a activităţii IRS.