Ce prevederi găsim în Codul fiscal despre regimul ambalajelor

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5YjEMv2BZgy

Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei. Livrarea de bunuri

Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia non-transferurilor. Potrivit precizărilor din Ordinul MFP nr. 3417/2009, publicat în Monitorul oficial nr. 914/2009, dacă partea/părţile cocontractantă/cocontractante din România realizează evaluări sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale, se consideră că orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu produsul prelucrat sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat.

Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

Normele de aplicare a Codului fiscal prevăd, în legătură cu aceste dispoziţii, că ambalajele sau alte bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrări ori evaluări, sau bunurile încorporate în acestea, sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. În situaţia în care pe teritoriul României se efectuează lucrări şi evaluări ale bunurilor mobile corporale de origine comunitară, persoana care primeşte bunurile în vederea realizării lucrărilor trebuie să înscrie bunurile în registrul bunurilor primite, iar beneficiarul persoană impozabilă stabilit în România, care trimite bunuri mobile corporale pentru a fi efectuate lucrări sau evaluări într-un alt stat membru, va ţine evidenţa bunurilor cu ajutorul registrului nontransferurilor.

Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării

Potrivit art. 137 alin (3) Cod fiscal, baza de impozitare nu cuprinde şi valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare. În legătură cu aceste dispoziţii, Normele precizează că ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi prin schimb, fără facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu deţin cantităţile de ambalaje necesare efectuării schimbului şi achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor primite.

„TVA la încasare” nu mai este obligatoriu pentru firmele cu cifra de afaceri de până la 500.000 euro

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/J2yXPRRsTeg

De la 1 ianuarie 2014, sistemul TVA la încasare a devenit opțional, astfel încât firmele cu cifra de afaceri de până în 500.000 de euro, care până acum îl aplicau obligatoriu pot decide să nu se mai supună acestor reguli. Cum trebuie să se procedeze pentru a renunța la sistem?

Modificarea Codului fiscal este prevăzută în OUG nr. 111/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 809, din 19 decembrie. Noile reglementări fiscale permit contribuabililor să decidă dacă vor sau nu să aplice sistemul TVA la încasare.

Astfel, conform art. II din OUG nr. 111/2013, începând din 1 ianuarie 2014, contribuabilii care aplică în acest moment sistemul de TVA la încasare au la dispoziție două variante:

1. Continuă aplicarea TVA la încasare, dacă îndeplinesc condițiile de eligibilitate

În această situație ei nu trebuie să depună nicio notificare, Fiscul considerând că au optat pentru continuarea aplicării sistemului

2. Solicită să nu mai aplice sistemul TVA la încasare

Contribuabilii pot opta pentru a nu mai aplica sistemul TVA la încasare oricând în cursul anului 2014 prin depunerea unei notificări la Fisc pentru a fi radiați din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare.

Concret, cei care vor să renunțe acum la TVA la încasare trebuie să depună la Fisc formularul 097, care a fost modificat de Fisc prin Ordinul nr. 3884/3013 pentru a permite opțiunea. Până acum, notificarea putea fi depusă pentru a renunța la sistemul de TVA la încasare numai de către contribuabilii care nu mai îndeplineau condițiile de eligibilitate. Prin modificarile operate de ANAF, în notificare a fost inclus un nou câmp, care permite renunțarea la sistem prin opțiune, chiar dacă contribuabilul îndeplinește condițiile de eligibilitate. Noul model al notificării 097 a fost publicat de Fisc pe pagina sa de internet, iar ordinul care îl aprobă – Ordinul ANAF nr. 3884/3013 – a fost trimis spre publicare în Monitorul Oficial, însă nu a apărut încă în buletinul oficial al statului român. Chiar dacă nu a apărut oficial în Monitor, formularul este definitiv, din moment ce a fost trimis la publicare, iar ANAF l-a și trecut în lista sa cu formulare actualizate.

