Ultimele dosare depuse pe clauze abuzive banci

1-10 din 6.888 rezultate
http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=actiune%20in%20constatare%20clauze%20abuzive&v1=-mjmpdosardata
Pictogramă element
Judecătoria BRĂILA – dosarul nr. 3883/196/2016
… 023i3k0004080g100023g0c4sfj 3883/196/2016 3883/196/2016 Secţia civilăacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 3883/196/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria BRĂILA – dosarul nr. 3895/196/2016
… 023i3k0004080g100023g0c4sfj 3895/196/2016 3895/196/2016 Secţia civilăacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 3895/196/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15362/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0eq4nj 15362/299/2016 15362/299/2016 . acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 15362/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria BRĂILA – dosarul nr. 3894/196/2016
… 023i3k0004080g100023g0e4sfj 3894/196/2016 3894/196/2016 Secţia civilăacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 3894/196/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Tribunalul IAŞI – dosarul nr. 4800/866/2014
… 2014 Secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal acţiune în constatare,constatare clauze abuzive 4800/866/2014 Apel vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15369/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0cq4nj 15369/299/2016 15369/299/2016 . acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 15369/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15433/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0cq4nj 15433/299/2016 15433/299/2016 . acţiune înconstatare clauze abuzive 15433/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Tribunalul BRĂILA – dosarul nr. 17887/196/2014
… 2014 Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 17887/196/2014 Apel vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria BISTRIŢA – dosarul nr. 2436/190/2016
… 023i3k0004080g100023g0e9k7j 2436/190/2016 2436/190/2016 SECŢIA CIVILĂacţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 2436/190/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 15206/299/2016
… 023i3k0004080g100023g08q4nj 15206/299/2016 15206/299/2016 . acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 15206/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal/sites …

Un minigrup impotriva BCR.Clauze abuzive

Nr. unic (nr. format vechi) : 51762/301/2014
Data inregistrarii 10.07.2014
Data ultimei modificari: 17.11.2015
Sectie: Judecatoria sect 3
Materie: Civil
Obiect: constatare nulitate act juridic
Stadiu procesual: Fond

 

Părţi

Nume Calitate parte
GABOR GABRIEL VALENTIN CU DOMICILIUL ALES Reclamant
FILIP VALENTIN CU DOMICILIUL ALES Reclamant
ERDEI ALEXANDRU CU DOMICILIUL ALES Reclamant
BANCA COMERCIALA ROMANA SA Pârât
BANCA COMERCIALA ROMANA SA CU SEDIUL ALES Pârât

 

Şedinţe

01.07.2015
Ora estimata: 08:30
Complet: C 20 Civil
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite in parte cererea principală astfel cum a fost precizată şi în consecinţă: Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Constată nule absolut clauzele prevăzute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Dispune eliminarea clauzelor prevăzute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Obligă pârâtă să restituie reclamantilor sumele achitate de fiecare dintre acestia pana la data pronuntarii in temeiul clauzelor constate ca abuzive prevazute în Contractul de credit nr. 2008910372/20.11.2008 la art. 9 lit. A si E reprezentand comision de acordare si comision de urmarire riscuri, Contractul de credit nr. 764/29.03.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare, precum si in Contractul de credit nr. 1484/23.05.2007 la art. 9 lit. B, C si F reprezentand comision de acordare, comision de urmarire riscuri si comision de administrare. Respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată. Respinge cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică, azi 01.07.2015.
Document: Hotarâre  9564/2015  01.07.2015

Peste 241 de dosare pe clauze abuzive banci inregistrate in ianuarie 2016

CLAUZE-ABUZIVE-BANCI-2016

Nr. unic (nr. format vechi) : 4623/300/2016
Data inregistrarii 08.02.2016
Data ultimei modificari: 08.02.2016
Sectie: Sectie comuna
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare clauze abuzive, pretenţii, oblig. de a face
Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
GRIGORIU ALINA MARGARETA Reclamant
BANCA ROMÂNEASCĂ S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI NAŢIONAL BANK OF GREECE Pârât

TOATE CELELALTE 241 DE DOSARE LE PUTETI VEDEA AICI

Ai clauze abuzive in contractul de credit? Ce trebui sa faci pentru a le elimina

Clauzele abuzive utilizate frecvent de banci

Clauzele abuzive utilizate frecvent de banci sunt cele care dau dreptul acestora de a interveni in mod unilateral si discretionar in modificarea clauzelor contractuale, in special in modificarea costurilor unui credit acordat, independent de un element obiectiv cum ar fi variatia unui indice de referinta verificabil, ne-a declarat Daniela Gavrila.

Desi prevederile legale care interzic aceasta clauza ca fiind abuziva nu sunt de data recenta, bancile au continuat sa practice astfel de clauze contractuale, a continuat sursa citata.

In acelasi timp, aceste clauze au un impact semnificativ si prin natura contractului de credit bancar care este un contract de adeziune, clientul neavand posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, a subliniat sursa citata.

Potrivit Legii nr. 193/2000, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzisa in mod expres stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Actul normativ prevede ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Mai mult, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

PRIMA ACTIUNE ADMISA PE DENOMINARE DIN 2016

Ora estimata: 12:00
Complet: C23-Fond
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de parata pentru capetele 1, 3, 4, 7 si 8 din actiune, apreciind ca vizeaza aspecte de fond. Admite in parte actiunea. Constata caracterul abuziv al următoarelor clauze: -art 3 alin d, art 5 alin a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr. 9135102/28.11.2007 -art 3.1.2 lit a, lit b, lit c, art 3.5, art 8.1 lit a liniuta a-2-a si a-3-a, art 8.1 lit c, art 8.1 lit d, art 10.1, art 10.2 din Conditiile generale ale Conventiei de credit -art 1 din actul aditional nr. 2/2010 care modifica pct 3 lit a, pct (i i) din Conventia de credit -art 2 din actul aditional nr. 2/2010 care modifica art 5.1 lit b din Conventia de credit. -art 1 din actul adotional nr. 3/2011 care modifica pct 3 lit a, alin (i) si (ii) la conventia de credit si dispune anularea acestor clauze Obliga parata sa recalculeze dobanda incepand cu data încheierii contractului de credit si pana la pronuntarea sentintei, raportat la valoarea prev de art 3 lit a din contract, dobanda ce va fi perceputa si pentru viitor in acelasi cuantum. Obliga parata să restituie reclamantei toate sumele incasate fara temei legal cu titlu de comision de risc/administrare, dobanda excedentara, la care se vor adăuga dobanzile legale aferente, calculate de la data incasarii si pana la data restituirii integrale. Constata caracterul abuziv al clauzei de risc valutar din contract si dispune eliminarea acestora din contract. Dispune stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnarii contractului si care va fi valabil pe toata durata perioadei derularii contractului. Dispune denominarea in moneda nationala a platilor Respinge ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratei la intregirea art 3 alin a al Conventiei de credit-Conditiile speciale Capatul 1 de cerere. Cu apel în 30 zile de la comunicare. Apelul se va depune la registratura Sectiei a VI a Civilă a Tribunalului Bucuresti. Pronuntata in sedinta publica
Document: Hotarâre  6006/2015  29.10.2015

Felicitari ! Proiect de lege care stabilește că un contract de credit încheiat de o IFN nu mai reprezintă titlu executoriu

Senatul a aprobat, luni, un proiect de lege care stabilește că un contract de credit încheiat de o Instituție Financiară Nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului nu mai constituie titluri executorii, ceea ce va face mai dificilă executarea silită a datornicilor.

justitieNoul proiect de lege a fost aprobat după ce, în septembrie, tot Senatul a abrogat, printr-un alt proiect de lege, reglementările actuale potrivit cărora contractele de credite încheiate cu o bancă reprezintă titluri executorii.

Inițiatoarea ambelor proiecte de legi este senatoarea Cristiana Anghel, care a declarat pentru Profit.ro că a inițiat și acest nou proiect de lege deoarece i s-a reproșat că, în primul proiect privind contractele de credit, nu a avut în vedere și instituțiile financiare nebancare.

Actul adoptat de senatori în luna septembrie abroga articolul 120 din OUG 99/ 2006, potrivit căruia: “Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii”. Proiectul a primit raport negativ de la Comisia de buget, finanțe și bănci de la Camera Deputaților, care, în aceeași ședință, a avizat pozitiv un alt proiect cu impact asupra sistemului bancar, cel privind darea în plată a imobilelor ipotecate.

Anularea actelor de executare silita pentru existenta clauzelor abuzive.

Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge contestatia pentru anularea actelor de executare constand in somatie imobiliara, incheierea de stabilire cheltuieli de executare si publicatia de vanzare din 20.01.2015, ca fiind tardiv formulata. Admite in parte actiunea. Constata caracterul abuziv si nulitatea clauzei prevazute de art 5 lit a Conditii Speciale privind comisionul de risc, cuprinsa in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007. Constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute în convenţiile de credit mentionate la art. 3 litera d Condiţii speciale (referitoare la dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară). Obliga intimata VOLKSBANK ROMANIA SA sa restituie contestatorilor sumele platite in baza clauzelor contractuale care prevad perceperea unui comision de risc (art.5 lit a Conditii Speciale cuprinse in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007 ) precum si a clauzei prevazute în convenţiile de credit mentionate, la art. 3 litera d Condiţii speciale (referitoare la dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară). Anuleaza, in parte, actele de executare emise ulterior publicatiei de vanzare din 20.01.2015 in dosarul de executare nr.102/2014 al BEJ Ulman Bogdan Vasile, in limita sumelor reprezentand comision de risc perceput in baza art.5 lit a Conditii Speciale cuprinse in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007 precum si a sumelor percepute in baza clauzei cuprinse în convenţiile de credit mentionate, la art. 3 litera d Condiţii speciale. Respinge, in rest, cererea ca neintemeiata . Respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect. Ia act ca debitorii-contestatori nu solicita cheltuieli de judecata Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Sector 3. Pronuntata in sedinta publica azi, 28.09.2015

Epopeea contra legii darii in plata a imobilului ipotecat, cu efect liberatoriu, continua.

Epopeea contra legii darii in plata a imobilului ipotecat, cu efect liberatoriu, continua.

Sursa informatiilor cdep.ro si respectiv email primit de la un consumator pe adresa avocat@coltuc.ro

Opinie realizata de un consumator N.V. care are proces impotriva unei banci din Romania pe denominare.

Toate tunurile au fost puse pe aceasta lege si o campanie mediatica de neimaginat, in care diferite persoane, bancheri, reprezentanti ai acestora, oficiali ai Bancii Nationale a Romaniei (BNR) sau jurnalisti, mai mult sau mai putin cunoscatori in domeniu, isi dau cu parerea asupra acestei legi si proclama apocaliptic ca, inevitabil, biata noastra tarisoara va avea si mai mult de suferit, economia va cadea (acum cica e sus!), tinerele generatii vor fi sacrificate, lumea va intra in colaps, in general, prin „pierderile” pe care le va suferi sistemul bancar.

Cei care urmaresc aceasta campanie disting cu claritate cateva aspecte care se desprind din atitudinea bancilor si a BNR: mesajele se concentreaza pe asa-zisele pierderi pe care le-ar suferi sistemul bancar, sintagma „risc sistemic” fiind folosita de foarte multe ori in aceste zile, cu eludarea aproape in totalitate a situatiei debitorilor. Sa fie clar: clientul bancar a suportat singur toate costurile si riscurile, a trecut prin criza, a saracit, a fost executat silit sau este in prag de executare silita, in timp ce bancile au facut calcule cum sa obtina profit.

Ne adresam celor care, poate, sunt confuzi din cauza avalansei mediatice a bancilor.

In Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, vocile asurzitoare ale celor care contesta legea au amutit in fata argumentelor celor care au discutat, cu profesionalism, aspectele acestei legi.

Vom prezenta cateva dintre acestea in cele ce urmeaza.

Capitolul 2: cateva argumente care desfiinteaza argumentele bancilor

2.1 Argumentul cu legea este una sociala si-atunci de ce sa beneficieze toti?

Zic bancile: sunt si cazuri sociale, dar noi ne-am ocupat (!?). Legea ar putea fi luata in discutie pentru cazurile sociale (alea putine de care nu s-au ocupat bancile!) Temerea lor: vor profita de lege persoane care au venituri suficiente ca sa-si plateasca ratele, dezvoltatori imobiliari, posesori de Ferarri si vile de vacanta.

Legea este una de protectie a consumatorului! Orice alta abordare ar crea discriminari.

Stim cu totii ca, pentru debitorul asfixiat de rate bancare, aceasta este o lege salvatoare. Stim ca extrem de multi dintre debitori au ajuns fara voia lor cazuri sociale sau pe-aproape. Si aici vorbim de majoritatea debitorilor. Avem sute de mii de romani aflati in faliment nedeclarat din cauza bancilor!

Dl. Zamfir (min 17.57): „cand unul din trei romani, azi, nu-si poate plati creditul la banca, nu este nici un caz de indisciplina financiara, nici de hazard moral, ci e o problema de politica bancara, care trebuie schimbata de urgenta!

Nu cumva bancile au acordat credite acestor persoane cu Ferrari, care au cartiere de case? Nu cumva evaluarile dosarelor s-au facut la un nivel ierarhic superior in banci? Intrebam. De ce bancile acorda credite unor persoane fizice care au construit cartiere si apoi nu-si mai asuma garantiile ipotecare aferente acestor credite? Cate persoane fizice au primit credite mai mari de un milion euro?

Dl. Zamfir (min 11.25) : „Parlamentul European a adoptat recent o rezolutie in care recomanda statelor membre aplicarea darii in plata in aceasta speta si critica Spania pentru implementarea acestei masuri ca fiind una exceptionala. Parlamentul European critica faptul ca in legea spaniola in domeniu s-au pus restrictii.”

Dl. Preda (min 1.12.05): „Cred ca ar trebui retinute si celelalte cazuri posibil extreme si anume evitarea situatiei in care cineva, si aici va voi ruga sa-mi permiteti sa fiu plastic, opreste Ferrari-ul la usa bancii si da cheile vilei sale de la mare sau de la munte”.

Dl. Cinteza (min.1.21.50): „Am analizat primii 50 de debitori in ordinea descrescatoare a credituelor cu garantii ipotecare”. Face referire la dezvoltatori imobiliari, la persoane care si-au cumparat a 2-a, a 3-a casa sau case de vacanta, la terenuri. Si concluzioneaza (min 1.22.36): „Am impresia ca se cauta un fraier caruia sa i se puna in brate imobilele”.

Dl Ciuca: „Nu trebuia sa dati creditul”.

Dl. Cinteza (min 1.22.47): „Creditul este o afacere pe care banca si-o asuma si si-o asuma si un partener”.

Dl. Presedinte al Comisiei (1.22.57): „Si-o asuma mai mult partenerul, se pare”.

Dl. Cinteza (min 1.24.05): „Nici noi, Banca Nationala, nu acceptam comportamente de genul celor prezentate in imagini”,

Dl. Cupsa (min 1.29.30): „Domnul Cinteza s-a dovedit doar cinic, nu riguros.”

Dl. Cupsa (min 1.31.04): „Cum si-a indeplinit (BNR, n.r.) obiectivul fundamental in curgerea vremurilor? Cum si-a indeplinit atributia esentiala, cea de supraveghere? (…) Exista o criza profunda a creditelor ipotecare si este nevoie de normare.

Dl. Cinteza (min 1.39.58): „Noi (BNR, n.r.) nu stam sa analizam creditele dosar cu dosar, daca banca si-a respectat propria norma sau daca banca respecta nivelul venitului lui x sau y.”

Dl. Cupsa (min. 1.41.25): „Ati evitat cu buna stiinta sa-mi raspundeti la intrebarea pe care am pus-o cu privire la obiectivul fundamental al BNR. (…) Obiectivul fundamental al BNR este, citez: asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Acesta este obiectivul fundamental, pe care ati uitat sa-l pomeniti, cu buna stiinta. Se pune acum intrebarea, in legatura cu acest dezechilibru, cum a intervenit BNR in realizarea obiectivului sau fundamental, in masura in care dezechilibrul intre preturile acestor imobile despre care discutam azi, in speta, este evident?”

Da, si noi ne intrebam pana la urma care este rolul BNR, in afara de cel de avocat al bancilor? Fiindca vedem ca in rest nu poate interveni (decat in favoarea bancilor), nu poate analiza, nu poate da cifre exacte.

Repetam intrebarea: de ce ati acordat credite pe persoana fizica pentru dezvoltatori imobiliari? Cate credite de peste un milion euro ati acordat pe persoana fizica si in ce circumstante?

2.2. Despre presupusele pierderi pe care le-ar avea bancile – de la 2 la 4 miliare lei

Nu stim ce pierderi ar avea bancile cauzate de aceasta lege, in conditiile in care, in prezent, vand si cu 5% -10% din valoare proprietatile ipotecate. De fapt credem ca n-ar avea. Dupa ce clientul a platit, dupa caz, tot felul de comisioane, avans, dobanzi, principal, timp de cativa ani, ajungand astfel sa-si achite in mare proportie creditul, pe langa aceste sume, acum isi da si casa si tot banca iese in pierdere? Din cate stim pierderile inregistrate de banci sunt pe partea de persoane juridice. Bancile vor sa continue sa-si acopere pierderile pe sectorul corporate/persoane juridice din contractele cu persoane fizice?

Dl. Zamfir (min.3.30): „Vreau sa spun, de la bun inceput, ca legea nu e impotriva bancilor. A, ca-i o lege care le poate responsabiliza, da! Si ca ajuta bancile, da! De ce ajuta? Pentru ca banca va putea marca cu celeritate pierderea, eventuala pierdere, fara costuri suplimentare, nu va mai trebui sa constituie provizioane si va introduce rapid in circuitul civil imobilul, nu ca acum (..)”.

Dl. Zamfir (min.13.40): „Haideti sa va spun ce zicea presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, in mai 2013. Acesta a spus urmatorul lucru: bancile ar trebui sa evite executarea silita, pentru ca, in general, e mai costisitoare si, tot in general, genereaza mai putine venituri decat vanzarea voluntara a locuintei”.

2.3 Exista riscul ca cel putin o banca sa intre in faliment

O multime de debitori sunt in faliment nedeclarat din cauza bancilor. Pe de alta parte, exista conceptul de risc in afaceri. Ce ne intereseaza este care ar fi acele banci? Se poate sa ne spuna Dl. Cinteza, de la BNR? Sa stim si noi? Si-asa consideram ca sunt prea multe banci pe cap de locuitor in Romania.

2.4 Intotdeauna bancile evita subiectul clauze abuzive din contractele de credit

Este de inteles, avand 15000 de procese pe rol in instante. Fiindca daca bancile ar fi avut din start contracte corecte, daca ar fi venit sa negocieze real cu clientii, nu s-ar fi temut atata de aceasta lege. Acum a venit factura platii iresponsabilitatii pentru banci si asta-i de neimaginat pentru acestea. De ce? Fiindca se cred intangibile. Fiindca sunt obisnuite sa faca regulile jocului fara sa le deranjeze nimeni.

Ce (nu) face BNR in legatura cu acest aspect:

Dl. Cinteza (min 1.38.12): „Functia de supraveghere a BNR nu cuprinde si functia de protectie a consumatorului. Eu nu pot sa intervin si nimeni din BNR nu poate sa intervina sa modifice un contract pe care partile l-au agreat, chiar daca el contine clauze abuzive.”

Contractele agreate sunt de fapt contracte preformulate, domnule Cinteza, dupa cum bine stiti. Iar prin declaratia dumneavoastra recunoasteti existenta clauzelor abuzive.

Iar acum cativa ani nu stiati de existenta clauzelor abuzive, acum vedem ca s-au facut progrese, BNR admite ca ar exista, dar nu poate sa faca nimic. Repetam intrebarea: cu se ocupa BNR?

2.5 Argumentul ca reprezentantii bancilor nu au fost consultati sau nu s-a tinut cont de parerea lor

Realitatea este ca BNR si alti reprezentanti ai bancilor nu au vrut aceasta lege. Acum se plang ca nu s-a tinut cont de ei. Dezbaterile au inceput in aprilie, domnilor. In loc sa faceti lobby sa nu treaca legea, poate ar fi fost mai bine sa veniti cu amendamente viabile, nu?

Dl. Tigaeru L. (min 59.43): „In toata aceasta perioada de cand au inceput demersurile (…)am asteptat sa vad o pozitie medie a bancilor. Sunt om al dialogului. (…..) Din pacate, cel putin ce-am vazut eu si ce-am primit eu, adica NIMIC, si eram trecut pe o lista! As fi asteptat sa primesc un punct de vedere, as fi asteptat sa primesc niste argumente pe care dvs sunteti atat de inversunati sa spuneti NU. Pentru ca raspunsul dvs, a fost NU. Nu a fost nici o cale de mijloc”.

Dl. Nica (min 1.33.10): intrebare pentru dl Cinteza: „Aveti mandatul pentru a se respinge acest proiect de lege sau pentrua fi imbunatatit, si el sa iasa? (…) Pentru ca data trecuta v-am rugat sa veniti si sa imbunatatim proiectul de lege daca tot il criticati!”

2.6 Argumentul ca proiectul incalca legislatia nationala si europeana

Reprezentantii bancilor au tot invocat Directiva 17 a UE. Discutiile pe care acestia le-au avut au fost cu ANPC in vederea proiectului de lege privind implementarea Directivei 17. Domnilor si doamnelor, aceste discutii sunt una (nu avem confirmare ca s-ar fi agreat ceva, oricum) iar Legea darii in plata este cu totul alta. Cu toate astea, s-a dat raspunsul si la asta raspunsul:

Dl. Iacob (AURSF) (min 1.11.17): „S-a spus ca Directiva 17 creeaza un potential de infrigement la adresa Romaniei prin intermediul acelei precizari din cadrul Directivei. Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau deloc asa. Daca citim cu atentie subpunctul, alineatul articolului care se refera la darea in plata, vedem acolo o exprimare extrem de precisa a Parlamentului si Consiliului Europei si anume ca statele membre nu se opun acordului dintre debitor si creditor cu privire la stingerea datoriei prin dare in plata. Nici un cuvant despre interdictia statelor membre de a veni cu o astfel de solutie la nivelul acestora, ceea ce insemna o libertate acordata statelor membre sa vina cu asemenea solutie.”

2.7 Argumentul cu proiectul prima casa, care ar fi afectat

In primul rand apreciem ca riscul ca debitorii cu credite luate prin programul prima casa sa se prezinte cu cheile la banca este redus.

Daca ne referim la exonerarea statului de garantia acordata pentru program, care deranjeaza bancile, in acest caz nu vedem de ce acesti bani, care revin la stat, n-ar putea sa fie folositi in alte scopuri.

Daca tot se pune aceasta problema, fara programe guvernamentale si sustinerea statului, bancile nu sunt in stare sa implementeze programe de creditare mai accesibile populatiei? Oare clientii care si-au cumparat casa inainte de acest program, dintre care sunt majoritatea celor ce vor apela la aceasta lege, nu cumva ar trebui sa se simta discriminati? Nu cumva platesc pentru programul prima casa?

2.8 Argumentul cu faptul ca deponentii ar avea de suferit

Nu se poate ca bancile sa nu stie ca debitorii sunt si deponenti, nu-i asa?

Foarte interesant ce spune dl. Danescu de la ARB, printre altele, referindu-se la deponentii bancilor:

Dl. Danescu (ARB) (min2.19.43): „Ne bucuram ca nu sunt cazuri sociale si in pasivul bancilor.”(…) „Deponentii sunt mai multi decat debitorii”.

Ce ne intereseaza pe noi de debitori, nu-i asa? Cinism sau inconstienta? Sau si una si alta!

Capitolul 3: Anomalii

Dl. Bogza, membru in consiliul de administratie Bancpost, se prezinta simplu ca fiind membru in Consiliul de Administratie al Consiliului Investitorilor Straini si din aceasta pozitie isi exprima indignarea fata de lege. A lasat acasa celalalta identitate a dumnealui, cea de bancher. Domnul Bogza vorbeste printre altele de lipsa unui studiu de impact al acestei legi.

Il intrebam pe aceasta cale daca are cunostinta de existenta vreunui studiu de impact facut in trecut, de catre banci sau BNR, in momente cand s-au luat implementat politici de creditare cu elemente masive de risc pentru debitori. De exemplu cand au inceput sa se acorde credite in valute exotice.

Dl. Cinteza face afirmatii interesante in legatura cu banii pe care bancile, neavand ce face cu ei in Romania, ii trimite in strainatate.

Dl. Cinteza (min 1.56.20): „Cand vorbim de capital, vorbim de capital social. Capitalul bancilor din Romania nu a fost diminuat. Ceea ce publica presa si se comenteaza a plecat din sumele atrase de banci sub forma de imprumuturi. (…) Sursele astea sunt rambursabile. Ele au fost aduse in Romania ca bancile sa dea credite. Pe masura ce creditele se ramburseaza, nemaifiind interes local de creditare, bancile n-au ce face cu banii. Daca ar fi sa tina banii in Romania, bancile pentru ce sa-i tina? Nu fac decat sa plateasca dobanzi!”

Oare ce ramane in tara?

Oana Petrescu (CPBR): La sfarsitul dezbaterilor a prezentat un text menit sa modifice legea, punand restrictii, despre care sustine ca a fost discutat cu ANPC. Posibil. Stimata doamna, repetam. Va rugam sa nu va mai cramponati de discutiile avute cu ANPC in vederea implementarii Directivei 17. Aici este vorba de legea darii in plata.

Capitolul 4: Concluzii

Legea este una de protectie a consumatorului

Legea nu permite discriminari

Legea stabileste un echilibru intre client si banca

Legea este intocmita in spiritul conceptului de impartire a riscului

Bancile s-au opus cu inversunare

Din momentul lansarii dezbaterilor, in aprilie, nu au venit cu nici un fel de propunere, lasand argumentele, care spun toate nu sau pun restrictii, pentru dezbaterea din Comisia Juridica

Conferinta de presa „Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015”

Miercuri,09.12.2015,ora 11.oo in incinta Electromagnetica Business Park ,C.A.COLTUC organizeaza conferinta de presa „Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015”

Temele discutate:

1.Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015

2.De la clauze abuzive ale bancilor la darea in plata si insolventa persoanei fizice

Dvs., bancă, nu aveti niciun risc?

Discuţiile create de legea  dării în plată, care a trecut de Parlament şi a ajuns la preşedintele Iohannis, au polarizat atenţia în aceste zile

Argumentele bancilor:

1.Legea nu retroactiveaza

2.Legea ar scumpi creditele

Florin Georgescu, de la BNR: „În România, costul crizei a fost transferat asupra salariaților; legislația muncii a fost contrară intereselor salariaților”.

Intrebare primita de la Ionel Chirea,Ialomita

Aaa, se întâmplă ca un apartament să scadă de la 100 de mii la 40 de mii?… Ok, asta înseamnă că piața s-a prăbușit, că e criză economică. Adică tu, bancă, vrei să te asiguri la mine împotriva crizelor economice?… Adică în acest contract, în care eu îți dau de 3 ori cât costă apartamentul, tu nu ai nici un risc, nu?…

Legea darii in plata trebuie sa intre in vigoare

Clauzele Abuzive De Modificare Unilaterala A Dobanzii Si Comisionul De Administrare Intr-un Dosar Colectiv Raiffeisen Bank Admis

Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea. Constată că art. 3.2 teza a II a si art. 3.5 – in ceea ce priveste aplicarea procentului la valoarea initiala a creditului- din Contractul de credit nr. RF 77145758700/07.08.2008 încheiat între reclamant şi pârâtă constituie clauza abuzive. Respinge în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Ia act ca partile au solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 25.11.2015.

sursa portal just

SC VOLKSBANK ROMANIA SA obligata sa plateasca 24.000 de CHF.Definitiv

Nr. unic (nr. format vechi) : 9224/3/2015 (2292/2015 )
Data inregistrarii 18.08.2015
Data ultimei modificari: 19.11.2015
Sectie: Secţia a V-a civilă
Materie: Litigii cu profesioniştii
Obiect: acţiune în constatare DISJUNS DIN 44694/3/2014 TB6
Stadiu procesual: Apel

Părţi
Nume Calitate parte
SC VOLKSBANK ROMANIA SA Apelant Pârât
BOGDAN LUMINITA Apelant Reclamant
BOGDAN GHEORGHE Apelant Reclamant

Şedinţe
19.11.2015
Ora estimata: 09:00
Complet: S5 Complet 5 A
Tip solutie: Nefondat
Solutia pe scurt: Respinge apelul formulat de apelanta – pârâtă VOLKSBANK ROMANIA SA ca nefondat. Admite apelul incident formulat de apelan?ii – reclaman?i BOGDAN GHEORGHE ?i BOGDAN LUMINI?A. Schimbă în parte sentin?a atacată în sensul că : Obligă pârâta VOLKSBANK ROMANIA SA să plătească reclamantei BOGDAN LUMINI?A suma de 2.766,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instan?ă (onorariu avocat). Men?ine celelalte dispozi?ii ale sentin?ei apelate. Obligă apelanta – pârâtă VOLKSBANK ROMANIA SA să plătească apelantei – reclamante BOGDAN LUMINI?A suma de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (onorariu avocat). Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 19.11.2015.
Document: Hotarâre 19.11.2015

Un client al OTP Bank a câștigat, în instanță, declararea nulității de drept a contractului său bancar

Document: Hotarâre  17084/2014  10.10.2014”, a fost decizia completului de la judecătoria S1.

Ulterior, banca a făcut apel la Tribunalul București, însă acesta a fost respins de magistrați:

otp„Tip solutie: Nefondat

Soluția pe scurt: Respinge apelul, ca nefondat.

Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 6200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10.11.2015.

Document: Hotarâre    10.11.2015”, este hotărârea completului de la Tribunal.

ANPC vs VOLKSBANK ROMÂNIA SA.Hotarare castigata Petrosani

Solutia pe scurt: Admite sesizarea din oficiu. Îndreptă erorile materiale strecurate în alineatele 13, 14, 16 şi 18 din dispozitivul sentinţei civile nr. 2109 din data de 3.07.2015 pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr. 3193/278/2014, după cum urmează: -alineatul 13 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Admite acţiunea civilă conexată introdusă de reclamanţii Ban Ionel şi Ban Laura împotriva pârâtei S.C. Volksbank România S.A., cu sediul

în Bucureşti, sos. Şoseaua Pipera, nr.42, etajele 3-8 si 10, sectorul 2 , şi în consecinţă:” -alineatul 14 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută la pct.4.3 din Condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. 0093278/28.03.2007 încheiată între pârâtă şi reclamanţii Ban Ionel si Ban Laura, privind suportarea de către împrumutat a diferenţelor de curs valutar.” -alineatul 16 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiei de credit nr. 0093278/28.03.2007 la valoarea de la data încheierii convenţiei, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii convenţiei pe întreaga perioadă de valabilitate a convenţiei.” -alineatul 18 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Obligă pârâta SC Volksbank Romania SA să plătească pârâţilor reclamanţi reconvenţionali Rădoi Marin, Rădoi Ana, Ban Ionel şi Ban Laura suma de 1400,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 1000,00 lei către pârâţii reclamanţi reconvenţionali Rădoi Marin şi Rădoi Ana şi 400,00 lei către reclamanţii-pârâţii reclamanţi reconvenţionali Ban Ionel şi Ban Laura.” Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Petroşani în cazul exercitării acestei căi de atac. Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.07.2015.

http://portal.just.ro/278/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=27800000000085063&id_inst=278

 

Clauze abuzive vs SC BANC POST SA.Proces Castigat

Nr. unic (nr. format vechi) : 219/188/2014
Data inregistrarii 05.03.2014
Data ultimei modificari: 04.11.2015
Sectie: JUDECĂTORIA BICAZ
Materie: Civil
Obiect: alte cereri CONSTATARE NULITATE CLAUZE ABUZIVE
Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
BAUTU PAUL Reclamant
SC BANC POST SA Pârât
SC BANC POST SA – SUCURSALA TOMIS Pârât

Şedinţe
22.09.2015
Ora estimata: 9:30
Complet: C_4-amânări
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge excepţia prescripţiei dreptului de a cerere restituirea sumelor, invocată de pârâta BANCPOST SA prin întâmpinare. Admite în parte cererea.
Document: Hotarâre 1124/2015 22.09.2015

Instanțe competente în soluționarea litigiilor dintre ANPC și bănci

Redăm în cele cel urmează punctul de vedere formulat de Ministerul Public în problema de drept ce formează obiectul dosarului nr. 19/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii privind „Stabilirea instanţei competente funcţional/specializarea secţiei sau a completului competent/e să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi băncile comerciale /profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului în temeiul prevederilor art.12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată”, cu termen de judecată la data de 16 noiembrie 2015.

Potrivit actului de sesizare reprezentat de recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, în practica judiciară a acestei instanțe şi a altor curţi de apel din ţară, problema de drept menţionată a fost soluţionată neunitar prin prisma pronunţării unor hotărâri diferite în regulator de competenţă de secţia civilă, respectiv de secţia de contencios administrativ şi fiscal, sau al judecării unor astfel de cauze de secţii/complete având specializări distincte, după caz civilă (cauze privind profesioniştii) sau de contencios administrativ şi fiscal, după cum urmează:

1. Unele instanţe de judecată au considerat că secţiile de contencios administrativ şi fiscal sunt competente să soluţioneze aceste litigii, reținându-se, în esenţă, următoarele argumente:

Prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 193/2000, republicată, se instituie o procedură specială de sesizare a instanţei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale în cazul clauzelor abuzive cuprinse în contractele de adeziune.

Legea nr. 193/2000 reglementează în mod diferit cazurile în care instanţa este sesizată pe baza unui proces-verbal de control întocmit de o autoritate publică şi cazurile în care consumatorul – co-contractant solicită constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze dintr-un contract de adeziune.

Instanța, în constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, va verifica, în fapt, legalitatea şi temeinicia actului de constatare al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi va aplica sancţiunile prevăzute de lege.

Legea nr. 193/2000, republicată, reglementează o situaţie specială, în sensul că a luat din competenţa agentului constatator posibilitatea de a aplica sancţiunea contravenţională şi a dat competenţă, în acest sens, instanţei de judecată.

Nu se poate reţine raportul principal – accesoriu între capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi aplicarea sancţiunii contravenţionale, deoarece instanța este chemată să verifice temeinicia procesului-verbal, să stabilească sancţiunea şi să dispună măsurile necesare restabilirii odinii de drept, toate acestea fiind incluse în sfera răspunderii contravenţionale a persoanei juridice chemate în judecată.

Sintagma „tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului” din art. 12 alin. (1) din lege (intervenită în urma unei modificări legislative), nu denotă intenţia legiuitorului de a stabili competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea secţiei tribunalului specializată în soluţionarea cauzelor cu profesionişti, ci doar că s-a dorit a se face aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale (locul săvârşirii contravenţiei, regula fiind încheierea contractului la sediul societăţii).

Această opinie este exemplificată prin hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București[1] .

2. Alte instanţe de judecată dimpotrivă, au apreciat că secţiile civile (cauze privind profesioniştii) sunt competente să soluţioneze aceste litigii.

Astfel, s-a reținut că litigiile de contencios administrativ sunt cele soluţionate de instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, litigii în care, cel puţin o parte este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, astfel cum sunt definite de art.2 alin. (1) din Legea nr.554/2004.

Trimiterea la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu poate constitui un temei pentru reţinerea competenţei instanţei de contencios administrativ, deoarece trimiterea la actul normativ menţionat, cu excepţia art. 27 – 29, vizează numai aspectele de drept substanţial privind capătul de cerere accesoriu, adică aplicarea amenzii contravenţionale.

Spre deosebire de procesul contravenţional tipic, în lumina Legii nr. 193/2000 republicată, instanţa nu se rezumă la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, ci judecă în condiţii de contradictorialitate însăşi existenţa sau inexistenţa clauzelor abuzive într-un contract de drept privat (iar nu administrativ), şi poate dispune măsuri cu efecte directe, nu numai faţă de acel contract, ci faţă de toate contractele de adeziune în curs de executare.

În litigiu, are caracter principal capătul de cerere având ca obiect verificarea existenţei şi constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit încheiate între profesionist şi consumator, iar eventuala aplicare a sancţiunii contravenţionale – deci numai dacă se constată existenţa clauzelor abuzive -reprezintă un capăt de cerere accesoriu, subsecvent, care nu este apt în sine să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, ci revine spre judecare instanţei competente să soluţioneze capătul de cerere principal (secţia civilă), în baza prorogării legale de competenţă.

Această opinie este exemplificată prin hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Oradea și Înalta Curte de Casație și Justiţie – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal[2].

Colegiul de Conducere al Curţii de Apel București apreciază că, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat, în principal, de analiza caracterului abuziv al clauzelor unui contract guvernat de norme de drept privat, competenţa funcţională / specializarea revine secţiei civile, iar nu secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

III. Apreciez al doilea punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii, pentru următoarele motive:

1. Argumente circumscrise naturii juridice proprii litigiului analizat prin raportare la obiectul şi scopul cererii de chemare în judecată.

Stabilirea secției din cadrul tribunalului, competentă funcțional să soluționeze litigiile dinte Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și profesioniști, în temeiul art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, presupune, în prealabil, identificarea naturii juridice a litigiului, criteriu obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale, în general[3] și, din perspectiva normelor de organizare judecătorească, a competenței funcționale a secţiilor unei instanțe, în particular, atunci când la nivelul aceleiași instanțe funcționează secții sau complete specializate în anumite materii[4].

Natura juridică a litigiului poate fi determinată pe baza elementelor subiective şi obiective ale acțiunii justiție ce se concretizează prin cererea de chemare în judecată formulată.

Pe calea acțiunii în justiție, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în virtutea legitimării procesuale active ce îi este conferită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/200, republicată şi a propriei competențe funcționale stabilită prin lege[5] şi acte administrative cu caracter normativ adoptate în aplicarea legii[6] solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune încheiate între un profesionist şi consumatori, obligarea profesionistului să modifice toate contractele aflate în curs de executare prin eliminarea acestor clauze şi aplicarea sancțiuni contravenționale – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată.

