Cheltuiel

Cheltuieli ce pot fi deduse de catre contribuabilii ce desfasoara activitati independente

de

 Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile, pentru a putea fi deduse, sunt:
– sa aiba legatura directa cu activitatile desfasurate in scopul realizarii de venituri, fiind cheltuieli efectuate in interesul si in cadrul profesiei respective;
– sa fie cuprinse in cheltuielile exercitiului financiar al anului in cursul caruia au fost platite;
– sa fie justificate prin documente;
– sa respecte, daca e cazul, regulile privind amortizarea, prevazute in titlul II din Codul Fiscal.

Iata cateva exemple de cheltuieli deductibile, oferite de normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal:

– cheltuielile cu achizitionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar si marfuri;
– cheltuielile cu lucrarile executate si serviciile prestate de terti;
– cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrari si prestarea de servicii pentru clienti;
– chiria aferenta spatiului in care se desfasoara activitatea, cea aferenta utilajelor si altor instalatii utilizate in desfasurarea activitatii, in baza unui contract de inchiriere;
– dobanzile aferente creditelor bancare;
– dobanzile aferente imprumuturilor de la persoane fizice si juridice, utilizate in desfasurarea activitatii, pe baza contractului incheiat intre parti, in limita nivelului dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei;
– cheltuielile cu comisioanele si cu alte servicii bancare;
– cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizarile corporale si necorporale, inclusiv pentru stocurile detinute, precum si primele de asigurare pentru asigurarea de risc profesional potrivit legii;
– cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, cand acestea reprezinta garantie bancara pentru creditele utilizate in desfasurarea activitatii independente a contribuabilului;
– cheltuielile postale si taxele de telecomunicatii;
– cheltuielile cu energia si apa;
– cheltuielile cu transportul de bunuri si de persoane;
– cheltuieli de natura salariala;
– cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decat impozitul pe venit;
– cheltuielile reprezentand contributiile pentru asigurarile sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de somaj, pentru asigurarile sociale de sanatate, pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si alte contributii obligatorii pentru contribuabil si angajatii acestuia;
– cheltuielile cu amortizarea, in conformitate cu reglementarile titlului II din Codul fiscal, dupa caz;
– valoarea ramasa neamortizata a bunurilor si drepturilor amortizabile instrainate, determinata prin deducerea din pretul de cumparare a amortizarii incluse pe costuri in cursul exploatarii si limitata la nivelul venitului realizat din instrainare;
– cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentand chiria (rata de leasing) in cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea si dobanzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite in conformitate cu prevederile privind operatiunile de leasing si societatile de leasing;
– cheltuielile cu pregatirea profesionala pentru contribuabili si salariatii lor;
– cheltuielile ocazionate de participarea la congrese si alte intruniri cu caracter profesional;
– cheltuielile cu functionarea si intretinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit intelegerii din contract, pentru partea aferenta utilizarii in scopul afacerii;
– cheltuieli reprezentand tichetele de masa acordate de angajator potrivit legii;
– cheltuielile de delegare, detasare si deplasare, cu exceptia celor reprezentand indemnizatia de delegare, detasare in alta localitate, in tara si in strainatate, care este deductibila limitat;
– cheltuielile de reclama si publicitate reprezinta cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului in baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare cand reclama si publicitatea se efectueaza prin mijloace proprii. Se includ in categoria cheltuielilor de reclama si publicitate si bunurile care se acorda in cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru incercarea produselor si demonstratii la punctele de vanzare, precum si alte bunuri acordate cu scopul stimularii vanzarilor;
– alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.

Modificarea contractului individual de munca

de

Art. 41. – (1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.

(2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) conditiile de munca;

e) salariul;

f) timpul de munca si timpul de odihna.

Art. 42. – (1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.

(2) Pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate celelalte drepturi prevazute in contractul individual de munca.

Art. 43. – Delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.

Art. 44. – (1) Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de zile si se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.

(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 45. – Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului.

Art. 46. – (1) Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an.

(2) In mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni.

(3) Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod exceptional si pentru motive personale temeinice.

(4) Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

Art. 47. – (1) Drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea.

(2) Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat.

(3) Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat.

(4) Daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu isi indeplineste integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de angajatorul care a dispus detasarea.

(5) In cazul in care exista divergenta intre cei doi angajatori sau nici unul dintre ei nu isi indeplineste obligatiile potrivit prevederilor alin. (1) si (2), salariatul detasat are dreptul de a reveni la locul sau de munca de la angajatorul care l-a detasat, de a se indrepta impotriva oricaruia dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor neindeplinite.

Art. 48. – Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

Liderii de sindicat recomanda amanarea grevei de la CFR.Sunteti de acord?

de

Liderii de sindicat recomanda angajatilor din caile ferate, dupa negocierile avute cu ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, sa amane greva pentru o perioada de maxim doua saptamani.

„Vom transmite colegilor nostri din teritoriu rezultatele negocierilor pe care le-am avut cu ministrul Ludovic Orban, dar numai angajatii vor decide daca vor renunta la actiunile de protest de maine (nr vineri) sau nu”, a declarat Gheorghe Popa, presedinte al Federatiei Miscare Comercial, joi, dupa Intrevederea ministrul.