Potrivit lui Bogdan Costea, expert contabil la Viboal FindEx, formularul poate fi depus oricând, între 1 si 25 ale lunii, pentru a renunța la sistemul de TVA la încasare. Totuși, depunerea notificării nu înseamnă ca firmele vor putea renunța la sistem imediat. Conform Codului fiscal, sistemul de TVA la încasare nu se va mai aplica începând cu prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care s-a depus notificarea.

Practic, dacă depuneți notificarea în luna ianuarie, nu veți mai aplica TVA la încasare de la 1 februarie – dacă plătiți și declarați TVA lunar (aveți ca perioadă fiscală luna calendaristică) și 1 aprilie – dacă plătiți și declarați TVA trimestrial (aveți ca perioadă fiscală trimestrul).

Renunți sau rămâi cu TVA la încasare? La ce să fii atent

„În opinia mea, pentru a decide dacă este sau nu avantajos acest sistem, ar trebui analizat domeniul de activitate al companiei și termenele de plată aplicate de aceasta cu furnizorii și clienții. De exemplu, pentru companiile care activează în comerțul cu bunuri și unde termenele de plată sunt destul de extinse, se poate dovedi benefic acest sistem întrucât nu mai există o condiționare de plată a TVA la 90 de zile. Practic TVA se va colecta și vira la stat, în momentul în care se încasează și facturile de la clienți. Bineînțeles, în acelasi timp, sistemul va încuraja companiile să își plătească și furnizorii pentru a putea beneficia de dreptul de deducere a TVA la achiziții. Oarecum îi va responsabiliza pe antreprenori în ceea ce privește plata furnizorilor”, a explicat Bogdan Costea.

Specialistul a precizat că, pentru a lua această decizie, firmele ar trebui să ia in calcul și sistemul de TVA pe care îl aplică clienții cu care acestea lucrează  (cel obișnuit sau cel la încasare).

„Astfel, în măsura în care clientul este o companie mare care nu poate aplica acest sistem, iar majoritatea furnizorilor sunt companii care aplică acest sistem, atunci se poate exercita o presiune financiară destul de mare asupra clientului întrucât acesta va colecta TVA la facturare, dar va deduce la plată, aspect ce se poate dovedi nebenefic și care poate conduce la decizia clientului de a colabora doar cu furnizori care nu aplică acest sistem”, a adăugat Costea.

Modificări fiscale importante în 2014

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/aJ32jkFBrMj

Din 1 ianuarie 2014, Codul Fiscal cuprinde o serie de modificări privind impozitarea profitului, sponsorizărilor, veniturilor la microîntreprinderi, TVA, accize, construcţii speciale şi redevenţe. Vă prezentăm în continuare schimbările aplicate  și un calendar al obligațiilor fiscale care nu trebuie uitate.

Scumpiri din cauza modificării metodei de calcul a accizei

Introducerea unei accize suplimentare de 7 eurocenţi pe lei pe litrul de carburanţi, atât pentru benzină, cât şi pentru motorină, a fost amânată până la 1 aprilie. Carburanţii nu au scăpat însă de o scumpire, cu 9 bani/litru, de la 1 ianuarie 2014.

 Prețul ţigărilor s-a majorat cu 50 de bani pachetul, după ce s-a luat decizia schimbării metodei de calcul a accizei, carenu mai ia în calcul nivelul cursului de pe 1 octombrie anul precedent, ci, dacă acesta e mai mic, nivelul cursului din urmă cu doi ani la 1 octombrie, actualizat cu rata medie a inflației din septembrie anul precedent. Pentru 2014, cursul utilizat va fi de 4,5223 lei/euro, indexat cu o inflație de 4,77%, și nu cursul de 4,4485 lei/euro de pe 1 octombrie 2013, care s-ar fi folosit pe vechile reguli.

Potrivit unei Ordonanţe de urgenţă publicate în Monitorul Oficial, cetăţenii români care câştigă despăgubiri în urma unor procese cu statul vor primi sumele în totalitatea doar dacă nu înregistrează datorii la buget. În caz contrar, banii din deciziile definitive ale instanţelor vor fi viraţi după compensarea cu impozitele sau taxele neplătite de persoana în cauză.