În virtutea acestei legitimări procesuale active extraordinare, întocmai asociațiilor prevăzute de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată, autoritatea publică reclamantă acționează pentru protecția drepturilor şi intereselor colective ale consumatorilor, urmărind, pe calea acțiunii în justiție, obținerea intervenției judiciare asupra modelului contractual practicat de profesionistul pârât şi realizarea unei așa-numite „suprimări curative a clauzelor abuzive”, adică o lipsire parțială a contractelor de adeziune ori a celor preformulate de efectele juridice urmărite de profesionist la momentul inserării acestora în contract[7].

Acțiunea analizată prezintă toate caracteristicile unei actio popularis şi, întocmai situațiilor în care cererea de chemare în judecată este formulată de asociațiile pentru protecția consumatorilor, folosul practic al admiterii sale şi al obligării profesionistului pârât la modificarea tuturor contractelor de adeziune aflate în curs de executare ori la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității sale profesionale, se produc asupra consumatorilor, părți existente sau viitoare în aceste contacte, deci asupra unei colectivități.

Prin urmare, obiectul acțiunii privește protecția unor drepturi şi interese legitime ale consumatorilor rezultate din raporturile contractuale, prezente sau viitoare ale acestora cu profesioniștii.

Din perspectiva obiectului principal al cererii de chemare în judecată, ca mijloc procesual prin care acțiunea civilă se concretizează, principala pretenție a autorităţii reclamante constă în a solicita instanței, ca urmare constatării caracterului abuziv al unor clauze, să dispună obligarea pârâtului profesionist la modificarea tuturor contractelor de adeziune în curs de executare prin eliminarea acestora ori, după caz, la eliminarea clauzelor respective din contractele preformulate.

Atât prin modul de formulare, dar mai ales, prin succesiunea logică pe care o implică soluționarea petitelor cererii de chemare în judecată, capătul de cerere având ca obiect aplicarea sancțiunii contravenționale – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată, se înfățișează ca o cerere accesorie, prezentând toate trăsăturile indicate în definiția legală dată acestei categorii de cereri prin art. 30 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de vreme ce soluția în privința sa depinde de soluția ce va fi dată de instanță asupra cererii principale ce are ca obiect obligarea profesionistului la încetarea folosirii anumitor clauze contractuale, urmare constatării caracterului abuziv al acestora.

Cauza acțiunii (causa petendi), înțeleasă ca scop către care se îndreaptă voința celui care afirmă o pretenție în justiție[8] este dată de încălcarea de către profesionist a obligației legale de a se abține de la inserarea unor clauze abuzive şi de voința reclamantei de a face ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, profesionistul să fie obligat la încetarea folosirii acestora prin obligarea acestuia la modificarea propriilor contracte.

Din această ultimă perspectivă, acțiunea analizată se circumscrie tipologiei acțiunilor în realizare, de vreme ce consecința directă şi imediată a constatării, de către instanța de judecată a caracterului abuziv al unor clauze constă în obligarea profesionistului, pârât în cauză, la îndeplinirea unei obligații de a face şi la schimbarea unei situații juridice prin reconfigurarea contractului.

Prin urmare, scopul principal către care tinde acțiunea reclamantei constă în restabilirea legalității încălcate şi a echilibrului contractual rupt de profesionist prin încălcarea de către acesta a interdicției legale instituie prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată.

Sancționarea contravențională a profesionistului pârât în cauză este o măsură accesorie şi complementară căreia nu i se poate atribui o valoare definitorie pentru stabilirea naturii juridice a litigiului şi caracterizarea acestuia ca fiind un litigiu de contencios administrativ.

De altfel, chiar raportat la scopul reglementării în ansamblu, se observă că, atât la nivel național[9], cât şi la nivelul Uniunii Europene, accentul este pus pe restabilirea echilibrului contractual încălcat de profesionist prin încetarea folosirii clauzelor abuzive, măsurile preconizate vizând, în principal, reconfigurarea contractului; sancțiunea contravențională, cu rol disuasiv şi punitiv intervine doar complementar şi subsidiar, în anumite ipoteze particulare care aparțin ordinii juridice interne a fiecărui stat membru[10].

Jurisprudența Curții de Justiţie a Uniunii Europene este în același sens.

Bunăoară, în cauza C-470/12, Pohotovost s.r.o, prin Hotărârea din 27 februarie 2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, raportându-se la jurisprudența sa anterioară, a afirmat caracterul preventiv şi scopul de descurajare al acțiunilor în încetare.

Rezultă că sancționarea contravențională pentru faptele care, în același timp, deschid calea exercitării acțiunii în încetare, este un element ce aparține ordinii juridice a statelor membre care beneficiază în această privință de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea mijloacelor pe care le consideră cele mai potrivite pentru a asigura realizarea obiectivului urmărit, prioritară fiind, astfel cum s-a demonstrat, încetarea încălcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor.

Prin obiectul său, litigiul privește clauzele standardizate din contactele de adeziune ori din cele preformulate emise de un profesionist, destinate a fi utilizate în raporturile acestuia față de consumatori, deci elemente ale unui act juridic bilateral de drept privat.

Scopul litigiului, raportat la intenția principală a legiuitorului prin reglementarea unei astfel de acțiuni, este acela de a obține eliminarea clauzelor abuzive, sancțiunea contravențională reprezentând doar o consecință a modului de soluționare a capătului principal de cerere.

Pentru a se ajunge însă la soluționarea acțiunii și la aplicarea amenzii contravenționale prevăzută de art. 16 din lege, instanța trebuie să analizeze în ce măsură clauza/clauzele din contractul în litigiu sunt sau nu abuzive ținând cont de criteriile din dreptul intern asupra calificării corecte a unei clauze contractuale specifice, de criteriile oferite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa în interpretarea noțiunii de „clauză abuzivă” menționată de art. 3 alin. (1) din Directiva n. 93/13/CEE şi în anexa la aceasta, în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe[11].

Doar în măsura în care constată caracterul abuziv al clauzelor, instanța dispune obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare, eliminarea lor din contractele preformulate şi aplică amenda contravențională.

În acest context, este evident că, soluționarea acestor cauze nu se reduce la verificarea întrunirii elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000 republicată şi aplicarea amenzii corespunzătoare, ci elementele principale ale cercetării judecătorești şi ale raționamentului judiciar se circumscriu unei analize de validitate a clauzelor contractuale.

Toate aceste considerente îndreptățesc a se concluziona că, atât din perspectiva obiectului, cât şi a scopului, litigiul declanșat prin cererea de chemare în judecată formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu este un litigiu contravențional, ci un litigiu de drept privat ce vizează contractul unui profesionist destinat a fi utilizat în raporturile dintre acesta şi consumatori.

  • 2. Argumente circumscrise excluderii din tipologia litigiilor de contencios administrativ şi instituţiei prorogării legale de competenţă. Semnificaţia normei de trimitere conţinută în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată.
  • 2.1. Caracterul litigiului, ca fiind unul de contencios administrativ nu se poate stabili nici prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004, modificată şi completată pe baza cărora se determină sfera contenciosului administrativ, astfel cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din acest act normativ, ca fiind activitatea de soluționare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Procesul – verbal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 193/2000, republicată prin care organele de control abilitate consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute şi articolele de lege încălcate de un profesionist nu constituie un act administrativ, întrucât nu creează, modifică sau stinge el însuși drepturi şi obligații ce intră în conținutul unui raport de drept contravențional.

Aceste raporturi juridice sunt pe deplin constituite doar în măsura în care instanța de judecată, constatând caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate de profesionist, admite cererea de chemare în judecată formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor şi aplică şi sancțiunea contravențională – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată [12].

În faza de sesizare a instanţei de judecată, procesul – verbal în discuţie are doar valoarea unui act de constatare care justifică şi pe baza căruia se motivează demersul în justiţie al reclamantei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

El îşi păstrează acest caracter pe tot parcursul judecării cauzei, raportul juridic de drept contravenţional născându-se pe deplin doar prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa, în măsura în care cererea formulată este admisă[13].

Soluţia de anulare a procesului – verbal de constatare, indicată de art. 13 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată, pentru situaţia în care instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract nu transformă litigiul într-unul de contencios administrativ pe baza unei asimilări cu plângerea contravenţională.

Din analiza sistematică a textului art. 13 din Legea nr. 193/2000, republicată, se observă că această soluţie se pronunţă doar în ipoteza în care instanţa constată că cererea Autorităţii reclamantă în cauză este neîntemeiată, în sensul că în contractul profesionistului nu sunt clauze abuzive.

Prin derogare de la principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, independent de formularea unei cereri reconvenţionale de către părâtul profesionist, anularea procesului – verbal de constatare se dispune în virtutea raportului de accesorialitate faţă de soluţia dată asupra capătului principal de cerere.

Prin aceasta nu se schimbă natura juridică a litigiului, astfel cum a fost determinată în precedent pe baza obiectului şi a scopului cererii principale.

  • 2.2. Soluţia este justificată şi prin raportare la efectele prorogării legale de competenţă pe temeiul art. 123 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă.

Chiar dacă în baza normei legale de trimitere conţinută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată, s-ar putea considera că devin incidente prevederile art. 34 alin. (2) teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc, în materia plângerii contravenţionale, competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului ca instanţă de apel, această competenţă nu ar viza decât cererea accesorie – aplicarea amenzii contravenţionale.

Întrucât capătul principal de cerere are o natură civilă, iar competenţa de soluţionare a acestei cereri aparţine secţiei civile a tribunalului, în virtutea prorogării legale de competenţă determinată de raportul de accesorialitate, şi cererea având ca obiect aplicarea amenzii contravenţionale aparţine competenţei aceleiaşi secţii[14].

  • 2.3. În acest context, trimiterea conţinută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată, la dispozițiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția art. 27 – art. 29 trebuie înţeleasă ca referindu-se la completarea cu dreptul comun în materie contravențională din perspectiva aspectelor de drept substanţial, privind aplicarea sancțiunilor contravenționale, iar nu cu privire la competența de soluționare a cererii principale.

Astfel, pe de o parte, se observă că norma de trimitere este conţinută într-un text plasat în Cap. IV al Legii nr. 193/2000 care poartă denumirea marginală „Sancţiuni”, iar nu în capitolul precedent care cuprinde dispoziţii referitoare la soluţionarea litigiilor ori în capitolul următor dedicat dispoziţiilor finale.

Pe de altă parte, prin obiectul său principal de reglementare, Legea nr. 193/2000, republicată nu aparţine materiei contravenţionale, ci vizează raporturile dintre profesionişti şi consumatori.

Sancţionarea contravenţională a profesionistului pentru o faptă care, în aceleaşi timp, întruneşte elementele ilicitului civil în raporturile acestuia faţă de consumatori este o opţiune a legiuitorului naţional, circumscrisă scopulului disuasiv al reglementării, complementar scopului principal al acesteia, acela de a conferi un cadru normativ pentru acţiunile în încetarea folosirii clauzelor abuzive.

Prin urmare, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 193/2000, republicată prin care se normează în materie contravenţională, se înfăţişează, în raporturile acestora cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ca norme contravenţionale speciale, iar din modul de plasare a normei de trimitere, rezultă voinţa legiuitorului de a permite completarea cu legea contravenţională generală doar sub aspectele care privesc exclusiv aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi în privinţa celor care vizează competenţa funcţională a secţiei din cadrul tribunalului competent material să judece aceste cauze în primă instanţă.

  • 3. Argumente circumscrise evoluţiei în timp a reglementării.

În redactarea avută de art. 12 din Legea nr. 193/2000, anterior modificării acestui text prin art. 38 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesul – verbal încheiat de organele de control abilitate prin care se consemnau faptele constatate cu ocazia verificărilor efectuate şi articolele de lege încălcate de comerciant[15] se transmitea, după caz, judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi avea domiciliul sau, după caz, sediul.

În redactarea art. 13 din acelaşi act normativ, anterior modificărilor aduse prin art. 38 pct 2 din Legea nr. 76/2012, instanţa, în cazul în care constata existenţa clauzelor abuzive în contract, aplica sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispunea, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămânea în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. În caz contrar, respingând cererea, instanţa anula procesul-verbal întocmit.

Astfel, în reglementarea anterioară, accentul era pus pe sancţionarea contravenţională a profesionistului, de vreme ce competența materială de primă instanţă aparținea judecătoriei, iar competența teritorială era alternativă, în sensul că aceasta revenea, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială contravenientul își avea domiciliul sau sediul.

Urmare modificărilor aduse celor două texte prin Legea nr. 76/2012, se observă schimbarea competenţei materiale şi a celei teritoriale.

Bunăoară, competenţa materială aparţine tribunalului, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, republicată constituind o altă situaţie în care tribunalul judecă alte cereri date prin lege în competenţa sa, potrivit art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă.

Această reglementare expresă a competenţei materiale a tribunalului, indiferent de valoarea litigiului, are meritul de a înlătura criteriul valoric ce, eventual, în lipsa unei reglementări în legea specială, ar fi partajat competenţa materială între tribunal şi judecătorie pe temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă şi vine să preîntâmpine controversele ce ar fi putut exista, în lipsa textului, sub acest aspect.

Reglementarea specială, chiar dacă reprezintă un „alt caz” dat în competenţa de primă instanță a tribunalului coincide cu regula instituită prin art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă potrivit căruia tribunalul judecă în primă instanță toate litigiile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Şi sub aspectul competenţei teritoriale, se observă că, urmare modificărilor aduse art. 12 din Legea nr. 193/2000 prin art. 38 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, aceasta devine exclusivă, în favoarea tribunalului de la domiciliul sau sediul profesionistului, ceea ce corespunde regulii generale consacrată prin art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înlocuirea competenței teritoriale alternative cu una exclusivă, respectiv cea a tribunalului în a cărui rază își are domiciliul sau sediul profesionistul, reprezintă, pe de o parte, o măsură în favoarea pârâtului profesionist, pentru acele situaţii în care locul săvârşirii faptei este altul decât domiciliul sau sediul acestuia.

Pe de altă parte, modificările analizate, fiind aduse prin însăşi Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă au semnificaţia unei schimbări de concepţie legislativă, determinantă fiind voinţa legiuitorului de a integra o serie de prevederi din legi speciale, astfel cum este şi Legea nr. 193/2000, în concepţia de ansamblu a Codului de procedură civilă care stabilește, în materie civilă, competența de drept comun, ca primă a tribunalului, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

În acelaşi sens poate fi înţeleasă şi modificarea competenţei teritoriale din legea specială care, astfel cum am arătat, coincide cu regula din dreptul comun de procedură civilă.

Toate aceste elemente demonstrează că actuala redactare a art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000, republicată vine să afirme noua concepţie a legiuitorului în sensul că aceste litigii dintre un neprofesionist (chiar având calitatea de autoritate publică) şi un profesionist sunt litigii civile, în considerarea obiectului cerererii principale şi a efectelor principale ale hotărârii judecătoreşti ce se pronunţă, de vreme ce, în situaţia admiterii cererii, acestea se produc în privinţa unor contracte standardizate ori din cele preformulate utilizate în activitatea profesionistului.

*

În concluzie, apreciez că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, republicată, cererile formulate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor prin care se solicită, constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune sau din contractele preformulate încheiate de un profesionist, destinate a fi utilizate în activitatea acestuia, obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare sau la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, precum şi aplicarea amenzii contravenţionale prevăzută de art. 16 din aceleaşi act normativ sunt de competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau sediul profesionistul.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 517 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel București şi pronunțarea unei decizii în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii.

Note de subsol

[1]Sentinţa civilă nr. 10 din 27.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 286/2/2015; sentinţa civilă nr. 6 din 22.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 9/2/2015; sentinţa civilă nr. 9 din 04.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 417/2/2015 .

[2] Sentinţa civilă nr. 403/16.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 29327/3/2014* ; sentinţa civilă nr. 6/23.03.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 5750/296/2013-P5LP ; sentinţa civilă nr. 8/C/2015-P.I. din 01.04.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a Il-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 6247/296/2013- P.I.; decizia nr. 187 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 5047/233/2011*/a1;

[3] Înalta Curte de Casație și Justiţie – Secțiile Unite, decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008;

[4] Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, modificată și completată: „În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.”;

[5] Potrivit art. 8 din Legea nr. 193/2000, republicată, controlul respectării dispozițiilor legii se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum şi de specialiștii autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor.

În conformitate cu art. 11 din același act normativ, organele de control abilitate încheie procese verbale prin care consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele de lege încălcate de profesionist.

[6] Potrivit art. 2 alin. (2) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcționarea Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, modificată şi completată, această autoritate are ca obiectiv şi protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) şi lit. u) din aceeași hotărâre de Guvern, Autoritatea controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, apără drepturile legitime ale acestora, primește şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluționare celor în drept, potrivit competențelor, sesizările asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum şi sesizările persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condițiile legii.

[7] L. Bercea „Configurarea contractelor standard. O aplicație la noile acțiuni în eliminarea clauzelor abuzive în contractele de consum”, Curierul Judiciar nr. 6/2013, p. 350;

[8] V. M. Ciobanu, în „Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat”, vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2013, comentariu art. 29, n. 4, p. 10;

[9] Această constatare este justificată de interpretarea sistematică normelor cuprinse în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 13 din Lege nr. 193/2000, republicată, întrucât ordinea în care sunt indicate soluțiile pe care instanța le poate pronunța este nu doar o expresie a principiului accesorium sequitur principale, ci şi a voinței legiuitorului, de a acorda prevalență încetării folosirii clauzelor abuzive, prin condamnarea pârâtului la îndeplinirea unei obligații de a face, ce are ca obiect modificarea propriilor contracte.

[10] Bunăoară, la nivelul Uniunii Europene, prin Directiva nr. 98/27/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, observându-se că unele dintre mecanismele disponibile atât la nivel național, cât şi comunitar nu permit întotdeauna să se pună capăt, în timp util, încălcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor, s-a considerat că una dintre opțiunile pe care le au statele membre în ceea ce privește obiectivul de încetare a practicilor considerate ilegale ar trebui să constea în determinarea uneia sau mai multor organisme publice independente, responsabile în principal de protecția intereselor colective ale consumatorilor care să exercite şi dreptul de a introduce o acțiune în justiție prevăzută de această directivă (par. 2 şi 9 din preambulul directivei).

Prin art. 8, 12 şi 13 din Lege nr. 193/2000, republicată se răspunde la nivel național acestui obiectiv, de vreme ce se stabilește legitimarea procesuală activă în favoarea Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, „entitate calificată”, în sensul art. 3 din Directiva menționată.

De asemenea, analizând ordinea enumerării conținută de art. 2 din Directiva nr. 98/27/CE, se constată că, în filozofia legiuitorului european, prioritară este obligarea profesionistului la încetarea oricărei încălcări, măsura obligării acestuia la plata amenzilor fiind lăsată în competența exclusivă a legislațiilor naționale, în măsura în care aceasta este permisă de sistemul juridic al statului membru interesat.

De altfel, şi în Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, accentul este pus pe împiedicarea aplicării în continuare a acestor clauze în contracte (par. final din preambul şi art. 7 din Directivă).

[11] Stabilirea caracterului abuziv al clauzelor se realizează prin aplicarea criteriilor legale definitorii la situațiile contractuale ( în acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Cauza C-226/12, Hotărârea din 16 ianuarie 2014, Constructora Principado S.A.; Cauza C-415/11, Mohamed Aziz, Hotărâre din 14 martie 2013; Cauza C-137/08, VB Pénzügyi Lízing, Zrt., Hotărâre din 9 noiembrie 2010, Marea Cameră);

[12] În același sens și în literatura de specialitate s-a arătat că trebuie făcută distincția, în esență, între procesul – verbal de constatare (prin care agentul constatator doar constată contravenţia, fără a avea dreptul de a aplica sancţiunea) şi procesul – verbal de aplicare a sancţiunii (când, pe lângă atribuţia de constatare, agentul o are şi pe cea de a sancţiona). În primul caz, am fi în prezenţa unui act premergător care, prin el însuşi nu produce efecte juridice. În al doilea caz, am avea de-a face cu un act administrativ de autoritate care produce efecte juridice (în primul rând obligaţia contravenientului de a achita amenda) – O. Podaru, R. Chiriţă, „Regimul juridic al contravenţiilor”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, pp. 145-146;

[13] În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a arătat că: „aplicând sancţiunea contravenţională, în urma verificării procesului verbal întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Comsumatorilor sau de specialişti autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa, de fapt, confirmă existenţa clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind pe această cale răspunderea contravenientului” (decizia nr. 1535 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010);

[14] De altfel şi în literatura de specialitate, s-a apreciat că, întrucât legea nu face nicio distincţie, rezultă că prorogarea legală de competenţă va opera în condiţiile art. 123 alin. (1) din Codul de procedură civilă, indiferent dacă norma de competenţă materială de la care se derogă este prevăzută de Codul de procedură civilă sau de o lege specială ( G. Boroi, M. Stancu, „Drept procesual civil”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2005, p. 250, Gh. – L. Zidaru, în „Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat”, Vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, comentariu art. 123, n. 19, p. 357);

[15] În concepţia monistă a Codului civil, aplicarea generală a legii civile este recunoscută prin art. 3 alin. (1) şi în privinţa raporturilor dintre profesionişti şi orice alte subiecte de drept civil.

În sensul art. 3 alin. (2) din Codul civil sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.

Potrivit art 8 din Legea nr. 71/2011, noţiunea „profesionist“ prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.

Banca Comercială Română (BCR) consideră că „nicio instanţă nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”.MAI SA FIE……

Banca Comercială Română (BCR) consideră că „nicio instanţă nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, însă banca se va „plia” pe decizia ICCJ şi va avea discuţii cu clienţii care au câştigat procesul privind dobânda variabilă, afirmă un director regional din BCR.

BCR, care a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procesul intentat de 200 de clienţi care au contestat dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă, consideră că nicio instanţă de judecată nu poate elimina dintr-un contract de credit prevederile referitoare la dobândă, transmite corespondentul MEDIAFAX.

„Nu aş vrea să comentez foarte mult decizia Curţii, însă practic poziţia băncii este că nicio instanţă de pe lumea asta nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, a afirmat, vineri, într-o conferinţă de presă susţinută la Ploieşti, Nicolae Cîrciumărescu, director regional în cadrul BCR.

Cîrciumărescu a explicat că BCR aşteaptă ca ICCJ să formuleze hotărârea, iar în baza prevederilor exacte ale acesteia banca se va „plia” pe decizia judecătorilor Curţii Supreme.

Ce deducem de aici?

Nicio hotarare a ICCJ nu este buna.Incredibil

Si ERB RETAIL SERVICES IFN S.A. are clauze abuzive in contracte

Ora estimata: 08:30
Complet: Complet 8 Civil – AM
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta STOICA DANIELA contradictoriu cu pârâta S.C. ERB RETAIL SERVICES IFN S.A. Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute de pct. 12 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului de plata întârziată şi pct. 28 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului pentru plata întârziată, a comisionului pentru retragere in numerar şi a taxei pentru depăşirea limitei de credit. Constată nulitatea clauzelor contractuale prevăzute de pct. 12 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului de plata întârziată şi pct. 28 din Condiţiile generale pentru emiterea şi utilizarea cardului Euroline, numai cu referire la stabilirea comisionului pentru plata întârziată, a comisionului pentru retragere in numerar şi a taxei pentru depăşirea limitei de credit. Obligă pârâta la eliminarea clauzelor contractuale mai sus menţionate. Obligă pârâta la restituirea sumelor plătite de reclamantă în baza clauzelor lovite de nulitate, sau la compensarea acestor sume cu eventualul debit rămas neachitat. Respinge capătul de cerere privind constatarea debitului ca fiind integral achitat, ca neîntemeiat. Ia act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu drept de apel, ce se depune la Judecatoria Campina, în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică astăzi 14.07.2015

sursa

http://portal.just.ro/204/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=20400000000053655&id_inst=204

Si ALPHA BANK ROMANIA pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 08:30
Complet: C15-APEL
Tip solutie: Schimbat în parte
Solutia pe scurt: RRespinge apelul formulat de apelantul-reclamant ca nefondat. Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă. Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că: Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 1.1. teza a II a şi art. 26.3 din contractul de fidelitate de credit nr. 2/12.03.2008. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Obligă apelantul-reclamant să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 1975 lei. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică.

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000319243&id_inst=3

Si Banca Millennium pierde procese pe clauze abuzive

Nr. unic (nr. format vechi) : 8773/190/2014
Data inregistrarii 09.09.2014
Data ultimei modificari: 10.04.2015
Sectie: SECŢIA CIVILĂ
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare clauze abuzive
Stadiu procesual: Fond

TIRZIU CRISTINA Reclamant
TIRZIU AUGUSTIN GABRIEL Reclamant
BANCA MILLENNIUM SA Pârât

Si banca Romaneasca pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 15:00
Complet: Amanari pronuntare Soare
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare. Admite cererea precizată de reclamanta ADAM TANIA GABRIELA în contradictoriu cu pârâta BANCA ROMÂNEASCĂ S.A.. Constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute la punctul 6 lit.d din Contractul de Credit Bancar Ipotecar nr.82064270/20.10.2006 şi a clauzei prevăzute la punctul 6 lit.b astfel cum a fost modificată prin actul adiţional întocmit în baza OUG 50/2010. Obligă pârâta să plătească reclamanţilor suma de 18.806,73 lei reprezentând cuantumul comisionului de monitorizare şi analiză încasat de pârâtă în perioada octombrie 2009- mai 2013 Respinge cererea reclamanatei de plată a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

http://portal.just.ro/300/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000231431&id_inst=300

Si banca Transilvania pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 08:30
Complet: CAP4
Tip solutie: Schimbat în parte
Solutia pe scurt: Admite apelul. Obligă intimata să achite apelantei Cosma Mirela-Daniela suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Document: Hotarâre  474/2015  30.03.2015

http://portal.just.ro/62/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19700000000211247&id_inst=62

Si banca BANCPOST pierde procese pe clauze abuzive

Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă în tot sentinţa civilă apelată în sensul că: Admite în parte cererea. Constată caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. 721CSF2072830001/10.10.2007, conform căreia „pe parcursul derulării contractului banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele şi taxele bancare”. Respinge în rest cererea ca neîntemeiată. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă. Pronunţata în şedinţa publica, azi 04.11.2014.
Document: Hotarâre  912/2014  04.11.2014

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000278656&id_inst=3

Si banca CREDIT EUROPE BANK (Romania) pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 08:30
Complet: C19 amânări
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite acţiunea formulată de reclamantul CALENCIUC CRISTIAN-COSMIN în contradictoriu cu pârâtii Credit Europe Ipotecar IFN SA, inregistrata sub nr. J40/18074/1993 , CUI RO 4315966 si Credit Europe Bank . Constată nulitatea absolută a clauzei inserată la art.5.1 litera c) din contractul de facilitare credit si de garantie nr. 108517/27.10.2008 si art. III din actul aditional nr. 1/28.11.2013, încheiate între reclamant şi pârâtă, pentru caracter abuziv. Obligă pârâta Credit Europe Ipotecar IFN SA să restituie reclamantului Calenciuc Cristian-Cosmin suma de 5209,45 Euro (în echivalent lei la data plăţii) reprezentând contravaloarea comisionului de administrare achitat incepand cu data de 27.10.2008 si până la data semnarii actului aditional, 28.11.2013 . Obligă pârâta Credit Europe Bank (Romania) SA să restituie reclamantului Calenciuc Cristian-Cosmin suma de 138,79 Euro (în echivalent lei la data plăţii) reprezentând contravaloarea comisionului de administrare achitat incepand cu data de 28.11.2013 si până la introducerii actiunii . Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat către reclamantul Calenciuc Cristian-Cosmin. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se depune la Judecatoria Iasi .
Document: Hotarâre  1743/2015  09.02.2015

http://portal.just.ro/245/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=24500000000295829&id_inst=245

Si banca GARANTI BANK pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 9:00
Complet: CM3V
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea prezentei acţiuni, excepţie invocată de pârâtă. Admite acţiunea.
Document: Hotarâre  2596  07.07.2014

http://portal.just.ro/279/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=27900000000068673&id_inst=279

Si banca VOLKSBANK ROMANIA pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 12:00
Complet: C5-APEL
Tip solutie: Schimbat în parte
Solutia pe scurt: Admite apelul. Schimbă în parte sentinţa atacată în sensul că: Admite în parte cererea de chemare în judecată. Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută de art. 5.1 lit. a din Condiţiile speciale şi de art. 3.5 din Condiţiile Generale ale contractului de credit. Constată nulitatea absolută a acestor clauze. Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumelor achitate cu titlu de comision de risc/administrare şi a dobânzii legale aferente acestor sume, calculată de la data plăţii şi până la achitarea integrală a debitului. Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Menţine celelate dispoziţii ale hotărâii atacate. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.03.2015.

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000294336&id_inst=3

Si banca UNICREDIT pierde procese pe clauze abuzive

Tip solutie: Respingere apel
Solutia pe scurt: Respinge apelul declarat de apelanta UNICREDIT ŢIRIAC BANK S.A în contradictoriu cu intimata COMISARIAT63UL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU BRAŞOV împotriva sentinţei civile nr. 2344/27.02.2014 a Judecătoriei Braşov, pe care o păstrează.
Document: Hotarâre  458/2014  22.09.2014

http://portal.just.ro/62/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=19700000000196894&id_inst=62

Si banca Raiffeisen Bank pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 8:30
Complet: Complet amanari de pronuntare pt. jud. CIOBANU M.
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite in parte cererea de chemare in judecata. Constata nulitatea absoluta a clauzelor de la art. 3.7 teza a II-a din contractul de credit de nevoi personale nr. RFI 30345181833/26.05.2008, art. 8.1 din contractul de credit ipotecar nr. RM 30344023261/16.11.2007, art 5.5 din contractul de credit de nevoi personale, art. 6.2, 5.8 din contractul de credit ipotecar, art 3.13, 4.9 din contractul de credit de nevoi personale, art. 10 lit g din contractul de credit ipotecar, astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 1/26.05.2008, 7 lit j din contractul de credit de nevoi personale. Obliga parata la plata sumei de 22.226,82 CHF si a dobanzii legale aferente acestei sume in valoare de 17.275,61 lei pana la data de 28.02.2014 si in continuare pana la achitarea debitului . Obliga parata la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 1.000 lei. Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica azi, 15.05.2014. Presedinte

 

http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000371730&id_inst=299

Si banca BCR pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 08:30
Complet: C27 amânări
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala. Respinge exceptia de nelegalitate a procesului verbal invocata de pirita. Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiunea formulata de intervenienta Gaspar Petronela. Respinge exceptia inadmisibilitatii capatului 2 al cererii de interventie. Admite in parte sesizarea formulata de reclamantul COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD-EST IASI 11 in contradictor cu pirita BANCA COMERCIALA ROMANA SA. Admite in parte cererea de interventie in interes propriu si alaturat reclamantei ,formulata de GASPAR PETRONELA.Constata existenta clauzelor abuzive cuprinse la pct. 2.10 a si pct 2.11 din conditiile generale de creditare, anexe la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 136/24.01.2007, incheiat intre pirita si numita Gaspar Petronela. In baza art. 13 al 1 din Legea nr. 193/2000 aplica piritei amenda contraventionala in cuantum de 1.000 lei. Obliga pirita sa modifice contractul mai sus mentionat in sensul inlaturarii clauzelor constatate ca fiind abuzive. Obliga pirita sa restituie intervenientei sumele incasate abuziv in baza acestor clauze. Respinge cererea privind constatarea ca abuziva si modificarea clauzei cuprinsa la punctul 5 din contractul de credit bancar nr.136/24.01.2007. Intervenienta nu a solicitat cheltuieli de judecata. Respinge cererea piritei privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata. Cu apel in 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecatoria Iasi.

http://portal.just.ro/245/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=24500000000250025&id_inst=245

Si banca OTP BANK pierde procese pe clauze abuzive

Ora estimata: 8:30
Complet: Complet amanari pronuntare jud.GHERASIM PROCA V.
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea.Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

 

http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000380895&id_inst=299

Si Banca Piraeus pierde procese pe clauze abuzive

Complet: Complet amanari de pronuntare pt. jud. PITULAC F.
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite, în parte, cererea de chemare în judecată. Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 4 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr.421902J1540372377/29.11.2007, referitoare la perceperea unui comision de acordare credit în cuantum de 5% din suma împrumutată, şi în consecinţă, dispune înlăturarea acestei clauze abuzive din contract şi obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumei de 1.303,50 CHF încasată cu titlu de comision de acordare credit. Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr.421902J1540372377/29.11.2007, referitoare la perceperea unui comision de rambursare în avans, dar faţă de Actul Aditional de Aliniere la prevederile OUG nr. 50/2010, constată rămasă fără obiect solicitarea de eliminare din contract a acestei clauze abuzive. Respinge cererea în rest, ca neîntemeiată. Ia act că reclamantii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Obligă reclamanţii să plătească pârâtei cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei, conform art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30.06.2015.
Document: Hotarâre  13271/2015  30.06.2015

http://portal.just.ro/299/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=29900000000487101&id_inst=299

Credit Europe Bank a fost obligată de o instanță a Tribunalului București să respecte marja contractuală de dobândă, prin desființarea unei clauze abuzive

Constată nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 5.1 lit. b) referitoare la comisionul de administrare, art. 5.1 lit. d), referitoare la comisionul de acordare, şi nulitatea absolută parţială a clauzei prevăzută la art. 4.3, respectiv a menţiunii conform căreia creditorul „ va avea dreptul fără a fi însă obligat în nici un fel” , clauze din Condiţiile speciale ale Contractului de facilitate de credit şi garanţie nr. 106321/03.06.2008.

Obligă pârâta Credit Europe Bank România S.A. la plata către reclamanţi a sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, perceput începând cu data de 06.10.2011, în baza contractului mai sus menţionat.

Obligă pârâta Credit Europe Bank România S.A. la plata către reclamanţi a sumei de 4500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, 1500 lei către reclamanta (…) şi 3000 lei către reclamantul (…).

Noua strategie a băncilor în procesele cu ANPC: Tragerea de timp prin excepții de neconstituționalitate

Două excepții de neconstituționalitate au fost depuse recent, de către Raiffeisen Bank și BCR, în procesele cu ANPC. Ce este și mai important, excepția depusă de banca condusă de Steven van Groningen vizează articolul 13 din legea 193/2000, cu privire la care Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, respingând-o, după o solicitare a Unicredit Țiriac Bank.

Cele două excepții au fost depuse în contextul în care clauza de dobândă inserată de OTP Bank în contractele sale a fost declarată abuzivă de instanță, iar banca va fi obligată să o elimine din toate contractele. În plus, clienții se vor putea adresa instanței, individual, pentru a solicita recuperearea sumelor încasate nedatorat de instituția de credit, ceea ce ar putea provoca pierderi foarte mari băncii.

Banca Romaneasca clauze abuzive – obligata sa elimine comisionul de administrare cont din 27000 de contracte

Inca mai am incertitudini in ceea ce priveste legislatia pe care ANPC si-a bazat controlul si sanctiunea aplicata bancii Romanesti, sanctiune pe care o salutam.

Astfel, avem in vigoare din 2004, adica de acum foarte mult timp o hotarare de guvern cu numarul 1553, asupra careia ne-am indreptat atentia acum 2 ani de zile si am publicat diverse materiale insa nimeni la acel punct nu a vazut marele potential pe care il are aceasta hotarare de guvern.
Prin urmare Art. 1
Prezenta hotarare are ca scop incetarea activitatilor si practicilor ilicite prevazute de actele normative cuprinse in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare, in vederea cresterii gradului de protectie a intereselor colective ale consumatorilor si imbunatatirii raporturilor juridice dintre consumatori si operatorii economici.

De aici tragem concluzia ca masura ce poate fi luata de catre o autoritate a statului precum este ea definita in anexa – ANPC, va viza in mod absolut, pe toti acei consumatori ce se afla in situatii identice.

Pai, in atare situatie, ANPC a aplicat sanctiunea de la Art. 50. – (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
e) încălcarea dispoziţiilor art. 91, art. 92 şi art. 93, cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000 lei;

insa prin faptul ca a aplicat-o “erga omnes” in raport de legea 193/2000 si HG mai sus amintit, asta inseamna ca recunoaste si ANPC posibilitatea aplicarii acestui HG 1553/2004.
Trebuie facuta distinctia concreta intre, CLAUZA ABUZIVA pe care o poate depista si sanctiona erga omnes doar instanta de judecata si practica comerciala ilicita precum a fost aceeasta de la BANCA ROMANEASCA prin aplicarea unui numaru de 2 comisioane de administrare, a contului si a creditului, iar ANPC in ceea ce priveste practicile comerciale ilicite, prin raportare la textele legale de mai sus, poate verifica toate bancile iar daca in raport de oug 50/2010 de aliniere a contractelor, acestea nu s-au conformat, poate dispune modificarea lor erga omnes, precum instanta de judecata in cazul clauzelor abuzive.
Spre exemplu comisionul de administrare nu este ilicit, dar poate fi abuziv daca il constata o instanta de judecata si il eminita din contract.
Spun asta, fiindca un comision de administrare este regasit in lege insa instanta, prin modul in care el opereaza, poate sa il constate ca fiind abuziv si deci nul.

ANPC a constatat că Banca Românească a acordat, în 2006, credite ipotecare pentru care instituția prevăzuse în contract comision de analiză 0%, comision de administrare de 1%, însă din 2010 a început să încaseze și comision de administrare cont curent de 1%.

Marius Dunca a explicat că, potrivit articolului 36 din Ordonanța 50/2010, pentru creditul acordat banca poate percepe sau comision de analiză, sau comision de acordare, sau comision de administrare cont curent. ANPC a decis că acest nou comision a fost încasat nelegal și a amendat Banca Românească. În plus, instituția de credit este obligată ca, în termen de 30 de zile începând cu 3 august, să readucă în legalitate toate cele 12.000 de contracte similare.

Consumatorii vor putea face reclamatii la ANPC pentru noi situatii in care sunt pacaliti de comercianti

Ordonanta Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea unor acte normative din domeniul protectiei consumatorilor a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 654 din 28 augustsi va intra in vigoare in data de 7 septembrie.

Modificarile operate de parlamentari in martie la Legea nr. 363/2007 au limitat, intr-o anumita masura, situatiile in care consumatorii pot reclama firmele la ANPC pentru practici comerciale incorecte. Din acest motiv, Guvernul a decis sa intervina si sa clarifice prevederile astfel incat consumatorii sa nu mai fie nevoiti, in anumite cazuri, sa se adresezeinstantelor judecatoresti, ci tot ANPC-ului.