In cursul zilei de astazi liderii sindicali vor avea raspunsul membrilor de sindicat daca vor Intrerupe vineri lucrul sau nu pentru o perioada de maxim sase ore, Incepand cu ora 7,00. Recomandarea liderilor sindicali catre angajati este de a amana actiunea de protest pentru o perioada de maxim doua saptamani. In aceasta perioada, ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, s-a angajat fata de sindicalisti ca va emite un proiect de Ordonanta de Urgenta care sa fie discutat In prima sedinta de guvern, astfel Incat bugetului de venituri si cheltuieli de la calea ferata sa-i fie transferate sumele de bani necesare modernizarii, Intretinerii si eficientizarii caii ferate. Totodata, prin acest act normativ ministrul Ludovic Orban va prevedea ca activitatea din calea ferata sa fie tratata la fel ca cea din sectorul rutier. Totodata, ministrul a promis sindicalistilor, promisiune care, daca va fi respectata, va solutiona o parte din nemultumirile angajatilor, modificarea ordinelor privind atestarea profesionala anuala a acestora.

„In fiecare an angajatii de la calea ferata trebuie sa fie reexaminati In cadrul unui centru de pregatire profesionala care nu apartine sistemului. In urma acestei atestari, i se recunoaste dreptul de a mai profesa. Consideram ca aceasta abordare a testarii profesionale duce si la pierderea de bani din bugetul societatii si o consideram si nedreapta fata de un angajat care are deja o diploma de calificare”, sustine liderul sindical, Gheorghe Popa.

Ministrul Ludovic Orban s-a angajat fata de sindicalisti ca acesta verificare profesionala anuala se va face In cadrul societatilor si ca ordinele vor fi modificate In acest sens.

Hotararea CEDO in cauza Popescu si Toader impotriva Romaniei

de

La data de 8 martie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre în cauza Popescu şi Toader împotriva României, constatând încălcarea articolului 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează respectarea dreptului de proprietate.

La data de 5 iulie 2002, Radu Popescu şi Teodora Toader au introdus cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând încălcarea articolului 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanţii au arătat că în 1997 li s-a admis o acţiune în revendicare a unui imobil naţionalizat situat în Bucureşti, ocupat de un chiriaş care încheiase contract cu statul, iar respectivul contract fusese prelungit prin efectul legii nr. 17/1994.

Reclamanţii au solicitat, în instanţă, evacuarea chiriaşului care ocupa imobilul. Acţiunea a fost respinsă de către instanţele române care au considerat că în speţă se aplicau prevederile art. 10 alineat 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 40/1999, iar proprietarii nu respectaseră cerinţele prevăzute de acest articol (notificarea chiriaşului prin executor judecătoresc, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanţei, cu privire la încheierea unui nou contract de închiriere). Prin urmare, în virtutea art. 11 alineat 1 din Ordonanţă, contractul de închiriere încheiat cu statul a fost prelungit de drept, iar locatarul avea un titlu locativ valabil.

Curtea a subliniat faptul că OUG nr. 40/1999 a reprezentat o măsură de reglementare a folosinţei bunurilor care urmăreşte un interes general. Curtea a arătat totuşi că aplicarea, de către instanţele naţionale a art. 11 alin. 1 şi 13 lit. d) i-a privat pe reclamanţi de posibilitatea evidentă de a percepe o chirie.

Curtea a considerat că speţa este similară cauzei Radovici şi Stănescu împotriva României şi a constatat încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor.

Prin urmare, statul român a fost obligat să le plătească reclamanţilor suma de 20.000 euro cu titlu de prejudiciu material şi moral şi cea de 250 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

sursa: mae.ro

Hotararile CEDO in cauzele Gabriel, Florescu si Weigel

de

La data de 8 martie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârile sale în cauzele Gabriel împotriva României, Florescu împotriva României şi Weigel împotriva României constatând încălcarea articolului 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În fapt, reclamanţii s-au plâns de încălcarea dreptului lor de proprietate asupra unor imobile, ca urmare a respingerii de către instanţele interne a acţiunilor lor în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către stat cu foştii chiriaşi (cauzele Florescu şi Gabriel) respectiv a acţiunii în revendicare împotriva foştilor chiriaşi (cauza Wiegel), deşi, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, se recunoscuse caracterul abuziv al preluării imobilelor în cauză de către stat.

Curtea Europeană a considerat că situaţia de fapt din aceste cauze este similară celei din cauzele Străin şi alţii împotriva României şi Păduraru împotriva României, cauze în care Curtea a apreciat că vânzarea de către stat a bunurilor reclamanţilor către terţi, vânzare anterioară confirmării definitive în justiţie a dreptului de proprietate al reclamanţilor, reprezintă o încălcare a dreptului prevăzut de articolul 1 din Primul Protocol Adiţional. Curtea a reţinut că vânzarea bunurilor reclamanţilor, în baza Legii nr. 112/1995, i-a împiedicat pe aceştia să-şi exercite dreptul de proprietate şi că nicio despăgubire nu le-a fost acordată pentru această lipsire de bun.