TVA la încasare devine opţional

De la 1 ianuarie 2014, TVA-ul la încasare devine opţional şi pentru firmele a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu a depăşit plafonul de 2,25 milioane de lei. Cifra de afaceri luată în calcul pentru acest plafon include valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite de TVA, precum şi a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră a fi în străinătate. Pot opta pentru TVA la încasare şi firmele cu sediul activităţii în România care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului, începând cu data înregistrării.

Colectarea TVA la 90 de zile nu mai e obligatorie

Obligaţia colectării TVA la 90 de zile pentru facturile de livrări de bunuri/prestări de servicii în cadrul sistemului de TVA la încasare a fost abrogată, în condiţiile în care această obligaţie încălca principiul neutralităţii TVA, iar România risca declanşarea procedurii de infrigement împotriva sa. Taxa devine exigibilă pentru contribuabilii care optează pentru TVA la încasare la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii.

Reduceri la baza impozabilă şi scutiri de TVA

Refacturările de asigurări efectuate de societăţle de leasing, respectiv sumele încasate în contul unui client sunt scutite de TVA. Baza împozabilă a TVA se reduce în urma desfiinţării contractului sau în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţul bunurilor/serviciilor. Baza se reduce şi ca urmare a desfiinţării totale sau parţiale a contractului, fie prin acordul scris al părţilor, fie prin arbitraj, fie ca urmare a deciziei instanţei. Nu se ajustează TVA pentru bunurile furate, distruse sau pierdute, justificate în mod corespunzător. Pentru bunurile furate nu mai e necesară atestarea furtului printr-o decizie a instanţei.

Bonuri fiscale

O măsură cu aplicare limitată, până la 31 decembrie 2014, este renunţarea la declararea bonurilor fiscale de valoare mică (sub 100 euro). Acestea vor fi considerate, de la 1 ianuarie, facturi simplificate şi nu vor mai fi trecute în declaraţia informativă 394 privind achiziţiile si livrările pe teritoriul național. Scutite de la raportare sunt şi facturile emise prin autofacturare.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

– nu mai aplică sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor contribuabilii care realizează venituri din consultanţă şi management dacă ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în total venituri este peste 20%;

– s-au eliminat din baza de impunere veniturile reprezentând diferenţele de curs valutar şi a reducerilor comerciale acordate ulterior facturării.

Eşalonări pentru beneficiari de fonduri UE

Contribuabilii care au de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţile care gestionează fonduri europene, neîncasate la scadenţă, dacă au de achitat către bugetul de stat, în aceeaşi perioadă, impozite şi taxe vor putea obţine eşalonări la plată și scutiri pentru sumele accesorii. Condiţia: să renunţe să solicite dobânzi şi penalităţi de întârziere de la autorităţile publice. Pot fi beneficiari atât cei care au obţinut fonduril UE nerambursabile, cât şi partenerii beneficiarilor.

Impozit de 1,5% pe construcţiile speciale

Companiile vor plăti, începând din 2014, un impozit anual de 1,5% aplicat la valoarea contabilă brută a tuturor construcţiilor speciale, altele decât clădirile pentru care se plătesc deja impozite locale pe proprietate. Impozitul se achită în doua rate egale, în datele de 25 mai şi respectiv 25 septembrie.. Companiile vor trebui să îşi reevalueze toate construcţiile, pentru a evita majorarea impozitelor pentru activele nereevaluate în ultimii trei ani, similar impozitului la taxele locale.

Prin noul act normativ, se instituie un nou impozit asupra valorii construcţiilor, altele decât clădirile pentru care se datorează impozit pe clădiri potrivit Codului Fiscal.

Contribuabili care datorează impozitul pe construcţii speciale sunt:

– persoanele juridice române; persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România; persoanele juridice cu sediu social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene;

Fac excepţie: institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; instituţiile publice; asociaţiile, fundaţiile şi celelalte persoane juridice fără scop patrimonial.