„Urmare a observatiilor primite de la serviciile Comisiei Europene cu privire la transpunerea Directivei 2005/29/CE, a reiesit necesitatea modificarii actului normativ pentru a se asigura deplina conformitate cu prevederile actului normativ european. Ulterior acestor modificari a fost constatat faptul ca (…) a fost afectata eficienta actului normativ (Legea nr. 363/2007 -n.r.), deoarece prin articolul 15 nu se mai prevede aplicarea de sanctiuni contraventionale in toate situatiile in care operatorii economici utilizeaza practici comerciale incorecte. Astfel, in prezent, se pot aplica sanctiuni contraventionale doar in cazul practicilor comerciale incorecte mentionate in anexa nr. 1, fara a se putea aplica sanctiuni contraventionale in cazul practicilor ce se analizeaza de la caz la caz, in baza art. 4, art. 6–9 din lege. Prin urmare, persoanele care considera ca le sunt afectate interesele prin incalcarea art. 4, art. 6–9 din lege se pot adresa instantei judecatoresti competente”, este explicat intr-uncomunicat de presa recent al ANPC.

Concret, modificarile introduse prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2015 vor permite din nou consumatorilor sa se adreseze ANPC-ului in toate situatiile in care sunt pacaliti de catre comercianti.

Din data de 7 septembrie, folosirea practicilor comerciale incorecte va fi amendata cu sume cuprinse intre 2.000 si 100.000 de lei. Iar practicile comerciale inselatoare si cele agresive vor fi amendate in continuare cu sume cuprinse intre 5.000 si 100.000 de lei, respectiv intre 2.000 si 100.000 de lei.

Cum recunoastem practicile comerciale incorecte

Practicile comerciale sunt considerate incorecte, potrivit legislatiei, daca sunt indeplinite anumite conditii.

Mai exact, acestea trebuie sa fie contrare cerintelor diligentei profesionale si sa deformeze/poata deforma comportamentul economic al consumatorilor. Practicile comerciale incorecte sunt, in special, cele inselatoare si cele agresive.

Legea nr. 363/2007 dispune ca practicile comerciale inselatoare pot fi actiuni inselatoare (cand sunt prezentate informatii false sau care pot induce in eroare) sau omisiuni inselatoare (cand sunt omise informatii esentiale necesare consumatorului sau cand acestea sunt oferite intr-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu).

Cateva exemple in acest sens sunt afirmarea falsa ca un produs poate vindeca boli, disfunctii sau malformatii, descrierea unui produs ca fiind gratuit atunci cand consumatorul trebuie sa suporte alte costuri si prezentarea drepturilor consumatorilor stabilite prin lege ca o caracteristica distincta a ofertei comerciantului.

Referitor la practicile comerciale agresive, actul normativ stabileste ca acestea sunt cele care limiteaza/pot limita semnificativ libertatea de alegere/comportamentul consumatorului prin hartuire sau prin constrangere.

Practici comerciale agresive pot fi, de exemplu, crearea impresiei consumatorului ca nu poate pleca din magazin pana nu semneaza un contract, ignorarea solicitarii de a nu mai face vizite personale acasa la consumator si includerea intr-o reclama a unui indemn direct adresat copiilor sa-si convinga parintii sa cumpere produsele promovate.

Câteva considerații cu privire la sentința Tribunalului București în procesul dintre Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și OTP Bank.

În cele 100 de pagini, magistratul de la Tribunalul București, secția a II a, în urma unui raționament juridic elaborat și bine argumentat, dispune eliminarea clauzei prin care dobânda băncii variază în funcție de „politica băncii” existentă în anumite contracte la clauza 5.2, sau 6.1,6.2, și a clauzei de la art. 5.3, 6.3 din anumite contracte de credit utilizate de OTP în relația cu clienții

Dacă această hotărâre rămâne definitivă la Curtea de Apel București, banca este obligată sa le înlăture din contracte. Dacă banca nu va propune clienților un mod de calcul transparent al dobânzii care să respecte marja inițială obținută prin scăderea din dobânda menționată în contract a indicelui de referință specific pentru fiecare monedă, dobânda nu rămâne fixă!

Banca este împiedicată să o varieze în funcție de criterii netransparente și astfel, în procese separate, recomand individuale, fiecare client poate să solicite obligarea băncii la respectarea marjei inițiale existentă în dobânda menționata inițial în contract și restituirea banilor reținuti în plus, pentru că s-a constatat în acest proces că variația dobânzii a fost abuzivă

Clauze Abuzive Banci – Comportamentul ABUZIV al băncilor, constatat de specialiști

Dacă în ultimii ani s-a vorbit despre clauzele considerate abuzive, în principal în contractele de credit încheiate între bănci şi debitori, existând o serie de procese în instanţă pe această temă, sunt şi profesionişti care se plâng de faptul că sunt puşi în situaţia să semneze, chiar dacă nu sunt de acord, anumite clauze impuse de operatorii financiari.

Evaluatorii reclamă o serie de solicitări ce apar în contractele pe care trebuie să le încheie cu instituţiile bancare în momentul în care prestează servicii pentru acestea.

Adrian Vascu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR), ne-a spus că, „de-a lungul timpului (mai mult în trecut şi mai puţin astăzi, dar totuşi existând încă), evaluatorii au informat ANEVAR despre diverse clauze contractuale care au fost impuse de către bănci şi care nu ar fi trebuit sau nu puteau fi acceptate”. Domnia sa ne-a precizat că, printre acestea, se numără cele prin care băncile solicită o anume valoare pentru imobilul supus procedurii de evaluare şi cererile privind diverse discounturi sau despăgubiri, în funcţie de caz.

Citește articolul integral pe Bursa.ro.

SUCCES în procesul ANPC vs. OTP Bank. Efect asupra tuturor contractelor identice

UPDATE 22:00 – Potrivit ziarului Bursa, Judecătorul Laura Andrei, preşedintele Tribunalului Bucureşti, a confirmat faptul că acţiunea ANPC a fost admisă pe fond, cu drept de apel,fiind dispusă modificarea întregului portofoliu de contracte identice. Domnia sa ne-a mai spus că Tribunalul a dispus amendarea OTP Bank cu suma de 700 de lei.

Clauze Abuzive Banci : Clauza de risc valutar poate fi declarată absolut nulă

Mai multe instanţe s-au pronunţat recent împotriva Bancpost, cerând îngheţarea cursului de schimb valutar leu/franc elveţian de la data contractării creditului, eliminarea din contract a unor clauze abuzive şi restituirea sumelor încasate în baza acestor clauze.

Clauza de risc valutar poate fi declarată absolut nulă

Mai multe instanţe s-au pronunţat recent împotriva Bancpost, cerând îngheţarea cursului de schimb valutar leu/franc elveţian de la data contractării creditului, eliminarea din contract a unor clauze abuzive şi restituirea sumelor încasate în baza acestor clauze.

lege, justitie

Foto via Shutterstock

„Mi s-au mai semnalat trei sentinţe de îngheţare a cursului de schimb leu/CHF la nivelul istoric din data contractării creditu­lui. Toate sunt contra Bancpost: una la Tîrgu Jiu şi două la Constanţa. S-a dispus atât eliminarea din contract a unor clauze abuzive (inclusiv cea de schimb valutar), cât şi restituirea sumelor nedatorate achitate în „temeiul” acestor clauze”, a anunţat av. Gheorghe Piperea.
De altfel, nu mai departe de săptămâna trecută, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis, în urma unor solicitări din România, că un codebitor al unui credit are calitatea de „consumator” şi că instanţele locale trebuie să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unor clauze dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.
De asemenea, CJUE a decis că instanţele trebuie să decidă dacă a fost sau nu respectată cerinţa informării complete a consumatorilor şi că, dacă o clauză este considerată abuzivă din cauza incompletei informări, ea nu trebuie să producă efecte pentru consumator.

Clauza de risc valutar poate fi declarată absolut nulă

În urma deciziei CJUE, av. Adrian Cuculiş a afirmat că „situaţia este identică la toţi împrumutaţii, fie CHF, fie euro, fie dolari, fiindcă nu au fost comunicate către împrumutaţi informaţii cu privire la testul de stres cu până la 50% al valutei, pentru a se putea observa dacă împrumutaţii pot face faţă unei asemenea volatilităţi. În accepţiunea CJUE, acest lucru poate fi interpretat drept o clauză de risc va­lutar abuzivă, deci nulă absolut”.

„Prin faptul că principiul ge­neral este acela de a fi luat cursul de schimb de la momentul plăţii, conform contractelor de credit, prin eliminarea acestei preve­deri, lipseşte de eficienţă contractul de credit şi astfel singurul curs valabil mai poate fi cel de la semnarea contractului, evident cu consecinţa restituirii tuturor sumelor de bani percepute peste acest curs”, mai spune Cuculiş.

Potrivit acestuia, soluţia instanţei în urma acestei pronunţări ar fi de constatare a nulităţii absolute a clauzei de risc valutar inserată la punctul x , din acelaşi contract de credit menţionat mai sus, raportat la faptul că aceasta este abuzivă şi contravine prevederilor Legii nr.193/2000.

„Dispune stabilizarea şi aplicarea, pe tot parcursul derulării contractului de credit, a unui curs CHF – leu egal cu cel existent la momentul semnării contractului. Obligă pârâtele la restituirea sumei de x lei, achitată de reclamanţi ca diferenţă de curs calculată începând cu data încheierii contractului şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Astfel, rămâne în sarcina împrumutatului să facă dovezile minimale că nu a fost informat pe deplin cu privire la întinderea reală a creditului său fiindcă, să nu uităm, avem deja o decizie care trece sarcina probei în obligaţiile băncii şi astfel, prin aplicarea celor 3 elemente din legea 193/2000, buna-credinţă, dezechilibrul şi lipsa informării care derivă din OUG 21/1992 a protecţiei consumatorului

O instanță a Tribunalului Gorj a decis, într-un proces contra Bancpost, că sunt abuzive clauzele privind comisionul de administrare lunară, de acordare, de calcul al dobânzii și cea privind suportarea de către client a diferenței de curs valutar pentru francul elvețian

Clientul Bancpost ceruse, printre altele, constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze contractuale:

– comisionul de administrare lunară în cuantum total de 3.148,72 CHF
– comisionul de acordare raportat la valoarea soldului în cuantum de 365 CHF
– comisionul de rambursare anticipată.

De asemenea, clientul a solicitat „să se dispună eliminarea din convenţie a acestor prevederi contractuale şi restituirea sumelor în cuantum de 3513.72 CHF la data depuneri acţiunii”.

În plus, petentul a mai solicitat „să se constate caracterul abuziv al prevederilor cu privire la calculul ratei dobânzii şi dobânzii anuale efective şi clauzelor penale pentru întârzieri la plată, precum şi a celor cu privire la dobândă penalizatoare; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze, eliminarea lor şi să se restituie suma de 17.369,54 CHF – reactualizată la data plăţii efective”.

Mai mult, debitorul a cerut și „să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în clauzele contractuale privind „efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar”; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiilor încheiate, la valoarea de la data încheierii şi semnării convenţiilor, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian din data încheierii convenţiilor, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractelor şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamanţi”.

Mai multe instanţe naţionale au constatat clauzele abuzive, obligând banca la îngheţarea cursului valutar şi plata sumelor încasate suplimentar

Într-un caz similar, CJUE a cerut instanţelor naţionale să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unor clauze dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis, în urma unor solicitări din România, că un codebitor al unui credit are calitatea de „consumator” şi că instanţele locale trebuie să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unor clauze dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.
De asemenea, CJUE a decis că instanţele trebuie să decidă dacă a fost sau nu respectată cerinţa informării complete a consumatorilor şi că, dacă o clauză este considerată abuzivă din cauza incompletei informări, ea nu trebuie să producă efecte pentru consumator.
Revine instanţei menţionate (cererea de decizie preliminară a fost adresată CJUE de către Judecătoria Câmpulung – n. red.) obligaţia să verifice că, în cauza în discuţie, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligaţiei sale şi care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. Joacă un rol decisiv în această apreciere, pe de o parte, aspectul dacă clauzele sunt redactate în mod clar şi inteligibil astfel încât să îi permită unui consumator mediu, şi anume un consumator normal informat şi suficient de atent şi de avizat, să evalueze un astfel de cost şi, pe de altă parte, împrejurarea legată de lipsa menţionării în contractul de credit de consum a informaţiilor considerate, având în vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul, drept esenţiale şi în special a celor prevăzute la articolul 4 din Directiva 87/102”, a decis CJUE.

CJUE. Contract de credit de consum. Clauze abuzive. Informații ce trebuie furnizate de creditor

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 9 iulie 2015, hotărârea pronunțată în cauza C-348/14, Bucura, cu privire la: Protecția consumatorilor – Credit de consum – Noțiunea ”consumator” – Clauze abuzive – Examinare din oficiu de către instanța națională – Clauze ”redactate într-un limbaj clar și inteligibil” – Informații care trebuie furnizate de creditor.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Bucura, pe de o parte, și SC Bancpost SA, pe de altă parte, în legătură cu modalitățile de recuperare a unei datorii rezultate dintr-un contract de credit de consum pentru utilizarea unui card de credit.

Instanța de trimitere consideră că anumite clauze ale contractului pot avea caracter abuziv. În această privință, instanța arată că, în lipsa unei probe contrare, contractul menționat a fost redactat înainte de a fi semnat de debitor și de codebitoare, iar multe dintre clauzele sale nu permit să se identifice întinderea obligațiilor care le revin acestora.

Ȋn acest context, Curtea a considerat că articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998, și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că intră sub incidența noțiunii ”consumator” în sensul acestor dispoziții persoana fizică ce se află în situația de codebitor în cadrul unui contract încheiat cu un profesionist, atât timp cât acționează în scopuri care pot fi considerate ca fiind în afara meseriei sau a profesiunii sale.

Ȋn plus, Curtea a statuat că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că revine instanței naționale obligația de a aprecia din oficiu caracterul abuziv, în sensul acestei dispoziții, al clauzelor unui contract încheiat între un consumator și un profesionist, din moment ce această instanță dispune de elementele de fapt și de drept necesare în acest scop.

Cât privește articolele 3-5 din Directiva 93/13, Curtea a menționat că acestea trebuie interpretate în sensul că, în cadrul aprecierii sale cu privire la caracterul abuziv, în sensul articolului 3 alineatele (1) și (3) din această directivă, al clauzelor unui contract de credit de consum, instanța națională trebuie să țină seama de toate circumstanțele care însoțesc încheierea acestui contract. În această privință, revine instanței menționate obligația să verifice că, în cauza în discuție, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. Joacă un rol decisiv în această apreciere, pe de o parte, aspectul dacă clauzele sunt redactate în mod clar și inteligibil astfel încât să îi permită unui consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat, să evalueze un astfel de cost și, pe de altă parte, împrejurarea legată de lipsa menționării în contractul de credit de consum a informațiilor considerate, având în vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul, drept esențiale și în special a celor prevăzute la articolul 4 din Directiva 87/102, astfel cum a fost modificată.

Banca condusă de Steven van Groningen, Raiffeisen Bank, a fost obligată de o instanță din București să restituie, cu dobândă, banii încasați în contul comisioanelor de acordare și de administrare, considerate abuzive de judecător

Tip soluție: Admite în parte cererea

Soluția pe scurt: Respinge excepţia prescripţiei extinctive şi excepţia inadmisibilităţii invocate de pârâtă ca neîntemeiate. Admite în parte cererea.

Constată nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 3.14 din contractul de credit nr. (…).

Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 11 745, 74 CHF, echivalent în lei raportat la cursul BNR de la data plăţii.

Constată nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 3.12 din contractul de credit nr. (…).

Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 2200 CHF, echivalent în lei raportat la cursul BNR de la data plăţii.

Obligă pârâta la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente sumelor încasate în temeiul art. 3.14 de la data achitării fiecărei sume nedatorate la data achitării efective a debitului, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 2200 CHF lei de la data încasării acestuia la data achitării efective a debitului.

Respinge capătul de cerere privind constatarea nulităţii modului de calcul a dobânzii ca neîntemeiat. Respinge capătul de cerere privind restituirea sumelor achitate în plus cu titlul de dobândă ca neîntemeiat. Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor achitate în plus cu titlul de dobândă ca neîntemeiat.

Cum comentati:Faliții, în funcție de numărul creditorilor, erau uciși și tăiați în atâtea bucăți câți creditori aveau

„Nu știu câți dintre dumneavoastră cunoașteți cum erau tratați faliții în Roma Antică. Faliții, în funcție de numărul creditorilor, erau uciși și tăiați în atâtea bucăți câți creditori aveau. În Evul Mediu se folosea stâlpul infamiei și mai era obiceiul legării de un catarg în piața publică sau purtarea datornicului pe străzi. Exista și închisoarea datornicilor, unde capul familiei era încarcerat. Și noi, în Codul Civil de la 1864, aveam închisoarea datornicilor. Dar, în decursul anilor s-a ajuns de la uciderea debitorului până la acordarea unei a doua șanse, în 2014″, a adăugat vicepreședinta CEC Bank.

ICCJ, Hotarare irevocabila ref. clauzele bancare abuzive

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a Vl-a civila, sub nr. 76330/3/2011, reclamantii

F.M., D.A.V., T.E.A., T.P.M., M.C.E., D.B., G.J.I.S., H.M., H.C.F., I.D.M., I.A.M., U.M., V.L.V., V.N., F.A.F., F.C., I.A.E., I.A.M.F., P.L., P.I.V., G.C., O.C.I., S.M.I., S.N., S.C.M.C., V.R.M., P.E.C., P.D., S.A., S.D.C., N.A., N.M.C., S.O.M., S.M., E.M., E.A., N.M.C., N.M.S., G.R.C., G.E.O., M.C., M.M.C., M.R.M., S.M.I., S.M.C., C.S.M., C.C.G., G. (P.) R.M., O.M., O.A., P.A., P.E. C., B.C.M., P.D.G., P.I., V.C., F.V.O.N., C.B.G., C.G., C.M., C.V.B., A.A., B.R.V., B.P.M., C.M., C.L.I., D. (S.) M., M.A., M.G.M., T.C.C., T.D.L., C.A.A., C.M., C.V., T.I.M., .C.J., D.C.S., D.A.A., I.B.C., I.A.F., C.F., E.C.A., E.D.M., P.I.M., S.L.M., P.N.A., L.C., L.V.A., S.D., S.M.M., P.C.M., P.S.C., M.D.E., M.M.N., R.S., R.M., V.C.I., B.A., C.A., C.I.T., G.D., O.M.E., B.I.M. B.I.A., B.A.G., B.Z., S.C.L., S.M.C., P.M.D., P.A.C., C.N.C., C.A.R., G.A., G.V., G. (S.) G., D.M.R., D.C.G., I.G., I.N., N.C., N.A., F.P.F., F.E., D. (H.) M.L., D.M., A.D.M., G.V., G.E.M., F.S.C., F.D., E.A., T.C., P.C., P.D., P. A.M., D.C., D.F.G. O.L., O.L., C.I.L., B.N.D., B.M., P.A.R., P.B.G., C.E., C.A.M., J.O., J.G.S., P.C., P.P., V.A.T., V.I.G., B.B.A., R.A.T., B.M., M.G.C., M.G.M., P.C., P.S., T.C.L., T.S., T.E., T. (C.) A.I., M.M.M., P.E., P.E.L., M.D., M.D. P.S.R., P.L.I., C.M.S., T. (fosta T.) E. C., P.B., M.M.S., B.C., B.T.M., C.A.A., B.A., G.S.M., F.E., F.V., D. (N.) C.A., B.C.V., B.E.D., N.R.S., N.C., P.N., P.E.M., P.S.C., P.M.R., S.I.A., H.B., R.C.S., R.A.L., D.A.V., D.A., G.I., G. (C.) M., I. C., E.M., G.R., G.L., C.F., C.R.I., C. (I.) L., T.S.M., T.M.A., M.D.I., M.A., B.A., B.C., D.S.C., V.R.C., O.C.I., B.C.R., B.N.A., M.T.I., B.B., B.A., C.E.G., G.D., G.D., M.G.D., D.L.D., R.B.C., R.C. E., O.B.E., O.M., D.M.P., A.R.I., D.A.L., D.B.G., B.I., B.M., B.L.G., B.T.M., C.C., C.M., J.F.C., J.E.S., I.N.I., S.N.O., G.R.O., G.D., C.C., C.A.C., S.I.G., S.C., T.R., V.L., V.E., N.S.P., N.C., C.I., C.S.M., M.P., M.G.D., S.I.G., S.L., C.I.A., C.I.C., P.P.M., D.B., Z.M., S.C., C.T.M., C.G.L., S.N.A., S.A.I., C.S., C.A., T.M., T.B.S., Z.L., T.R.M., T.E.V., B.D., B.M.D., A.D., A.E., F.I., F.S.E., T.V., T.P.N., G.C.L., G.F., P.M.C., P.A., T.F.M., T.M.C., G.A.J., R.V., R.D.E., P. (D.) R.F., S.L.F., C.T.D., C.E., Z.F.T., Z.I.V., M.C., M.A.L., C.L.G., C.C., G,I,D,, G.A., B. (T.) I., F.C., F.I., S.G.M., S.C.R., G.I.L., G.I.S., A.G.L., A.G.R., B.S., B.I.A., L.F., L.D.O., M.E.A., M.D.I., T.A.D., V.C.R., V.O.C., B.T.P.A., G.C., P.I.C., M.D.N., M.C., D.M.M., D.I.T., Z.E.D., C.I.C., C.D., P.F.N., P.A.M., D.V., C.M., C.I., C.C., D. (G.) B.A., P.I., P.M.D., B.V., B.M. au chemat in judecata pe parata SC V.R. SA pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate: I.- caracterul abuziv al clauzelor indicate, respectiv: I.1.- clauzele referitoare la dobanda, si anume: a) clauzele care permit bancii modificarea ratei dobanzii in mod unilateral; b) clauzele din actele aditionale, notificarile sau comunicarile care au modificat rata dobanzii sau tipul acesteia din fixa in variabila, c) clauzele referitoare la calculul dobanzii anuale raportat la o perioada de 360 de zile;

1.2.- clauzele referitoare la comisionul de risc, inclusiv dupa redenumirea acestuia in comision de administrare;

1.3.- clauzele referitoare la alte comisioane abuzive, asa cum sunt enumerate in cuprinsul cererii si identificate inAnexa 1;

1.4.- clauzele referitoare la a) alegerea societatii de asigurari, b) debitarea automata a conturilor reclamantilor, c) D.A.E., d) aducerea unui alt debitor, pe parcursul derularii creditului, e) declararea scadentei anticipate a creditului in situatia in care reclamantii nu isi achita obligatiile din alte contracta de credit, f) declararea scadentei anticipate a creditului in cazul incalcarii oricarei alte obligatii din conventia de credit in afara celei de rambursare a creditului, g) declararea scadentei anticipate a creditului in cazul aparitiei unor evenimente care in opinia bancii ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamantilor sau garantarea creditului, h) exonerarea de raspundere a bancii in cazul declararii creditului scadent anticipat si a executarii silite, i) modificarea costurilor creditului potrivit Sectiunii 10 din Conditiile Generale ale Conventiilor de credit .

II.- Ca o consecinta a constatarii caracterului abuziv a clauzelor aratate la 1.1 – 1.4., sa se constate nulitatea absoluta a acestora;

III.- Sa se dispuna obligarea paratei la rambursarea catre reclamanti a sumelor platite nedatorat in temeiul – clauzelor nule;

IV.- Sa se dispuna obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .

Prin sentinta civila nr. 19649 din 18 decembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a Vl-a civila, in Dosarul nr. 76330/3/2011, prima instanta a hotarat urmatoarele: a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ca neintemeiata. A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC V. SA I. A.G. A respins cererea formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata SC V. SA I. A.G., fiind formulate impotriva unei persoane faracalitate procesuala pasiva. A luat act de renuntarea la judecata a reclamantilor: D.M.P., T.R., O.B.E., O.M., V.E.C., V.A., G.C., F.A.F., F.C., D.I.T., D.M.M., D.M.R., D.C.G., S.L.F., B.T.M. si B.L.G. A luat act de tranzactii si a consfintit invoiala partilor, asa cum a fost redata in dispozitivul hotararii, in cazul reclamantilor: D.A.V., N.C. si N.A.O.. A admis, in parte, cererea de chemare in judecata precizata formulata de reclamanti si a constatat caracterul abuziv al pct. 3 lit. d) Conditii speciale, prin care banca isi rezerva dreptul de a revii ui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara si cele referitoare la obligatia imprumutatului de a achita eventualele sume datorate ca urmare a ajustarii dobanzii de catre banca si modificarea automata a graficului de rambursare ca urmare a ajustarii ratei dobanzii – pct. 6 alin. (2) si (3) pct. 6 lit. b), c) alin. (2) si (3); clauzelor referitoare la comisionul de risc – pct. 5 lit. a) Conditii speciale si art. 3.5 Conditii generale; clauzelor referitoare la comisionadministrare garantii – pct. 5 lit. c), d) Conditiile speciale si art. 3.10 Conditii Generale, comision de rezerva minima obligatorie, pct. 5 lit. e), f), Conditiile speciale ale Conventiei art. 3.11/3.12 comision monitorizare polite de asiguraresi de la pct. 11, mentiune a valoarii comisionului monitorizare polite de asigurare, pct. 5 lit. f), g) Conditiile speciale si art. 3.9 Conditii Generale, comision de neutilizare – art. 3.8 din Conditiile Generale ale Conventiei; clauzelor referitoare la alegerea societatii de asigurari – art. 7.1 lit. d) din Conditii Generale si art. 7 lit. b) din Conditii Speciale, declararea scadentei anticipate a creditului in situatia in care reclamantii nu isi achita obligatiile din alte contracte decredit – art. 8.1 lit. a) liniuta a doua si liniuta a treia Conditii generale, declararea scadentei anticipate a creditului in cazul incalcarii oricarei alte obligatii din conventia de credit in afara celei de rambursare a creditului – art. 8.1 lit. b) Conditii generale, declararea scaden :ei anticipate a creditului in cazul aparitiei unor evenimente care, m opinia bancii, ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamantilor sau garantarea creditului – art. 8.1 lit. c) si d Conditii generale, modificarea costurilor creditului potrivit Sectiunii 10 din Conditiile Generale ale Conventiilor de credit . A constatat nulitatea absoluta a clauzelor mentionate si, in consecinta, a clauzelor din actele aditionale la conventiile de credit, inclusiv din notificari sau din comunicari emise in lipsa acordului imprumutatului. A obligat parata sa restituie reclamantilor sumele incasate cu titlu de comision de risc, redenumit, dupa caz, comision de administrare credit, dedobanda majorata si de comision rezerva minima obligatorie, de la data incheierii conventiei de credit la zi. A respins celelalte capete de cerere, ca neintemeiate. A obligat parata la plata catre fiecare reclamant fata de care s-a admis cererea, a sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Referitor la exceptiile invocate in cursul judecatii, prima instanta a apreciat ca parata SC V. SA I. A.G. nu are calitate procesuala pasiva, avand in vedere ca parata SC V.R. SA nu are, potrivit legii romane (art. 42 si art. 43 din Legea nr. 31/1990 republicata) statut de filiala a SC V. SA I. A.G.

In ceea ce priveste Exceptia dreptului material la actiune, avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata din care rezulta ca prin constatarea caracterului abuziv al unor clauze reclamanta solicita aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, observand ca prin dispozitiile Legii nr. 193/2000 si ale O.U.G. nr. 50/2010, invocate in sustinerea cererii, se protejeaza nu doar un interes personal, individual, ci si un interes public, general, obstesc, a constatat ca cererea vizeaza aplicarea sanctiunii nulitatii absolute si este imprescriptibila extinctiv, motiv pentru care a respins, ca neintemeiata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de catre parata SC V.R. SA prinintampinare.

Pe fondul cauzei, a retinut ca toate contractele de credit sunt contracte de adeziune, intrucat clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul, ci au fost preformulate de catre banca, in conditiile generale de creditare practicate de aceasta, ceea ce atrage incidenta prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, prima instanta analizand fiecare clauza criticata de reclamanti, pentru a se constata caracterul abuziv.

Prima instanta a analizat fiecare clauza criticata de reclamanti (filele 34-39 din sentinta) apreciind, in esenta, ca acele clauze referitoare la modificarea dobanzii,in mod unilateral, clauzele referitoare la comisioanele de risc/de administrare si alte comisioane, precum si unele dintre clauzele referitoare la alegerea societatii de asigurare si clauzele referitoare la declararea scadentei anticipate a creditului, sunt abuzive pentru ca s-a creat un dezechilibru contractual semnificativ prin prisma sumelor ce trebuie achitate, respectiv rambursate, ca aceste clauze nu au facut obiectul negocierii (fiind preformulate) si ca sunt contrare cerintelor bunei-credinte, astfel cum prevad dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Ca o consecinta a constatarii caracterului abuziv al clauzelor aratate la 1.1 – I.4. si potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prima instanta a constatat nulitatea absoluta a respectivelor clauze, care, in temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, nu mai produc efecte asupra consumatorilor, contractul de credit putand continua si in absenta clauzelor considerate abuzive.

Cu privire la actele juridice subsecvente conventiei de credit, care fac obiectul cererii de chemare in judecata, primainstanta a constatat ca nulitatea acestora este fundamentata prin aplicarea principiului resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis, constatarea nulitatii actele juridice subsecvente conventiei de credit fiind, in primul rand, consecinta nulitatii clauzelor care permiteau modificarea unilaterala a contractelor de credit de catre banca si in al doilea rand, fiind consecinta aplicarii principiului potrivit caruia contractele pot fi modificate doar prin acordul partilor, prevazut in art. 969 alin. (2) C. civ.

Prima instanta a constatat nulitatea absoluta a clauzelor abuzive si, in consecinta, nulitatea absoluta a clauzelor din actele aditionale la conventiile de credit, din notificari sau din comunicarile care au`modificat tipul dobanzii din fixa in variabila, in lipsa acordului imprumutatului in acest sens sau care au modificat rata dobanzii in temeiul art. 3 lit. d) din Conditiile speciale.

In ceea ce priveste petitul referitor la rambursarea catre reclamanti a sumelor platite nedatorat in temeiul – clauzelor nule, s-a retinut ca principiul restituito in integrum impune ca tot ceea ce s-a executat in temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate sa fie restituit, acest principiu decurgand din cel al retroactivitatii efectelor nulitatii, numai prin revenirea la situatia anterioara emiterii actului nul, partii vatamate ii este reparat intreg prejudicial.

Astfel, data fiind sanctiunea ce intervine in urma constatari caracterului abuziv al clauzelor indicate anterior, respectiv nulitatea absoluta, ce opereaza cu efect retroactiv si are drept consecinta punerea partilor in situatia in care acele clauze nu ar fi fost inserate in contract, prima instanta a apreciat ca reclamantii au dreptul la restituirea prestatiilor efectuate in baza clauzelor nule absolut si, in consecinta, a obligat societatea parata la restituirea catre reclamanti a sumelor platite nedatorat in baza clauzelor constatate ca abuzive, cu exceptia celor care au fost deja restituite.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel apelantii-reclamanti B.I.A., B.I.M., O.M. si O.A. precum si apel anta-parata SC V.R. SA.

Prin Decizia civila nr. 175 din 5 martie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, a fost admis apelul declarat de apelantii reclamanti B.I.A., B.I.M., O.M. si O.A. impotriva sentintei civile nr. 19649 din 18 decembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a Vl-a Civila, in Dosarul nr. 76330/3/2011, in contradictoriu cu apelanta parata SC V.R. SA.

A fost schimba, in parte, sentinta apelata in sensul ca:

S-a luat act ca reclamantii B.I.A., B.I.M., O.M. si O.A. au precizat ca solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

A fost admis apelul declarat de apelanta parata SC V.R. SA, impotriva sentintei civile nr. 19649 din 18 decembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a Vl-a civila, in Dosarul nr. 76330/3/2011, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti V.R.M., N.M.S., O.V.E. successor al decedatului O.M.E., O.D.E. succesor al decedatului O.M.E., F.S.E., Z.F.T., T.A.D., P.I., P.M.D., B.V., B.M., D. (H.) M.L., P. A.M., F.M., T.E.A., T.P.M., M.C.E., D.B., G.J.I.S., H.M., H.C.F., I.D.M., I.A.M., U.M., V.L.V., V.N., I.A.E., I.A.M.F., E.M., E.A., P.L., P.I.V., O.C.I., N.M.C., S.M.I., S.N., G.R.C., G.E.O., S.C.M.C., P.E.C., P.D., S.A., S.D.C., N.A., N.M.C., S.O.M., S.M., M.C., M.M.C., M.R.M., S.M.I., S.M.C., C.S., C.C.G., G. (P.) R.M., P.A., P.E.C., B.C.M., P.D.G., P.I., V.C., F.V.O.N., C.B.G., C.G., C.M., C.O.B., A.A., B.R.V., B.P.M., C.M., C.L.I., D. (S.) M., M.A., M.G.M., T.C.C., T.D.L., C.A.A. C.M., C.V., T.I.M., .C.J., D.C.S., D.A.A., I.B.C., I.A.F., C.F., E.C.A., E.D.M., P.I.M., S.L.M., P.N.A., L.C., L.V.A., S.D., S.M.M., P.C.M., P.S.C., M.D.E., M.M.N., R.S., R.M., V.C.I., B.A., C.A., C.I.T., G.D., O.M. succesor al decedatului O.M.E., B.A.G., B.Z., S.C.L., S.M.C., P.M.D., P.A.C., C.N.C., C.A.R., G.A., G.V., G. (S.) G., I.G., I.N., F.P.F., F.E., D.M., A.D.M., G.V., G.E.M., F.S.C., F.D., E.A., T.C., P.D., P.C., D.C., D.F.G., O.L., O.L., C.I.L., B.N.D., B.M., P.A.R., P.B.G., C.E., C.A.M., J.O., J.G.S., P.C., P.P., V.A.T., V.I.G., B.B.A., R.A.T., B.M., M.G.C., M.G.M., P.C., P.S., T.C.L., T.S., T.E., T. (C.) A.I., M.M.M., P.E., P.E.L., M.D., intimat M.D., P.S.R., P.L.I., C.M.S., T. (T.) E.C., P.B., M.M.S., B.C., B.T.M., C.A.A., B.A., G.S.M., F.E., F.V., D. (N.) C.A., B.C.V., B.E.D., N.R.S., N.C., P.N., P.E.M., P.S.C., P.M.R., S.I.A., H.B., R.C.S., R.A.L., D.A.V., D.A., G.I., G. (C.) M., I. C., E.M., G.R., G.L., C.F., C.R.I., C. (I.) L., T.S.M., T.M.A., M.D.I., M.A., B.A.B.C., D.S.C., V.R.C., O.C.I., B.C.R., B.N.A., M.T.I., B.B., B.A., C.E.G., G.D., G.D., M.G.D., D.L.D., R.B.C., R.C.E., A.R.I., D.A.L., D.B.G., B.I., B.M., C.C., C.M., J.F.C., J.E.S., I.N.I., S.N.O., G.R.O., G.D., C.C., C.A.C., S.I.G., S.C., V.L., V.E., N.S.P., N.C., C.I., C.S.M., M.P., M.G.D., S.I.G., S.L., C.I.A., C.I.C., P.P.M., D.B., Z.M., S.C., C.T.M., C.G.L., S.N.A., S.A.I., C.S., C.A., T.M., T.B.S., Z.L., T.R.M., T.E.V., B.D., B.M.D., A.D., A.E., F.I., F.S.E., T.V., T.P.N., GC.L., G.F., P.M.C., P.A., T.F.M., T.M.C., G.A.J., R.V., R.D.E., P. (D.) R.F., C.D., C.E., Z.I.V., M.C., M.A.L., C.L.G., C.C., G.I.D., G.A., B. (T.) I., F.C., F.I., S.G.M., S.C.R., G.I.L., G.I.S., A.G.L., A.G.R., B.S., B.I.A., L.F., L.D.O., M.E.A., M.D.I., V.C.R., V.O.C., B.T.P.A., G.C., P.I.C., M.D.N., M.C., Z.E.D., C.I.C., C.D., P.F.N., P.A.M., D.V.M., C.M., C.I., C.C., D. (G.) B.A.

A fost schimbata, in parte, sentinta apelata in sensul ca: S-a luat act de tranzactia incheiata intre reclamantii B.C.V. si B.E.D. si parata SC V. SA SA.