De asemenea, Curtea reţine că, deşi în virtutea legii nr. 10/2001, persoanele care se află în situaţia reclamanţilor au dreptul la o indemnizaţie egală cu valoarea de piaţă a bunului care nu poate fi restituit, sub formă de titluri de valoare la fondul „Proprietatea”, acest fond nu reprezintă, în prezent, o cale susceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă a reclamanţilor. În concluzie, Curtea a considerat că privarea reclamanţilor de bunurile lor, combinată cu absenţa totală a unei despăgubiri vreme de mai mulţi ani, a reprezentat o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Primului Protocol Adiţional la Convenţie.

În consecinţă, instanţa de la Strasbourg a obligat statul român la restituirea către reclamanţii Gabriel şi Florescu a imobilelor în discuţie şi a terenurilor aferente acestora sau la plata sumelor de 60.000 de EUR, respectiv 70.000 EUR cu titlu de daune materiale. De asemenea, Curtea a acordat suma de 5000 de EUR cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 7000 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată pentru reclamantul Florescu. În ceea ce priveşte cauza Weigel împotriva României, Curtea a hotărât că cererea reclamantului de acordare a unei satisfacţii echitabile nu se găseşte în stare de judecată, având în vedere că pe rolul instanţelor interne se află o acţiune în anularea certificatului de moştenitor al fratelui reclamantului, iar soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză ar putea avea consecinţe asupra chestiunii satisfacţiei echitabile.

sursa: mae.ro

Hotararea CEDO in cauza Paduraru vs. Romania (satisfactie echitabila)

de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat, în data de 15 martie 2007, în cauza Păduraru împotriva României asupra aplicabilităţii articolului 41 din Convenţia europeană (satisfacţia echitabilă). La data de 1 decembrie 2005, CEDO a pronunţat hotărârea în ceea ce priveşte admisibilitatea şi fondul cauzei, constatând încălcarea articolului 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii).

Reclamantul a solicitat CEDO, cu titlu de prejudiciu material, sumele de 180.000 EUR – valoarea imobilului – şi 880.000 EUR – lipsa de folosinţă a imobilului. Valoarea imobilului stabilită prin expertiza tehnică transmisă Curţii de către Guvern a fost aceea de 57.659 EUR. Reclamantul a solicitat Curţii să îi acorde şi suma de 3.161.520 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

În hotărârea pronunţată în data de 15 martie 2007 Curtea de la Strasbourg a obligat statul român la restituirea imobilului sau la plata suma de 75 000 EUR cu titlu de prejudiciu material şi la plata sumelor de 8 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral şi de 1.140 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată.

sursa: mae.ro

TOTUL DESPRE DIVORT

de

Divortul este un mijloc de desfacere a casatoriei. Exista 2 modalitati prevazute de lege: prin acordul partilor sau cand raporturile dintre soti sunt grav vatamate

Introducerea acţiunii de divorţ
Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ. Aceasta trebuie să cuprindă:

– numele şi adresa reclamantului
– numele şi adresa pârâtului
– data şi locul unde a fost încheiată căsătoria
– date privind copiii: dacă există – numele şi data naşterii acestora; dacă nu există – se menţionează acest lucru.
– date cu privire la locuinţă
– date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei
– solicitarea pensiei de întreţinere (dacă este cazul)
– motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic. Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, dacă era consumator de băuturi alcoolice, dacă au existat despărţiri etc.
– dacă se solicită cheltuieli de judecată

Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au. În unele oraşe mici există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele Judecătoriei, deoarece instanţa are obligaţia ca, la început, să încerce împăcarea celor doi soţi.

 
La acţiune se ataşează o serie de acte:

– certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat.
– copiile actelor de naştere ale copiilor (când e cazul)
– certificate medico-legale (când e cazul). Este recomandabil ca acestea să nu se depună în original, pentru a evita sustragerea lor de către celălalt soţ.
– chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru este de 39 lei dacă cererea se întemeiază pe art.38 alin.1 şi 2 din Codul Familiei şi 68.000 lei dacă este întemeiată pe art.38 alin.3 din Codul fam. sau dacă soţul reclamant nu are venituri.

Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ.

In materia probatiunii judiciare, in procedura divortului exista cateva derogari de la dreptul comun, astfel in procesul de divort un se poate lua interogatoriu partilor pentru dovedirea motivelor de divort pentru a se evita pronuntarea unui divort prin acordul partilor.
In divort pot fi audiati in calitate de martori si rudele si afinii cu exceptia descendentilor partilor in proces.

Pentru admiterea actiunii de divort, reclamantul trebuie sa dovedeasca motivele temeinice, care implica o anumita gravitate a neintelegerilor dintre parti.

Posibile motive temeinice: parasirea nejustificata a domiciliului comun de unul dintre soti; separatia in fapt imputabila unuia dintre acestia; infidelitatea unuia dintre soti; rele purtari de ordin fizic sau moral care duc la destramarea vietii de familie; existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic, etc

Temeiul divortului il poate constitui doar indeplinirea cumulativa a trei conditii care un pot fi apreciate separat una de alta: – existenta unor motive temeinice; – aceste motive sa destramat grav raporturile dintre soti incat continuarea casatoriei este vadit imposibila; – imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei.