Baza impozabilă este reprezentată de valoarea construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidenţiată contabil în soldul debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor, din care se scade:

– valoarea clădirilor, inclusiv valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare ori în folosinţă, pentru care se datorează impozit pe clădiri, conform Titlului IX din Codul Fiscal, de către contribuabil sau proprietar, după caz;

– valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru construcţiile, aflate sau care urmează să fie trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ teritoriale;

– valoarea construcţiilor reprezentând terase pe arabil, plantaţii pomicole şi viticole conform subgrupei 1.2.9. din grupa 1 a Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.

Această deducere din baza impozabilă a avut în vedere evitarea dublei impuneri şi stimularea agenţilor economici care administrează construcţii din domeniul public de a continua efectuarea de lucrări de consolidare, modernizare sau extindere.
Construcţiile pentru care se va plăti noul impozit de la 1 ianuarie 2014 sunt cele prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.
Astfel, acest impozit se aplică pentru construcţii precum centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni, centrale termoelectrice şi nuclearo-electrice, piste şi platforme, sonde de ţiţei, gaze şi sare, rampe de încărcare-descărcare, coşuri de fum şi turnuri de răcire, iazuri pentru decantarea sterilului, heleştee, iazuri, bazine; ecluze şi ascensoare; baraje, jgheaburi pentru piscicultură, infrastructura transport feroviar, infrastructura drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje etc.), linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii (stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console), platforme, turnuri şi piloni metalici pentru antene de radiofonie, telefonie mobilă, radio, tv, lacuri artificiale de acumulare, construcţii pentru transportul energiei electrice, canale de irigaţii.

Declararea şi plata se fac astfel:

– cota este de 1,5%;

– impozitul asupra valorii construcţiilor se datorează începând cu 1 ianuarie 2014 iar calculul şi declararea acestuia se efectuează de către contribuabili anual, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului pentru care se datorează impozitul;

– plata se efectuează în două rate egale, până la data de 25 mai şi 25 septembrie, inclusiv.

Care sunt obligaţiile fiscale ce trebuie depuse

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4t6MtbrLNe6

Contribuabilii trebuie să îndeplinească trei obligaţii fiscale până luni, 11 martie 2013, prezentate în articolul de faţă, împreună cu formularele aferente, care pot fi descărcate spre consultare şi instrucţiunile de completare, după caz.

Formularul 096

În primul rând, persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care nu au depăşit plafonul de scutire şi care doresc să fie scoase din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA trebuie să depună la ANAF formularul 096 – Declaraţia de menţiuni privind anularea înregistrării în scopuri de TVA în cazul persoanelor impozabile.

Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente, în raza cărora sunt arondaţi contribuabilii, între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă în conformitate cu prevederile art. 156¹ din Codul Fiscal.

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate

De asemenea, avem în vedere şi plata taxei pentru serviciile de reclamă şi publicitate. Aceasta se datorează de la data intrării în vigoare a contractului de prestări servicii şi se plăteşte lunar de către prestatorul serviciului de reclamă şi publicitate, la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea prestatorul, pe toată durata desfăşurării contractului, până la data de 10 a lunii următoare datorării taxei.

Contribuabilii care trebui să achite această obligaţie fiscală sunt reprezentaţi de orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România, în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.

Taxa hotelieră

O altă obligaţie fiscală este reprezentată de plata taxei hoteliere, unităţile de cazare având obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.

Este necesară, astfel, depunerea declaraţiei-decont privind sumele încasate reprezentând taxa hotelieră. Unităţile de cazare au obligaţia de a depune lunar o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere, inclusiv.

Creanţe şi obligaţii fiscale

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/JcWPUG8C6TD

Ne referim la dispoziţiile generale pe această temă, astfel cum sunt tratate în Codul de procedură fiscală, în urma recentelor modificări aduse Codului prin O.U.G. nr.39/2010, O.U.G. nr.88/2010, O.U.G. nr. 54/2010 şi O.G. nr.29/2011.

Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:

– dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanţe fiscale principale;

– dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii (reglementare modificată prin O.U.G. nr.39/2010, în vigoare de la 1 iulie 2010).

