Căsătorie – UE

Căsătoria civilă (legală, fără nicio legătură cu religia) este recunoscută în toate ţările UE.

Pentru alte forme de parteneriat, cum ar fi parteneriatul înregistrat şi concubinajul, se aplică alte norme.

Aspectele juridice şi practice diferă de la o ţară la alta, mai ales în ceea ce priveşte:

• drepturile şi obligaţiile soţilor – exercitarea dreptului de proprietate, rolul de părinte, schimbarea numelui etc.
• relaţia dintre cununia civilă şi cea religioasă – în unele ţări, cununia religioasă este considerată ca fiind echivalentă cu cea civilă, în altele nu. Dacă v-aţi căsătorit religios (nu şi civil) şi vă mutaţi în altă ţară, este important să verificaţi ce consecinţe poate avea acest lucru asupra stării dumneavoastră civile.
• cerinţele pentru încheierea căsătoriei – de exemplu, dacă sunt permise căsătoriile între parteneri de acelaşi sex. În prezent, ţările din UE care recunosc acest drept sunt: Belgia, Danemarca, Franța, Portugalia, Spania, Suedia şi Ţările de Jos.

Formalităţi – înainte de căsătorie

Dacă sunt implicate mai multe ţări, de exemplu, pentru că vă căsătoriţi cu o persoană de altă naţionalitate sau pentru că intenţionaţi să vă mutaţi în străinătate după căsătorie, verificaţi care este ţara a cărei legislaţie reglementează căsătoria sau regimul proprietăţii matrimoniale în cazul dumneavoastră. Acest lucru va avea consecinţe importante asupra drepturilor şi obligaţiilor care vă revin ca soţ/ soţie.

Dacă nu vă căsătoriţi în ţara în care locuiţi, ci într-o altă ţară din UE, contactaţi autorităţile din ambele ţări pentru a afla ce formalităţi trebuie să îndepliniţi astfel încât căsătoria să fie recunoscută în ambele ţări. Ar putea fi vorba, printre altele, de cerinţele de înregistrare şi publicare.

Formalităţi – după căsătorie

În principiu, căsătoriile încheiate într-un stat membru al UE sunt recunoscute în toate celelalte ţări. Fac excepţie căsătoriile între parteneri de acelaşi sex.

Dacă vă căsătoriţi într-o altă ţară decât cea de reşedinţă, vă recomandăm să vă înregistraţi căsătoria la consulatul din ţara în care locuiţi.

Dacă mergeţi să lucraţi în altă ţară din UE, soţul sau soţia are dreptul să vă însoţească dacă este, la rândul său, cetăţean al unei ţări din UE. În cazul soţilor care nu au cetăţenia unui stat membru se aplică norme diferite.