Divortul se poate pronunta doar din vina exclusiva a paratului sau din vina ambelor parti cand culpa concurenta a sotului reclamant este grava si ar fi putut duce ea singura la desfacerea casatoriei.
Atunci cand din probele administrate reiese vina exclusiva a reclamantului, instanta va respinge cererea de divort.

Un alt motiv special de divort este atunci cand starea de sanatate a unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei. Cererea trebuie facuta de sotul bolnav, deoarece imbolnavirea impune respectarea obligatiei sprijin moral si reciproc, iar in acest caz divortul un se va putea pronunta din vina unuia dintyre soti, ci se va dispune doar desfacerea casatoriei.


Cererea reconvenţională. Soţul pârât poate face cerere reconvenţională cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Când s-a introdus cerere reconvenţională, aceasta se judecă împreună cu cea a reclamantului, operând prorogarea de competenţă în favoarea instanţei învestite cu judecarea ultimei dintre aceste două cereri.

Instanta competenta pt solutionarea cererilor de divort, este judecatoria in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor de la data introducerii actiunii.

Taxa de timbru pt cererile de divort intemeiate pe acordul partilor sau pe vinovatia sotului parat conf art 38 alin 1 si 2 C.Fam. este de 39 lei, iar pt cererea de divort intemeiata pe art.38 alin 3 C.Fam.( cand sanatatea unuia din soti face imposibila continuarea casatoriei), precum si in cazul in care reclamantul nu realizeaza venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim brut pe tara , este de 6,8 lei.

Prezenta reclamantului este obligatorie incepand de la introducerea cererii de chemare in judecata. Lipsa nejustificata a reclamantului in instanta si prezentarea paratului duce la respingerea cererii de divort ca nesustinuta. Aceasta sanctiune este aplicabila atat in fata instantei de fond cat si in caile de atac.

Hotararea de divort prezinta un aspect particular important si anume aceasta un se va motiva daca ambele parti solicita instantei aceasta . Termenul de apel ca si cel de recurs este de 30 de zile si curge de la comunicarea hotararii.

Hotărârea de divorţ poate cuprinde şi unele menţiuni facultative, cum ar fi cele privind: numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, stabilirea pensiei de întreţinere între soţi, împărţirea bunurilor comune, părintele care va administra bunurile minorului îl va reprezenta, îi va încuviinţa actele înviitor. Data când hotărârea rămâne definitivă se consideră a fi cea a desfacerii căsătoriei.

Executarea hotărârii de divorţ

. După rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, instanţa o va comunica din oficiu Serviciului de stare civilă, pentru a face menţiunea pe marginea actului de căsătorie Efectuarea menţiunii despre hotărârea de divorţ pe actul de căsătorie constituie o măsură publicitară, ce are ca scop de a face opozabilă faţă de terţi desfacerea căsătoriei.

CASA DE AVOCATURA COLTUC VA AJUTA SA RASPUNDETI LA INTREBARILE LEGATE DE DIVORT

de

SFATUL AVOCATULUI:

Decizia de a divorta este o decizie importanta in viata Dvs. Nu luati aceasta decizie intr-un moment de tensiune.
Reflectati bine.
Daca ati ajuns, in mod ferm, la concluzia ca nu mai puteti continua aceasta casatorie, atunci urmati instructiunile de mai
jos:

 Discutati cu sotul/sotia despre decizia Dvs.;
* Incercati sa obtineti acordul sotului/sotiei pentru a divorta amiabil, prin buna intelegere (procesul dureaza mai putin,
costa mai putin si este mai putin traumatizant);
* Conveniti cu sotul/sotia ca divortul (prin acord sau nu) sa se desfasoare intr-o maniera eleganta, civilizata;
* Incercati sa ajungeti la un acord cu privire la urmatoarele aspecte: incredintarea copiilor minori (daca este cazul),
cuantumul pensiei de intretinere, stabilirea programului de vizitare a copilului, impartirea bunurilor comune,
pastrarea/schimbarea numelui sotului care si-a schimbat numele dupa casatorie (in cazuri justificate, se poate pastra
numele si dupa desfacerea casatoriei chiar fara acordul celuilalt sot).

Ne veti contacta la telefon 0722.767.957 in vederea stabilirii unei intalniri pentru inceperea procedurilor.

2. ACTELE NECESARE PENTRU DIVORT:
La aceasta discutie, veti avea la Dvs.:
a) certificatul de casatorie (in original)
b) certificatele de nastere ale copiilor minori (in copie xerox)
c) certificat medico-legal (in cazul violentelor unuia dintre soti)
d) actele de proprietate ale bunurilor comune (in copie xerox)
e) lista cu bunurile comune si modul de impartire a acestora (daca s-a ajuns la o intelegere cu sotul/sotia pe acest aspect)
f) lista neintelegerilor dintre soti (daca nu ajungeti la un acord pentru divort prin intelegere)

3. CAT COSTA DIVORTUL:
Costurile sunt formate din: taxa de timbru de 39 lei, timbru judiciar de 0,3 lei si onorariu avocat care variaza in functie de
complexitatea cauzei. Vei fi informati despre cuantumul onorariului in cursul discutiei, dupa cercetarea actelor. Suma va fi
rezonabila si adaptata corect la gradul de dificultate a cauzei.