A fost consfintita tranzactia incheiata prin inscrisul intitulat „contract de tranzactie” incheiat la 21 mai 2013: „Contract de Tranzactie incheiat astazi 21 mai 2013, Partile subscrise: SC V.R. SA („Banca”) cu sediul social in Bucuresti, sector 2, societate administrata in sistem dualist, inregistrata la Registrul Comertului, Registrul Bancar din 10 aprilie 2000, cod unic de inregistrare, prin Sucursala Galati, inmatriculata la Registrul Comertului, cu adresa in Galati, judet Galati reprezentata de: Dl. P.l., in calitate de Manager relatii clienti corporate si de D-na M.C.N., in calitate de Consilier operatiuni clientea, si, D-nul B.C.V.; domiciliat in Galati, jud./sect. Galati, in calitate de client si Dna B.E.D.; domiciliata in Galati, jud./sect. Galati, in calitate de client denumiti in cele ce urmeaza, separat, „Parte” si/sau „Partea” si impreuna „Parti” si/sau „Partile”. Avand in vedere urmatoarele: (A) Partile au semnat: A«Conventia de credit din 11 august 2008 prin care Banca a pus la dispozitia Clientilor un credit in suma de 165.200 Chf, in sold la data prezentei in suma de 149.236,01 Chf, cu o dobanda anuala efectiva (D.A.E.) conform gtrafic, pentru acoperirea cheltuielilor curente, modificata prin Actele aditionale subsecvente. (B) intre Banca, pe de o parte, si Clienti, pe de alta parte, exista/au existat la data semnarii prezentului Contract („Data Semnarii”) situatii (pre) litigioase in diverse stadii sau potential litigioase („Litigiul”) dupa cum urmeaza:a) o situatia litigioasa izvorand dinprocesul verbal de contraventie din 19 octombrie 2010 intocmit de A.N.P.C. Galati impotriva caruia Banca a declaratplangere. Aceasta situatie a generat Dosarul nr. 23118/233/2010 dosar suspendat pana la solutionarea irevocabila a Dosarelor nr. 21267/233/2010 si nr. 19980/233/2010. b) o situatie litigioasa constand in existenta pe rolul Curtii deApel Bucuresti a Dosarului nr. 54734/3/2010 avand ca obiect ordonanta presedintiala privind suspendarea platii ratelor de credit aferente conventiilor incheiate intre Clienti si Banca, solutionata prin respingerea cererii Clientilor. c)o situatie litigioasa constand in existenta pe rolul Curtii de Apel Bucuresti a Dosarului nr. 950/2/2013 avand ca obiect cererea de suspendare a executarii sentintei pronuntate in Dosarul cu nr. 76330/3/2011 cerere formulata deBanca .d) o situatie litigioasa constand in procesul colectiv ce face obiectul Dosarului cu nr. 76330/3/2011 (disjuns din Dosarul nr. 53790/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti) prin care instanta a admis in parte cererea formulata de Clienti in ceea ce priveste clauzele referitoare la dobanda, si anume: 1. Clauzele care permit Bancii modificarea dobanzii in mod unilateral; 2. Clauzele din actele aditionale, notificarile sau comunicarile care au modificat rata dobanzii sau tipul acesteia din fixa in variabila; 3. Clauzele referitoare la calcului dqbanzii anuale raportat la o perioada de 360 de zile; 4. Clauzele, referitoare la comisionul de risc si cele referitoare la comisionul de administrare; 5. Clauzele referitoare la a) alegerea societatii de asigurari; b) debitarea automata a conturilor clientilor; c) D.A.E.; d) aducerea unui alt debitor, pe parcursul derularii creditului; e) declararea scadentei anticipate a creditului in situatia in care reclamantii nu isi achita obligatiile din alte contracte de credit; f) declararea scadentei anticipate a creditului in cazul incalcarii oricarei alte obligatii din conventia de credit in afara celei de rambursare a creditului; g) declararea scadentei anticipate a creditului in cazul aparitiei unor evenimente care in opinia bancii ar putea afecta capacitatea de rambursare a reclamantilor sau garantarea creditului; h) exonerarea de raspundere a bancii in cazul declararii creditului scadent anticipat si a executarii silite; i) modificare costurilor creditului potrivit sectiunii 10 din Conditiile Generale ale Conventiilor de Credit precum si restituirea catre clienti a sumelor reprezentand comisionul de risc/administrare, dosar in care clientii au tranzactionat cu Banca, conform contracttranzactie incheiat in data de 07 noiembrie 2011, (C) Litigiul izvoraste, fara insa a se limita la acestea, din pretentii ale clientilor referitoare la modul de reglementare a clauzelor referitoare la costurile aplicabile creditului sus-mentionat, din perspectiva legislatiei aplicabile in materia protectiei consumatorilor (de exemplu, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, O.U.G. 50/2010 privind contractele decredit pentru consumatori s.a). (D) Partile prezentului contract, doresc sa stinga in mod complet, definitiv si irevocabil toate situatiile litigioase si potential litigioase prezente sau viitoare avand ca izvor pretentiile prevazute la pct. b si c, care isi au originea in cauze anterioare sau concomitente Datei Semnarii.in considerarea celor de mai sus, in baza art. 2267-2278 C. civ., a art. 271-273 C. proc. civ., in urma negocierilor purtate Partile au convenit in mod liber si neviciat sa incheie prezentul contract, dupa cum urmeaza: Art. 1 – Stingerea Litigiilor. (1). in vederea realizarii celor prevazute la pct. (d) de mai sus, Partile convin: a) sa stinga pe cale amiabila toate situatiile (pre)litigioase sau potential litigioase, indiferent de stadiul lor procesual, existente intre ele la data semnarii, precum, insa fara a se limita la, cereri de chemare in judecata (in anulare/constatatare/pretentii etc), reclamatii, plangeri prin care se contesta valabilitatea clauzelor contractuale mentionate la lit. b) si c), tinzandu-se la anularea acestora, precum si b)sa preintampine orice potentiale situatii litigioase similare avand cauze anterioare sau concomitente datei semnarii.(2). In vederea aducerii la indeplinire a prezentului contract, Partile convin in mod expres sa modifice Conventia de creditdin 11 august 2008 potrivit termenilor si conditiilor ce au fost negociati cu buna-credinta de catre parti, asa cum rezulta din Actul aditional ce constituie anexa a prezentului contract .(3). Avand in vedere ca: – Partile au convenit semnarea actului aditional mentionat la alin (2) al prezentului articol si Clientii nu mai au nicio pretentie prezenta sau viitoare, asa cum sunt detaliate la lit. b) si c) de mai sus.(4). Banca si Clientii se obliga reciproc sa nu solicite unul celuilalt cheltuielile de judecata efectuate in cursul procedurilor judiciare derulate pana in prezent avand ca obiect pretentiile mentionate la lit. b). Art. 2 – indeplinirea formalitatilor in vederea inchiderii Litigiilor.(1). Partile se obliga sa colaboreze si sa realizeze toate formalitatile si/sau demersurile necesare pentru a se lua act si a se da eficienta avuta in vedere de parti prezentului contract, in oricare si in fiecare dintre Litigiile care fac obiectul prezentuluicontract . (2) Partile se obliga sa se prezinte in fata Curtii de Apel Bucuresti si sa depuna prezentul contract detranzactie in Dosarul nr. 950/2/2013 pentru a se lua act de acesta si pentru a se consfinti intelegerea lor prin pronuntarea unor hotarari de expedient. (3) Partile cunosc ca, potrivit art. 273 din C. proc. civ., hotararile care consfintesc invoiala partilor se dau fara drept de apel, fiind definitive si executorii. Art 3 – Confidentialitate. (1)Toate informatiile, datele si documentele pe care una dintre parti le obtine de la cealalta parte sau pe care le dezvaluie celeilalte in scopul realizarii si indeplinirii obiectului prezentului Contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informatii confidentiale iar Partea careia i s-au dezvaluit respectivele informatii se obliga sa pastreze confidentialitatea pe o durata nelimitata. 2) Fiecare dintre parti va folosi informatiile, datele si documentele confidentiale numai in vederea realizarii obiectului contractului, fiind obligata sa nu le utilizeze in nici un alt scop. Prezentul contract impreuna cu anexele sale reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea, anterioara sau ulterioara incheierii lui. Prezentul contract a fost incheiat la data de 21 mai 2013, intr-un numar de sase (6) exemplare, din care doua (2) exemplare pentru Banca, cate un (1) exemplar pentru celelalte parti, un (1) exemplar pentru a fi prezentat in fata instantei investita cu solutionarea litigiului. B.C.V. P.l., manjager relatii clienti corporate. B.E.D., M.C.N., consilier operatiuni clientela pentru SC V.R. SA. Urmeaza semnaturile ss. indescifrabil”

S-a luat act de tranzactia incheiata intre reclamantul D.B. si parata SC V. SA SA.

S-a consfintit tranzactia incheiata prin inscrisul intitulat „contract de tranzactie” incheiat la 02 septembrie 2013: „Contract de Tranzactie incheiat astazi, 02 septembrie 2013 Partile subscrise: SC V.R. SA cu sediul social in municipiul Bucuresti, sector 2, societate administrata in sistem dualist, inregistrata la Registrul Comertului, Registrul Bancar din 10 aprilie 2000, cod unic de inregistrare, prin Agentia Drumul Taberei, cu sediul in municipul Bucuresti, sector 6, reprezentata de A.D., cetatean roman, domiciliata in municipiul Bucuresti, sector 6, in calitate de directorAgentia Drumul Taberei si de V.C.G., domiciliat in municipiul Bucuresti, sector 4, in calitate de manager relatii clienti retail/micro, ambii imputerniciti in baza Procurii autentificate din 29 august 2013 de B.N.P., M.S.S., l.C.S., N.A.M., F.S. si M.R.P., Societate Profesionala Notariala din municipiul Bucuresti, prin notar public N.A.M. si Dl. D.B., domiciliat in orasul, cu adresa de corespondenta in orasul Bragadiru, judetul Ilfov, in calitate de client denumiti in cele ce urmeaza, separat, „Parte si/sau „Parte” si impreuna „Parti” si/sau „Partile”.

Avand in vedere urmatoarele:

(A). Partile au semnat

Conventia de credit din 14 ianuarie 2008 prin care Banca a pus la dispozitia clientului un credit in valoare de 213.000 Chf cu o dobanda anuala efectiva (D.A.E.) de 7,19%, pentru acoperirea cheltuielilor curente si refinantarea unui creditacordat de SC V.R. SA, modificata prin actele aditionale ulterioare. (B) Intre Banca, pe de o parte, si Client, pe de alta parte, exista/au existat la data semnarii prezentului Contract („Data Semnarii”) situatii (pre)litigioase in diverse stadii sau potential litigioase („Litigiul”) dupa cum urmeaza: a) O situatie litigioasa constand in existenta Dosarului cu nr. 76330/3/2011 in care Tribunalul Bucuresti a pronuntat sentinta nr. 19649 din 18 decembrie 2012 prin care dispus anularea clauzelor prevazute la: art. 3 lit. d) din Conditiile speciale privind „Data ajustarii dobanzii”; art. 5 lit. a) din Conditiile Speciale privind Comisionul de risc si art. 3.5. din Sectiunea 3 din Conditiile generale; art. 5 lit. c) din Conditiile Speciale privind comisionul de rambursare in avans; art. 5 lit. d) din Conditiile Speciale privind comisionul de administrare garantii; art. 5 lit. e) din Conditiile Speciale privind comisionul de rezerva minima obligatorie; art. 5 lit. f) din Conditiile Speciale privind comisionul de clientul declara ca in temeiul art. 247 din vechiul C. proc. civ. renunta la dreptul pretins avand ca obiect pretentiile mentionate la lit. b) si care au facut obiectul Dosarului nr. 76330/3/2011 in care s-a pronuntat sentinta comerciala nr. 19649 din 18 decembrie 2012. Art. 2 – indeplinirea formalitatilor in vederea inchiderii litigiilor (1) Partile se obliga sa colaboreze si sa realizeze toate formalitatile si/sau demersurile necesare pentru a se lua act si a se da eficienta avuta in vedere de parti prezentului contract, in oricare si in fiecare dintre Litigiile care fac obiectul prezentului contract . (2) Partile se obliga sa se prezinte in fata Curtii deApel Bucuresti la primul termen de apel stabilit de instanta si sa depuna prezentul contract de tranzactie in Dosarul nr. 76330/3/2011, pentru a se lua act de acesta si pentru a se consfinti intelegerea lor prin pronuntarea unor hotarari de expedient. (3)Partile cunosc ca, potrivit art. 273 din vechiul C. proc. civ., hotararile care consfintesc invoiala partilor se dau fara drept de apel, fiind definitive si executorii. (4) in conformitate cu dispozitiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 prezenta conventie, inclusiv actele aditionate, constituie titlu executoriu. Art. 3 -Confidentialitate. (1) Toate informatiile, datele si documentele pe care una dintre Parti le obtine de la cealalta sau pe care le dezvaluie celeilalte in scopul realizarii si indeplinirii obiectului prezentului Contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informatii confidentiale iar Partea careia i s-au dezvaluit respectivele informatii se obliga sa pastreze confidentialitatea pe o durata nelimitata.(2) Fiecare dintre parti va folosi informatiile, datele si documentele confidentiale numai in vederea realizarii obiectului contractului, fiind obligiata sa nu le utilizeze in nici un alt scop. Prezentul contract impreuna cu anexele sale reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea, anterioara sau ulterioara incheierii lui. Redactat de B.N.P. C.F.C. din municipiul Bucuresti si autentificat laadresa din municipiul Bucuresti, sector 6, intr-un singur exemplar original, care ramane in arhiva biroului notarial si 5 (cinci) duplicate, din care 2 (doua) exemplare pentru Banca, 1 (un) exemplar pentru client, 1 (un) exemplar pentru a fi prezentat in fata instantelor de judecata investite cu solutionarea litigiului si 1 (un) exemplar pentru arhiva biroului notarial. D.B. SC V.R. SA prin A.D., director Agentia Drumul Taberei si prin V.C.G., manager Relatii Clienti Retail/Micro. Urmeaza semnaturile ss. indescifrabil”.

S-a luat act de tranzactia incheiata intre reclamanta O.M. si parata SC V. SA SA.

S-a consfintit tranzactia incheiata prin inscrisul intitulat „contract de tranzactie” incheiat la 20 decembrie 2012: „Contract de Tranzactie. incheiat astazi 20 decembrie 2012.Partile subscrise: SC V.R. SA cu sediul in Bucuresti, Soseaua Pipera nr. 42. Sector 2, inregistrata la Registrul Comertului. Registrul Bancar din 10 aprilie 2000, cod unic de inregistrare reprezentata de d-na P.C.G. in calitate de director Agentia Sos. Alexandriei, si de Dna C.A. in calitate de manager Relatii Clienti Ag Sos. Alexandriei si Dna O. (fosta C.) M., domiciliat(a) in Mun. Bucuresti, sector 1, adresade corespondenta: Mun. Bucuresti, sector 2, telefon – telefon mobil, e-mail: in calitate de client denumiti in cele ce urmeaza, separat. „Parte” si/sau „Partea” si impreuna „Parti” si/sau „Partile”. Avand in vedere urmatoarele: (A) Partile au semnat urmatoarele conventii de credit astfel: (i) Conventia de credit din data de 18 decembrie 2007 prin care Banca a pus la dispozitia clientei un credit in valoare de 29.900 Chf, cu o dobanda anuala electiva (D.A.E.) de 4.30 %.(ii) Conventia de credit din data de 15 februarie 2008 prin care Banca a pus la dispozitia d-lui O.M.E. un creditin valoare de 59,750 Chf, cu o dobanda anuala efectiva (D.A.E.) de 6.92%.(B) Intre Banca, pe de o parte, si clienti, pe de alta parte, exista la data semnarii prezentului contract („Data Semnarii”) urmatoarele situatii litigioase in diverse stadii: (i) Dosarul nr. 76330/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti avand ca obiect pretentii ale Dnei O.M. si ale d-lui O.M.E. de natura comerciala referitoare la constatarea caracterului abuziv al mai multor clauze din conventiile de credit incheiate si restituirea unor sume de catre Banca, (ii) Dosarul nr. 38120/300/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti in contradictoriu cu A.N.P.C. avand ca obiect respectarea de catre banca a conditiilor din contractele de credit incheiate cu anumiti clienti printre care si Dna O.M. si dl. O.M.E. (C) Partile prezentului Contract, doresc sa stinga in mod complet, definitiv si irevocabil toate situatiile litigioase si potential litigioase prezente sau viitoare avand ca izvor pretentiile prevazute la pct. (B), care isi au originea in cauze anterioare sau concomitente datei semnarii. In considerarea celor de mai sus si in urma negocierilor purtate Partile au convenit in mod liber si neviciat in temeiul dispozitiilor art. 2.267-2.278 C. civ., a art. 247 si art. 271 – 273 C. proc. civ., sa incheie prezentul contract, dupa cum urmeaza. Art. 1 – Stingerea Litigiilor.1.1 .in vederea realizarii celor prevazute la pct. (A) de mai sus. Partile convin: a) sa stinga pe cale amiabila toate situatiile litigioase de la pct. B). lit. b) sa preintampine orice potentiale situatii litigioase cu privire la costurile din conventiile de credit mentionate la pct. A).1.2. Astfel, clienta renunta in mod expres la litigiile mentionate la pct. (A) considerand ca litigiile dintre parti sunt in mod definitiv si irevocabil stinse. Art. 2 – indeplinirea formalitatilor in vederea inchiderii Litigiilor. 2.1. Partile se obliga sa realizeze toate formalitatile si/sau demersurile necesare pentru a se lua act si a se da eficienta avuta in vedere de parti prezentului contract, in oricare si in fiecare dintre litigiile care fac obiectul prezentului contract urmand a prezenta prezentul contract instantelor de judecata in vederea pronuntarii unor hotarari de expedient.Art. 3 – Confidentialitate. 3.1.Toate informatiile, datele si documentele pe care una dintre Parti le obtine de la cealalta sau pe care le dezvaluie celeilalte in scopul realizarii si indeplinirii obiectului prezentului contract sau pe durata acestuia, sunt considerate informatii confidentiale iar partea careia i s-au dezvaluit respectivele informatii se obliga sa pastreze confidentialitatea pe o durata nelimitata. 3.2. Fiecare cintre parti va folosi informatiile, datele si documentele confidentiale numai in vederea realizarii obiectului contractului, fiind obligata sa nu le utilizeze in nici un alt scop. Art. 4. Orice modificare ulterioara de catre parti a prezentei tranzactii face parte integranta din aceasta fara a fi necesara obtinerea unei hotarari de expedient. Art. 5. Partile cunosc ca, potrivit art. 273 din C. proc. civ., hotararile care consfintesc invoiala partilor se dau fara drept de apel, fiind definitive si executorii. Art. 6. In conformitate cu dispozitiile art. 120 din O.U.G. 99/2006 prezenta conventie, inclusiv actele aditionale, constituie titlu executoriu. Prezentul contract . impreuna cu anexa contractul de credit din 20 decembrie 2012 ce face parte integranta din cuprinsul sau reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea, anterioara sau ulterioara incheierii lui. Prezentul contract a fost incheiat la 20 decembrie 2012. intr-un numar de 3 exemplare, din care cate unul pentru fiecare parte si unul pentru a fi prezentat in fata instantei de judecata, daca va fi cazul . O.M., P.C.G., Director. C.A. Manager Relatii Clienti pentru SC V.R. SA .Urmeaza semnaturile ss.indescifrabil”.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

A fost obligata apelanta parata SC V. SA la plata cheltuielilor de judecata catre intimatii reclamanti conform notei depuse la 19 februarie 2014 (filele 1-4 vol. Il dosar C.A.B.) care face parte integranta din prezenta, astfel: T.P.M. si E.A. – 3.781 lei, G.J.l.S. – 3.015 lei, H.M. si C.F. – 5.520.17 lei, I.D.M. si A.M. – 5.450 lei, l.A.E. si M.F. – 4.850 lei, P.L. si l.V. – 4.735 lei, S.M.l. si N. – 5.979 lei, S.C.M.C. – 7.372.54 lei, S.A. si D.C. – 13.828.83 lei, N.A. si M.C. – 4.022.66 lei, S.O.M. – 5.333 lei, S.M. – 2.872 lei, N.M.C. si S. – 11.660,75 lei, G.R.C. si E.O. – 3.897.3 lei, C.S.M. si C.G. – 4.601 lei, G. (P.) R.M. – 4.438.68 lei, P.A. si E. C. – 7.165,52 lei, B.C.M. – 8.452.21 lei, P.D.G. si I. – 4.698,05 lei, V.C. – 6.047. 34 lei, C.B.G. si G. – 7.884.5 lei, C.M. si O.B. – 5.820 lei, B.R.V. si P.M. 5.490.64 lei, C.M. si L.I. – 7.389.15 lei, D. (S.) M. – 887.85 lei, M.A. si G.M. – 7.003.86 lei, C.A.A. si M. – 884.92 lei, T.l.M. si C.J. – 6.632.19 lei, C.F. – 2.338.66 lei, E.C.A. – 5720.92 lei, P.I.M. – 4.712 lei, L.C. si V.A. – 7.105 lei, M.D.E. si M.N. – 9.516 lei, R.S. si M. – 3.279,05 lei, C.A. si l.T. – 5.352.48 lei, G.D. – 4.553.42 lei, P.M.D.- 5.673.37 lei, G.A. si V. – 4.100 lei, G. (S.) G. – 7.625.4 lei, F.P.F. si E. – 3.000 lei, G.V. si E.M. – 4.882.4 lei, F.S.C. si D. – 3.705.62 lei E.A. – 4.405 lei, T.C. – 6.790 lei, P.F. – 1.962 lei, D.C. si F.G. – 8.8.46.29 lei, O.L. si L. – 60.58.36 lei, P.A.R. si B.G. – 4.323.65 lei, C.E. si A.M. – 6.101 lei, J.O. si G.S. – 104.89.53 lei, P.C. – 5.478 lei, V.A.T. si I.G. – 3.854.44 lei, B.B.A. – 5.642 lei, R.A.T. – 4.917, M.G.C. si G.M. – 7.488.27 lei, P.C. si S. – 881.33 lei, T.C.L. – 3.809.19 lei, M.M.M. – 6.900 lei, M.D. si D. – 6704 lei, P.S.R. – 5.891 lei, T. (fosta T.) E.C. – 5.202 lei, M.M.S. – 9.599.1 lei, F.E. si V. – 7.612 lei, N.R.S. si C. – 6.020.01 lei, R.C.S. si A.L. – 5.205.91 lei, G. (C.) M. – 8.206.36 lei, I. C. – 1.316.38 lei, E.M. – 5.338.4 lei, C.F. si R.I. – 8.340.3 lei, M.D.l. si A. – 4.200 lei, O.C.l. – 6.669.93 lei, M.T.I. – 951,63 lei, G.D. si D. 5.680.48 lei, D.L.D. – 4.218 lei, A.R.I. – 13.811.66 lei, D.A.L. – 3.266.65 lei, B.I. si M. – 4.569.95 lei, C.C. si M. – 4.152 lei, S.l.G. si C. – 4.125.38 lei, C.l. si S.M. – 3.639 lei, M.P. si G.D. – 6.800 lei, C.I.A. si l.C. – 4.828 lei, P.P.M. – 3.639 lei, D.B. – 4.063.14 lei, Z.M. – 7.977 lei, S.C. – 7.977 lei, C.G.L. – 3.551.76 lei, C.S. si A. – 5.620 lei, T.M. si B.S. – 889.31 lei, Z.L. – 4.130.3 lei, T.R.M. si E.V. – 3.750 lei, B.D. si M.D. – 4.048.65 lei, A.D. – 961.58 lei, F.l. si S.E. – 3.623 lei, T.V. si P.N. – 8.093.74 lei, G.C.L. si F. – 3.748.2 lei, T.F.M. si M.C. – 5.770 lei, G.A.J. – 331.85 lei, R.V. si D.E. – 6.250 lei, P. (D.) R.F. – 884.2 lei, C.T.D. si E. – 6.762 lei, M.C. si A.L. – 7.753.14 lei, G.A. – 4.402.46 lei, F.C. – 4.978.64 lei, G.I.L. si l.S. – 4.438 lei, A.G.L. si R. – 1.4264.74 lei, L.F. si D.O. – 4.508.6 lei, T.A.D. – 5.487.52 lei, V.C.R. si O.C. – 6.495 lei, B.T.P.A. – 3.592 lei, G.C. – 3.522.78 lei, P.I.C. – 3.896 lei, Z.E.D. – 4.230.72 lei, P.F.N. si A.M. – 7.522.85 lei, C.M. si I. – 7.300 lei, P.I. si M.F. – 7.051.22 lei, B.V. si M. – 4.286.48 lei.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele: I. in ceea ce priveste apelul declarat de apelantii-reclamanti, acestia au criticat solutia primei instante sub aspectul acordarii cheltuielilor de judecata, in cuantum de 220 pentru fiecare reclamant, precizand ca, in ceea ce-i priveste, au solicitat instantei sa ia act de faptul ca acestecheltuieli vor fi solicitate pe cale separata.

Apelul declarat de reclamantii B.I.A., B.I.M., O.M. si O.A. a fost gasit fondat, avand in vedere ca acestia au fost reprezentati de avocat A.C. si au solicitat acordarea cheltuielilor de judecata pe cale separata, aspect ce rezulta din incheierea de dezbateri din sedinta publica din 6 noiembrie 2012 – fila 267 vol. 130 dosar T.B. (respectiv fila 5incheiere de sedinta din 6 noiembrie 2012).

II. In ceea ce priveste apelul declarat de parata SC V.R. SA, anterior criticarii sentintei apelate, aceasta a aratat ca in afara de tranzactiile incheiate in fata primei instante, au mai fost incheiate tranzactii cu urmatorii intimati-reclamanti: A.B.V.; A.M.C.; A.S.; A.G.; B.M. si B.A.O. (atat pentru Contractul de credit din 11 octombrie 2007, cat si pentru Contractul din 23 septembrie 2008); B.C.V.; B.E.D.; C.A.L.; C.L.D.; C.D.M.; C.I.L.; C.I.C.; C.D.; C.L.G.; C.C.; C.F.; C.D.A.; D.C.S.; D.A.A.; D.B.; D.C.M.; D.R.C.; D.A.V.; D.A.; F.M.; G.V.G.; G.E.; H.B.; L.G.; L.C.A.; L.C.F.M.; L.D.E.; M.E.; M.N.; M.G.T.; M.M.; M.R.M.; N.A.; O. (fosta C.) M.; P.N.; P.E.M.; P.C.M.; P.S.C.; P.B.; P.E.C.; P.D.; S.I.A.; S.G.M.; S.C.R.; V.D.I.; V.C.; V.C.I.; V.R.M.; V.D.G.

Fata de aceste imprejurari, a solicitat sa se faca aplicarea dispozitiilor art. 271-273 C. proc. civ., sa se ia act de tranzactiile incheiate intre parti, sa se admita apelul formulat, sa se modifice sentinta in ceea ce-i priveste pe toti acesti intimati-reclamanti si sa se pronunte o hotarare care sa consfinteasca invoiala partilor.

In acest sens a fost depusa anexa nr. 1 (fila 66 vol. II dosar C.A.B.) insotita de copii ale contractelor de tranzactieincheiate cu reclamantii indicati.

Din verificarea acestor inscrisuri, instanta de apel a constatat ca fiind legal intocmite, cu mentionarea incheierii tranzactiilor in prezentul dosar, aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – respectiv Dosarul nr. 76330/3/2011 (disjuns din Dosarul nr. 53790/3/2010 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti) doar acele tranzactii incheiate cu intimatii-reclamantii B.C.V. si B.E.D. (filele 74-77 vol. II dosar C.A.B.), cu reclamantul D.B. (filele 85-86 dosar C.A.B. vol. II) si cu reclamanta O. (fosta C.) M. (conform contractului de tranzactie incheiat la 20 decembrie 2012 – filele 202- 204 vol. II dosar C.A.B.).

Ca urmare fata de acesti reclamanti instanta de apel a dispus schimbarea sentintei apelate, in sensul de a se lua act de tranzactiile incheiate si a consfintit invoiala partilor din inscrisurile intitulate contract de tranzactie.

In ceea ce-i priveste pe ceilalti reclamanti cu care s-au incheiat contracte de tranzactie, in urma verificarii, instanta deapel nu i-a regasit pe toti printre reclamanti din prezentul dosar – de unde rezulta ca acestia erau reclamanti in Dosarul nr. 53790/3/2010, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, astfel incat acea instanta putea lua act de tranzactiile incheiate; de altfel, de aceea in cuprinsul tranzactiilor este mentionat dosarul Tribunalului Bucuresti.

Pe de alta parte, instanta de apel, sesizata cu solutionarea cererilor ce formeaza obiectul Dosarului nr. 76330/3/2011, nu poate lua act de incheierea tranzactiilor ce privesc alt dosar, respectiv Dosarul nr. 53790/3/2010 al Tribunalului Bucuresti.

Ca urmare, instanta de apel a lua act de incheierea tranzactiilor doar cu reclamantii-intimati retinuti mai sus, pentru care contractele de tranzactie sunt valabile in acest dosar.

Instanta de apel, in ce priveste apelul declarat de parata, a retinut ca motivele pot fi grupate in 3 categorii astfel:

1.- critici referitoare la nepronuntarea instantei asupra exceptiei inadmisibilitatii invocate prin intampinare;

2.- critici sub aspectul faptului ca acele clauze contractuale referitoare la dobanzi si comisioane fac parte din pretul total al contractului si sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv;

3.- critici referitoare la neanalizarea conditiilor ce trebuie indeplinite simultan, prevazute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 si anume:

a.- clauza sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul;

b.- clauza sa creeze in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ;

c.- dezechilibrul semnificativ sa fie rezultatul unui comportament al profesionistului contrar cerintelor bunei-credinte.

1. Cu privire la critica referitoare la nepronuntarea primei instante asupra exceptiei inadmisibilitatii s-a constatat ca prima instanta a retinut faptul ca, in aparare, societatea bancara a invocat exceptia de inadmisibilitate a cererii de chemare in judecata, fata de posibilitatea reclamantilor de a cere realizarea dreptului (fila 6 din sentinta apelata).

S-a apreciat de instanta de apel ca prima instanta a calificat aceasta exceptie, ca o aparare pe fondul cauzei si nu ca o veritabila exceptie, astfel cum a procedat cu celelalte exceptii invocate, aspecte ce rezulta din considerentele hotararii apelate. Ca urmare aceasta critica nu a fost gasita intemeiata.

2. Nici critica referitoare la faptul ca respectivele clauze nu puteau fi considerate ca abuzive cat timp se refereau la pretul datorat, deoarece atat dobanda cat si celelalte comisioane fac parte din pretul contractului, fiind exceptate de la analiza caracterului abuziv, nu a putut fi retinuta, deoarece pretul contractului este acela prevazut in Conventia de credit, si anume valoarea creditului ce urmeaza a fi restituit, or, clauzele declarate abuzive se refera la revizuirea ratei dobanzii, perceperea comisionului de risc/administrare, la dreptul bancii de a declara scadenta anticipata a creditului, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si cu toate celelalte costuri suplimentare.

Potrivit considerentelor de la pct. 44 al Hotararii C.J.U.E. – C – nr. 484/08 – Coja de Ahorros Y Monte de Piedad de Machid Piedad „dispozitiile art. 4 alin. (2) si art. 8 din Directiva nr. 93/13CEE trebuie interpretate in sensul ca „nu se opun unei reglementari (…) care autorizeaza un control jurisdictional al caracterului abuziv al clauzelor contractuale, privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului, sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, iar pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil”.

Prin urmare, instantele au dreptul sa examineze caracterul abuziv al clauzelor privind pretul, chiar daca acestea sunt redactate in mod clar si inteligibil, cu atat mai mult avand acest drept, atunci cand aceste clauze nu sunt redactate intr-un limbaj clar si precis, intr-un limbaj usor inteligibil, or, tocmai aceasta este problema cu clauzele respective, ca ele nu sunt clare si precise, dand posibilitatea doar bancii de a interpreta, strict in interes propriu, aceste clauze, creand astfel, si din aceasta perspectiva, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

3. In ceea ce priveste a 3-a critica, privind neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, instanta de apel a analizat clauzele retinute ca fiind abuzive, in mod global, din perspectiva urmatoarelor conditii:

a). clauzele nu au fost negociate direct cu consumatorul;

b). clauzele au creat in detrimentul consumatorilor un dezechilibru semnificativ;

c). dezechilibrul semnificativ este rezultatul unui comportament al profesionistului contrar bunei – credinte.

a). Reclamantii, in calitate de consumatori, nu au actionat de pe o pozitie egala cu cea a bancii.

Contractele de imprumut bancar incheiate sunt preformulate, standard, clauzele fiind prestabilite de catre banca, fara sa se fi dat posibilitatea reclamantilor de a modifica sau inlatura vreuna dintre clauze, iar eventualele diferente dintre ele nu se datoreaza negocierii cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte.

Acelasi este si sensul art. 3 pct. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE prin care se prevede ca „se considera intotdeauna ca oclauza nu s-a negociat individual atunci cand a fost redactata in prealabil, iar din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul clauzei, in special in cazul contractelor de adeziune”, asa cum sunt si contractele de credit din cauza.

Mai mult, potrivit unei jurisprudente constante a C.J.U.E., sistemul de protectie pus in aplicare prin directivamentionata se bazeaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr-o situatie de inferioritate fata de vanzator sau defurnizor in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si de nivelul de informare, situatie care il conduce la adeziunea la conditiile redactate in prealabil, rar putand exercita o influenta asupra continutului acestora (Hot. din 27 iunie 2000. Oceano Editorial si Solvat Editores si Hot. din 26 octombrie 2006. Mostaza Claro) drept pentru care, pentru a asigura protectia urmarita de Directiva nr. 93/13/CEE, C.J.U.E. a subliniat, in mai multe ocazii, ca situatia de inegalitate care exista intre consumator si vanzator sau furnizor nu poate fi compensata decat printr-o interventie pozitiva, exterioara partilor din contract (Hot. Ocean Editorial).

b). In ceea ce priveste cea de-a II-a conditie ce atrage caracterul abuziv al unei clauze – sa se creeze un dezechilibru semnificativ, instanta de apel a retinu`: prevederile art. 4 alin. (1) teza a ll-a din lege potrivit cu care o clauza este abuziva, daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.

Privite nu numai individual, dar, mai ales, global, clauzele pot fi considerate ca au creat un dezechilibru semnificativ.

Astfel, clauza privind dreptul bancii de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, fara a fi enumerate expres care sunt aceste schimbari, reprezinta o clauza abuziva in sensul dispozitiilor art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000. Aparitia unor schimbari semnificative pe piata monetara nu echivaleaza cu motivatia intemeiata despre care face vorbire textul art. 1 lit. a) alin. (1) din anexa.

In ceea ce priveste comisionul de risc s-a constatat ca acesta este perceput pentru punerea la dispozitie a creditului, fara a exista precizari in cuprinsul contractului cu privire la fundamentul perceperii acestui comision ori destinatiei acestuia, in conditiile in care parata, tot pentru creditul acordat, mai percepe si dobanda curenta prevazuta la Sectiunea 3 „Costuri”; art. 3.1.1.

Analizand clauza privind comisionul de risc, instanta de apel a considerat ca este abuziva in sensul art. 4 alin. (1) si (6) din Legea nr. 193/2000 republicata deoarece, pe de o parte, pentru acordarea creditului se percep doua costuri, fara ca distinctia dintre acestea sa fie exprimata in mod clar si inteligibil, iar pe de alta parte, fata de valoarea comisionului de risc pe toata durata contractului, s-a creat in detrimentul intimatilor-consumatori si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

In ceea ce priveste clauzele privind declararea creditului scadent anticipat si costurile suplimentare s-a constatat ca si acestea sunt abuzive prin raportare la dispozitiile art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, deoarece se stabileste dreptul bancii de a declara soldul creditului ca fiind scadent anticipat, in cazul aparitiei unor situatii neprevazute care, doar in opinia comerciantului, face ca imprumutul sa nu mai poata fi achitat.

c). In ceea ce priveste aprecierea bunei-credinte, desi aceasta nu constituie o conditie in sine a stabilirii caracterului abuziv al unor clauze, s-a aratat ca trebuie acordata o atentie Ieosebita fortei pozitiilor de negociere ale partilor pentru a se putea constata daca profesionistul a actionat in mod corect si echitabil fata de consumator, de ale carui interese legitime trebuie sa tina seama.

Or, asa cum s-a aratat anterior, este greu de crezut ca interesele legitime ale consumatorilor au fost luate in considerare, in conditiile in care acesta se afla intr-o pozitie de inferioritate fata profesionist, atat in ceea ce priveste puterea de negociere, cat si nivelul de informare, in conditiile unui contract de adeziune.

In consecinta, pentru toate aceste argumente, instanta de apel a apreciat ca sustinerile apelantei sunt nefondate, prima instanta facand o corecta aplicare a textelor legale incidente in cauza, motiv pentru care sub acest aspect s-a mentinut solutia primei instante.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de apelantii-reclamanti s-a luat act ca vor fi solicitate pe cale separata.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata ale intimatilor-reclamanti, s-au depus inscrisuri doveditoare si lista anexace se afla la filele 1-4 din vol. III dosar C.A.B.

Fata de dispozitiile art. 274 C. proc. civ., instanta de apel a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, dupa ce s-au facut verificarile legale, si a obligat apelanta – parata la plata cheltuielilor de judecata catre intimatii reclamanti asa cum sunt prevazute in lista depusa la 19 februarie 2014 aflata la filele 1-4 din vol. III dosar.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-parata SC V.R. SA Bucuresti, aducandu-i urmatoarele critici:

1. Hotararea instantei de apel a fost pronuntata cu insuficienta cercetare a fondului cauzei si insuficienta sa motivare.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanta care s-a pronuntat asupra cauzei trebuie sa infatiseze considerentele de fapt si de drept care au condus-o la respectiva solutie, or, sentinta apelata nu cuprinde aceste considerente.

S-a retinut, in ceea ce priveste clauzele analizate, doar faptul ca ar exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, cu trimitere la imprejurarea ca in ceea ce priveste revizuirea ratei dobanzii curente nu sunt enumerate, expres, schimbarile intervenite pe piata monetara, iar referitor la comisionul de risc s-a retinut, la nivel generic, ca fata de valoarea acestuia pe toata valoarea contractului s-a creat in detrimentul intimatilor consumatori si contrar cerintelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

S-a sustinut ca aceste considerente nu reprezinta o analiza a criticilor formulate de catre parata in apel.

In plus, in cuprinsul hotararii recurate nu se regaseste o suficienta motivare si cercetare a conditiilor prevazute de art. 6 din Legea nr. 193/2000 si a posibilitatii mentinerii sau nu a contractelor.

S-a mai apreciat ca motivele retinute de instanta de apel in privinta comisionului de risc sunt straine de natura pricinii.

Ca atare, s-a sustinut de catre recurenta-parata, ca pe langa insuficienta motivare a hotararii, instanta de apel a efectuat o lacunara cercetare a fondului cauzei.