 În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.

În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Prin obligaţii fiscale se înţelege:

– obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii (reglementare modificată prin O.U.G. nr.39/2010, în vigoare de la 1 iulie 2010);

– obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

– orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale. Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Tot atunci se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

Stingerea creanţelor fiscale. Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.

Creditorii şi debitorii. În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi. În cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următorii:

– moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

– cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;

– persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

– persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;

– persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;

– alte persoane, în condiţiile legii.

Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat. Începând cu 24 iunie 2011, prin efectul Ordonanţei de urgenţă nr. 88/2010, pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor. Contribuabilii care au sedii secundare au obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare înregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.

Răspund solidar cu debitorul (potrivit modificărilor aduse materiei prin O.U.G. nr.54/2010, începând din 24 iunie 2010), următoarele persoane:

– asociaţii din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligaţiile fiscale datorate de acestea, astfel cum am arătat mai sus, alături de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă;

– terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15) Cod pr.fiscală, în limita sumelor sustrase indisponibilizării.

Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

– persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;

– administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

– administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

– administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul. “Controlul” presupune majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii. Activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane este definită ca fiind “control indirect”.

Pentru angajarea răspunderii solidare a persoanei juridice, trebuie ca aceasta să mai îndeplinească şi cel puţin una dintre următoarele condiţii:

– dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

– are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor;

– are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

Stabilirea răspunderii. Organul fiscal întocmeşte o decizie în care sunt arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se supune spre aprobare conducerii organului fiscal şi, odată aprobată, constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare.

Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia fiscală principală, cât şi pentru accesoriile acesteia.

Titlul de creanţă se comunică persoanei obligate la plată. Potrivit prevederilor O.G. nr.29/2011, în vigoare de la 17 septembrie a.c., dispoziţiile art. 111 alin. (2) C.pr.fiscală sunt aplicabile în mod corespunzător, dispoziţii care prevăd că pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:

– dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

– dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Titlul de creanţă comunicat într-una din condiţiile anterioare, poate fi atacat în condiţiile legii.

Codul Fiscal se schimba din ianuarie 2014

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/NWAPHMC8nP6

Anul 2014 aduce şi schimbarea Codului Fiscal. În document apar mai multe modificări în ceea ce priveşte impozitul pe venit, venitul microîntreprinderilor, aplicarea TVA sau impozitul pe profit.

Documentul care prevede modificarea Codului Fiscal din ianuarie 2014, au fost publicate de Administrarea Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea. Schimbările au fost sintetizate pentru ca persoanele vizate să fie pregătite, anul viitor, pentru a face faţă noilor reguli.

Impozitul pe profit
Scutirea câştigurilor de capital, prin

scutirea veniturilor din dividende primite de la persoane juridice din state terţe cu care România are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri;
– scutirea câştigurilor de capital realizate de contribuabili din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare;
– scutirea veniturilor obţinute de o persoană juridică română din lichidarea unei alte persoane juridice.
Aceste scutiri se acordă în condiţiile în care contribuabilul deţine pe o perioadă neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare.
Au fost introduse, respectiv modificate, şi prevederile referitoare la:
– scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică română;
– scutirea de impozit a dividendelor primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică străină situată într-un stat membru;
– neimpozitarea dividendelor distribuite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor:

– nu mai aplică sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor contribuabilii care realizează venituri din consultanţă şi management dacă ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în total venituri este peste 20%;
– s-au eliminat din baza de impunere veniturile reprezentând diferenţele de curs valutar şi a reducerilor comerciale acordate ulterior facturării.