4. CAT DUREAZA DIVORTUL:
Divortul fara partaj dureaza intre 1-2 luni daca sotii se inteleg asupra tuturor aspectelor si intre 2 – 6 luni de la data
depunerii cererii de divort la Judecatorie daca sotii nu se inteleg.
Divortul cu partaj dureaza intre 1 – 8 luni de la data depunerii cererii la Judecatorie.

5. UNDE SE JUDECA DIVORTUL:
La judecatoria in raza careia se afla ultimul domiciu comun al partilor daca cel putin unul dintre soti mai locuieste acolo.

6. TIPURI DE DIVORT:

I. Divort prin acord
Este varianta cea mai simpla, ieftina, eleganta si care dureaza cel mai putin.

Legea impune 3 conditii care trebuie intrunite cumulativ pentru ca aceasta cerere sa fie admisibila:
– ambii soti sa fie de acord cu divortul si sa semneze impreuna cererea de divort;
– a trecut mai mult de 1 an de casatorie (conform certificatului de casatorie)
– nu sunt copii minori rezultati din aceasta casatorie (fie sotii nu au copii, fie acestia sunt majori)
Caracteristici: se face o cerere comuna, nu se audiaza martori, nu se cerceteaza motivele divortului, casatoria se desface
fara a se priciza cui apartine culpa, deci hotararea de divort nu se motiveaza.

II. Divortul din motive temeinice
Daca nu intruniti vreuna dintre cele 3 conditii pentru a obtine divortul prin acord, atunci unul dintre soti (reclamant) se va
adresa cu cerere instantei competente in contradictoriu cu celalalt sot (parat). Acesta din urma poate face intampinare sau
chiar formula si el o cerere de divort.
Pentru pronuntarea divortului din motive temeinice, instanta trebuie sa constate indeplinirea a 3 conditii:
– existenta motivelor temeinice de divort;
– faptul ca motivele temeinice au afectat grav si iremediabil raporturilor dintre soti;
– imposibilitatea continuarii casatoriei din aceste motive, cel putin pentru reclamant.

Motivele temeinice pot fi:
– parasirea nejustificata a domiciliului comun de catre unul dintre soti;
– infidelitatea unuia dintre soti;
– acte de violenta morala sau fizica care duc la destramarea vietii de familie;
– existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic
– sotul pârât manifesta dezinteres pentru viata de familie
– consumul in exces de bauturi alcoolice
– daca au existat despartiri
– nepotriviri de caracter, etc.

II.a. Divortul din culpa comuna
In practica, este posibil ca desi nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru divortul prin acord, sotii sa fie de
acord asupra tuturor capetelor de cerere: divort, numele dupa divort, incredintare copii…
In aceasta situatie, de cele mai multe ori, sotii cer desfacerea casatoriei prin divort din culpa comuna, si vor solicita ca
probe inscrisuri si un martor comun.
In situatia in care partile nu se inteleg, dar din probele administrate rezulta culpa ambilor soti in desfacerea casatoriei prin
divort din culpa comuna a sotilor.

II.b. Divortul din culpa exclusiva a unuia dintre soti
In cazul in care nu se poate realiza divortul prin acord sau divortul din culpa comuna, reclamantul va trebui sa convinga
instanta cu probe nu doar de culpa paratului, ci si ca raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate iar
continuarea casatoriei nu mai este posibila. In acest sens se va apela la prezentarea inscrisurilor, la audierea martorilor,
si la alte mijloace de probare a prejudicierii iremediabile a relatiilor de casatorie si la culpa celeilalte parti. Este cazul unor
procese ce implica incarcatura emotionala traumatizanta pentru ambii soti si, eventual, pentru copiii din casatorie.

Desfacerea casatoriei poate fi ceruta din culpa unuia dintre soti sau din culpa comuna, iar daca ambele parti cer, instanta
nu va mai motiva hotararea de divort.

Probe: acte, martori (pot si rudele si afinii, mai putin descendentii directi: copii, nepoti de copii), ancheta sociala (in cazul in
care exista copii minori)

7. LA CE SOLUTIE VA PUTETI ASTEPTA:
Daca sunt indeplinite conditiile legale, instanta va admite actiunea si va dispune desfacerea casatoriei.
Daca nu sunt indeplinite conditiile legale sau constata culpa exclusiva a reclamantului, instanta va respinge cererea.
Cel nemultumit va putea face apel sau recurs in termen de 30 de zile de la data cand i-a fost comunicata hotararea de
divort.

8. INCREDINTAREA COPILULUI MINOR – CUSTODIA
Dupa ce instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe probleme, printre care si incredintarea copiilor.
Sunt foarte multe cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se pune
problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti. Merita precizat ca stabilirea culpei unuia dintre soti in
pronuntarea divortului nu prezinta importanta numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi
incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest sens, considerandu-se ca un
sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) poate fi un parinte bun.
Raportul de ancheta sociala retine date privind conditiile in care este crescut minorul, cine si cu ce contribuie la ingrijirea,
cresterea, educarea lui, de care dintre parinti este atasat mai mult.
Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul
acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala
pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, interesul si grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa
despartirea in fapt, legaturile de afectiune stabilite intre copil si fiecare dintre parinti, starea sanatatii parintilor, profilul
socio-moral al parintilor, conditiile pe care parintii le pot oferi, etc…
Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de interesele superioare ale fiecaruia.

Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa ii asculte pe parinti, sa
solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai
locuiau impreuna) si, daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintarii
copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unor
rude sau altor persoane.

In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu
copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea profesionala a fiului sau.

9. PENSIA DE INTRETINERE (PENSIA ALIMENTARA):
Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului
lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest
sens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din
retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art.
94 din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime
pentru doi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are nici un fel de venituri, procentele de
mai sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie.
In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca debitorul mai are in intretinere
alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil
din casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii).
Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se
justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor (prin tutore,
care poate fi unul dintre parinti), cat si de catre debitor, dupa caz.

Merita precizat ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere
sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece
art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale
judecatoreasca se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au
impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta
impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

10. LEGATURA CU COPILUL A SOTULUI CARUIA NU I-A FOST INCREDINTAT  COPILUL
Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui
caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la
scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti.
Se poate stabili un program de vizitare ce urmeaza a fi agreat si de catre instanta.

11. PASTRAREA NUMELUI DOBANDIT PRIN CASATORIE:
In timpul divortului, cei doi soti hotarasc daca acela dintre ei care si-a schimbat numele de familie, si-l va pastra si dupa
divort, sau va reveni la numele avut anterior.
In lipsa acordului celuilat sot, sotul care si-a schimbat numele va putea pastra numele dobandit prin casatorie, doar cu
acordul instantei daca exista motive intemeiate (sotul care si-a schimbat numele este deja cunoscut cu acest nume intr-
un domeniu – cantaret, avocat, notar, medic, actor, etc).

12. PARTAJUL – IMPARTIREA BUNURILOR COMUNE:
Art. 36 din Codul familiei arata ca, la desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti potrivit invoielii acestora.
Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca.
Codul familiei introduce prezumtia ca orice bun dobandit in timpul casatoriei de oricare dintre soti devine bun comun care
va fi partajat 50%-50%.  Nu se supun paratjului bunurile proprii ale unuia dintre soti.
Sotul care considera ca i se cuvine o cota mai mare de 50% va trebui sa probeze acest lucru.
Actiunea de partaj poate fi introdusa odata cu cererea de divort, dar si mai tarziu, deoarece este o actiune imprescriptibila,
prin urmare nu are importanta cat timp a trecut de la divort pana la introducerea cererii de partaj.
Cel mai aprig disputat aspect atunci cand se face un partaj al bunurilor comune, avand in vedere ca si relatiile dintre parti
sunt adesea tensionate, este criteriul dupa care se realizeaza. Literatura si practica judiciara s-au pronuntat in sensul
potrivit caruia cota-parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se stabileste in raport de contributia sa dobandirea si
conservarea bunurilor comune. Este vorba despre dobandirea tuturor bunurilor comune, deoarece acestea se afla in
proprietate devalmasa, adica nu se poate stabili o cota-parte asupra bunurilor si cu atat mai putin asupra unui anumit bun.
Contributia sotilor este o chestiune de fapt si se poate dovedi prin orice mijloc de proba. In stabilirea aportului fiecarui sot
se va lua in considerare si munca pe care femeia o depune in gospodarie si pentru cresterea copiilor. In stabilirea
contributiei la dobandirea bunurilor comune se va tine seama, daca este cazul, si de imprejurarea ca o anumita perioada
sotii au trait separati in fapt.

Costuri partaj:
– taxa de timbru de 19 lei daca sotii cad de acord asupra valorii bunurilor si asupra cotei de 50% instituita prin lege.
Daca unul dintre soti contesta valoarea bunurilor sau cere o cota mai mare de 50%, va plati o taxa de 19 lei +% din valoare
contestata/ceruta.
– timbru judiciar de 0,3 lei
– onorariu avocat

13. BUNURILE PROPRII:
Conform legii, sunt considerate bunuri proprii ale unuia dintre soti si care NU vor face obiectul partajului:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, in afara cazului in care dispunatorul a prevazut
ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia din soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele
artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.
De pilda, daca unul din viitorii soti este proprietarul locuintei in care sotii vor locui impreuna iar, pe parcursul casniciei,
sotul neproprietar face anumite investitii in cladirea respectiva (zugraveli, gresie, faianta, etc), sotul proprietar nu trebuie sa-
si inchipuie ca in urma partajului risca sa „piarda” propria locuinta in favoarea celuilat. Locuinta respectiva este bun
propriu, deoarece a fost dobandit inaintea casatoriei, sotul celalalt putand avea, cel mult, un drept de creanta asupra
cheltuielilor facute cu imbunatatirile.