Sub acest aspect s-a sustinut ca se impunea efectuarea unei expertize de specialitate care sa faca o analiza asupra acestor costuri, or, aceasta expertiza, solicitata de catre parata, nu a fost admisa, in acest fel incalcandu-se si dreptul la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Tot in sensul acestor critici, recurenta-parata a mai sustinut ca instanta de apel nu a analizat unele motive de apel ce aveau influenta asupra solutiei finale, precum: motivul de apel dezvoltat la pct. 3.1.2, prin care s-a criticat faptul ca prima instanta nu a motivat solutia pentru care a inlaturat apararile intemeiate pe dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 privitoare la excluderea de la controlul caracterului abuziv a clauzelor privind pretul contractului; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.4.2, prin care a fost criticata hotararea primei instante din perspectiva retinerii caracterului fix al dobanzii aplicate contractelor de credit, pe motiv ca nu poate fi modificat caracterul variabil al dobanzii; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.4.5, prin care s-a criticat aspectul intinderii nulitatii in caz de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale privitoare la dobanda, aratandu-se ca in acest caz nulitatea este una partiala; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.5.5, prin care s-a invederat faptul ca toate conventiile de credit supuse analizei au fost alineate la exigentele O.U.G. nr. 50/2010, comisionul de risc fiind inlocuit cu comisionul de administrare; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.6 prin care a fost criticata sentinta apelata din perspectiva anularii clauzelor contractuale privitoare la comisionul de administrare garantii, comisionul de rezerva minima obligatorie si comisionul de monitorizare polita de asigurare, aratand ca acestea nu au fost percepute; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.7, prin care a fost criticata sentinta apelata din perspectiva anularii clauzelor care stabilesc obligatiaconsumatorului de a incheia contractul de asigurare cu o societate de asigurari partenera sau agreata de banca, pe motiv ca masura luata era in beneficiul consumatorilor; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.8, prin care s-au formulat critici din perspectiva constatarii posibilitatii de continuare a derularii contractelor de credit chiar si in lipsa clauzelor contractuale anulate; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.9, prin care s-au formulat critici din perspectiva anularii actelor subsecvente la contractele de credit ce a format obiectul verificarii, pe motiv ca anularea anumitor clauze contractuale nu poate conduce la anularea integrala a actelor aditionale subsecvente; motivul de apel dezvoltat la pct. 3.10, prin care s-au formulat critici din perspectiva obligarii paratei la rambursarea sumelor incasate in temeiul clauzelor contractuale aiculate ca fiind abuzive.

2. Instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, prin aceea ca nu a luat act de tranzactiile incheiate intre parata si o parte dintre intimatii-reclamanti.

Prin cererea de apel parata a solicitat sa se ia act de tranzactiile incheiate cu urmatorii intimati-reclamantii A.B.V.; A.M.C.; A.S.; A.G.; B.M. si B.A.O. (atat pentru contractul de credit din 11 octombrie 2007, cat si pentru contractul din 23 septembrie 2008); B.C.V.; B.E.D.; C.A.L.; C.I.D.; C.D.M.; C.I.L.; C.I.C.; C.D.; C.L.G.; C.C.; C.F.; C.D.A.; D.C.S.; D.A.A.; D.B.; D.C.M.; D.R.C.; D.A.V.; D.A.; F.M.; G.V.G.; G.E.; H.B.; I.G.; I.C.A.; L.C.F.M.; L.D.E.; M.E.; M.N.; M.G.T.; M.M.; M.R.M.; N.A.; O. (fosta C.) M.; P.N.; P.E.M.; P.C.M.; P.S.C.; P.B.; P.E.C.; P.D.; S.I.A.; S.G.M.; S.C.R.; V.D.I.; V.C.; V.C.I.; V.R.M.; V.D.G., depunand la dosar tranzactiile incheiate.

Cu toate acestea, s-a luat act doar de tranzactiile incheiate cu reclamantii B.C.V., B.E.D., D.B., O. (fosta C.) M., retinandu-se, in mod gresit, ca ceilalti nu ar figura ca si parti in Dosarul nr. 76330/3/2011, cu toate ca acestia sunt parti in acest dosar.

3. Hotararea instantei de apel este data cu incalcarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., deoarece nu s-a raspuns la critica privind exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata .

In acest sens s-a sustinut ca referirea instantei de apel la faptul ca prima instanta ar fi calificat aceasta exceptiei ca fiind o aparare de fond, nu poate fi socotita o adevarata motivare, mai ales ca se criticase solutia primei instante din perspectiva nemotivarii prin care aceasta aparare fusese inlaturata.

4. Instanta de apel a dat o solutie cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.

a). Astfel, instanta de apel a nesocotit dispozitiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, care prevad ca sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv clauzele care tin de caracterul adecvat al pretului, argumentele retinute de catre instanta de apel fiind eronate.

In sprijinul acestei critici recurenta-parata a invocat si prevederile art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, ale art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992, precum si practica judiciara, respectiv Ordonanta din 16 noiembrie 2010, pronuntata in cauza nr. C/76/10 de C.J.U.E., precum si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie .

Conditia ca acea clauza referitoare la pretul contractului sa fie redactata intr-un limbaj usor inteligibil a fost respectata, cat timp costul total al creditului (D.A.E.) este prezentat atat sub forma unui procent (art. 3 lit. e) din Conditiile speciale) cat si sub forma unei cifre absolute, in cuprinsul planului de rambursare, instanta de apel facand doar o analiza superficiala in ce priveste caracterul clar si usor inteligibil a acestor clauze .

b). S-a facut o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, in privinta clauzelor referitoare la comisionul de risc, clauze prevazute la art. 5 lit. a) din Conditiile speciale.

S-a retinut, in mod eronat, faptul ca in privinta clauzelor referitoare la comisionul de risc, ar fi vorba de doua costuri fara ca distinctia dintre acestea sa fie exprimata in mod clar si inteligibil, precum si faptul ca valoarea comisionului de risc s-ar fi aplicat pe toata perioada contractului si ca astfel s-ar fi creat, in detrimentul reclamantilor, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

In opinia recurentei comisionul de risc este reglementat in art. 5 (a) din Conditiile speciale, intr-un procent aplicat soldului creditului, platibil lunar, fiind cuprins atat in D.A.E.- art. 3 din Conditiile speciale, cat si in cuprinsul planului de rambursare, astfel incat nu se poate sustine ca existenta si intinderea acestuia nu putea fi cunoscuta de catre reclamanti.

S-a mai sustinut ca acest comision de risc este inclus in costul contractului, el fiind destinat sa acopere in permanenta o serie de riscuri, cum ar fi riscul de credit, riscul de diminuare a valorii creantei, riscul de pozitie, riscul valutar si riscul operational, el fiind cunoscut si acceptat de catre reclamanti.

In plus, orice institutie de credit are obligatia de a monitoriza situatia tuturor creditelor aflate in portofoliu, desfasurand diverse activitati in acest scop, activitati care implica angrenarea unor resurse umane tehnice si operationale, resurse care trebuie sa se reflecte, in final, in costuri, fiind, de asemenea, firesc ca aceste costuri sa fie suportate de catre consumatori.

Faptul ca anumite credite sunt garantate cu ipoteci sau garantii personale ori reale, diminueaza acest risc, dar nu il inlatura.

Instanta de apel a interpretat, in modigresit, dispozitiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, in sensul ca,ar exista oprezumtie de dezechilibru intre drepturile si obligatiile panilor, neexistand nicio dovada in sensul existentei vreunui dezechilibru valoric, semnificativ.

Mai mult, instanta de apel nu a facut o analiza sau o descriere concreta a modului in care acest dezechilibru semnificativ ar exista sau s-ar manifesta, pe de o parte, iar pe de alta parte, Legea nr. 193/2000, vorbeste despre un dezechilibru semnificativ, iar nu despre o simpla nemultumire a consumatorului in ce priveste costul creditului.

In sprijinul sustinerilor sale, recurenta-parata a invocat dispozitiile art. 1221 si art. 1222 C. civ.

S-a mai sustinut ca, potrivit dispozitiilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 si art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE, chestiunea echivalentei dintre pretul achitat si serviciul prestat consumatorului nu reprezinta un element in functie de care sa se evalueze caracterul unei clauze contractuale.

c). Instanta de apel a pronuntat decizia recurata cu aplicarea si interpretarea gresita a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, in ce priveste clauzele referitoare le revizuirea dobanzi, aceste clauze, inserate la art. 3 lit. d) din Conditiile speciale nefiind de natura sa produca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul reclamantilor.

In opinia paratei formularea clauzei de la art. 3 lit. d), „Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutantului noua rata a dobanzii”, semnifica foarte clar faptul ca dobanda agreata este una variabila, iar nu fixa.

Daca instanta de ap`el ar fi ajuns la concluzia ca indicatorul utilizat de parata in vederea ajustarii dobanzii, „schimbare semnificativa pe piata monetara”, nu este unul clar definit, astfel sa poata fi urmarit si verificat de consumator sau de instanta, solutia juridica era aceea de anulare in parte acestei clauze si de obligare a profesionistului la utilizarea unui alt indicator, nicidecum aceea de transformare a dobanzii din una variabila in una fixa.

Rationamentul instantei de apel este gresit si nu tine cont de acordul de vointa, initial, al partilor.

S-a sustinut, ca o alta eroare a instantei de apel este aceea ca s-a retinut existenta unei prezumtii, in sensul ca partile ar fi contractat pe o dobanda fixa cat timp nu mai exista un indicator in functie de care dobanda sa fie ajustata, caracterul variabil al dobanzii fiind dat chiar de denumirea clauzei inserate la pct. 3 (d), respectiv data „ajustarii dobanzii”.

Recurenta-parata a sustinut ca aceasta clauza nu a produs vreun dezechilibru semnificativ in detrimentul reclamantilor, mai ales ca legiuitorul

Otp pierde un proces ANPC cu efecte erga omnes(pentru toti)

28.05.2015

Ora estimata:
Complet: C25 – F
Tip solutie: Admite in parte cererea https://www.facebook.com/avocatcoltucoficial
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea. Menţine procesul verbal de constatare a contravenţiei nr.0687004/8.07.2014 întocmit de reclamantă. Constată caracterul abuziv al clauzelor ce au făcut obiectul procesului verbal nr.0687004/8.07.2014 şi obligă pârâta la modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Aplică pârâtei sancţiunea contravenţională a amenzii de 400 lei. Respinge restul cererii. Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti. Pronunţată în şedinţa publică din 28 mai 2015.
Document: Hotarâre  4053/2015  28.05.2015
Nr. unic (nr. format vechi) : 1408/2/2015

Comisionului de acordare este ILEGAL la MILLENIUM BANK

Solutia pe scurt: Admite, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3.2 din Contractul de credit nr. 0804210085 din 30.05.2008, prin care s-a stabilit comision de acordare a facilităţii în cuantum de 2,25 % din valoarea totală a facilităţii, şi dispune restituirea către

reclamanta Genoveva Pricopie a sumei de 702,9 lei (echivalentul a 168,75 Euro), reprezentând comisionul de acordare a facilităţii achitat la data creditării. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3.2 din Contractul de credit nr. 0807280264 din 21.08.2008, prin care s-a stabilit comision de acordare a facilităţii în cuantum de 3,00 % din valoarea totală a facilităţii, şi dispune restituirea către reclamantul Vlad Gheorghe a sumei de 788,4 lei (echivalentul a 219 CHF), reprezentând comisionul de acordare a facilităţii achitat la data creditării. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3.4 din Contractul de credit nr. 0807230092 din 29.07.2008, prin care s-a stabilit comision de acordare a facilităţii în cuantum de 1,50 % din valoarea totală a facilităţii, şi dispune restituirea către reclamantul Gheorghe Sachi a sumei de 2.521,8 lei (echivalentul a 700,5 CHF), reprezentând comisionul de acordare a facilităţii achitat la data creditării. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3.3 din Contractul de credit nr. 0810100227 din 23.10.2008, prin care s-a stabilit comision de acordare a facilităţii în cuantum de 0,50 % din valoarea totală a facilităţii, şi dispune restituirea către reclamanta Matei Atena a sumei de 1.391,4 lei (echivalentul a 386,5 Euro), reprezentând comisionul de acordare a facilităţii achitat la data creditării. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3.2 din Contractul de credit nr. 0806270175 din 2.07.2008, prin care s-a stabilit comision de acordare a facilităţii în cuantum de 3,00 % din valoarea totală a facilităţii, şi dispune restituirea către reclamantul Cristian Adrian Hosu a sumei de 2.613,6 lei (echivalentul a 726 CHF), reprezentând comisionul de acordare a facilităţii achitat la data creditării. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3.3 din Contractul de credit nr. 0805230155 din 19.06.2008, prin care s-a stabilit comision de acordare a facilităţii în cuantum de 2,00 % din valoarea totală a facilităţii, şi dispune restituirea către reclamanta Narcisa Carmen Roca a sumei de 5.544 lei (echivalentul a 1.260 Euro), reprezentând comisionul de acordare a facilităţii achitat la data creditării. Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor prin care a fost stabilită obligaţia de plată lunară a comisionului de administrare şi solicitarea de restituire a sumelor achitate cu acest titlu, formulate de reclamanţii Genoveva Pricopie, Vlad Gheorghe, Gheorghe Sachi, Matei Atena, Cristian Adrian Hosu şi Narcisa Carmen Roca. Respinge pentru existenţa autorităţii de lucru judecat capetele de cerere formulate de către reclamantul Ivănescu Gabriel Sorin. Constată că a fost anulată pentru lipsa obiectului şi a motivării în fapt cererea de intervenţie formulată de intervenienţii Ciolan Gheorghe Daniel, Motoc Elena Andreea, Cornel Pastia şi Claudia Irina Pastia. Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Constată că pârâta a declarat că va solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2.06.2015.
Document: Hotarâre 10547/2015 02.06.2015

Clauze Abuzive Banci – Momente decisive pentru datornicii în CHF la Piraeus Bank.

Clienții cu credite în CHF ai Piraeus Bank se află acum în fața a două variante: o conversie a creditelor cu discount, cum a oferit Banca Transilvania clienților preluați de la Volksbank, sau o vânzare a acestor împrumuturi către firme de recuperare din afara țării, cum a procedat OTP.

După cum Pagina de Bănci a relatat pe larg, Banca Transilvania a oferit debitorilor în franci preluați de la Volksbank posibilitatea de a-și converti creditele din franci în lei sau euro, cu un discount de 22,5% și eliminarea comisionului de risc, rebotezat de administrare și declarat abuziv de instanțe, precum și restituirea sumelor încasate ilegal prin scăderea acestora din soldul împrumutului.

Chiar dacă are numeroase probleme care au stârnit nemulțumirea clienților și reprezentanților legali ai acestora, oferta BT este deocamdată singura care produce o anumită ușurare a poverii ratelor debitorilor în CHF, loviți crunt de aprecierea masivă a francului, până la un nivel aproape dublu față de cel din momentul contractării creditelor.

De cealaltă parte, OTP Bank a refuzat, multă vreme, măcar să se întâlnească cu reprezentanții datornicilor din Asociația Utilizatorilor Români de Servicii Financiare, fiind ultima dintre cele șapte bănci ce au creditat în CHF care a acceptat să participe la negocieri.

În plus, o mulțime de clienți ai OTP Bank s-au plâns că le-au fost vândute creditele spre banca-mamă din Ungaria, entitate care a exportat apoi portofoliul de împrumuturi în CHF către OTP Olanda. Astfel de operaținui, mai ales în cazul în care se vând credite aflate în plată, sunt considerate ilegale de juriști și de reprezentanții BNR.

Judecătorul polonez se întreabă cu privire la protecția consumatorului de credit. (C-119/15)

Situația de fapt:
1. utilizarea unor clauze în Condițiile comerciale generale, cu un conținut identic cu cel al clauzelor declarate nelegale printr-o hotărâre judecătorească definitivă și înscrise în Registrul clauzelor interzise, de către un întreprinzător care nu a participat la procedura finalizată cu înscrierea în Registrul clauzelor interzise;
2. calificarea unei astfel de utilizări ca fiind o acțiune ilicită care, în raport cu dreptul național, reprezintă o practică ce încalcă interesele colective ale consumatorilor și pentru acest motiv justifică aplicarea unei amenzi în cadrul unei proceduri administrative la nivel național;
3. posibilitatea ca o instanță de apel a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, astfel cum prevede Codul polonez de procedură civilă, să fie considerată ca fiind o instanță ale cărei decizii nu sunt supuse unei căi de atac în dreptul național;
4. obligația instanței naționale de a trimite întrebări preliminare Curții de Justiție;
5. pârâtă este Autoritatea poloneză de protecție a consumatorilor.

Dispoziții incidente:
1.articolele 6 alineatul (1) și 7 din Directiva 93/13/CEE coroborate cu articolele 1 și 2 din Directiva 2009/22/CE privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor
2. al treilea paragraf al articolului 267 TFUE.

Mai multe decizii ale instanței Judecătoriei Sectorului 2 București au obligat Volksbank România să restituie clienților săi sumele încasate ca dobândă excedentară și comision de risc

Minuta

Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenţia de credit nr. (…). Declară nulitatea absolută a clauzelor menţionate anterior. Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de risc de 0,1%, (…), de la data achitării şi până la zi, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate, până la data plăţii efective a debitului restant.

Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a tuturor sumelor achitate cu titlu de dobândă excedentară faţă de dobânda de 4,25% pe an, fără a fi fost datorate, (…), de la data încheierii convenţiei de credit şi până la zi, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate, până la data plăţii efective a debitului restant.

Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenţia de credit (…). Declară nulitatea absolută a clauzelor menţionate anterior.

Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de risc de 0,22%, (…), de la data achitării şi până la zi, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate, până la data plăţii efective a debitului restant”

Tribunalul Iași a decis definitiv ca Bancpost să elimine clauzele constatate de instanță ca fiind abuzive, dintr-un act adițional al unui contract de credit ipotecar în franci elvețieni.

Minuta instanței arată că Bancpost va înapoia reclamanților suma de 2092 CHF, echivalent în lei. Banii reprezintă comisionul de administrare încasat de bancă, care a fost calculat din octombrie 2007 și până la intrarea în vigoare a actului adițional din 21 octombrie 2009.

Astfel, Bancpost va fi nevoită să plătească dobânda legală corespunzătoare acestei sume calculate începând cu data introducerii acțiunii și până la cea a plății efective. Banca este obligată să restituie și sumele încasate începând cu luna octombrie 2008 și până în octombrie 2009 – acestea sunt diferența dintre dobânda percepută de bancă și de cea de 4,85%.

Pe lângă acestea, instanța a dispus ca banca să elimine clauzele constatate ca fiind abuzive prin hotărâre și care nu au fost înlăturate prin actele adiționale încheiate. De asemenea, vor fi recalculate toate tragerile de credit și va fi diminuat soldul creditului cu valoarea sumelor încasate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive.

O clientă a Volksbank acuză faptul că oferta de conversie a Băncii Transilvania pentru credite CHF nu respectă succesiunea operaţiunilor prezentate în oferta publicată în comunicatul de presă

Cazul de Ploieşti revine în atenţie. O clientă a Volksbank acuză faptul că oferta de conversie a Băncii Transilvania pentru credite  CHF nu respectă succesiunea operaţiunilor prezentate în oferta publicată în comunicatul de presă.
La rândul lor, reprezentanții Băncii Transilvania spun că deducerea comisionului înainte de aplicarea discountului este ordinea naturală, întrucât oprirea încasării comisionului de risc a început anterior prezentării ofertei.
Concret, spune clienta VB, în primul comunicat se specifică ordinea: întâi discount de 22.5 % apoi se adaugă scăderea comisionului de administrare.
În oferta ulterioară publicată pe site-ul Banca Transilvania şi pe cel al Volksbank, succesiunea este inversă: întâi se scade comisionul de adminsitrare apoi se aplică discountul de 22.5%.
Clienta de la Polieşti acuză faptul că BT ar economisi astfel circa 27.5 milioane de euro şi cere aplicarea ofertei din comunicatul de presă cu argumentul că nu scria nicăieri că informaţiile sunt cu titlu informativ, actiul fiind semnat de directorii BT şi Volksbank.
Iată ce spune clienta:
In comunicatul de presa mediatizat pe toate canalele de comunicare NU SCRIE NICAIERI ca este informativ – am atasat comunicatul.
Scrie:
 – „BT face publica oferta destinata clientilor VBRO cu imprumut in franci elvetieni”
 – „Aproximativ 18300 de clienti VBRO pot beneficia…de solutiile oferite de BT”
 – „Oferta BT este valabila pentru clientii cu credite CHF din 4 Mai in unitatile VB”
 – „reducere de 22,5% pentru clientii care doresc conversia creditelor  din CHF in lei sau in euro; la acest procent se adauga comisonul de risc platit efectiv de clienti pe tot parcursul derularii creditului”
Nimic din ceea ce scrie in acest comunicat nu are nota informativa.
Ba mai mult au mai comunicat:
„BT si-a propus construirea unei relatii pozitive si pe termen lung cu toti clientii VB, iar oferta destinata celor cu credite in franci elvetieni este un prim pas in acest sens” – ESTE UN PRIM PAS SPRE INSELATORIE.
DE CE NU AU VENIT IN MEDIA DUPA CE TOATA LUMEA A FACUT CALCULE CONCRETE PE BAZA ACESTEI OFERTE SA COMUNICE CA ESTE INFORMATIVA?
DE CE? VA SPUN EU, PENTRU CA AU MIZAT PE VULNERABILITATEA CLIENTILOR DISPERATI SA SCAPE DE CHF.
S-AU GANDIT SA MAI DIMINUEZE SUMA DE RECUPERAT DE CATRE CLIENT, PENTRU A FII CASTIGUL CAT MAI MARE PENTRU EI.
VA ROG SA FACETI UN CALCUL MATEMATIC SIMPLU: 18300 CLIENTI x 1500 CHF (INSELATORIE FATA DE OFERTA) = 27 450 000 CHF (INSELATORIE) x 4,5 RON/CHF =               123 525 000 RON CASTIGATI DE BT/VB DOAR DIN INSELAREA CLIENTILOR.
OARE ESTE ASA DE MICA SUMA PENTRU A NU SE PUTEA SESIZA O INSTANTA?
DACA VOI MEDIA NU FACETI CEVA IN ACEST SENS, NE MERITAM SOARTA DE A TRAI INTR-O TARA BOLNAVA, CARE NU ARE UN VIITOR PENTRU NOI SI COPII NOSTRI.
Chiar atat de saraci suntem sa nu putem citi un comunicat de presa semnat de Directori Generali VB/BT?
Sa vina sa ne arunce o replica de 2 bani care nu este bazata pe nimic.
Tot ceea ce v-am comunicat pana in acest moment este bazat pe un document scris, semnat, stampilat si mediatizat.
Nu mai are media valoare?
O seara buna!
PS: Sper din tot sufletul sa faceti un articol in care sa aratati Bancii BT/VB ca ceea ce au comunicat, semnat, stampilat trebuie sa fie aplicat. Nu este specificat nicaieri ca este informativ.
Reprezentanții Băncii Transilvania au precizat, la solicitarea Paginii de Bănci, următoarele:
„În legătură cu întrebarea dvs. referitoare la ordinea de aplicare a măsurilor de susținere a clienților, deducerea comisionului de risc din soldul creditului înaintea aplicării discountului de 22,5% este ordinea naturală, având în vedere că Volksbank a decis, în data de 7 aprilie, oprirea calculării acestui comision și returnarea debitelor istorice, iar oferta de conversie a început doar cu data de 4 mai. În plus, este singura ordine etic posibilă, având în vedere că există clienți cu credite în CHF al căror comision a fost returnat în baza deciziilor instanței și orice altă ordine ar induce inechități majore pentru acești clienți”.
Cine credeti ca are dreptate?

Ministerul Finanțelor Pubice (MFP) va adăuga noi criterii prin care să fie separate activitățile independente de cele considerate dependente

„Dorim să adăugăm și alte criterii care să ajute la clarificarea separării activităților independente de dependente. Noi vom veni săptămâna viitoare cu exemple din practica altor state, pentru ca această distincție între activitatea dependentă/independentă nu este specifică doar României, ci fiecare țară are criterii proprii de separare. Am introdus deja un set de cinci criterii din care trebuie indeplinite minim trei pentru a declara o activitate independentă, iar acum vă propunem să discutam și alte criterii inspirate din ceea ce alte state au dezvoltat în această direcție”, a spus Manolescu.

Cele cinci criterii sunt:

– persoana fizică dispune de libertatea de alegere a desfăşurării activităţii, a locului de desfăşurare a acesteia și a programului de lucru;

– activitatea poate fi desfăşurată pentru unul sau mai mulţi clienţi;

– riscul inerent activității desfășurate este asumat de contribuabil;

– activitatea se poate desfășura prin utilizarea cu preponderență a patrimoniului afacerii, prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice, în funcție de specificul activității;

– desfăşurarea activității se realizează direct sau cu personalul angajat în condiţiile legii.

Adevarul despre oferta Volksbank:O clientă Volksbank reclamă nerespectarea condiţiilor din comunicatul de presă al BT. Comisionul scăzut înainte de reducere

Clienţii bancari ai Volksbank cu credite în franci care vor merge pentru a negocia oferta de conversie să fie atenţi la termenii ofertei. Cel mai bine ar fi să meargă cu un avocat. Au fost cazuri în care clienţil au fost nemulţumiţi.

Clienţii reclamă că în comunicatul de presă din 7 aprilie, formularea băncii era că la discountul de 22.5% se adaugă scăderea comisionul de administrare.

Banca însă a schimbat formularea, pe site fiind altă succesiune:

Reducere de 22,5% pentru cei care accepta conversia creditelor din CHF, aplicabila la soldul creditului curent rezultat ca urmare a diminuarii cu comisionul de risc/administrare platit efectiv si nerecuperat de clienti pana la data conversiei.

Concret, o clientă a Volksbank a reclamat faptul că la bancă angajatul i-a prezentat o ofertă care nu corespundea cu cea din comunicatul de presă.

volksbank

Clienta a  sesizat diferenţa  făcând reclamaţie la ANPC, unde i s-a dat dreptate de către comisar. A urmat un circuit al telefoanelor dintre ANPC şi directorii Volksbank şi BT fiecare dând vina pe celălalt.

Clienta a precizat că dacă în aceste zile nu se soluţionează oferta va depune plângere la ANPC .

Buna ziua,

Va aduc la cunostinta ca astazi am fost la Banca Volksbank – sucursala Ploiesti unde ne-a prezentat un angajat BT oferta bancii pentru conversia din CHF in euro.

Dar surpriza a fost maxima pentru ca in comunicatul de presa afisat pe site oferta este:

In oferta se spune ca se plica reducere de 22.5%, la acest procent se adauga comisionul de risc platit, in aceste conditii la suma care este acum de achitat catre banca se aplica reducere de 22,5%, dupa care se restituie comisionul de risc incasat abuziv pe toata perioada creditului.

La Banca Volskbank sucursala Ploiesti domnul angajat al Bancii Transilvania ne-a inmanat o oferta in care calculul este facut astfel: din soldul ramas din credit au scazut comisionul de risc, dupa care au aplicat reducerea de 22,5%.

In aceste conditii, la soldul creditului meu pentru ca s-a facut calculul invers decat au declarat in oferta mediatizata, noi avem in contrat un deficit de 10% din soldul de rambursat, in aceste conditii reducerea pe care o aplica este de 14,68% fata de 22.5% cat au declarat.

Calcul concret conform ofertei prezentate de Banca Transilvania :

Sold curent = 62757.01 CHF

Reducere 22,5% = 14120.329 CHF (se scade din sold)

Comision de risc de recuperate = 12544.48 CHF (se scade din sold)

Rezulta sold de restituit = 36092.201 CHF

Calcul conform ofertei primite de la Banca Volksbank

Sold curent = 62757.01 CHF

Comision de risc de recuperate = 12544.48 CHF (se scade din sold)

Reducere 22,5% = 11297.819 CHF (se scade din sold)

Rezulta sold de restituit = 38914,71 CHF

A se vedea ca intre oferta prezentata de Banca Transilvania pe site si oferta primita de la Banca Volskbank este o diferenta de 2822,50 CHF in deficitul clientului => 

Am adus la cunostinta bancii printr-un document scris ca nu se respecta oferta pe care au mediatizat-o, am primit numar de inregistrare si trebuie sa asteptam 30 de zile calendaristice pentru raspuns.

Dup ace am plecat de la Banca Volskbank sucursala Ploiesti eu si sotul meu ne-am dus direct la ANPC Ploiesti pentru a le expune problema.

Oferta a fost studiata de unul din comisarii ANPC, care ne-a dat dreptate.

In plus comisarul ANPC  l-a sunat pe Directorul Bancii Transilvania pentru ai comunica problema expusa de noi, dar au comunicat ca este in curtea Bancii Volskbank oferta este afisata

D-nul comisar ANPC l-a sunat pe Directorul Bancii Volskbank sa ii comunice problema expusa de noi, dar au comunicat ca este in curtea Bancii Transilvania oferta afisata pentru ca au antetul lor.

Una peste alta nu este vina Bancii Transilvania , dar nici a Bancii Volksbank?!

Cand am inceput sa scriem reclamatia la ANPC, domnul comisar a fost sunat de catre Director Banca Transilvania sa ne roage sa le lasam timp de o saptamana ragaz sa studieze problema sis a vina cu o solutie.

In cazul in care se intarzie cu raspunsul sau este interpretat cum vrea banca, in favoarea ei, o sa depunem marti dimineata plangerea care este intemeiata conform declaratilor domnului comisar ANPC.

sursa pagina de banci

Banca poate fi chemată în judecată chiar dacă consumatorul a semnat contractul ce conţine clauze abuzive

Multe persoane nu stiu ca atunci cand au semnat un contract de credit, de fapt, au semnat un angajament variabil in detrimentul acestora si in favoarea bancii, cum ar fi modificarea dobanzii de referinta, aplicarea unor comisioane, cum ar fi cel de risc, de gestiune sau administrare ce, in fapt, duceau la o dobanda ascunsa crescuta, astfel datoria debitorului crescand de la luna la luna.

Toate aceste clauze abuzive, cum sunt ele determinate de legea 193/2000 modificata in 2013, duc intr-un final, daca actiunea este facuta corespunzator, la o anulare cel putin partiala a actelor de executare silita, iar daca actele de executare sunt lovite de nulitate absoluta, pot duce chiar la o redobandire a unui imobil pierdut in cadrul procedurii executionale.

Un element extrem de important pe care trebuie sa il aiba in vedere cei executati se refera la cercetarea amanuntita a incuviintarii executarii silite, care poate fi dispusa, sub sanctiunea nulitatii absolute, doar de catre instanta de executare.

In noul cod de procedura civila, instanta de executare se refera la cea din circumscriptia locului unde isi are sediul executorul judecatoresc, raportat la prima instanta in grad, judecatoria. Daca aceasta incuviintare este luata de la o alta judecatorie, atunci executarea silita este nula absolut si toate actele sunt anulate de instanta de judecata investita cu solutionarea contestatiei la executare.

De observat ar fi incheierea de incuviintare a executarii prin prisma incuviintarii la executare atat a debitului ce emana din titlul executoriu, cat si a cheltuielilor de executare. Daca cheltuielile de executare nu sunt cuprinse in mod specific in cadrul incheierii judecatoresti, atunci prin actiunea contestatiei la executare, procesele verbale de stabilire a cheltuielilor pot fi anulate integral.

Trebuie sa avem in vedere faptul ca, prin raportare la dispozitiile codului de procedura, atunci cand titlul executoriu nu emana de la o instanta de judecata, pot fi facute aparari si critici ale titlului executoriu in sensul contestarii exigiblitatii si certitudinii creantei.

Un contract de credit la care avem calculate dobanzile si penalitatile de catre un functionar bancar poate sa aiba erori de calcul, astfel suma intr-un final executata reiese ca fiind in excedent, iar singura instanta competenta sa se pronunte pe o asemenea recalculare este instanta de executare investita cu o contestatie la executare.

Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca singurii interesati de o stabilire in concret a sumei executate sunt debitorii, ori pentru acestia exista, asa cum am aratat si mai sus, contestatia la executare, menita sa elimine orice suspiciune asupra posibilelor erori de executare.

Comisionul de administrare încasat de Raiffeisen Bank într-un contract de credit ipotecar în franci elveţieni (CHF), încheiat în 2008, a fost eliminat definitiv de către instanţă

De asemenea, s-a dispus încetarea încasării acestui comision pe viitor. Rata lunară a clientei va scădea cu 20-25%, urmând a-i fi restituită şi suma de aproximativ 9.000 CHF şi toate cheltuielile de judecată efectuate

Clienții cu credite în franci elvețieni (CHF) ai băncilor cer justiției să soluționeze cu celeritate dosarele în care Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a chemat în judecată băncile comerciale pentru clauze abuzive

Clienții cer, prin scrisori trimise instanței, judecarea cu celeritate a proceselor invocând numărul mare al persoanelor afectate de clauzele abuzive din contractele de creditare emise de banci și faptul că mulți clienți sunt puși în situația de a fi executați silit.

„Invoc JUDECAREA IN REGIM DE URGENȚĂ a acestor dosare deoarece reprezintă un caz de FORȚĂ MAJORĂ ținând cont de faptul că, de ani de zile, suntem furați sistematic prin intermediul clauzelor abuzive din contractul de creditare, aceasta împreună cu deprecierea leului punându-ne în situatia de a nu ne mai putea plăti ratele și a fi executați silit.

Având în vedere faptul că pentru unele dintre dosarele menționate au fost pronunțate hotărârile prin care sunt stabilite secțiile competente din cadrul Tribunalului București, staționarea acestora un timp îndelungat nu poate duce decât la adâncirea suferinței noastre și la scăderea imaginii Curții de Apel București și a actului de justiție în sine”, le scriu debitorii în CHF șefilor din justiție.

Lună de foc pentru bănci

În luna aprilie au avut sau vor avea primul termen de judecată șase dintre aceste procese între ANPC și bănci, pe clauze abuzive. Odată intrate pe rolul instanțelor, aceste procese s-ar putea derula rapid, opina recent Marius Colțuc, unul dintre cei mai cunoscuți avocați ai clienților în procesele cu băncile, întrucât partea care consumă cel mai mult timp, procedura de regularizare înainte de primul termen, prevăzută de noul Cod de procedură, a fost deja parcursă.

ANPC a chemat în judecată nouă bănci, în mai multe procese deschise începând cu octombrie 2013. „După procedurile prealabile, dosarele înscrise la Tribunalul Bucureşti s-au găsit în postura de a nu fi acceptate de către judecători. Acestea au fost pasate, pe rând, de la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la secţiile de drept Civil şi înapoi. Astfel, s-a ajuns într-un conflict negativ de competenţă, ce a fost tranşat de Curtea de Apel Bucureşti. Cele mai multe s-au întors la secţiile de Contencios, de unde au plecat, şi au început să primească termene de judecată”, a explicat avocatul Colțuc întârzierea cu care au ajuns pe rolul instanțelor aceste procese.

Laszlo DiosiANPC vs. OTP

Pe 8 aprilie anul acesta a avut loc primul termen într-un astfel de proces, cel dintre ANPC și OTP Bank. Protecția Consumatorilor a cerut instanţei, pe 1 octombrie 2013, să elimine din contracte clauza de dobândă și să oblige OTP Bank să le restituie clienților sumele încasate abuziv. Acțiunea a pornit de la cinci reclamații ale consumatorilor către ANPC, pe baza cărora instituția a întocmit un procesul-verbal și a dat în judecată OTP Bank.

La primul termen de judecată, Asociația Parakletos, Asociația de Consiliere a Clienților Bancari și a Asiguraților din România (ACCBAR) și casa de avocatură Cuculis și asociații au depus cereri de intervenție în procesul colectiv (class action) privind clauze abuzive dintre ANPC și OTP Bank. Următorul termen va fi pe 6 mai. (link eveniment FB)

Tomas__SpurnyANPC vs. BCR

Prima ședință de judecată în procesul în care ANPC a chemat în judecată BCR pentru clauze abuzive din contractele de creditare încheiate înainte de 2010 va avea loc vineri, pe 24 aprilie. Dosarul a fost înregistrat în 2013, însă mai multe instanțe și-au declinat competența, astfel că rezolvarea problemei clienților BCR care acuză existența unor clauze abuzive în contractele lor de credit a fost amânată până în prezent.

Acțiunea ANPC a pornit de la reclamațiile a 15 clienți, care s-au plâns de diferite nereguli în contractele lor. Pe baza acestora, autoritatea a întocmit un proce verbal și a deschis acțiune în justiție contra BCR. Un al doilea proces între ANPC și BCR își așteaptă încă primul termen de judecată. (link eveniment FB)

tetikcatelANPC vs. Volksbank

Secţia a II-a de Contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti va judeca, în 29 aprilie, procesul dintre ANPC şi Volksbank România, în dosarul 417/2/2015. ANPC cere eliminarea comisionului de risc din toate contractele Volksbank. Între timp însă, Volksbank a fost cumpărată de Banca Transilvania, care a promis că va elimina comisioanele abuzive din contracte.

Dosarul a fost trimis la această secţie de Curtea de Apel Bucureşti, secţia Civilă, după un lung șir de declinări de competență. Potrivit preşedintelui Tribunalului Bucureşti, Laura Andrei, procedura de regularizare s-a realizat înainte de afişarea termenelor, astfel încât o soluţie poate veni după două termene, în cazul în care se fac doar probe cu înscrisuri. Asta înseamnă că am putea avea soluţii în dosare, pe fond, până la începutul verii. (link eveniment FB)

stratopoulosANPC vs. Banca Românească

Joi, 23 aprilie, la Tribunalul București, la completul completul C4-CA, de la ora 8:30, va avea loc primul termen din procesul în care ANPC cere celor de la Banca Românească să elimine din toate contractele de credit clauzele abuzive. (link eveniment FB)

sergiu oprescuANPC vs. Alpha Bank

Tot joi, 23 aprilie, și tot la Tribunalul București, de această dată de la ora 12:30, la completul C26-CA, va avea loc termenul din procesul între ANPC și Alpha Bank. Și în acest caz, Protecția Consumatorilor solicită eliminarea integrală a clauzelor abuzive. (link eveniment FB)

George GeorgakopoulosANPC vs. Bancpost

Clienții cu contracte de credit la Bancpost vor trebui să aștepte până pe 7 mai pentru a vedea procesul în care le sunt reprezentate interesele de către ANPC. Ședința de judecată se va desfășura de la ora 12:30, la completul C26-CA. (link eveniment FB)

Enver Murat BasbayANPC vs Credit Europe Bank

Cel mai mult – încă o lună, până pe 21 mai – vor avea de așteptat cei care s-au împrumutat de la Credit Europe Bank. Dosarul de clauze abuzive între Protecția Consumatorului și bancă va avea termenul de judecată de la ora 8:30, la completul C24-CA. (link eveniment FB)

vangroningenANPC vs. Raiffeisen Bank

Procesul dintre ANPC și Raiffeisen Bank nu a primit încă termen de judecată, tot din cauza unor declinări de competență și retrimiteri de dosar.


