Despagubiri banesti de la ANRP. Cine beneficiaza?
https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/fmyEfNcHibS
În contextul în care, timp de ani de zile România a fost condamnata pe banda rulanta la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru încalcarea dreptului la proprietate privata, ajungându-se chiar în situatia pronuntarii împotriva statului român a unei hotarâri pilot în materie (cauza Atanasiu contra României), legislatia în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv este modificata radical prin Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicata în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Formal, justificarea acestui act normativ a fost determinata de continutul hotarârii pilot pronuntate în cauza Atanasiu contra României care condamna ineficienta legislatiei nationale, generata de lipsa de celeritate si de predictibilitate a procedurii în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, mai ales, cu privire la acordarea masurilor reparatorii în situatia în care bunurile amintite nu mai pot fi restituite în natura.
Dupa ce initial procedura de acordare a despagubirilor în numerar prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost suspendata pâna în data de 15.05.2013, prin adoptarea succesiva a mai multor acte normative, respectiv OUG nr. 62/2010, OUG nr. 4/2012 si Legea nr. 117/2012, începând tot cu luna mai a anului curent, avem o noua legislatie în materie.
Mult discutata Lege nr. 165/2013 apare dupa o lunga perioada de asteptare si dupa mai multe tentative esuate de legiferare, cea mai de notorietate reprezentând-o proiectul de lege prin care se încerca plafonarea valorii despagubirilor banesti, propunere care, lovindu-se de oprobiul public, a fost retrasa.
Asadar, ce noutati aduce Legea nr. 165/2013 pentru persoanele carora le-au fost preluate în mod abuziv anumite bunuri imobile, în perioada regimului comunist?
Reiterând prevederile Legii nr. 10/2001, dar si ale altor acte normative în materie, retinem ca dispozitiile Legii nr. 165/2013 consfiintesc ca regula restituirea bunurilor în natura, cu exceptia situatiei în care acest lucru nu mai este posibil, caz în care singura masura compensatorie va fi reprezentata de stabilirea si acordarea de puncte.
În ceea ce priveste procedura restituirii imobilelor în natura, modificari importante sunt aduse de Legea nr. 165/2013 în materia fondului funciar, prin instituirea unor masuri precum înfiintarea Comisiilor locale pentru inventarierea terenurilor si prin suspendarea emiterii hotarârilor de validare/invalidare, a eliberarii titlurilor de proprietate si a procedurilor de punere în posesie, pâna la centralizarea tuturor terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritoriala. Se introduc si noi termene pentru solutionarea de catre entitatile notificate a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, cereri care nu au fost rezolvate pâna la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Însa, cele mai “spectaculoase” schimbari apar în ceea ce priveste procedura de acordare a masurilor compensatorii, atunci când restituirea în natura nu mai este posibila.
Pâna la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despagubirilor banesti persoanelor îndreptatite, în situatia în care nu se putea realiza o restitutio in integrum, era reglementata de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 din actul normativ amintit, dispozitiile sau deciziile emise de entitatile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire în natura si prin care s-a propus acordarea de despagubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Analizând dosarul de despagubire prin prisma legalitatii respingerii cererii de restituire în natura, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor proceda la numirea unui evaluator autorizat în vederea evaluarii imobilului a carui restituire s-a cerut.
Ulterior întocmirii raportului de evaluare în care era consemnata valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despagubire retinându-se valoarea stabilita de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despagubire spre reevaluare. Procedura se finaliza prin emiterea de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor pe numele persoanelor îndreptatite a unui titlu de plata sau titlu de conversie în actiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce nu depaseau 500.000 lei si a unui titlu de conversie în actiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce depaseau pragul de 500.000 lei. De mentionat ca, în situatia în care Comisia constata ca bunul a carui restituire s-a solicitat putea fi restituit în natura, respingerea cererii de restiuire în natura fiind nelegala, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.
Modalitatea de restituire prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost caracterizata de lipsa unor termene clare în care institutiile abilitate sa îsi îndeplineasca obligatiile legale (fapt ce a fost condamnat de catre CEDO nu numai în hotarârea pilot dar si în alte cauze, precum Faimblat contra României) dar si de lipsa unor sanctiuni eficiente aplicabile în situatia neîndeplinirii obligatiilor. Aceasta deficienta, grefata pe neimplicarea autoritatilor angrenate în procesul de retrocedare, alaturi de o asa-zisa lipsa a disponibilitatilor financiare, reiterata continuu, dar niciodata dovedita, a dat nastere la un numar exorbitant de litigii, repetitive, aflate pe rolul instantei europene.