Impozitul pe venit

Principalele modificări şi completări în ceea ce priveşte impozitul pe venit se referă la:
– acordarea deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor în valută de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente la care venitul net anual se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, la nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută;.
– crearea cadrului legal pentru deducerea din venitul brut din salarii a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, indiferent de faptul dacă acestea sunt plătite în Romania sau într-un alt stat membru UE sau stat membru al SEE, potrivit prevederilor regulamentelor Uniunii Europene, a legislaţiei SEE sau a convenţiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate socială în care Romania este parte.
– posibilitatea de actualizare a preţului mediu pentru determinarea venitului impozabil în cazul veniturilor obţinute de persoanele fizice sub formă de arendă primită în natură.
– simplificarea tratamentului fiscal al veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal prin abrogarea prevederilor referitoare la opţiunea contribuabililor de a determina venitului net din arendă în sistem real.
– deducerea din veniturile realizate anual din categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate.
– neimpozitarea veniturilor obţinute din cultivarea terenurilor cu plante furajere graminee şi leguminoase pentru producţia de masă verde destinate furajării animalelor deţinute de contribuabilii pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit sau care obţin venituri neimpozabile din activităţi agricole.
– stabilirea tratamentului fiscal in cazul persoanelor fizice care primesc materiale publicitare, pliante, mostre, puncte bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor.
– crearea cadrului legal pentru ca persoanele fizice rezidente într-un stat UE sau SEE, care obţin venituri impozabile din România, să beneficieze de deducerile fiscale prevăzute de lege pentru contribuabilii rezidenţi, ţinând seama de situaţia contribuabilului.
– s-au introdus prevederi referitoare la tratamentul fiscal al veniturilor obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România în situaţia în care acestea din urmă sunt venituri neimpozabile în sensul că se aplică acelaşi tratament fiscal ca şi pentru cele obţinute din România.

Taxa pe valoarea adăugată:

– se modifică prevederile referitoare la ajustarea TVA, în sensul că nu se impune ajustarea în cazul bunurilor pierdute, distruse sau furate, în condiţiile în care pierderea, distrugerea sau furtul bunurilor sunt demonstrate corespunzător.
– a fost eliminată condiţia referitoare la achitarea TVA solicitate la rambursare de către persoanele impozabile nestabilite în România. Potrivit noilor prevederi, rambursările de TVA către persoanele impozabile nestabilite în România se vor acorda chiar dacă TVA solicitată la rambursare nu este achitată, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de lege.
– a fost exclus din baza de impozitare a TVA aferentă serviciilor de leasing costul cu asigurarea bunului care face obiectul contractului de leasing, acest cost urmând a fi recuperat de societăţile de leasing prin refacturare de la utilizatori.

IMM-urile aflate in dificultate pot solicita acordarea de esalonari la plata obligatiilor fiscale

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/7cTxjwkLMS3

Prin Legea nr. 15/2012 a fost aprobata OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata.
Pentru obligatiile fiscale administrate de ANAF, organele fiscale competente pot acorda la cererea IMM-urilor inlesniri sub forma esalonarii la plata pe o perioada de cel mult 5 ani.

Pentru acordarea esalonarii la plata a obligatiilor fiscale, contribuabilii trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

1. sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, la data eliberarii certificatului de atestare fiscala;

2. sa se afle in dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si sa aiba capacitate financiara de plata pe perioada de esalonare;

3. sa aiba constituita o garantie care sa acopere sumele esalonate la plata, dobanzile datorate pe perioada esalonarii la plata, plus un procent de pana la 32% din sumele respective, in functie de perioada de esalonare;

4. sa nu se afle in procedura insolventei;

5. sa nu se afle in dizolvare;

6. sa nu li se fi stabilit raspunderea in temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si/sau raspunderea solidara, potrivit prevederilor art. 27 si 28 din Codul de procedura fiscala.

Daca sunt indeplinite aceste conditii, esalonarea la plata se poate acorda pentru toate obligatiile fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, inscrise in certificatul de atestare fiscala, cu exceptiile prevazute de OUG nr. 29/2011.

Cererea contribuabilului de acordare a esalonarii la plata se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin posta cu confirmare de primire si se solutioneaza in termen de 60 de zile de la data inregistrarii.

Continutul cererii prin care se solicita esalonarea la plata, precum si documentele justificative care trebuie anexate sunt stabilite prin Ordinul MFP nr. 1853/2011, modificat prin Ordinul nr. 2677/2011.