Clienții Volksbank cu credite în franci elvețieni care vor beneficia de noile condiții oferite de Banca Transilvania trebuie să fie foarte atenți la ceea ce vor semna în urma negocierilor cu reprezentanții instituției de credit

Oferta Băncii Transilvania (BT) pentru clienții cu credite în franci elvețieni (CHF) ai băncii recent preluate, Volksbank, rămasă deocamdată singulară în piață, a stârnit reacții dintre cele mai diverse. Datornicii și specialiștii au analizat-o din diferite puncte de vedere pentru a vedea în ce măsură va reduce povara ratelor, mai ales că pare mult mai bună decât propunerea guvernului în acest domeniu.

Există însă multe lucruri la care clienții preluați de Banca Transilvania trebuie să fie atenți atunci când vor fi chemați să semneze noile contracte sau acte adiționale la cele vechi, întrucât în ciuda conversiei cu discount de 22,5% și a eliminării comisionului de risc, ratele rezultate din noua înțelegere ar putea să ajungă la nivelul celor vechi.

O altă sursă de creștere ulterioară o pot reprezenta comisioanele. Banca Transilvania a anunțat că va elimina comisionul de risc, rebotezat comision de administrare după ce a fost declarat ilegal în urma unui proces încheiat în ianuarie 2014. Însă, așa cum sugerează bancherul.ro, o privire asupra previziunilor publicate de BT arată că banca ce a preluat operațiunile Volksbank și-a bugetat venituri din comisioane în creștere.

Comisionul respectiv, după cum spun clienții cu credite în franci elvețieni, reprezenta circa 30% din valoarea ratei. Eliminarea acestuia va ușura povara ratei pentru datornic, dar va diminua și câștigurile băncii din comisioane.

Cifrele publicate de Banca Transilvania prevăd un nivel al veniturilor din comisioane de 489 de milioane de lei după fuziune, din care 441 de milioane de lei reprezintă câștigurile din comisioane ale băncii cumpărătoare luate separat. Rezultă o sumă de circa 48 de milioane de lei reprezentând venituri din comisioane aferente operațiunilor preluate de la Volksbank.

Numai că, dacă ne uităm pe datele financiare ale Volksbank, găsim că instituția cu capital austriac a câștigat anul trecut, din comisioane, circa 27 de milioane de lei. Așa că suma de 48 de milioane venituri din comisioane pentru acest an ar corespunde unei creșteri de 177 la sută a performanței din 2014 pe acest segment sau, în cifre, de 21 de milioane de lei.

Având în vedere că împrumuturile denominate în franci elvețieni (CHF) al Volksbank reprezintă aproape o treime din totalul creditelor acordate, iar raportul dintre credite și depozite este debalansat puternic în favoarea împrumuturilor acordate, putem bănui că va exista o presiune foarte mare asupra comisioanelor la creditele aflate în derulare. Mai simplu spus, e de așteptat ca Banca Transilvania să mărească anumite comisioane, inclusiv la aceste credite în franci elevețieni, pentru a reuși să ajungă la creșterea cu 21 de milioane de lei a veniturilor pe acest capitol.

Procesele dintre ANPC şi băncile comerciale pe clauze abuzive, cu efecte asupra tuturor contractelor de credit încheiate înainte de 2010, au intrat în line dreaptă.FMI ingrijorat

Deciziile favorabile consumatorilor din litigiile încheiate până acum au pus în gardă Fondul Monetar Internaţional, care avertizează că există riscuri pentru stabilitatea financiară dacă băncile vor pierde şi cu ANPC.

Modificarea Codului de procedură civilă în octombrie 2013 şi a Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte au pus pe jar sistemul bancar din România. După ce au pierdut mii de procese cu clienţii pe clauzele referitoare la dobânzi şi comisioane, bancherii ar putea fi obligaţi să opereze modificări în toate contractele încheiate înainte de 2010 care conţin prevederi neconforme cu legea şi să restituie consumatorilor sume importante de bani. ANPC a chemat în judecată nouă bănci în mai multe procese deschise începând cu octombrie 2013. După derularea procedurilor prealabile, dosarele înscrise la Tribunalul Bucureşti s-au găsit în postura de a nu fi acceptate de către judecători. Astfel, acestea au fost pasate, pe rând, de la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la secţiile de drept Civil şi înapoi. Astfel, s-a ajuns într-un conflict negativ de competenţă, ce a fost tranşat de Curtea de Apel Bucureşti. Cele mai multe s-au întors la secţiile de Contencios, de unde au plecat, şi au început să primească termene de judecată.

Doar în luna aprilie sunt şase dosare care vor avea primul termen. Având în vedere că noul Cod de procedură prevede derularea procedurii de regularizare înainte de primul termen – parte care consumă mult timp – o decizie pe fond ar putea veni în două-trei termene, adică în mai puţin de două luni.

Termene în instanță

Pe 7 aprilie este termen şi în procesul dintre ANPC şi Piraeus Bank. Pe 8 aprilie e termen în procesul cu OTP Bank, în care ANPC contestă modul de calcul al dobânzii variabile, care a fost stabilit de bancă fără raportarea la un mecanism obiectiv, astfel că dobânzile clienţilor au crescut cu câteva puncte procentuale, când trebuiau să scadă. În cazul în care pierde, OTP Bank va trebui să reducă dobânzile clienţilor la niveluri foarte reduse şi să restituie banii încasaţi în plus până acum.

Pe 23 aprilie şi avocaţii AlphaBank trebuie să se prezinte la Tribunal, iar pe 24 aprilie este rândul celor de la Banca Comercială Română. În cazul BCR, ANPC contestă modul de calcul al dobânzilor variabile în funcţie de referinţe interne, care nu sunt detaliate în contracte, precum şi comisioanele de administrare şi urmărire riscuri. BCR riscă să vadă zeci de mii de contracte rămase fără dobândă, ori cu dobânda stabilită la momentul acordării, mult mai mică decât cea plătită ulterior de clienţi. Mai mult, dacă pierde, banca cu capital austriac va trebui să restituie şi banii încasaţi în plus către consumatori, iar sumele totale ar putea fi colosale.

Urmează pe 29 aprilie cei de la Volks­bank România, care până la acea dată ar putea deja ajunge sub controlul Băncii Transilvania, care a semnat contractul de achiziţie anul trecut. Clienţii Volksbank ar putea plăti rate cu până la o treime mai mici şi banca ar putea fi obligată să le restituie o treime din cuantumul ratelor lunare plătite de-a lungul anilor, dacă instanţa decide că este abuziv comisionul de risc. O decizie recentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene arată că acest deznodământ este foarte probabil şi întăreşte jurisprudenţa instanţelor din România, care s-au pronunţat covârştitor în favoarea clienţilor care au dat în judecată banca până acum.

Banca Românească este chemată şi ea la Tribunal pe 23 aprilie să justifice existenţa comisionului de monitorizare a creditelor, care era perceput peste cel de administrare. Pe 7 mai, cei de la Bancpost au de răspuns pe tema clauzei de dobândă. Banca îşi aroga calcularea ratelor în funcţie de un indice de referinţă intern, netransparent, care a crescut ratele plătite de clienţi. În fine, pe 21 mai este rândul Credit Europe Bank IFN să se prezinte la primul termen pe tema comisionului de restructurare perceput clienţilor cu probleme la plata ratelor.

FMI vede risc pentru stabilitatea financiară

În ultimul raport realizat de FMI pe România, Fondul îşi exprimă îngrijorarea cu privire la aceste litigii, însă se pare că nu înţelege prea bine ce se întâmplă în România. „Riscurile legale rămân o îngirjorare cheie pentru sistemul bancar. Un val de procese recente, bazate pe Codul Civil intrat în vigoare în 2013, privind clauzele abuzive din contracte a dus la decizii ale instanţelor inferioare, care sunt apelate pe motiv că sunt împotriva practicilor de piaţă. Dacă acele verdicte devin baza pentru procesele colective – class action lawsuits -, ar putea reprezenta o ameninţare la adresa stabilităţii sistemului. Ca răspuns, autorităţile au anunţat un plan de înfiinţare a unei instanţe specializate care să se ocupe de astfel de cazuri. Însă, înfiinţarea acestei instanţe a fost amânată în mod repetat din motive administrative”, se arată în raportul FMI.

În realitate, procesele dintre clienţi, pe cale individuală sau în grupuri, au început încă din 2010. Sunt mii de decizii definitive favorabile clienţilor pronunţate de instanţele de toate gradele, inclusiv de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru toate băncile date în judecată. Ce s-a întâmplat după 2013 este faptul că o decizie favorabilă obţinută de ANPC sau de o asociaţie de consumatori are efecte la nivelul întregului portofoliu de credite pre-2010 al băncii atacate.

FMI a încercat şi a reuşit să întârzie cu câteva luni intrarea în vigoare a schimbărilor legislative, la presiunile lobby-ului bancar, via BNR. Înfiinţarea instanţei specializate, făcută din două secţii civile de la Tribunalul Bucureşti, nu înseamnă automat că băncile vor şi câştiga procesele, din moment ce aceiaşi magistraţi au dat, în mare parte, dreptate consumatorilor.

Tribunalul Bucureşti a primit până pe 31 martie oferte pentru închirirea unui spaţiu pentru noua instanţă specializat, iar acum urmează runda de negocieri cu ofertanţii. În oricare situaţie, litigiile vor ajunge în apel la Curtea de Apel Bucureşti, care va da decizia definitivă

Vezi – Răspunsul BNR la cesionarea creditelor de către bănci în străinătate

La solicitarea avocat COLTUC MARIUS VICENTIU, BNR a remis un răspuns privind problema cesionării creditelor de către băncile din România în străinătate, către vehicule financiare aparţinând în general aceluiaşi grup bancar.

Un caz concret este exportul creditelor de către OTP către filiala din Olanda via Ungaria.

BNR precizează că prevederile din Legea nr.93/2009 sunt cele care reglementează acest tip de activitate, în principiu acest lucru fiind legal.

Legat de eventualele probleme ce pot deriva din acest tip de practică pentru clientul bancar, BNR spune că ANPC este instituţia care se ocupă cu drepturile consumatorilor.

În primul paragaraf al răspunsului, BNR ne spune care este legea după care se ghidează:

Legea nr.93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează condițiile minime de acces la activitatea de creditare și desfășurarea acesteia pe teritoriul României, reprezentând și norma generală în materia cesionării creditelor.

Referitor la legalitate:

Concret, instituţiile de credit şi alte tipuri de entităţi din străinătate pot desfășura activitate de creditare cu titlu profesional pe teritoriul României dacă se încadrează în una din categoriile de entități identificate la art.2 alin. (1).
Subliniem că restricțiile privind achiziția de credite prevăzute de Legea nr.93/2009 sunt aplicabile în context transfrontalier numai în situația în care respectiva achiziție conduce la desfășurarea de către cesionar, persoană juridică străină, a unei activități de creditare cu titlu profesional pe teritoriul României.

Statutul creditelor neperformante:

Prin excepție de la regula menționată, același articol (art.2 alin.(3) din Legea nr.93/2009) permite ca în situația în care creditele cesionate sunt clasificate în categoria pierdere, achiziționarea acestora de către entități altele decât cele care desfășoară activitate de creditare cu titlu profesional (ex. societăţi de tip „recuperatori de creanţe”), fără a fi impuse cerințe specifice prin legea menționată.

La creditele ipotecare se face apel la Legea 190/1999 la care BNR nu are competenţe de aplicare

În cazul în care creanțele supuse cesiunii rezultă din contracte de credit ipotecar, prevalează dispozițiile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare, care are caracter de normă specială în materia creditelor ipotecare. În acest sens, este de interes art.24 alin.(1) din actul normativ menționat, potrivit căruia creanțele ipotecare pot fi cesionate doar către entități de același tip sau autorizate și reglementate în acest sens prin legi speciale, indiferent dacă sunt sau nu încadrate în categoria pierdere. Dorim să precizăm că Banca Naţională a României nu are competenţe cu privire la supravegherea aplicării şi interpretarea Legii nr. 190/1999.

În legătură cu obligaţiile ce revin din contract, BNR indică ANPC drept autoritatea competentă.

În legătură cu obligațiile ce revin cedentului și cesionarului în legătură cu debitorii cedați, menţionăm că Banca Națională a României nu are competențe de reglementare a aspectelor de această natură. Pentru detalii privind aplicarea prevederilor contractuale, a legislației generale în materie și a legislației în domeniul protecției consumatorului în contextul cesionării la entități din străinătate a creditelor acordate persoanelor fizice, este necesară consultarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului.

O problema larg discutata:cu ce ma ajuta sa suspend ratele la credit daca dupa proces platesc dublu

Conceptia este total gresita.
Daca obtin pe calea ordonantei presedintiale suspendarea platii ratelor cat ma judec(1,5 ani) atunci dupa acest termen nu voi fi obligat sa platesc dublu la rata.

De ce?
Pentru ca dispozitiile din Codul Civil obliga banca sa incaseze rata normal dupa terminarea procesului sau sa faca compensatia.
Dispozitiile legale incidente

Art. 1619 Codul Civil
Termenul de graţie
Termenul de graţie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu împiedică realizarea compensaţiei.
Si
Art. 1101 alin. 1 din Codul civil din 1864 ce reglementa termenul de graţie nu a mai fost preluat în Noul Cod civil (deşi alin. 1 al art. 1101 privind plata parţială a fost preluat în art. 1.490 N.C.civ.).

Deci este ideal de a obtine suspendarea platii ratelor cat va judecati pe fondul cauzei pe clauze abuzive.

Nu veti fi obligat la rate mai mari dupa,ci dimpotriva banca va fi obligata sa faca conpensatia conventionala.

Cum se obtine hotararea pe ordonanta presedintiala?
Ordonanta presedintiala este o procedura speciala in temeiul careia, instanta de judecata poate dispune masuri vremelnice, in cazuri urgente, pentru:
– pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere;
– prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara;
– inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Ce conditii trebuie sa indeplineasca o asemenea cerere?

Conditiile de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintială sunt urmatoarele:
– Urgenta masurii solicitate;
Aceasta va fi apreciata de catre instanta in raport cu situatia existenta in momentul judecarii cererii de ordonanta presedintiala.
– Nesoluţtonarea (neprejudecarea) fondului cauzei.
Aceasta inseamna ca masura luata sa nu prejudece fondul dreptului. In solutionarea unei cereri de ordonanta presedintială, instanta nu analizeaza fondul dreptului discutat de parţi.
In literatura de specialitate, aceasta conditie mai este exprimata si prin ideea de “pipaire a fondului”, judecatorul verificand de partea cui este aparenta dreptului.
– Vremelnicia măsurii.
Dupa cum s-a aratat mai sus, prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate masuri definitive care sa rezolve in fond litigiul dintre parti. Partea nemultumita de măsura luata prin ordonanta are posibilitatea de a se adresa instantei, pe calea dreptului comun.
De regula, masurile dispuse pe calea ordonantei presedintiale sunt limitate in timp, pana la solutionarea pe fond a cauzei, dar exista posibilitatea ca acestea sa ramana definitive si irevocabile, daca partile nu mai urmeaza calea dreptului comun.

In ce situatii se poate folosi ordonanta presedintiala?
In practica judiciara, in mod frecvent se recurge la procedura speciala a ordonantei presedintiale:
– in materia raporturilor de familie;
– in materia raporturilor de vecinatate si de proprietate;
– in materia raporturilor locative;
– in materia executarii silite,problema ratelor la banci

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

Judecătoria Craiova a decis, într-un proces dintre un creditor și Banca Românească, înghețarea cursului de schimb CHF-leu la valoarea de la data contractării împrumutului și a obligat banca să-l despăgubească pe datornic cu sumele plătite în plus și dobânda la sumele respective.

În soluție se arată, potrivit Portalului Instanțelor de Judecată, că instanța amintită a constatat „caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind riscul valutar” inserate în contractul de credit al reclamantului „privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar. Constată nulitatea absolută a acestor clauze”.

De asemenea, instanța a dispus „îngheţarea cursului de schimb valutar CHF – leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta, respectiv 44.752,07 lei”.

Judecătorii au respins, ca neîntemeiată, cererea privind denominarea în moneda naţională a plăţilor. De asemenea, a obligat banca să-i achite reclamantului și dobânda legală la suma ce urmează a fi restituită, calculată de la data formulării acțiunii.

UPDATE 25 martie – Banca Românească a remis redacției PaginadeBănci.ro un comunicat în care se afirmă că „decizia formulată de instanța din Craiova nu este una definitivă și irevocabilă”. Reprezentanții băncii au precizat că vor ataca decizia Judecătoriei Craiova imediat după ce vor primi sentința, afirmând că există și soluții opuse celei de la Craiova obținute de la alte instanțe.

Si pozitia noastra:si tot vor pierde

Nu văd cum pot fi obligate băncile să accepte conversia și discountul PRIN NEGOCIERI COLECTIVE sau Electorata 2

Se vorbeste de conversie in lei (sau in alta valuta, la optiunea consumatorului), de un „discount” de 15% din soldul creditului la momentul conversiei si de o garantie de stat de 50% din valoarea ramasa (jumatate din 85%, adica 42,5% la final), ceea ce, mai mult ca sigur, va duce la o reducere a costurilor creditului, intrucit banca va imparti pe jumatate riscurile cu statul.


Numai ca :
(i) nici conversia, nici discountul nu sunt obligatorii; nu vad mecanismul legal prin care banca va fi obligata sa acorde beneficiul conversiei si al discountului, de unde un nou potential de litigii;
(ii) masura priveste doar creditele imobiliare (nu si creditele de consum, indiferent daca acestea sunt sau nu cu ipoteca); or, din statisticile care circula pe net rezulta ca doar 35% din creditele in chf sunt credite imobiliare „ca la carte”, celelalte 65% fiind botezate cu diverse denumiri, in asa fel incit creditul sa nu fie calificat drept imobiliar, in ideea inlaturarii de la aplicare a Legii nr.190/1999 privind creditele imobiliare; aceste doua treimi din totalul creditelor in chf vor fi lasate pe seama hazardului instantelor;
(iii) masura priveste doar persoanele care au venituri pe familie de maxim 3000 lei; restul vor ramine, de asemenea, la latitudinea bancilor si la „mina” hazardului instantelor;
(iv) masura priveste doar primii 10 mii de debitori care vor reusi sa treaca peste barierele birocratice, intrucit fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar, cel care va acorda garantia de 50%, nu are alocati bani pentru mai multi debitori; restul debitorilor aflati in aceeasi situatie vor trebui sa astepte alte alocari bugetare, probabil la Sfintu’ Asteapta;
(v) masura nu este pe placul bancilor recalcitrante; desi BNR a pregatit terenul pentru aceasta conversie cu discount (prin emiterea unui regulament 2/2015, intrat in vigoare in 9 martie), nu e deloc sigur ca establishmentul bancar e de acord cu masura; or, asa cum va este tuturor clar, Guvernul Romaniei este BNR, si nu guvernul.

Ai clauze abuzive in contractul de credit? Ce trebui sa faci!

Cum pot clientii sa denunte clauzele abuzive din contractele de credit?

Clientul care considera ca are clauze abuzive in contractul de credit pe care l-a incheiat cu o banca poate denunta aceste clauze, insa trebuie sa parcurga cateva etape.

Referitor la durata intregului proces, aceasta a depins si va depinde si de gradul de incarcare al instantelor judecatoresti, aspect care va trebui luat in calcul de fiecare data.

Art. 238 din Noul Cod de procedura civila prevede ca, la primul termen de judecata, judecatorul investit cu solutionarea cauzei va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand cont de imprejurarile cauzei, astfel, reclamantul consumator va avea o apreciere provizorie a duratei procesului.

Clauzele abuzive utilizate frecvent de banci

Clauzele abuzive utilizate frecvent de banci sunt cele care dau dreptul acestora de a interveni in mod unilateral si discretionar in modificarea clauzelor contractuale, in special in modificarea costurilor unui credit acordat, independent de un element obiectiv cum ar fi variatia unui indice de referinta verificabil, ne-a declarat Daniela Gavrila.

Desi prevederile legale care interzic aceasta clauza ca fiind abuziva nu sunt de data recenta, bancile au continuat sa practice astfel de clauze contractuale, a continuat sursa citata.

In acelasi timp, aceste clauze au un impact semnificativ si prin natura contractului de credit bancar care este un contract de adeziune, clientul neavand posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, a subliniat sursa citata.

Potrivit Legii nr. 193/2000, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzisa in mod expres stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Actul normativ prevede ca o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Mai mult, o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

ICCJ trimite spre rejudecare pentru a treia oara un dosar pe clauze abuzive cu BCR

Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis, pentru a treia oara, sa trimita spre rejudecare un dosar pe clauze abuzive intre doi clienti ai Bancii Comerciale Romane si banca, dupa ce a admis recursul creditorului. Clientii se judeca de cinci ani cu BCR si, desi au castigat de trei ori la Curtea de Apel Cluj, nu au ajuns nici acum la solutie definitiva.

Incurcate sunt caile justitiei – asta pare sa arate ultima decizie a Curtii Supreme intr-un litigiu dintre BCR, firma de recuperare Suport Colect si doi (fosti) clienti ai institutiei bancare. Dupa cinci ani de procese, ICCJ a decis ca nu se poate da o solutie finala in procesul in care consumatorii au cerut instantei sa declare ca abuzive mai multe clauze contractuale, si ca dosarul trebuie trimis spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj. Pentru a treia oara.

Actiuni in constatare clauze abuzive banci – 2015.Statistica oficiala

1-10 din 2.748 rezultate
Pictogramă element
Judecătoria VASLUI – dosarul nr. 1997/333/2015
… 023i3k0004080g100023g08h4vj 1997/333/2015 1997/333/2015 JUDVS acţiune înconstatare nulitate clauze abuzive 1997/333/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria VASLUI – dosarul nr. 1998/333/2015
… 023i3k0004080g100023g08h4vj 1998/333/2015 1998/333/2015 JUDVS acţiune înconstatare nulitate clauze abuzive 1998/333/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria ALESD – dosarul nr. 467/177/2015
… 023i3k0004080g100023g08skfj 467/177/2015 467/177/2015 Judecătoria Aleşdacţiune în constatare clauze abuzive 467/177/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD – dosarul nr. 716/112/2015
… 2015 SECŢIA a II-a CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL acţiune înconstatare clauze abuzive 716/112/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI – dosarul nr. 8174/303/2015
… 023i3k0004080g100023g0d64nj 8174/303/2015 8174/303/2015 …… acţiune înconstatare clauze abuzive 8174/303/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD – dosarul nr. 712/112/2015
… 2015 SECŢIA a II-a CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL acţiune înconstatare clauze abuzive 712/112/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 29267/299/2015
… 023i3k0004080g100023g0eq4nj 29267/299/2015 29267/299/2015 . acţiune înconstatare CLAUZE ABUZIVE 29267/299/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Tribunalul VÂLCEA – dosarul nr. 9200/288/2013
… 023i3k0004080g100023g0bnknj 9200/288/2013 9200/288/2013 I CIVILA acţiune înconstatare clauze abuzive 9200/288/2013 Apel vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria CONSTANŢA – dosarul nr. 8390/212/2015
… 023i3k0004080g100023g0dlkfj 8390/212/2015 8390/212/2015 SECTIA CIVILAacţiune în constatare clauze abuzive 8390/212/2015 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria BRĂILA – dosarul nr. 3420/196/2015
… 023i3k0004080g100023g084sfj 3420/196/2015 3420/196/2015 Secţia civilă acţiuneîn constatare CLAUZE ABUZIVE 3420/196/2015 Fond vDosarCHL http://portal …

Cei cu credite în franci elveţieni ar putea obţine conversia în lei cu o reducere de 15 procente din valoarea finală a împrumutului, şi garanţii de la stat. Proiectul discutat acum de guvern ar intra în vigoare de luna viitoare, însă doar pentru un an.

Statul pune la bătaie 1 miliard de lei pentru garanţii.

Proiectul e valabil doar pentru cei care au cumpărat un imobil printr-un credit de maximum 300.000 de lei şi care au suferit o depreciere a cursului de cel puţin 50%. Se încadrează doar cei cu un venit net de până la 3.000 de lei şi care nu au întârzieri la plată mai mari de 2 luni.

 

Nu cred ca se va rezolva problema prin asa ceva

Cata demagogie:Guvernul dupa ce 3 ani a emis sute de ordonante de urgenta in problema bancilor vrea Electorata 2 adoptata prin lege organica

Ia uitati ce frumos suna

„Solutia Guvernului pentru convertirea creditelor din franci in lei. Cine ar putea beneficia de reducerea ratei la banca”

si restul demagogiei

Proiectul de lege a fost discutat miercuri, in prima lectura, si va fi aprobat cel mai probabil, saptamana viitoare. Se califica cei care isi platesc acum ratele la un curs cu cel putin 50% mai mare, decat cel de la data acordarii creditului. Nu insa toti indatoratii vor beneficia de aceste facilitati. Iar pentru unele familii aceasta gura de oxigen vine prea tarziu, deoarece se afla deja in executare silita.

O doamna se pregateste sa isi paraseasca locuinta. S-a imprumutat in franci in 2008, iar acum banca o executa silit. Dupa ce a luat creditul, copilul i s-a imbolnavit grav si a avut nevoie de tratamente lungi si scumpe in strainatate. Iar salariul sotului ei a fost taiat pentru ca este bugetar. Restantele s-au acumulat..

Mirela Ene: Banca ne-a spus ca de 7 ani de zile nu am achitat nimic…

Reporter: Nimic?

Mirela Ene: Nu… 2000 de franci.

Spune ca de la banca n-a obtinut decat permisiunea sa isi caute singura un cumparator pentru apartament. Valoarea casei nu acopera nici jumatate din datorie, asa ca va ramane fara locuinta, dar cu restante la banca.

Ce vina am eu ca sotului i s-a redus salariul la jumatate, ce vina am eu ca francul a crescut si s-a facut dublu, unde e vina mea – nu reusesc sa o gasesc?… Nu stiu si nu mi se pare normal ca ei ca banca si statul sa nu isi asume nimic„, a spus femeia.

Pentru ca astfel de situatii sa nu se generalizeze, Guvernul a pregatit un proiect de conversie a creditelor din valuta.

Sa luam exemplul unui client care mai are de dat bancii 60.000 de franci. Transformata in moneda nationala, suma se ridica la 250.000 de lei. Daca banca sterge 15% din datorie, raman de rambursat 212.000. La o dobanda de 5% in franci, rata este de 1600 lei. Rata ar putea scadea la 1300 de lei dupa transformarea in lei si aplicarea discountului.

Se califica NUMAI clientii cu venituri nete mai mici de 3000 de lei, care au luat imprumuturile pentru a-si cumpara locuinta in care traiesc, nu pentru alta destinatie. In plus, clientii nu trebuie sa aiba restante mai mari de 60 de zile.

Mai este o conditie. In prezent, cursul la care platesc rata sa fie cu cel putin 50% mai mare decat cel de la data acordarii.

De exemplu, luand ca punct de referinta cursul actual, pentru creditele in franci se incadreaza cei care s-au imprumutat in perioada 2005 – decembrie 2009. Iar in cazul celor cu datorii in dolari, clientii care s-au imprumutat intre 2005 si octombrie 2008.

Niciun client cu datorii in euro nu se califca in momentul de fata deoarece fluctuatiile au fost mai mici de 50%. Cursul minim istoric a fost de 3,1 lei pentru un euro si ar trebui sa ajunga la 4,65 lei pentru a te califica la conversia garantata de stat.

Conversia se va face la solicitarea clientului, dar NUMAI cu acceptul bancii. Facilitatile trebuiau sa ia forma unei ordonante de urgenta, adica ar fi intrat in vigoare imediat dupa aprobarea guvernului. Pana la urma executivul a decis sa le trimita in Parlament sub forma unui proiect de lege. Adica noi dezbateri si aprobari.

Tot miercuri, un grup de 5800 de clienti cu credite in franci a lansat catre banci propunerea de negociere colectiva a contractelor. „Principala lor doleanta este aceea de a beneficia de o rata de plata mai redusa in mod semnificativ, cu conditia sa nu se lungeasca perioada de creditare„, a spus Alin Iacon.

Primele negocieri sunt programate pentru 2 aprilie.

 

 

 

Date oficiale:in 2015 bancile au 2498 de dosare pe rol.Urmeaza marea”dna-eala”si pentru banci

Aceste dosare vizeaza fie clauzele abuzive ,fie denominarea

 

Cele mai multe peste 90% se vor incheia in prima instanta(pozitiv sublinierea noastra) la sfarsitul lunii martie ,inceputul lunii aprilie 2015.

 

Deci este o perioada de foc pentru banci si consumatori.

Vezi aici datele oficiale si sursa

http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=ac%C5%A3iune%20%C3%AEn%20constatare%20clauze%20abuzive&v1=-mjmpdosardata&r=sitename%3D%22ARMBdmRvc2FyY2hsX3Zkb3NhcmNobAhzaXRlbmFtZQEBXgEk%22

Milioane de clienţi bancari care nu au denunţat OUG 50 ar putea beneficia de deciziile instanţelor pe clauze abuzive

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a revocat un ordin intern prin care clienţii băncilor erau împărţiţi în două categorii: cei care au denunţat actele adiţionale de aliniere la OUG 50/2010 şi cei care nu au făcut-o. Preşedintele ANPC spune că de deciziile pozitive ale instanţelor din procesele împotriva băncilor vor beneficia toţi consumatorii. Astfel, aceştia ar putea plăti rate mai mici la bănci, după eliminarea diferitelor clauze privind dobânzile şi comisioanele

Ordinul intern cu numărul 358 din 23.10.2013 prevedea ca reclamaţiile pe această temă să fie redirecționate la ANPC dacă sediul social al profesionistului (operatorului economic) se află în Municipiul București sau în llfov sau ca acestea să fie analizate de către Consiliile Județene pentru Protecția consumatorilor cu consultarea prealabilă a ANPC, dacă sediul social al profesionistului (operatorului economic) e pe raza teritorială a regiunii/județului.

În cazul în care erau reclamate clauze abuzive din contractele de credit, acestea erau trimise la ANPC pentru analiză şi un eventual proces în instanţă doar dacă erau formulate de petenţi care au denunţat actele adiţionale de aliniere la OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori.  Doar o foarte mică parte dintre consumatori au denunţat actele adiţionale de aliniere, aşa cum dădea dreptul legea 288/2010 de modificare a OUG 50, astfel că eventualele plângeri a milioane de consumatori nu puteau fi luate în seamă la nivel central de către ANPC.

Acest ordin a fost emis în contextul în care legea 193/2000 a fost modificată de la 1 octombrie 2013. Noile articole, 12 și 13, prevăd că o acțiuni în instanță a ANPC sau a unei asociații de consumatori cu 3000 de membri împotriva unui profesionist care folosește clauze abuzive în contractele sale are efect asupra tuturor consumatorilor care sunt afectați de respectivele clauze, inclusiv în cazul contractelor în derulare. Altfel spus, clauzele respective sunt eliminate pentru toţi consumatorii, indiferent dacă aceştia depun relcamaţii sau nu, un mecanism cerut de Directiva europeană 93/13.

În realitate, clauzele privind comisioanele şi dobânzile au fost modificate, dar costurile impuse consumatorilor au început să fie calculate după o formulă păguboasă pentru aceştia.

Spre exemplu, băncile care foloseau formule netransparente/interne pentru calculul dobânzilor au trecut la aplicarea unor referinţe de piaţă precum Euribor/Libor/Robor, dar au calculat marje noi de dobândă, artificiale. Băncile au luat în calcul valorile referinţelor din piaţă din toamna lui 2010 pentru a calcula aceste marje şi nu pe cele de la momentul acordării creditelor, când aveau valori mult mai mari, astfel că marjele fixe rezultate au fost mult mai mari, în unele cazuri de 8-10 puncte procentuale al creditele ipotecare în valută! Modul în care ANPC a implementat Directiva 2008/48 prin OUG 50 a lăsat de dorit şi a creat multă confuzie. Băncile au profitat de neclaritatea textului de lege şi au putut să redenumească comisioanele interzise, precum cel de risc, şi să modifice marjele de dobândă fixe, mai ales după ce o scrisoare semnată de fostul preşedinte Constantin Cerbulescu arăta că au voie să facă acest lucru, deşi nu era clar ce valoare legală are acea epistolă.

ANPC: nu vor exista discriminări ale consumatorilor în procesele cu băncile

Din 2013, ANPC a pornit mai multe procese cu băncile pe clauze abuzive. După procedurile prealabile care se fac, potrivit noului Cod de procedură civilă, aceste litigii au fost plimbate între secţiile de contencios şi cele de civil de la Tribunalul Bucureşti şi au ajuns la Curtea de Apel care tranşat conflictele de competenţă ivite. Acum, dosarele încep să se reîntoarcă la Tribunal, unde primesc termene de judecată.

Pentru trei ani de comisionare abuzivă, un client a luat de la Yakup Cil şi Credit Europe 19.000 de lei

Comisionul de administrare este unul dintre instrumentele de mărire a costurilor de credit strecurate de bancheri în contracte.

În hăţişul de formulări interpretabile folosite cu succes şi fără a negocia cu clientul de către bănci, comisioanele de administrare au trecut neobservate, ca şi multe alte clauze abuzive.

Instanţele au sesizat caracterul abuziv al acestor comisioane şi deciziile împotriva băncilor nu au întîrziat să apară.

Astfel, tribunalul Timiş a declarat abuziv comisionul de administrare în cazul clientului B.A care a încheiat un contract de credit cu Credit Europe Bank.

Astfel, decizia instanţei obligă Credit Europe la plata sumei de 19.013 lei pentru comisionul de administrare încasat în perioada 11.04.2011-11.03.2014 clientului B.A.

 mediafax

Lista băncilor cu care ANPC se judecă pentru eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele in 2015

Băncile în cauză sunt:

  • Banca Comercială Română, cu două litigii – dosarul 317/3/2014 cu obiectul obligaţia de a face clauze abuzive şi 37822/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
  • OTP Bank – dosarul 5410/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
  • Raiffeisen Bank – dosarul 316/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
  • Volksbank România – dosarul 36773/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
  • Banca Românească – dosarul 36772/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.

+ Credit Europe Bank IFN – dosarul 314/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.

Potrivit modificărilor la legea 193/2000, ANPC, „în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive” va „sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive” şi va anexa procesul-verbal întocmit la cererea de chemare în judecată.

Toate dosarele se află la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti. Aceasta este o practică nouă de repartizare a dosarelor, din moment ce până acum procesele ANPC se judecau la secţiile civile.

După sarabanda declinărilor de compentenţă, unul dintre procesele dintre Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi bănci a primit termen la Tribunalul Bucureşti.

Secţia a II-a de Contncios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti va judeca, în 29 aprilie, procesul dintre ANPC şi Volksbank România, în dosarul 417/2/2015.

Dosarul, în care ANPC cere eliminarea comisionului de risc din toate contractele Volksbank, a fost trimis la această secţie de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia Civilă. Acesta a fost înscris, iniţial, tot la Secţia Contencios, de la Tribunal, în noiembrie 2013, de unde, după două declinări de competenţă, a ajuns la Curte la începutul acestui an.

Clauzele abuzive din contractele de credit: multă propagandă, puţin pragmatism si o singura solutie:instanta de judecata

Atunci cand ne împrumutăm cu dobândă variabilă, există un risc ca dobânda să crească. Atunci când ne împrumutăm într-o valută străină, există un risc ca moneda naţională să se deprecieze şi să plătim mai mult. Niciodată nu o să ştim să estimăm corect evoluţia viitoare a acestor variabile – şi nu numai. Este greu pe termen scurt şi imposibil pe termen lung. De exemplu, economistul Isărescu spunea, în septembrie 2008, următoarele lucruri despre cum vedea economia în 2008 şi 2009: „Consider că şi în anii care vin vom avea creştere economică în România. Desigur, o creştere economică mai aproape de potenţialul pe care experţii Băncii Naţionale l-au evaluat la circa 6% pe an. Este adevărat că, în condiţiile slăbirii activităţii economice mondiale, mai ales în Uniunea Europeană, care este principala noastră piaţă de desfacere, creşterea economiei româneşti ar putea să fie ceva mai scăzută decât 6%. Dar, fără îndoială că o serie întreagă de alţi factori vor acţiona asupra creşterii economice de anul viitor, situând-o peste sau sub 6%: evoluţia preţului petrolului, calitatea anului agricol, amplificarea eforturilor pentru dezvoltarea infrastructurii, dar şi a celor pentru a crea condiţii de creştere mai rapidă a productivităţii muncii, volumul investiţiilor străine etc. Oricum, o creştere economică de 6%, în condiţiile actuale, constituie o performanţă remarcabilă. Ceea ce nu înseamnă că nu-i vom auzi pe unii analişti spunând, dacă sporul PIB se va diminua de la 9% la 6%, că rata de creştere «s-a prăbuşit» cu 33%….“.

Acum ştim că 2009 a fost cel mai greu an de criză. Astfel, dacă economistul Isărescu, din poziţia de Guvernator, a greşit cu 12% puncte procentuale când s-a referit la creşterea economică peste 12 luni, ce pretenţii să avem de la estimările unor oameni pentru evoluţia dobânzilor sau a cursului de schimb pe o perioadă de 30 de ani? Mai mult, tot economistul Isărescu spunea recent că şi băncile greşesc câteodată când fac investiţii şi acestea nu au randamentul aşteptat. Numai că, pentru bănci, după cum am mai spus, există atât o lege a falimentului care le protejează de creditori, cât şi bani de la buget. Până acum, BNR nu a avut grijă să ofere aceleaşi condiţii şi clienţilor băncilor. Până în acest moment, BNR s-a opus unei legi a falimentului personal.

Tratament discriminatoriu

Dar băncile ştiu foarte bine că este imposibil să faci estimări corect pentru o periaodă de 30 de ani. Băncile lucrează cu scenarii. De aceea, pentru companii şi pentru state, oferă, alaturi de credite, şi produse de acoperire a riscurilor valutare, de dobânda, de piaţă etc. În acest fel, mişcările adverse de dobânda sau de curs nu pun în dificultate statele sau companiile care cumpăra aceste produse. Nu toate cumpăra şi ştim asta pentru că multe companii de pe piaţa autohthonă au pierdut sume foarte mari de bani când dobânzile au crescut surprinzător, în octombrie 2008. Dar toate aveau opţiunea de a-şi cumpăra o asigurare, din pacate unele nu şi-au exercitat-o.