14. ROLUL AVOCATULUI LA DIVORT / PARTAJ:
In procesul de divort, fiecare dintre soti poate fi asistat de catre avocat. Legea nu obliga ca sotul sa fie asistat, dar este
recomandabil mai ales in situatia in care persoana respectiva nu este familiara cu procedura civila.
Un avocat nu poate asista ambii soti in procesul de divort, atat in cazul in care ei sunt de acord sau in caz de neacord. In
schimb, la cererea lor le poate acorda consultanta juridica in privinta pasilor de urmat in proces.
Fiecare dintre soti, poate fi reprezentat in procesul de divort, daca se afla in una din urmatoarele situatii: executa o
pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate.
Avocatul:
– va asculta pe sotul care doreste sa divorteze;
– il va informa pe acesta cu privire la drepturile sale legale;
– il va informa pe client cu privire la sansele reale de a obtine ceea ce isi doreste;
– va strange documentele prezentate de client;
– va redacta cererea de divort;
– va asista partea in fata instantei de judecata, sustinand cu mijloace legale drepturile si interesele legitime ale clientului;
– va formula cereri in numele si in interesul clientului
– poate legaliza hotararea instantei (hotararea pe care o primiti acasa nu are valoare juridica, avand doar rol de informare).

15. SFATURI UTILE:
– aveti obligatia sa depuneti personal cererea de divort la judecatorie;
– aveti obligatia sa va prezentati personal in fata instantei de judecata care solutioneaza cererea de divort. Daca va aflati in
imposibilitatea de a va prezenta personal din motiv de boala sau va aflati in executarea unei pedepse privative de libertate,
sunteti pus sub interdictie sau aveti resedinta in strainatate, puteti fi reprezentat prin avocat. Lipsa reclamantului conduce
la respingerea cererii ca nesustinuta;
– aveti un comportament civilizat fata de sot/sotie, fata de avocati si fata de instanta de judecata;
– vorbiti doar cand instanta va da cuvantul si raspundeti la obiect;
– angajati-va avocat: atat cererile, cat si procedura va vor crea dificultati sau veti pierde unele drepturi prin nevalorificare. In
special incredintarea copiilor si partajul ridica probleme complexe, motiv pentru care alaturi de avocatul Dvs. cresc
sansele de reusita.

CAPITOLUL II Formalitati specifice pentru constituirea societatii pe actiuni prin subscriptie publica

de

Art. 18. – (1) Când societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune, care va cuprinde datele prevazute la art. 8, cu exceptia celor privind pe administratori si cenzori, si în care se va stabili data închiderii subscriptiei.