Pentru persoane fizice, nu există însă nici instrumente de eliminare a riscurilor, nici legea falimentului personal. Aici intervine rolul reglementatorului. Era normal, cel puţin, să întrebe de ce băncile nu oferă aceste produse. Era normal să le ceară băncilor scenariile de risc, sa vadă dacă sistemul bancar poate să supravieţuiască în cazul în care se materializează riscurile de dobândă şi de valută, iar clienţii nu au niciun fel de acoperire. Dar nimeni nu a vrut să ştie nimic, pentru că toata lumea gândea pe termen scurt şi, dupa cum am văzut toţi, inclusiv economistul Isărescu, aveau doar scenariul pozitiv în minte.

Pentru mine, cel mai surprinzător este modul în care reglementatorul pieţei bancare a reacţionat atât în cazul clauzelor abuzive, cât şi în cel al riscului valutar. Mai ales că acum ştim cu toţii că aceste clauze au făcut parte din contracte. În plus, avem exemplele clare din Spania şi din Ungaria. Mă aşteptam ca reglementatorul să ceară mai multă transparenţă – de exmplu, să le spunem oamenilor, în momentul în care semnează un credit, că în 30 de ani există şanse foarte mari să-şi piardă locul de muncă de cel puţin patru ori. Să ceară ca băncile să găsească soluţii, contra cost

bineînţeles, pentru a acoperi aceste riscuri pe viitor (de ce nu credite la dobânzi fixe?). Să încerce să echilibreze situaţia dintre creditor şi debitor în societate, prin promovarea unei legi a falimentului personal. Iar cel mai important lucru care trebuia făcut era eliminarea barierelor de intrare şi de ieşire pe piaţa bancară, pentru a oferi consumatorilor mai multe opţiuni şi a forţa scăderea costurilor de operare. În schimb, reglementatorul, BNR, se poziţionează public de partea celor pe care îi reglementează. Este ciudat, pentru că beneficiarii reglementării şi cei care au oferit mandat BNR sunt consumatorii. Daca BNR vrea să aleagă o parte ar trebui să fie cea a consumatorilor. Ce face acum se numeste crony capitalism sau, pe româneşte, capitalism de cumetrie.

Clauze Abuzive La Creditele Ipotecare În Franci Elveţieni – Un Răspuns Ferm si Obligatoriu De La CJUE

Răspunzând întrebărilor preliminare, primite de la tribunalul specializat din Cluj, CJUE s-a pronunţat în sensul că instanţele naţionale pot, în principiu, să aprecieze clauzele abuzive din contractele de credit, precum şi referitor laactualizarea ratei dobânzii şi la „comisionul de risc”.

Soluţia CJUE a fost pronunţată ca răspuns la întrebările preliminare adresate Curţii de instanţa specializată din Cluj, în vederea soluţionării cauzei soţilor Matei împotriva Bancii Volksbank România.

Comunicatul de presă al CJUE din 26 februarie relevă, mai întâi, chestiuni de principiu, potrivit cărora Directiva 93/13/CEE asupra clauzelor contractuale abuzive prevede că un consumator nu poate fi obligat să respecte clauze abuzive care figurează într-un contract încheiat cu un profesionist.

În acelaşi timp, fiind vorba despre clauze care definesc obiectul principal al contractului şi punerea de acord, pe de o parte, între preţ şi remunerare şi, pe de altă parte, serviciile sau bunurile de furnizat în contrapartidă, Directiva permite statelor membre să prevadă în legislaţia internă de transpunere faptul că aceste clauze nu fac obiectul unei aprecieri privitor la caracterul lor abuziv, cu condiţia să fie redactate în mod clar şi inteligibil.

În hotărârea pronunţată, se constată că, în transpunerea directivei, a prevăzut o asemenea excludere*.

În cauza în speţă soţii Matei au încheiat cu Volksbank România două contracte de credit în valută: unul pentru suma de 8.000 euro, iar al doilea pentru 103.709, 18 franci elveţieni. Prin contract s-a prevăzut dreptul băncii:

  • să modifice unilateral rata dobânzii dacă intervin modificări importante pe piaţa monetară
  • să perceapă un „comision de risc”.

Apreciind că aceste clauze, referitoare la actualizarea ratei dobânzii şi la „comisionul de risc”, au caracter abuziv, soţii Matei s-au adresat instanţei pentru ca aceasta să constate nulitatea respectivelor clauze.

Tribunalul Specializat Cluj a adresat Curţii de Justiţie a UE întrebări preliminare pentru a se clarifica dacă aceste clauze privesc obiectul principal al contractului sau privesc raportul calitate/preţ al prestării, fiind exceptate de la controlul privitor la caracterul lor abuziv.

Prin Hotărârea în cauza C-143/13, pronunţată în 26 februarie a.c., Curtea reaminteşte că cele două excepţii prevăzute de Directivă, la mecanismul de control al clauzelor abuzive trebuie să fie interpretat în mod strict.

În această privinţă, Curtea subliniază că noţiunea de „obiect principal” se limitează la prestaţiile esenţiale ale contractului,prestaţiile accesorii nefiind în discuţie. Chiar dacă revine instanţelor române să aprecieze caracterul esenţial sau accesoriu al clauzelor avute în vedere în prezenta cauză, Curtea constată, în primul rând, că mai mulţi factori tind să indice faptul că acea clauză ce permite împrumutătorului să modifice unilateral rata dobânzii constituie un element accesoriu al contractului. Rolul clauzei se limitează la actualizarea ratei dobânzii care, la rândul ei, face parte din obiectul principal al contractului.

În al doilea rând, Curtea consideră că simplul fapt că acel „comision de risc” reprezintă un element relativ important al dobânzii anuale efective este lipsit de relevanţă pentru scopurile privind aprecierea dacă clauza ce prevede acest comision defineşte „obiectul principal” al contractului.

În al treilea rând, Curtea arată că cele două clauze examinate nu par să se refere adecvarea între, pe de o parte, preţ şi remunerare şi, pe de altă parte, serviciile sau bunurile furnizate în contrapartidă.

În al patrulea rând, Curtea constată că, chiar dacă instanţa română ar considera că respectivele clauze în discuţie fac parte din obiectul principal şi că acestea sunt contestate cu privire la adecvarea preţului sau a remunerării, clauzele nu ar putea să scape unei evaluări privind caracterul lor eventual abuziv, dacă nu ar fi redactate clar şi inteligibil.

În condiţiile în care revine instanţei naţionale obligaţia de a examina claritatea şi inteligibilitatea acestor clauze, Curtea se întreabă totuşi cu privire la previzibilitatea, pentru consumator, a creşterilor la rata dobânzii ce pot fi efectuate de împrumutător în funcţie de criteriul referitor la „apariţia unor modificări importante pe piaţa monetară”.

De asemenea, Curtea crede că este necesar de a şti dacă contractele de împrumut în cauză prezintă în mod transparent motivele care justifică remunerarea corespunzătoare „comisionului de risc”.

În aceste condiţii, Curtea răspunde că termenii „obiect principal al contractului” şi „adecvarea între, pe de o parte, preţ şi remunerare şi, pe de altă parte, serviciile sau bunurile de furnizat în contrapartidă” nu acoperă, sub rezerva verificării de către  instanţa române, clauzele referitoare la actualizarea ratei dobânzii şi la „comisionul de risc”.

Pe de altă parte, în ipoteza în care instanţa ar constata caracterul abuziv al acestor clauze, instanţa ar avea şi obligaţia de a efectua această apreciere.

_______________________

*) În hotărârea pronunţată, Curtea a avut în vedere:

– Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, în versiunea republicată (publicată în Monitorul Oficial nr. 305/2008)

– O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (publicată în Monitorul oficial nr. 389/2010)

– Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (publicată în Monitorul Oficial nr. 888/2010)

Curtea de Apel Bucuresti a anulat, printr-o hotarare definitiva, dobanda dintr-un contract de credit incheiat la Banca Comerciala Romana

Curtea de Apel Bucuresti a declarat nula clauza din contract referitoare la modalitatea de determinare a dobanzii creditului

„Instanţa a reiterat faptul că prin Legea nr. 193/2000 care a transpus conţinutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 prin care s-a stabilit în mod expres competenţa instanţei de judecată de a constata caracterul abuziv, interpretând aceastiă Directivă, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a stabilit în cauza Banco Espaniol de Credito S.A versus Joaquin Calderon Camino (C – 618/10) că protecţia acestui act normativ se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanţei naţionale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şiun consumator, să completeze respectivul contract modificând conţinutul acestei clauze”

BCR: Dobânda a crescut după ce BNR a crescut rezervele minime obligatorii

Cei de la BCR susţin că majorarea dobânzilor la creditele cu referinţă internă a fost cauzată de BNR, care, în contextul crizei, a crescut rezervele minime obligatorii – cota parte din depozite pe care băncile o ţin blocată la banca centrală.

„Modul de calcul al dobânzii are la bază elemente obiective, legate de situaţia pieţei financiar-bancare la un moment dat (…) În condiţiile crizei financiare şi economice internaţionale, creşterea de către bănci a dobânzilor la credite cu dobânda variabilă în funcţie de dobânda de referinţă a băncii s-a datorat impactului pe care criza l-a avut asupra creşterii costurilor cu rezerva minimă obligatorie (la baza căreia a stat decizia BNR) şi a costurilor de lichiditate.

În alte cuvinte, nu poate fi confundată schimbarea neprevăzută şi neculpabilă a condiţiilor economice în timpul derulării unui contract cu existenta unei intenţii vătămătoare a creditorului la încheierea contractului.

Pe scurt, Curtea De Apel Bucuresti spune că legea şi jurisprudenţa europeană dau dreptul instanţelor de a elimina clauzele abuzive din contracte, chiar dacă acestea se referă la elementele de preţ. Tribunalul se referă la mai multe decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care au statuat că o instanţă naţională, deşi nu are voie să modifice prevederile clauzelor contractuale, are dreptul să le înlătură în cazul în care sunt abuzive, în sensul că acestea crează dezechilibre între drepturile şi obligaţiile consumatorilor în faţa comercianţilor. Cei din urmă au o putere mai mare şi impun forma contractelor, la care consumatorii nu pot decât să adere, fără posibilitatea negocierii.

Astfel, chiar dacă un contract semnat este legea părţilor, în situaţiile în care acesta nu respectă legea şi nu este făcut cu bună-credinţă, jurisprudenţa permite instanţelor să intervină peste el.

Comerciantul sau prestatorul de servicii are obligaţia să prezinte contracte a căror clauze sunt clare şi fără echivoc. În cazul contractelor de credit, clauzele privind costurile totale trebuie să fie redactate transparent, astfel încât să permită consumatorul să cunoască modul în care variază (dacă vorbim de costuri variabile).

Redăm mai jos motivele pentru care instanţa a respins recursul BCR şi l-a admis pe cel al clientului:

„Cu titlu preliminar trebuie precizat că în materia contractelor de consum legiuitorul naţional şi cel european au urmărit în anumite ipoteze atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanţei de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula în măsura în care reţine că acesta cuprinde clauze abuzive. O asemenea intervenţie nu este de natură să înfrângă principiul forţei obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin. 1 C. civ. întrucât libertatea contractuală nu este identică cu una absolută sau discreţionară de a contracta. Un contract are putere de lege între părţi întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credinţă şi utilitate pentru părţile contractante. Forţa juridică deplină este recunoscută numai acelor convenţii care nu intră în conflict cu principiul constituţional al bunei-credinte şi cu bunele moravuri. În caz contrar el nu poate fi opus părţilor, terţilor sau instanţei de judecată.

CJUE infrange apararile bancilor privind notiunea de pret

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a respins motivaţiile absurde ale avocaţilor Volksbank în celebrul deja caz Matei vs Volksbank.

Dosarul Matei vs. Volksbank durează din 2012 continuându-se cu o sesizare a CJUE din partea avocaţilor Volksbank prin care s-a dispus şi suspendarea solutionarii dosarului intern.

Pe scurt, avocaţii Volksbank au încercat să demonstreze judecătorilor europeni că  nu ar trebui analizate ca fiind abuzive nici  comisionul de risc( clauza 3d) si  nici dobinda revizuibila(5a).

Dobânda băncii şi comisionul de risc, desființate de o decizie CJUE

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat, joi, într-o cauză foarte importantă pentru procesele dintre clienţi şi bănci pe clauzele abuzive din contractele de credit. Decizia CJUE înclină balanţa în favoarea consumatorilor care au fost afectaţi de formulările ambigue ale băncilor privind calculul dobânzilor, iar comisionul de risc este, practic, desfiinţat.

După doi ani de la înregistrare, CJUE a dat joi soluţia în cauza C-143/13, răpsunzând astfel întrebărilor preliminare trimise de Tribunalul Specializat Cluj într-un litigiu dintre Volksbank România şi doi clienţi ai băncii, familia Matei.

Procesul

Aceştia au luat două credite de la Volksbank în martie 2008, unul de nevoi personale de 8.000 de euro, cu o dobândă fixă de 9%, comision de risc de 0,74% și o DAE de 20,4% – probabil pentru avans – rambursabil în cinci ani, şi unul ipotecar, pentru achiziţia unei locuinţe, de 103.710 franci elveţieni, cu o dobândă anuală de 3,99% şi un comision de risc lunar de 0,22%, la o DAE de 6,94% plătibil în 25 de ani.

Potrivit clauzei 3 litera (d) din condițiile speciale ale celor două contracte, referitoare la caracterul variabil al ratei dobânzii, „banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutaților noua rată a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării“.

Clauza 3.5 din condițiile generale aplicabile contractelor de credit în discuție în litigiul principal, intitulată „comisionul de risc“, prevede că, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutații datorează băncii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului. Valoarea acestor comisioane este stipulată în Clauza 5.

Clienţii au dat în judecată banca, în temeiul prevederilor legii 193/2000, care implementează Directiva 93/13 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi au cerut ca cele două clauze să fie eliminate din contract în decembrie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca le admite în parte acţiunea şi dispune eliminarea clauzei de dobândă, considerând că este prea vagă şi permite băncii să modifice discreţionar rata dobânzii. Judecătorul respinge, însă, capătul de cerere privind comisionul de risc – devenit comision de administrare din 2010, după implementarea celebrei OUG nr. 50/2010, transpunerea Directivei 2008/48 – considerând că „nu îi revenea acesteia sarcina să aprecieze riscul concret asumat de bancă și nici eficacitatea garanțiilor contractuale“. Decizia este atacată cu apel şi ajunge la Tribunal, care suspendă cauza şi trimite o întrebare către CJUE: se poate pronunţa instanţa naţională asupra clauzelor care definesc elemente de preţ ale contractului, cum sunt cele de dobândă şi comisioane, în condiţiile în care Directiva 93/13 spune că aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil, iar Directiva 2008/48 vorbeşte de costul total al contractului – DAE -, deşi nu se aplică creditelor ipotecare?

Decizia CJUE

Curtea spune că sunt foarte limitate cazurile în care instanţele nu pot aprecia caracterul abuziv al  unor clauze contractuale legate de costul contractului, citând aici din Cauza  Kásler (C-2014/282). Explicit, doar atunci când este vorba  de cuantumul acestor costuri, nu atunci când e vorba de modul în care sunt definite în contract – adică, o instanţă nu poate să spună că o dobândă de 20% este abuzivă doar pentru că este de 20%, dar poate să se pronunţe în privinţa mecanismelor contractuale care au făcut ca dobânda să ajungă la 20%, dacă acestea au fost transparente sau nu, dacă banca a crescut cu de la sine putere dobânda etc. Judecătorii CJUE spun că instanţele se pot pronunţa pe acele clauze care dau dreptul creditorilor să modifice unilateral rata dobânzii, acestea fiind incluse şi pe „lista gri“ din Directivă şi pe „lista neagră“ din legea 193/2000. „(…) aceste clauze par să rămână și în afara domeniului de aplicare al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, din moment ce, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, din dosarul pus la dispoziția Curții pare să reiasă următoarele: caracterul lor abuziv nu este invocat din cauza unei pretinse inadecvări între nivelul modificat al ratei și o oarecare contraprestație furnizată în schimbul acestei modificări, ci din cauza condițiilor și a criteriilor care permit creditorului să efectueze această modificare, în special pentru motivul întemeiat pe „intervenirea unor schimbări semnificative pe piața monetară“, se arată în motivare.

Formularea laxă folosită de Volksbank nu este caracteristică doar acestei bănci. Cele mai multe dintre instituţiile locale de credit au folosit astfel de expresii în contracte pentru a-şi aronda dreptul de a modifica rata dobânzii în orice moment, menţinând astfel controlul costurilor. În unele cazuri, băncile au folosit trimiteri la indicatori de piaţă precum Euribor/Libor/Robor, dar clauzele erau în aşa fel formulate încât nu se obligau să şi ia în calcul aceste variaţii sau nu ofereau un orizont de timp în care le vor lua. Adesea, clienţii „au beneficiat“ de dublări ale ratelor de dobândă, în timp ce referinţele de piaţă scădeau dramatic. Variaţiuni pe aceeaşi temă pot fi întâlnite şi în contractele OTP Bank, Banca Comercială Română, Raiffeisen Bank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Româneacă, Alpha Bank şi nu numai, bănci care au acum procese cu Protecţia Consumatorului la Tribunalul Bucureşti pentru eliminarea acestor prevederi din toate contractele încheiate. Constatarea CJUE privind dobânzile le va fi de folos consumatorilor, în condiţiile în care unele acţiuni în instanţă iniţiate de aceştia au fost respinse de judecătorii naţionali tocmai din pricina faptului că aceştia fie au considerat că nu au voie să se pronunţe pe aceste clauze, fie nu au găsit ceva neînregulă cu formularea din contracte.

Comisionul de risc

În privinţa comisionului de risc, motivarea CJUE pare a indica o tranşare definitivă a problemei în favoarea consumatorilor, deşi Curtea se opreşte de la a da o soluţie în locul instanţei naţionale – cum, de altfel, nici nu-şi permite să facă. Curtea spune instituția în care acest comision este o parte importantă din nivelul DAE şi din veniturile băncii, aprecierea caracterului său abuziv nu este oprită de lege. Mai mult, spune CJUE, existenţa unei ipoteci indică faptul că acest comision este abuziv, în condiţiile în care nu există contraprestaţie. Acest lucru este întărit şi de redenumirea acestuia în comision de administrare, după intrarea în vigoare a OUG 50.

Paragrafele de mai jos sunt deosebit de importante pentru clienţii VB, viitor debitori ai Băncii Transilvania, dar şi pentru clienţii altor bănci care au plătit astfel de comisioane.

„(…) sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, unele dintre elementele menționate par să indice că obiectul litigiului principal nu privește caracterul adecvat al cuantumului acestui comision față de o oarecare prestație furnizată de creditor, întrucât se susține că creditorul nu furnizează nicio prestație efectivă care să poată constitui contrapartida acestui comision, așa încât nu se poate pune problema caracterului adecvat al comisionului respectiv. În schimb, elementele dosarului de care dispune Curtea par să indice că litigiul principal se axează pe problema motivelor care justifică clauzele vizate și în special pe problema dacă, întrucât impun consumatorului plata unui comision cu un cuantum semnificativ care urmărește să asigure rambursarea împrumutului, în condițiile în care se susține că acest risc este deja garantat printr-o ipotecă și că, în schimbul acestui comision, banca nu furnizează un serviciu real consumatorului în interesul exclusiv al acestuia, aceste clauze trebuie considerate ca fiind abuzive, în sensul articolului 3 din Directiva 93/13“, se arată în motivarea CJUE.

De remarcat că Volksbak a închis litigiul cu clienţii din instanţă, dar Tribunalul a insistat ca CJUE să ofere o soluţie în acest caz, considerând că este de interes pentru ordinea publică. VB a mai închis şi alte litigii pe aceeaşi temă aflate pe rolul CJUE, pentru a evita o soluţie.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene Cauza C 143/13 da dreptate pagubitilor bancilor si cateva dosare castigate impotriva bancilor in 2015

Curtea de Justitie a Uniunii Europene Cauza C‑143/13 da dreptate pagubitilor bancilor  si cateva dosare castigate impotriva bancilor in 2015

Cea de-a 48-a trimitere preliminară formulată de o instanţă din România (Tribunalul Specializat Cluj, din oficiu) a fost înregistrată la Curtea de Justiţie: C-143/13, Matei şi Matei.

Întrebarea formulată de către instanţa naţională, potrivit încheirii, care se constituie şi în trimiterea preliminară:

Având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil;

Şi

Dat fiind faptul că, în conformitate cu art. 2 alin. 1 lit. a din Directiva 2008/48/CE, definiţia dată de Directiva 2008/48/CE prin art. 3 lit. g noţiunii de cost total al creditului pentru consumator, care include toate comisioanele pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit de consum, este inaplicabilă pentru determinarea obiectului unui contract de credit garantat printr-o ipotecă;

Atunci

Noţiunile de „obiect” şi/sau „preţ” din cuprinsul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE pot fi interpretate în sensul că aceste noţiuni – „obiectul” şi/sau „preţul” unui contract de credit garantat printr-o ipotecă – cuprind, printre elementele ce formează contraprestaţia instituţiei de credit şi dobânda anuală efectivă a acestui contract de credit garantat printr-o ipotecă, formată în special din dobânda fixă sau variabilă, comisioane bancare şi alte  costuri incluse şi definite în contractul de credit?

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, termenii „obiectul [principal al] contractului” și „caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte,” nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate între un vânzător sau furnizor și consumatori, precum cele în discuție în litigiul principal, care, pe de o parte, permit, în anumite condiții, creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii și, pe de altă parte, prevăd un „comision de risc” perceput de acesta. Revine însă instanței de trimitere sarcina să verifice această calificare a clauzelor contractuale menționate având în vedere natura, economia generală și stipulațiile contractelor vizate, precum și contextul juridic și factual în care se înscriu acestea.

Dosare castigate impotriva Credit Europe Bank

Dosar nr. 22437/303/2012
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 9414/303/2013
– Solutie fond
– Solutie apel

Dosar nr. 3427/303/2014
Solutie fond

Dosar nr. 2351/303/2014
Solutie fond

Dosar nr. 13773/303/2013
Solutie fond

Dosar nr. 2272/303/2014
Solutie fond

Dosare castigate impotriva Volksbank

Comision de risc/administrare eliminat si recuperat + act aditional semnat anulat

Dosar nr. 35362/300/2010
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 14796/300/2012
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 32044/300/2012
– Solutie fond

Comision de risc eliminat si recuperat + comision de administrare din act(e) aditional(e) semnat(e) eliminat si recuperat + daune morale

Dosar nr. 33271/300/2012
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 16574/300/2013
– Solutie fond

Dosar nr. 33593/300/2013
– Solutie fond

Dosar nr. 22682/300/2013
– Solutie fond

Comision de risc/administrare eliminat si recuperat + daune morale

Dosar nr. 1435/300/2012
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 14798/300/2012
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 1436/300/2012
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 15892/300/2012 – Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 1437/300/2012
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 16573/300/2013
– Solutie fond

Comision de risc/administrare eliminat si recuperat

Dosar nr. 37306/300/2010
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 34591/300/2010
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 37305/300/2010
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 39504/300/2011
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 38098/300/2011
– Solutie fond
– Solutie recurs

Dosar nr. 17252/299/2014
– Solutie fond

Dosare castigate impotriva Credit Agricole Bank Romania S.A.

Dosar nr. 18355/299/2014
– Solutie fond

De ce?Procesele ANPC cu bancile sunt pasate de la un judecator la altul

La mai bine de un an după ce Protecţia Consumatorilor a chemat mai multe bănci în judecată pentru clauzele din contractele de credit, magistraţii de la Tribunal şi Curtea de Apel Bucureşti nu se hotărăsc cine e exact competent să judece şi pasează dosarele de la o secţie la alt

În octombrie 2013 au intrat în vigoare mai multe modificări la legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, după mai multe amânări solicitate de Banca Naţională a României, via Fondul Monetar Internaţional. Noile prevederi au provocat frisoane bancherilor, pentru că un singur proces pierdut le poate forţa să elimine clauze referitoare la dobânzi şi comisioane din toate contractele încheiate cu clienţii, nu doar din cele supuse judecăţii în procese individuale sau de grup.

La câteva luni, ANPC a chemat în judecată opt bănci, în mai multe dosare, după ce a întocmit procese verbale de constatare. Litigiile au fost înregistrate la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, situaţie neobişnuită pentru astfel de litigii pe clauze abuzive.

Lunile s-au scurs şi, în loc să primească termene de judecată, aceste dosare au primit declinări de competenţă de la judecătorii de la contencios, care le-au trimis mai departe la secţiile de civil din aceeaşi instanţă.

Apoi, consumatorii care aşteptau ca Tribunalul să le facă dreptate au mai primit o veste neplăcută: judecătorii de la secţiile civile au întors dosarele la contencios, astfel că s-a iscat un conflict negativ de competenţă, care a fost sau urmează să fie judecat în fiecare dosar în parte de Curtea de Apel Bucureşti.

La Curtea de Apel, altă surpriză judiciară: judecătorii de la secţia civilă unde au ajuns aceste conflicte au trimis dosarele înapoi la secţiile de contencios pentru a fi judecate, în timp ce cei de la secţiile de contencios ale Curţii le-au trimis la secţiile civile, acolo unde s-a luat o decizie. Astfel, judecătorii de la Curte au evitat ca dosarele să se întoarcă la ei în faza de apel, ultima, după ce vor trece de Tribunal.

A trecut mai bine de un an în care aceste dosare cu băncile sunt în instanţă şi încă nu au termene de judecată.

Realitatea in „teren” in 2015:Băncile continuă să menţină clauzele abuzive în contractele de împrumut(credit)

Băncile trag de timp cu clauzele abuzive

După aproape cinci ani de la intrarea în vigoare a ordonanţei 50 şi peste un an de la aplicarea modificărilor aduse Legii 193, băncile continuă să menţină clauzele abuzive în contractele de împrumut, în ciuda miilor de procese câştigate de clienţi, în urma cărora au fost obligate să elimine clauzele abuzive şi să plătească, în unele cauze, daune materiale împrumutaţilor.

Şi lucrurile nu par să se schimbe în viitorul apropiat…

„În principiu, lucrurile nu par să se schimbe prea mult în viitorul apropiat, pentru că este necesar ca persoanele care au observat că au în contractele de împrumut cu băncile clauze abuzive trebuie să dea în judecată aceste instituţii pentru a rezolva o situaţie care ar trebui rezolvată de bănci, pe cale amiabilă. Băncile ar trebui să modifice contractele care conţin credite abuzive în mod voluntar, în conformitate cu legislaţia în vigoare încă din 2013, care transpune Directiva europeană

CJUE. Credit de consum. Sarcina probei privind neexecutarea obligațiilor referitoare la informarea precontractuală nu poate reveni consumatorului

Dispozițiile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că:

–  pe de o parte, se opun unei reglementări naționale potrivit căreia sarcina probei privind neexecutarea obligațiilor prevăzute la articolele 5 și 8 din Directiva 2008/48 revine consumatorului și,

–  pe de altă parte, se opun posibilității ca, din cauza unei clauze standard, instanța să fie obligată să considere că consumatorul a recunoscut deplina și corecta executare a obligațiilor precontractuale care îi incumbă creditorului, această clauză determinând astfel o răsturnare a sarcinii probei privind executarea obligațiilor menționate de natură să compromită efectivitatea drepturilor recunoscute de Directiva 2008/48.

Articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat, pe de o parte, în sensul că nu se opune ca evaluarea bonității consumatorului să fie efectuată doar pe baza informațiilor furnizate de acesta din urmă, cu condiția ca informațiile respective să fie într‑un volum suficient și ca simple declarații ale consumatorului să fie însoțite de înscrisuri justificative, și, pe de altă parte, în sensul că nu impune creditorului să efectueze controale sistematice ale informațiilor furnizate de consumator.

Articolul 5 alineatul (6) din Directiva 2008/48 trebuie interpretat în sensul că, deși nu se opune ca creditorul să furnizeze explicații corespunzătoare consumatorului înainte de a fi evaluat situația financiară și nevoile acestuia din urmă, este posibil ca evaluarea bonității consumatorului să impună o adaptare a explicațiilor corespunzătoare furnizate, care trebuie comunicate consumatorului în timp util, anterior semnării contractului de credit, fără să dea însă naștere obligației de a întocmi un document specific; a concluzionat CJUE în hotărârea pronunțată joi, 18 decembrie 2014, în cauza C‑449/13.
___
Articolul 5 din Directiva 2008/48, intitulat „Informații precontractuale”, prevede la alineatul (1) primul paragraf și la alineatul (6):
(1) Cu o perioadă rezonabilă de timp înainte ca un consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă, creditorul și, unde este cazul, intermediarul de credit furnizează consumatorului, pe baza termenilor și a condițiilor de creditare oferite de către creditor, precum și, dacă este cazul, a preferințelor exprimate și a informațiilor furnizate de către consumator, informațiile necesare care să îi permită consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. Aceste informații, furnizate pe hârtie sau pe alt suport durabil, sunt furnizate prin intermediul formularului «Informații standard la nivel european privind creditul de consum» care figurează în anexa II. Se consideră că creditorul a respectat cerințele de informare prevăzute la prezentul alineat și la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/65/CE în cazul în care a furnizat «informații standard la nivel european privind creditul de consum».

(6) Statele membre se asigură că creditorii și, unde este cazul, intermediarii de credit oferă consumatorului explicații corespunzătoare, pentru a‑i permite să evalueze dacă contractul de credit propus este adaptat la nevoile sale și la situația sa financiară, unde este cazul, prin explicarea informațiilor precontractuale care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), caracteristicile esențiale ale produselor propuse și efectele exacte pe care le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecințele neplății din partea consumatorului. Statele membre pot adapta modul și măsura în care se acordă asistență, precum și identitatea părții care o acordă, la circumstanțele speciale ale situației în care este oferit contractul de credit, la persoana căreia îi este oferit și la tipul de credit oferit.”

Articolul 8 din această directivă, intitulat „Obligația de a evalua bonitatea consumatorului”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre se asigură că, înainte de încheierea unui contract de credit, creditorul evaluează, atunci când este cazul, bonitatea consumatorului pe baza unui volum suficient de informații obținute de la consumator și, dacă este necesar, pe baza consultării bazei de date relevante. Statele membre a căror legislație prevede obligația evaluării bonității consumatorilor de către creditori, pe baza consultării bazei de date relevante, pot menține această obligație.”

Bancile sunt obligate sa faca dovada informarii clientului asupra produsului cumparat.

Directiva 2008/48/CE prevede ca banca este obligata sa furnizeze informatii precontractuale unui client care intentioneaza sa contracteze un credit, inainte ca acesta sa semneze contractul, astfel incat clientul sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza. De asemenea, banca mai are obligatia de a pune la dispozitia clientului o fisa de informatii standard la nivel european privind creditul de consum si sa verifice bonitatea clientului.

Important! Dispozitiile directivei nu stabilesc norme referitoare la sarcina probei si la mijloacele de proba privind executarea obligatiilor care ii revin bancii.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit  printr-o hotarare in cauza C-449/13, ca bancii ii revine sarcina de a dovedi ca si-a executat obligatiile precontractuale de informare a clientului, precum si de verificare a bonitatii acestuia, se mentioneaza intr-un comunicat publicat pe site-ul institutiei.

Decizia CJUE vine in conditiile in care o instanta din Franta a sesizat Curtea cu cateva intrebari preliminare in doua litigii.

DECIZIE ISTORICA CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE:Banca trebuie sa dovedeasca ca si-a indeplinit obligatiile precontractuale fata de client

Bancile sunt obligate sa ofere clientilor informatii si sa verifice daca acestia pot sa plateasca imprumutul, inainte de semnarea contractului de credit, dupa cum prevede o directiva europeana. Indeplinirea acestor obligatii precontractuale trebuie dovedita de banca, si nu de catre client, pentru ca el nu dispune de mijloacele cu care sa demonstreze acest lucru, se mentioneaza intr-o hotarare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, publicata joi.

Directiva 2008/48/CE prevede ca banca este obligata sa furnizeze informatii precontractuale unui client care intentioneaza sa contracteze un credit, inainte ca acesta sa semneze contractul, astfel incat clientul sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza. De asemenea, banca mai are obligatia de a pune la dispozitia clientului o fisa de informatii standard la nivel european privind creditul de consum si sa verifice bonitatea clientului.

Important! Dispozitiile directivei nu stabilesc norme referitoare la sarcina probei si la mijloacele de proba privind executarea obligatiilor care ii revin bancii.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit joi, printr-o hotarare in cauza C-449/13, ca bancii ii revine sarcina de a dovedi ca si-a executat obligatiile precontractuale de informare a clientului, precum si de verificare a bonitatii acestuia, se mentioneaza intr-un comunicat publicat pe site-ul institutiei.

Decizia CJUE vine in conditiile in care o instanta din Franta a sesizat Curtea cu cateva intrebari preliminare in doua litigii.

Concret, in cadrul a doua litigii din Franta, mai multe persoane nu au mai putut sa ramburseze ratele lunare la credite, iar banca a solicitat rambursarea imediata a sumelor imprumutate si a dobanzilor. Insa in instanta, banca nu a prezentat nici fisa de informatii precontractuale care trebuia predata imprumutatilor, nici vreun alt inscris care sa permita justificarea faptului ca si‑a indeplinit fata de acestia obligatia de informare si de verificare a bonitatii lor.

Desi banca nu a prezentat probe cu care sa demonstreze ca si-a informat clientii, totusi, intr-unul dintre litigii, contractul de credit cuprinde o clauza standard in care imprumutatul recunoaste ca a primit si a luat cunostinta de fisa de informatii standard la nivel european.

In celalalt litigiu, imprumutatul nu a furnizat bancii inscrisuri justificative privind situatia sa financiara.

In aceste conditii, tribunalul francez a adresat CJUE, printre altele, urmatoarele intrebari preliminare:

  • Directiva 2008/48/CE trebuie interpretata in sensul ca banca are obligatia de a face dovada executarii corecte si depline a obligatiilor care ii revin in momentul incheierii si executarii unui contract de credit si care rezulta din dreptul national de transpunere a directivei?;
  • Directiva 2008/48/CE se opune ca dovada executarii corecte si depline care ii revine creditorului sa poata fi facuta exclusiv prin intermediul unei clauze standardcare figureaza in contractul de credit, avand ca obiect recunoasterea de catre consumator a executarii obligatiilor creditorului, nesustinuta de documentele emise de creditor si predate imprumutatului?;
  • Art. 8 din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca verificarea bonitatii consumatorului sa fie efectuata doar in baza informatiilor furnizate de consumator, fara un control efectiv al acestor informatii prin alte elemente?.

Sarcina de a dovedi neindeplinirea obligatiilor precontractuale nu ii revine clientului

Avand in vedere intrebarile adresate, CJUE a analizat spetele si a stabilit ca dispozitiile Directivei 2008/48/CE se opun unei reglementari nationale potrivit careia sarcina probei privind neexecutarea obligatiilor precontractuale revine consumatorului, se arata in hotararea Curtii.

Mai mult decat atat, aceleasi prevederi se opun posibilitatii ca, din cauza unei clauze standard, instanta sa fie obligata sa considere ca imprumutatul a recunoscut ca banca si-a indeplinit obligatiile precontractuale.

De asemenea, art. 8 alin.(1) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca evaluarea bonitatii consumatorului sa fie efectuata doar pe baza informatiilor furnizate de acesta din urma, cu conditia ca informatiile respective sa fie suficiente si ca simplele declaratii ale consumatorului sa fie insotite de inscrisuri justificative. In plus, prevederile nu impun creditorului sa efectueze controale sistematice ale informatiilor furnizate de consumator.

CJUE: O banca trebuie sa fie constienta de necesitatea de a pastra probe care sa demonstreze ca si-a indeplinit obligatiile

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a constatat ca directiva nu precizeaza cui ii revine sarcina de a dovedi ca banca si-a executat obligatiile de informare si de verificare a bonitatii.

In lipsa unei reglementari europene in materie, modalitatile care trebuie sa asigure protectia drepturilor conferite justitiabililor de legislatia UE sunt stabilite de legile interne ale fiecarui stat membru, dar cu conditia ca acestea sa nu fie mai putin favorabile decat cele aplicabile unor situatii similare din dreptul intern (principiul echivalentei). In plus, normele interne nu trebuie sa faca imposibila in practica sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite de directiva (principiul efectivitatii), se mentioneaza in comunicat.

Avand in vedere aceste aspecte, Curtea considera ca principiul efectivitatii ar fi compromis daca sarcina probei privind neexecutarea obligatiilor creditorului ar reveni consumatorului, pentru ca acesta nu dispune de mijloace care sa ii permita sa demonstreze ca banca nu i-a furnizat informatiile prevazute si nu a verificat bonitatea sa.

In schimb, principiul efectivitatii este garantat in cazul in care creditorul este obligat sa justifice in fata instantei executarea adecvata a obligatiilor sale precontractuale, explica CJUE.

In plus, instanta europeana subliniaza ca o banca diligenta trebuie sa fie constienta de necesitatea de a colecta si de a conserva probe privind executarea obligatiilor sale de a furniza informatii si explicatii.

In ceea ce priveste clauza standard cuprinsa in contractul de credit, care arata ca imprumutatul recunoaste ca a primit si a luat cunostinta de fisa de informatii standard la nivel european, aceasta nu poate permite creditorului eludarea obligatiilor sale, a decis CJUE.

Clauza standard constituie un indiciu in sustinerea caruia creditorul trebuie sa aduca unul sau mai multe elemente de proba relevante.

Totodata, CJUE constata ca directiva confera o marja de apreciere creditorului pentru a stabili daca informatiile de care dispune sunt sau nu sunt suficiente pentru a atesta bonitatea consumatorului si daca este necesara o verificare prin intermediul altor elemente.

„Astfel, creditorul poate, in functie de imprejurarile spetei, fie sa se multumeasca cu informatiile care ii sunt furnizate de consumator, fie sa considere ca este necesar sa obtina confirmarea acestor informatii (un control al informatiilor furnizate de consumator nefiind astfel sistematic), avand in vedere ca simple afirmatii nesustinute facute de un consumator nu pot fi, in sine, calificate ca fiind suficiente daca nu sunt insotite de inscrisuri justificative”, se mentioneaza in comunicat.

Important! Curtea nu solutioneaza litigiul national, iar instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.|

Ce informatii precontractuale trebuie sa furnizeze banca?