(2) Prospectul de emisiune semnat de fondatori în forma autentica va trebui depus, înainte de publicare, la oficiul registrului comertului din judetul în care se va stabili sediul societatii.
(3) Judecatorul delegat la oficiul registrului comertului, constatând îndeplinirea conditiilor de la alin. (1) si (2), va autoriza publicarea prospectului de emisiune.
(4) Prospectele de emisiune care nu cuprind toate mentiunile sunt nule. Subscriitorul nu va putea invoca aceasta nulitate, daca a luat parte la adunarea constitutiva sau daca a exercitat drepturile si îndatoririle de actionar. Art. 19. – (1) Subscrierile de actiuni se vor face pe unul sau pe mai multe exemplare ale prospectului de emisiune al fondatorilor, vizate de judecatorul delegat.
(2) Subscrierea va cuprinde: numele si prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului; numarul, în litere, al actiunilor subscrise; data subscrierii si declaratia expresa ca subscriitorul cunoaste si accepta prospectul de emisiune.
(3) Participarile la beneficiile societatii, rezervate de fondatori în folosul lor, desi acceptate de subscriitori, nu au efect decât daca vor fi aprobate de adunarea constitutiva.
Art. 20. – Cel mai târziu în termen de 15 zile de la data închiderii subscrierii, fondatorii vor convoca adunarea constitutiva, printr-o înstiintare publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, si în doua ziare cu larga raspândire, cu 15 zile înainte de data fixata pentru adunare. Înstiintarea va cuprinde locul si data adunarii, care nu poate depasi doua luni de la data închiderii subscrierii, si precizarea problemelor care vor face obiectul discutiilor.
Art. 21. – (1) Societatea se poate constitui numai daca întregul capital social a fost subscris si fiecare acceptant a varsat în numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise la Casa de Economii si Consemnatiuni – C.E.C. – S.A. ori la o banca sau la una dintre unitatile acestora. Restul din capitalul social subscris va trebui varsat în termen de 12 luni de la înmatriculare.
(2) Actiunile ce reprezinta aporturi în natura vor trebui acoperite integral.
Art. 22. – Daca subscrierile publice depasesc capitalul social prevazut în prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligati sa supuna aprobarii adunarii constitutive majorarea sau, dupa caz, reducerea capitalului social la nivelul subscriptiei.
Art. 23. – (1) Fondatorii sunt obligati sa întocmeasca o lista a celor care, acceptând subscriptia, au dreptul sa participe la adunarea constitutiva, cu mentionarea numarului actiunilor fiecaruia.
(2) Aceasta lista va fi afisata la locul unde se va tine adunarea, cu cel putin 5 zile înainte de adunare.
Art. 24. – (1) Adunarea alege un presedinte si doi sau mai multi secretari. Participarea acceptantilor se va constata prin liste de prezenta, semnate de fiecare dintre ei si vizate de presedinte si de unul dintre secretari.
(2) Oricare acceptant are dreptul sa faca observatii asupra listei afisate de fondatori, înainte de a se intra în ordinea de zi a adunarii, care va decide asupra observatiilor.
Art. 25. – (1) În adunarea constitutiva, fiecare acceptant are dreptul la un vot, indiferent de actiunile subscrise. El poate fi reprezentat si prin procura speciala.
(2) Nimeni nu poate reprezenta mai mult de 5 acceptanti.
(3) Acceptantii care au constituit aporturi în natura nu au drept de vot în deliberarile referitoare la aporturile lor, chiar daca ei sunt si subscriitori de actiuni în numerar ori se prezinta ca mandatari ai altor acceptanti.
(4) Adunarea constitutiva este legala daca sunt prezenti jumatate plus unu din numarul acceptantilor si ia hotarâri cu votul majoritatii simple a celor prezenti.
Art. 26. – (1) Daca exista aporturi în natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni încheiate de fondatori în contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa, adunarea constitutiva numeste, în conditiile art. 39, unul sau mai multi experti, care îsi vor da avizul asupra evaluarilor.
(2) Daca majoritatea ceruta nu poate fi întrunita, desemnarea expertilor se va face de judecatorul delegat, la cererea oricarui acceptant.
Art. 27. – (1) Dupa ce expertii au depus raportul de evaluare prevazut la art. 38, fondatorii convoaca din nou adunarea constitutiva, conform dispozitiilor art. 20.
(2) Daca valoarea aporturilor în natura, stabilita de experti, este inferioara cu o cincime aceleia prevazute de fondatori în prospectul de emisiune, oricare acceptant se poate retrage, anuntându-i pe fondatori, pâna la data fixata pentru adunarea constitutiva.
(3) Actiunile revenind acceptantilor care s-au retras pot fi preluate de fondatori în termen de 30 de zile sau, ulterior, de alte persoane, pe cale de subscriptie publica.
Art. 28. – Adunarea constitutiva are urmatoarele obligatii: – verifica existenta varsamintelor; – examineaza si valideaza raportul expertilor de evaluare a aporturilor în natura; aproba participarile la beneficii ale fondatorilor si operatiunile încheiate în contul societatii; – discuta si aproba actul constitutiv al societatii, membrii prezenti reprezentând, în acest scop, si pe cei absenti, si desemneaza pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actului si îndeplinirea formalitatilor cerute pentru constituirea societatii; – numeste pe administratori si cenzori. Art. 29. – (1) Varsamintele efectuate, potrivit art. 21, pentru constituirea societatii prin subscriptie publica vor fi predate persoanelor însarcinate cu încasarea lor, prin actul constitutiv, iar în lipsa unei dispozitii, persoanelor desemnate prin decizia consiliului de administratie, dupa prezentarea certificatului la oficiul registrului comertului, din care rezulta înmatricularea societatii.
(2) Daca constituirea societatii nu a avut loc, restituirea varsamintelor se va face direct acceptantilor.
Art. 30. – (1) Fondatorii iau asupra lor consecintele actelor si ale cheltuielilor necesare constituirii societatii, iar daca, din orice cauza, aceasta nu se va constitui, ei nu se pot îndrepta împotriva acceptantilor.
(2) Fondatorii sunt obligati sa predea administratorilor documentele si corespondenta referitoare la constituirea societatii.

Art. 31. – (1) Fondatorii si primii administratori sunt solidar raspunzatori, din momentul constituirii societatii, fata de societate si de terti pentru: – subscrierea integrala a capitalului social si efectuarea varsamintelor stabilite de lege sau de actul constitutiv; – existenta aporturilor în natura; – veridicitatea publicatiilor facute în vederea constituirii societatii.
(2) Fondatorii sunt raspunzatori, de asemenea, de valabilitatea operatiunilor încheiate în contul societatii înainte de constituire si luate de aceasta asupra sa.
(3) Adunarea generala nu va putea da descarcare fondatorilor si primilor administratori, pentru raspunderea ce le revine în temeiul acestui articol si al art. 49 si 53, timp de 5 ani.
Art. 32. – (1) Adunarea constitutiva va hotarî asupra cotei din profitul net ce revine fondatorilor unei societati constituite prin subscriptie publica.
(2) Cota prevazuta la alin. (1) nu poate depasi 6% din profitul net si nu poate fi acordata pentru o perioada mai mare de 5 ani de la data constituirii societatii.
(3) În cazul majorarii capitalului social, drepturile fondatorilor vor putea fi exercitate numai asupra profitului corespunzator capitalului social initial. (4) De dispozitiile acestui articol pot beneficia numai persoanele fizice carora li s-a recunoscut calitatea de fondator prin actul constitutiv.
Art. 33. – În caz de dizolvare anticipata a societatii, fondatorii au dreptul sa ceara daune de la societate, daca dizolvarea s-a facut în frauda drepturilor lor.
Art. 34. – Dreptul la actiunea în daune se prescrie prin trecerea a 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotarârii adunarii generale a actionarilor care a decis dizolvarea anticipata.
Art. 35. – Societatile comerciale pe actiuni constituite prin subscriptie publica sunt considerate societati detinute public în sensul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate*), care se completeaza cu dispozitiile prezentei legi în ceea ce priveste înmatricularea în registrul comertului.