Dispozitiile directivei europene care stabilesc ca banca este obligata sa-i furnizeze clientului informatii precontractuale si sa verifice capacitatea de plata a acestuia sunt transpuse si in legislatia noastra.

OUG nr. 50/2010 prevede ca banca, pe baza clauzelor si a conditiilor de creditare, precum si in functie de preferintele exprimate si de informatiile primite de la client, trebuie sa-i furnizeze acestuia informatiile necesare care sa ii permita sa compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informata atunci cand va semna contractul de credit.

In acest sens, banca ii va oferi clientului un formular numit „Informatii standard la nivel european privind creditul pentru consumatori” cu cel putin 15 zile inainte de incheierea unui contract sau de acceptarea unei oferte, se precizeaza in OUG nr. 50/2010. Termenul poate fi redus cu acordul scris al clientului.

Formularul standard trebuie sa contina, printre altele, urmatoarele informatii:

  • tipul de credit;
  • identitatea si adresa sediului social si a punctului de lucru al bancii;
  • valoarea totala a creditului si conditiile care guverneaza tragerea;
  • durata contractului de credit;
  • rata dobanzii aferente creditului;
  • conditiile care guverneaza aplicarea ratei dobanzii aferente creditului, formula de calcul al ratei dobanzii, precum si termenele, conditiile si procedura pentru modificarea ratei dobanzii aferente creditului;
  • dobanda anuala efectiva (DAE) si valoarea totala platibila de catre client, ilustrate prin intermediul unui exemplu reprezentativ care mentioneaza toate ipotezele folosite pentru calculul ratei respective;
  • suma, numarul si frecventa platilor care vor fi efectuate de catre client si, dupa caz, ordineaza in care platile vor fi alocate pentru rambursarea diferitelor solduri restante cu rate diferite ale dobanzii aferente creditului;
  • comisioanele de administrare;
  • existenta taxelor, onorariilor si costurilor pe care clientul trebuie sa le plateasca in legatura cu incheierea, publicitatea si/sau inregistrarea contractului de credit si a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;
  • obligatia, dupa caz, de a incheia un contract privind un serviciu accesoriu aferent unui contract de credit, in special o asigurare;
  • rata dobanzii aplicabile in cazul ratelor restante, masurile pentru ajustarea acesteia si orice alte costuri intervenite in caz de nerespectare a contractului;
  • o avertizare privind consecintele neefectuarii paltilor;
  • garantiile solicitate;
  • existenta sau lipsa dreptului de retragere;
  • dreptul de rambursare anticipata;

In plus, pe langa acesta formular, clientul poate sa solicite si sa primeasca gratuit un exemplar din proiectul de contract de credit.

OUG nr. 50/2013 stabileste ca aceasta dispozitie nu se aplica in cazul in care, in momentul cererii, creditorul nu poate sa incheie contractul de credit cu consumatorul conform normelor sale interne.

Dupa ce clientul decide asupra unui anumit tip de imprumut va depune dosarul de credit cu documentele solicitate de banca.

Institutia de credit trebuie sa ii ofere un raspuns clientului in termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de credit, dar nu mai tarziu de 60 de zile.

Despre clauzele abuzive din contractele de credit bancar in 2015

Posibilitatea ca instanta de judecata sa dispuna modificarea contractelor consumatorilor prin inlocuirea sau eliminarea clauzelor abuzive

 Inlocuirea/eliminarea clauzelor aratate anterior se impune, de asemenea, ca urmare a constatarii caracterului abuziv al acestor clauze.

Intr-adevar, conform celor invederate anterior, ca urmare a constatarii nulitatii, prin functia reparatorie a acestei sanctiuni, instanta de judecata poate sa dispuna adaptarea sau refacerea actului juridic (in cazul de fata a contractelor de credit ale subsemnatilor), prin inlocuirea de drept a clauzelor ilegale cu unele conforme dispozitiile legale imperative.

In plus, art. 6 din Legea nr. 193/2000 statueaza ca toate „Clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului”.

In consecinta, consumatorii pot solicita instantei sa dispuna:

i. inlocuirea clauzei relative la dobanda, in sensul ca dobanda contractuala este formata dinmarja fixa plus EURIBOR sau ROBOR;

ii. eliminarea clauzelor referitoare la comisionul de acordare credit, comisionul de administrare si comisionul de urmarire riscuri;

iii. eliminarea clauzelor referitoare la garantiile suplimentare.

Dosarele pe clauze abuzive banci depuse sau finalizate in anul 2014.Exemple practice

Dosarele pe clauze abuzive depuse sau finalizate in anul 2014.Exemple practice

Exista la nivel national un numar de 2210 dosare depuse sau finalizate in 2014

Vezi si

http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=ac%C5%A3iune%20%C3%AEn%20constatare%20clauze%20abuzive&r=sitename%3D%22AQ12ZG9zYXJfdmRvc2FyCHNpdGVuYW1lAQFeASQ%3D%22&v1=-mjmpdosardata

Ce s-a solicitat?

Sunt două situaţii: când se contestă individual şi când se contestă colectiv:

  1. Individual– clientul unei bănci, dacă apreciază că prevederile contractului încheiat cu instituţia de credit au caracter abuziv, se poate adresa fie Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), fie direct instanţei de judecată.
  2. Colectiv– doar Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

Pentru instanţă

Legea nr. 193/2000 stabileşte că în situaţia în care ANPC sau asociaţiile pentru protecţia consumatorilor vor constata utilizarea unor clauze abuzive vor sesiza tribunalul de domiciliu sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. La cererea de chemare în judecată, acestea trebuie să anexeze procesul verbal pe care l-au întocmit şi în care au consemnat depistarea clauzelor abuzive.

În primul rând, trebuie să ştiţi că vă puteţi judeca cu banca pe clauze abuzive dacă sunteţi si  executat/ă silit de bancă.

Cum verific dacă sunt executat silit de bancă sau un SRL căruia i s-a cesionat creanţa?

Intraţi pe portal.just.ro şi căutaţi la judecătoria de la domiciliu/resedinta dvs. – introduceţi numele complet al dvs. şi vedeţi dacă apare vreun dosar de executare. Dacă nu apare, puteţi parcurge pasul 1. Dacă sunteţi executat/ă silit, atunci veţi depune doar contestaţie la executare în termen de 15 zile de la data încuviinţării silite sau data când aţi primit somaţia de executare.

Dacă primiţi o simplă notificare din partea băncii sau firmei care a cumpărat creanţa, puteţi parcurge pasul 1.

Există o dilemă antejudiciară: particip şi aştept la un proces colectiv ANPC sau acţionez singur sau în proces comun nepublic?

ANPC, într-adevăr, dacă depune o cerere comună, poate modifica, anula toate contractele băncii respective, însă până acum ANPC a depus doar individual astfel de acţiuni.

Sfatul nostru este să acţionaţi fără a mai aştepta acţiunea ANPC. Aceste dispoziţii se aplică dacă consumatorul este persoană fizică şi nu firmă. Dacă este firmă, se poate deschide un proces pe Codul civil, existând hotărâri câştigate şi pe firmă pentru clauze abuzive.

.

Ce înseamnă o clauză abuzivă  şi când pot să acţionez în instanţă banca?

Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

  1. dau dreptul băncii de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;
  2. obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
  3. obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale chiar şi în situaţiile în care banca nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
  4. dau dreptul băncii să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;
  5. dau dreptul băncii să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
  6. dau dreptul băncii să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
  7. dau băncii dreptul exclusiv să interpreteze clauzele contractuale;
  8. restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
  9. obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de bancă;
  10. restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

– banca a modificat unilateral clauzele prevăzute la clauza 5);

– banca nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;

– banca a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

  1. exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a bănciii privind utilizarea produselor şi serviciilor;
  2. exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
  3. permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;
  4. dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractual unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;
  5. interzic consumatorului să compenseze o datorie către bancă cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra băncii;
  6. prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preturile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului;
  7. permit băncii obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către bancă;
  8. dau dreptul băncii să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;
  9. dau dreptul băncii să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.

Unde depun cererea de chemare în judecată?

Dacă este depusă de ANPC sau asociaţia de consumatori: instanţa competentă să soluţioneze acest gen de cauze este tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, iar împotriva hotărârii astfel pronunţate se poate exercita numai calea de atac a apelului, care va fi judecat de către curtea de apel.

Dacă depun singur sau proces comun nepublic: judecătoria de la sediul central sau al sucursalei băncii. Sentinţa este supusă apelului la tribunal şi recursul la Curtea de Apel.

Ce scriu în cererea de chemare în judecată?

Este foarte greu, aproape imposibil să găsiţi un model pe internet. Vă sfătuim să nu folosiţi un model prestabilit, ci să faceţi acţiune pentru problema dvs. cu ajutorul unui avocat specializat în procese bănci.

Acţiune în Constatare:Credit Europe Bank (N.V.)

Constată caracterul abuziv al art. 5 pct. 1 lit. b) din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 105421/26.03.2008, privind comisionul de acordare. Dispune restituirea către apelante a sumei de 4.300 CHF, în echivalent în lei la data plăţii, de către pârâta

Credit Europe Ipotecar IFN SA. Obligă pe pârâta Credit Europe Ipotecar IFN SA la plata către apelante a sumei de 4.800 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 9957/03.12.2013. Respinge apelul declarat de apelantele Savin împotriva încheierii din data de 18.03.2014, ca nefondat. Respinge apelul declarat de apelantele Credit Europe Ipotecar IFN SA şi Credit Europe Bank NV, ca nefondat. Definitivă

Directiva 2014/17/EC privind creditele pentru imobilele rezidentiale.Clauze abuzive

Bancile sustin la unison ca „denominarea nu este buna”

VEZI AICI DIRECTIVA

Chiar asa sa fie?

In realitate, aceasta directiva este pentru protectia consumatorilor. Ba, mai mult, este un mare si argumenta vot de blam la adresa bancilor, care s-au prefacut ca informeaza consumatorii, la adresa autoritatilor de supraveghere si control, care s-au prefacut ca vegheaza la buna bancarizare a populatiei, si la adresa statelor UE, care s-au prefacut ca sunt preocupate de protectia consumatorilor. Si, cel mai important, zisa directiva arata, negru pe alb, ca criza financiara pe care inca o suportam a fost cauzata, integral, de creditarea iresponsabila. Adica de cei care au dat credite si au vindut instrumente financiare derivate pentru volum si bonusuri si care acum ne cer sa ii salvam de la inec, fie prin bail-out (cu bani din taxele si impozitele cetetenilor) fie prin bail-in (cu bani din depozitele cetatenilor).

Dosar pierdut de OTP:alte cereri refacere grafice , anulare clauze abuzive, restituire comision

JUDECATORIA SECTOR 1

Nr. unic (nr. format vechi) : 11380/299/2012
24.11.2014
Ora estimata: 12:00
Complet: C3-Recurs
Tip solutie: Nefondat
Solutia pe scurt: Respinge recursul ca nefondat. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24.11.2014.
Document: Hotarâre  3345/2014  24.11.2014

 

Admite acţiunea precizată. Constată nulitatea clauzelor prevăzute în art 6.4, art 6.5, art. 6.10 şi art 8.7 din contractul de credit ipotecar nr. C2202/1120/2800/24.08.2006. Dispune refacerea graficelor de rambursare a creditului având în vedere indicele Libor la 3 luni şi marja fixă a băncii de la data în cheierii contractului. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezetând cheltuieli de judecată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.11.2013.

Teoria clauzelor abuzive-Intre mit si realitate in 2015

Domeniul de aplicare al teoriei clauzelor abuzive.

Chestiunea clauzelor abuzive şi-a făcut loc în dreptul pozitiv, în mod preferenţial, în categoria contractelor de consum. In acest domeniu – al raporturilor contractuale dintre un profesionist şi un consumator, se aplică norme speciale de determinare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, a transpus Directiva 93/13 privind clauzele abuzive. Din complexa mulţime de norme specifice sectorului dreptului consumului, tematica clauzelor abuzive reprezintă un domeniu preferenţial şi de imediată actualitate, constituind, deja în mod tradiţional, un segment legislativ prioritar.

Teoria clauzelor abuzive-Intre mit si realitate in 2015

Teoria clauzelor abuzive-Intre mit si realitate in 2015

La nivel european, Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Europei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (mai departe, „Directiva din 1993” sau „Directiva”) reprezintă cea mai importantă măsură de uniformizare şi armonizare a dreptului contractelor în Europa3, întrucât atinge esenţa contractului4. Un compromis european plin de claritate şi relativ uşor de transpus în legislaţiile ţărilor membre. Până în prezent, Directiva a fost adoptată de legislaţia tuturor statelor membre6, chiar dacă procesul nu a dus întotdeauna la o reglementare fară cusur din perspectiva dreptului consumului, astfel cum atestă, între altele, şi unele hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie1 care subliniază deficienţe în absorbirea directivei clauzelor abuzive, dar şi ambiguităţi ale acţiunilor unor instituţii europene în raporturile cu unele ţări2. Prevederi privind clauzele abuzive se regăsesc şi în alte Directive, dedicate altor domenii ale dreptului consumului3 (este vorba ori de trimiteri efective la dreptul comun – adică la Directiva din 19934, ori de calificări proprii ale unor clauze ca fiind abuzive cu detalii tehnice de calificare. Răspândirea prevederilor referitoare la clauzele abuzive în numeroase acte specializate, face destul de dificilă o cunoaştere unitară a domeniului. O Directivă unitară6 în materie de drept al consumului care va avea, se presupune, valoarea unui adevărat Cod european al consumului, în cadrul căruia clauzele abuzive ocupă un segment vast şi detaliat reglementat a fost, în cele din urmă, adoptată.

în legislaţia naţională, Legea nr. 193/2000 trebuie completată cu Codul consumului8 (care în art. 78-81 reia pur şi simplu, prevederi din Legea nr. 193/2000 legate de definiţia clauzelor abuzive, de semnificaţia negocierii, de transparenţa contractuală9), respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Pe lângă reglementările de bază, putem identifica (după modelul european oferit deja) o multitudine de prevederi legale incidente în acte normative destinate altor sectoare. Este vorba şi de această dată de trimiteri la Legea nr. 193/2000 sau de definiţii proprii ale clauzelor abuzive. Inventarul este fastidios pentru că e vorba de peste 30 de acte normative care utilizează această tehnică şi fac tot mai dificilă aplicarea dreptului. Câteva exemple de interes ar fi: Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană; Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori; Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind pachetele de servicii turistice; Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind contractele la distanţă; Legea nr. 449/2003 privind vânzările de consum şi garanţiile asociate acestora etc.

Criteriile determinării caracterului abuziv al unei clauze contractuale.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”. Pornind de la această definiţie, în doctrină se consideră că, elementele principale ale definirii şi totodată ale identificării unei clauze ca abuzive sunt: A. lipsa de negociere; B. dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului’, C. încălcarea exigenţei de bună-credinţă. Mai există însă două criterii necuprinse în definiţia legală pe care le considerăm ataşate: D. utilizarea listei clauzelor abuzive (anexele 1 şi 2 ale Legii); E. criteriul celorlalte circumstanţe relevante (art. 4.5 din lege). Le vom analiza pe rând.

A. Lipsa de negociere. Contractele de adeziune. Clauzele standardizate. Clauzele abuzive sunt de regulă asociate noţiunii de contract-tip, contract-standard sau de contract de adeziune. Nu insistăm asupra noţiunii’, dar reţinem că, un contract de adeziune (aceleaşi observaţii se pot face şi cu privire la clauzele standardizate) se caracterizează prin câteva trăsături specifice: a) este redactat unilateral de către partea care îl propune; b) nu permite negocierea prevederilor sale, chiar dacă permite înţelegerea acestora de către aderent; c) de regulă, conferă o poziţie dominantă comerciantului care l-a propus în raporturile sale cu consumatorul sau dacă nu, măcar una mai comodă. în esenţă, consumatorul nu are posibilitatea influenţării conţinutului unui asemenea contract, ci doar pe aceea de a adera sau nu la oferta preexistentă a comerciantului. Legea cuprinde (după modelul Directivei din 1993) criterii directe şi indirecte de determinare a acestui cadru contractual. Reţinem în această privinţă, două asemenea criterii: a) imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei;

b) încălcarea de către comerciant a obligaţiei de transparenţă contractuală. Să le analizăm din perspectivă practică.

a) Imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei contractuale este prevăzută ca şi criteriu al identificării abuzului contractual de art. 4 alin. (2) din Lege, conform căruia „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fară a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei (…)”. Proba negocierii este oricum anevoioasă pentru profesionist1. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, „faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.” Pe de altă parte, art. 4 alin. (6) din Lege (transpunând stângaci art. 4.2 din Directivă) prevede că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”, patru consecinţe se deduc din textele citate:

i. sarcina probei caracterului negociat aparţine comerciantului profesionist;

ii. clauzele negociate nu vor face obiectul controlului caracterului lor abuziv prevăzut de Lege, chiar dacă acestea se dovedesc în cele din urmă ca fiind abuzive*; iii. dacă unele clauze au făcut obiectul negocierii3, controlul clauzelor abuzive se extinde asupra celorlalţi termeni contractuali nenegociaţi; iv. clauzele care definesc obiectul principal al contractului sunt excluse de la controlul clauzei abuzive. De unde se deduce că esenţialul afacerii/contractului/tranzacţiei şi beneficiile sau pierderile pe care aceasta le aduce sau le generează prin ea însăşi părţilor trebuie excluse din sfera de control a clauzelor abuzive4.

b) Obligaţia de transparenţă contractuală. Este conexă exigenţelor de publicitate şi informare specifice dreptului consumului’ şi presupune garantarea dreptului consumatorului de a înţelege prevederile contractului pe care îl încheie6. Această obligaţie are conotaţii specifice. Principala este aceea că nu trebuie să reţinem cumva că o clauză care încalcă exigenţa transparenţei contractuale trebuie considerată abuzivă, întrucât Legea nu pune semnul egalităţii între ele. Termenii clauzelor propuse de profesionist consumatorului trebuie să fie redactaţi într-o maniera dara şi comprehensibilă „pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate” [art. 1 alin. (1) din Lege]2. încălcarea exigenţei de transparenţă contractuală se consideră că are trei efecte principale: i. va genera o interpretare contra proferentem3 – adică va fi interpretată împotriva profesionistului care a propus-o consumatorului. Astfel, conform art. 5 din Directivă [art. 6 alin (2) din Lege], în caz de dubiu privind sensul unei clauze standardizate, ea va fi interpretată în sensul ce! mai favorabil pentru consumator. În consecinţă, lipsa de transparenţă contractuală nu va avea ca efect automat considerarea clauzei netransparente ca fiind abuzivă. Practic, încălcarea regulii nu are decât efect probator, Legea fiind rezervată în a califica automat o clauză netransparentă drept abuzivă5; ii. Lipsa de transparenţă va constitui un factor important în declararea unei clauze ca fiind abuzivă. Aşadar, deşi lipsa transparenţei nu atrage automat calificarea unei anume clauze ca fiind abuzivă, este de reţinut că ea reprezintă o circumstanţă importantă în evaluarea globală a caracterului abuziv al unei clauze; iii. Lipsa de transparenţă cu privire la clauzele care definesc obiectul principal al contractului, respectiv cu privire la raportul calitate/preţ, va avea drept consecinţă înlăturarea „imunităţii” acestor termeni de la controlul caracterului abuziv al unei clauze1.

B. Dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului. între altele, şi teoria clauzelor abuzive a marcat sfârşitul autonomiei de voinţă ca doctrină dominantă în materie contractuală. În această teorie, un loc central îl ocupă problema echilibrului contractual raportat la interesele părţilor implicate în contract. Astfel cum am arătat, al doilea indiciu al caracterului abuziv al unei clauze îl constituie „dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (…), în detrimentul consumatorului” (din art. 4.1 din Lege). Care este criteriul după care putem determina un asemenea dezechilibru? Propunerile prezente sunt destul de variate şi adesea contestabile. Iată câteva posibile criterii, cu un conţinut practic ridicat. S-a vorbit astfel de un simplu raport matematic apt să ne lămurească dar de regulă, dată fiind excluderea termenilor principali din sfera controlului clauzelor abuzive3, de criteriul dezechilibmlui economic1 şi în cele din urmă de criteriul dezechilibrului juridic, care credem că este adevăratul criteriu legal de determinare a clauzei abuzive. Tocmai de aceea, legiuitsrul vorbeşte de un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor şi nu de un dezechilibru economic [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000]. Aşadar, inegalitatea poziţiilor juridice ale celor două părţi, în sensul afirmării abuzive a intereselor comerciantului, în defavoarea celor ale consumatorului, este determinantă pentru acest element al definiţiei clauzelor abuzive. Astfel, într-o soluţie mai veche a sa pentru a identifica dezechilibrul juridic5, Curtea Supremă Germană (BGB) a reţinut că un indiciu al caracterului abuziv al unei clauze standardizate constă în abilitatea acesteia de a îndepărta conţinutul contractului în favoarea celui care a impus clauza, faţă de ius dispositivum adică faţă de dreptul comun al contractului6. Acest drept comun trebuie considerat, la rândul său, ca fiind varianta cea mai corectă de distribuţie a riscului contractual şi în consecinţă, de repartiţie a drepturilor şi obligaţiilor părţilor, adică varianta cea mai echitabilă de contract.
C. încălcarea exigenţei de bună-credinţă. în dezbaterile care au stat la baza adoptării Directivei din anul 1993, a câştigat soluţia de principiu oferită de dreptul german, considerându-se că referinţa la buna-credinţă este datorată Legii privind condiţiile generale de afaceri din 9 decembrie 19761. Buna-credinţă în materie de clauze abuzive reprezintă un concept european (a se vedea chiar „comunitar”) autonom. Tocmai de aceea, în comentariile pe marginea conceptului de bună-credinţă, astfel cum este acesta însuşit de art. 3.1 din Directivă s-a cristalizat ideea interpretării „autonome” a conceptului de bună-credinţă2. Interpretarea autonomă presupune că noţiunea de bună credinţă va fi identificată şi aplicată în concordanţă cu spiritul Directivei şi nu în concordanţă cu perspectiva pe care sistemele naţionale de drept i-o atribuie. Buna-credinţă în contextul Directivei reprezintă un instrument de evaluare globală a caracterului abuziv al unei clauze alături de celelalte criterii oferite de art. 3.1 (art. 4.1 din Lege). Ideea se desprinde din prima parte a considerentului nr. 16 al Directivei, conform căruia „aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, după criteriile generale fixate, în special în activităţile comerciale cu caracter public care presupun furnizarea de servicii colective, ţinând seama de solidaritatea dintre utilizatorii acestor servicii, trebuie să fie completată de un mijloc de evaluare globală a diferitelor interese implicate”, în această ultimă privinţă: i. caracterul global al bunei-credinţe are rolul de a complini criteriul dezechilibrului semnificativ şi de a preîntâmpina o posibilă evaluare mecanică a dezechilibrului între drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi de a ii. impune ca la evaluarea caracterului abuziv al unei clauze să se aibă în vedere toate circumstanţele relevante ale încheierii contractului3.

D. Al patrulea criteriu: lista neagră a clauzelor abuzive. Controlul caracterului abuziv al unei clauze porneşte în principiu de la definiţia propusă de art. 3.1 din Directivă (art. 4.1 din Lege). Pe lângă cele trei criterii cuprinse în definiţia clauzelor abuzive putem identifica un al patrulea criteriu – o listă de stipulaţii contractuale (anexele I şi II) despre care art. 3.3 din Directivă [art. 4 alin. (4) din Lege într-o versiune mai puţin clară, din păcate] ne spune că include o enumerare neexhaustivă de clauze contractuale care „pot fi declarate abuzive” (în varianta românească se prevede „considerate ca fiind abuzive”). întrebarea care se pune faţă de acest criteriu este dacă, odată inclusă în lista clauzelor abuzive, o clauză trebuie automat declarată ca fiind abuzivă sau nu? Astfel cum s-a subliniat în doctrină şi parţial în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie4 avem de a face doar cu o listă gri a clauzelor abuzive, nu cu una neagră’, încadrarea unei stipulaţii contractuale nu are ca efect automat declararea ca abuzivă a clauzei – aceasta este şi interpretarea literală a Directivei. Art. 3.3 prevede că „pot fi declarate abuzive” şi nu că „vor fi declarate abuzive”’.

Lista clauzelor abuzive din Directivă cuprinde o clasificare destul de cuprinzătoare a clauzelor potenţial abuzive: clauze de excludere sau limitare a răspunderii comerciantului profesionist [lit. a), b) şi n) – ultima cu referire la mandatarii comerciantului], clauze penale excesive [lit. e), d)], clauze potestative în favoarea comerciantului [lit. c) – condiţie potestativă doar în favoarea comerciantului; lit. d), f),

g) – clauze de denunţare unilaterală în favoarea comerciantului], clauze de prelungire automată a perioadei contractuale [lit. h)], clauze de integralitate [lit. i)], clauze de modificare unilaterală a contractului în favoarea comerciantului [lit. j), k), 1)], clauze discreţionare pentru comerciant [lit. m) – care îi permit de exemplu să determine unilateral dacă a fost sau nu executat contractul în ce îl priveşte sau să interpreteze unilateral contractul], clauze de cesiune a contractului doar în favoarea comerciantului [lit. p)], clauze de executare unilaterală [lit. o)], clauze de jurisdicţie care limitează dreptul consumatorului la instanţele de judecată sal îl fac mai anevoios sal mai costisitor [lit. q)].

E. Al cincilea criteriu: toate celelalte circumstanţe relevante. Conform art. 4.1 din Directivă3 [art. 4 alin. (5) din Legea nr. 193/2000], la determinarea caracterului abuziv al unei clauze trebuie să se ţină seama şi de: a) natura bunurilor sau a serviciilor ce fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) de toate circumstanţele care au determinat încheierea contractului (mai cu seamă trebuie să se ţină seama în această privinţă de factori cum ar fi: gradul de nevoie al consumatorului pentru achiziţionarea produsului/serviciului, dacă încheierea contractului a avut loc la presiunea comerciantului şi dacă acestuia nu i s-a acordat posibilitatea să conştientizeze natura reală a tranzacţiei sau dacă îi este sau nu necesară4); c) de alte clauze ale contractului sau de alt contract de care contractul în discuţie depinde.

Câteva observaţii legate de efectul clauzelor abuzive.

Art. 6.1 din Directivă se rezumă să prevadă că statele membre vor adopta măsurile legislative necesare pentru ca o clauză abuzivă să nu îl lege pe consumator, în timp ce restul contractului, dacă acesta poate subzista după eliminarea clauzei abuzive, să rămână obligatoriu pentru părţi. Nici textul transpunerii noastre – cuprins în art. 6, 7 din Legea nr. 193/2000 nu este cu mult mai lămuritor în privinţa desemnării concrete a sancţiunii aplicabile. Esenţial este însă că, din formulare se înţelege limpede că asemenea clauze nu produc niciun efect asupra consumatorului . în doctrina românească s-a susţinut atât teza nulităţii absolute a clauzelor abuzive2, cât şi aceea a considerării clauzei ca nescrise3. Astăzi, ca urmare a unei jurisprudenţe destul de consistente în materie de clauze abuzive a Curţii Europene de Justiţie, poziţia nulităţii absolute se potriveşte cel mai bine cu tradiţia sistemului nostru de drept, dar şi cu spiritul Directivei4.

Eventual, ar mai trebui subliniat că, dacă în urma înlăturării din contract a clauzei abuzive, contractul nu îşi mai poate produce efectele, atunci nulitatea se extinde de fapt la întregul contract (principiul este nulitatea parţială – astfel cum se deduce din art. 7 din Lege).

Clauzele abuzive în alte raporturi decât cele de consuni.

Mai sus am prezentat posibilitatea eliminării clauzelor abuzive din contractele de consum. Orice utilizare a legislaţiei speciale în afara raporturilor de consum (mai ales în condiţiile în care avem de a face cu norme imperative în materie) nu este permisă. Efectul principal este o restrângere drastică a utilizării tehnicii de eliminare a clauzelor abuzive la sfera persoanelor fizice care au calitatea de consumatori6 şi imposibilitatea aplicării normelor speciale prezentate mai sus, la raporturile care ar putea exista între doi profesionişti, indiferent de constatarea existenţei unui dezechilibru major al raporturilor contractuale dintre aceştia.

Cu toate că legislaţia specială din sfera dreptului protecţiei consumatorului nu poate fi în nicio manieră extinsă la aceste raporturi, se poate considera posibilă identificarea în instrumentele dreptului comun a mai multor tehnici de eliminare a clauzelor abuzive. Unele dintre acestea existau şi sub imperiul vechiului Cod civil, altele sunt prevăzute abia în contextul noului Cod civil. Ele au fost recunoscute şi acceptate de jurisprudenţa şi doctrina în materie. Avem în vedere:

a) Utilizarea teoriei viciilor de consimţământ pentru înlăturarea clauzelor abuzive, în principal, noua reglementare a leziunii în sfera viciilor de consimţământ, cu efecte extrem de extinse, va da posibilitatea invocării caracterului abuziv al unei clauze contractuale sau a întregii operaţiuni contractuale1; dolul şi eroarea pot fi invocate în condiţii speciale pentru înlăturarea unor clauze contractuale cu conţinut abuziv, mai ales în situaţia în care avem de a face cu profesionişti din branşe diferite de comerţ, unde obligaţia de informare precontractuală şi exigenţele transparenţei contractuale se apreciază diferit faţă de situaţia în care profesioniştii aparţin aceleiaşi profesii;

b) utilizarea noţiunii de cauză pentru înlăturarea unei clauze abuzive. Jurisprudenţa ultimelor două decenii a fost proba unor interesante aplicaţii ale noţiunilor de lipsă a cauzei şi cauză ilicită în raporturile dintre profesionişti. Aplicarea noţiunii de cauză poate să ducă la eliminarea unei clauze contractuale care, în condiţiile în care ar fi aplicată, ar lipsi de cauză voinţa de a se obliga a celeilalte părţi;

c) utilizarea teoriei formării acordului de voinţe – de această dată avem de a face cu o tehnică inedită în peisajul juridic românesc, preluată la nivel legislativ de noul cod civil din prevederile similare ale codificărilor modeme. Anumite reglementări din sfera formării contractului, pot fi utilizate pentru excluderea din contract a unor clauze abuzive, chiar în raporturile dintre profesionişti, cu condiţia, de regulă, să avem de a face cu un contract de adeziune. Avem astfel în vedere, mai ales prevederile legale referitoare la clauzele standardizate (art. 1202 noul Cod Civil), la clauzele surprinzătoare sau neuzuale (art. 1203 noul Cod Civil);
d) utilizarea noţiunii de bună credinţă – ţine într-o anumită măsură tot de teoria formării contractului, în cadrul căreia este reglementată exigenţa de bună-credinţă contractuală (art. 1183 noul Cod Civil). Obligaţia de bună-credinţă poate fi utilizată de judecător pentru a sancţiona comportamentul abuziv al profesionistului şi pentru a lipsi de efecte o clauză susceptibilă de exercitare abuzivă din partea profesionistului. In acest sens, utilizarea tehnicii trebuie considerată conexă celei a abuzului de drept (reglementat expres de art. 15 noul Cod Civil);

e) utilizarea regulilor transparenţei contractuale – dacă o clauză contractuală dintr-un contract de adeziune (teren tipic al clauzelor abuzive), este lipsită de transparenţă contractuală, adică are o redactare confuză şi nu se poate face dovada conţinutului său real prin apelul la regulile comune de interpretare a contractului, se va utiliza regula contra proferentem, prevăzută de art. 1269 alin. (2) noul Cod Civil („Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus”), respectiv regula in dubio pro reo, prevăzută de art. 1269 alin. (1) noul Cod Civil („Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă”). Utilizarea acestor două reguli de interpretare poate să ducă, în realitate, la înlăturarea efectelor abuzive pe care o anumită clauză – lipsită de transparenţă contractuală – le-ar putea avea în sensul producerii unui dezechilibru grav între prestaţiile reciproce ale părţilor. Utilizarea regulilor de interpretare nu va duce însă la desfiinţarea formală a clauzei, ci la lipsirea ei de anumite efecte.

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/teoria-clauzelor-abuzive

Clauze abuzive banci:Volksbank pierde definitiv procesul privind eliminarea comisionului de risc din contractele de credit

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul Volksbank Romania intr-un proces intentat de un grup de clienti care a vizat eliminarea comisionului de risc din contractele de credit. Decizia instantei este definitiva.

Clauze abuzive banci:Volksbank pierde definitiv procesul privind eliminarea comisionului de risc din contractele de credit
Clauze abuzive banci:Volksbank pierde definitiv procesul privind eliminarea comisionului de risc din contractele de credit

ICCJ a dat sentinta finala, dupa patru ani, intr-unul dintre procesele colective dintre Volksbank si clientii sai. Decizia vizeaza eliminarea comisionului de risc, redenumit in comision de administrare, din contractele a 340 de clienti. Acestia au castigat si pe fond, la Tribunalul Bucuresti, si in apel, la Curtea de Apel Bucuresti.

Initial, in litigiu au fost 1.200 de clienti, insa dosarul a fost disjuns, iar o parte dintre petenti au fost repartizati la Judecatoria Sectorului 2, grup care primit deja o decizie definitiva favorabila in ianuarie. O parte dintre clienti s-au retras din proces dupa ce au negociat cu banca.

Reprezentantii Volksbank precizeaza ca decizia nu va avea impact asupra bilanturilor, pentru ca reclamantii au primit sumele solicitate – spre exemplu, doar un reclamant a primit inapoi 40.000 de euro, iar rata i-a fost redusa cu o treime, insa suma variaza in functie de valoarea creditului. Banca trebuie sa platesca cheltuieli de judecata in recurs. Comisionul de risc reprezenta aproximativ o treime din rata lunara, iar clientii au fost despagubiti si pentru sumele achitate pana acum. Cele mai multe imprumuturi sunt in franci elvetieni.

Semnificatia hotararii irevocabile pe denominare de la Tribunalul Galati pentru procesele impotriva bancilor.Precedent care se poate aplica tuturor proceselor pe denominare chf

Hotararea denominare Galati
Hotararea denominare Galati

Semnificatia hotararii irevocabile pe denominare de la Tribunalul Galati pentru procesele impotriva bancilor

O clienta a Volksbank, prima care obtine decizia irevocabila prin care creditul in franci elvetieni va fi convertit in lei la cursul de la data acordarii, plus 10%. Sentinţa de la T. Galaţi care obligă la conversia unui credit din franci în lei la cursul de la acordare a rămas definitivă si irevocabila.

Ieri Tribunalul Galati da o hotarare irevocabila pe denominare impotriva bancii Volksbank . Tribunalul Galaţi a respins ieri-13.11.2014 calea extraordinară de atac înaintată de Volksbank România într-un litigiu care vizează conversia în lei a unui credit în franci elveţieni.

În 27 iunie, Tribunalul Galaţi obligase în recurs banca să convertească creditul reclamantei din franci elveţieni în lei la cursul de la data acordării, la care să se adauge şi o marjă de 10%. Dacă la data acordării cursul de schimb era de 1,8 lei/franc, în prezent acesta a ajuns la 3,68 lei/franc, adică dublu. Adăugarea marjei de 10% face ca conversia să se facă la un curs de sub 2 lei/franc, situaţie foarte avantajoasă pentru clientul băncii.

Instanţa gălăţeană a interpretat în favoarea clientului o clauză contractuală care spunea că banca poate (dar nu este obligată) converti automat în lei creditul, dacă cotaţia francului variază cu mai mult de 10% faţă de cea de la momentul acordării, clauză care n-a fost, însă, activată.

De asemnea, instanţa a dispus şi eliminarea comisionului de risc din contract şi rambursarea către reclamantă a 32.000 de lei.

O clienta din Galati a bancii Volksbank a devenit prima care obtine o decizie irevocabila prin care creditul ei in franci elvetieni va fi convertit in lei la cursul de la data acordarii, plus 10%.

O victorie istorica, spune avocat COLTUC MARIUS  celor cu credite in franci.

Sustinerile bancii

O decizie care nu va avea mare impact, sustin avocatii bancii, pentru ca se revine la cursul din 2008, dar si la dobanzile la lei practicate pe vremea aceea.

In urma hotararii Tribunalului din Galati, banca va fi nevoita sa accepte conversia in lei a creditului acordat in franci elvetieni in 2008, la cursul de la data acordarii plus o marja de 10%.

Avocatul Coltuc Marius spune ca decizia va putea fi invocata si in alte dosare similar.Este un precedent care urmeaza sa fie folosit intr-un fel sau altul de acum incolo in toate aceste procese

Stan Tirnoveanu, avocatul bancii: „Eu nu cred ca va fi un precedent pentru ca este un precedent intr-un singur caz. Sunt alte hotarari pe care banca nu a facut o anume publicitate, Ialomita, Oradea si alte instante au respins o asemenea aplicare a contractului si dispozitiilor legale.”

Volksbank ar vrea convertirea creditelor în franci la un curs mai mic

Recent au apărut informaţii că banca cu capital majoritar austriac, scoasă la vânzare, ar dori să rezolve problema creditelor în franci elveţieni prin conversia acestora în lei la un curs de 2,5 lei/franc, sensibil mai mic decât cel curent, cu tot cu o reducere semnificativă de peste 30% a soldului creditelor, ceea ce ar duce la reducerea ratei lunare cu aproximativ 50%.

Banca nu a dorit să comenteze această informaţie.

al vostru avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

avocat specializat in dreptul consumatorului

Informatii din presa:Volksbank ar pregăti o ofertă pentru clienţii cu credite în franci elveţieni în perioada următoare, care presupune conversia creditelor în lei sau euro la un curs de 2,5 lei/franc

Operaţiunea de refinanţare/conversie a stocului de credite în franci elveţieni ar aduce o diminuare a soldului creditelor de 20-35% şi eliminarea riscului valutar, dacă debitorii acceptă această operaţiune.

Volkbank este una dintre băncile care au acordat preponderent credite în franci elveţieni în perioada de dinainte de criză, când cursul era de 1,9/2,2 lei pentru un franc. Conversia la un curs de 2,5 lei pentru un franc ar fi astfel destul de apropiată de nivelul de atunci

Piperea spune că tratează informaţia la nivel de zvon în acest moment, dar că cifrele avansate sunt destul de precise şi că arată că ar putea fi o ofertă reală în spate. „Eu cred că s-ar putea obţine un curs mai bun, de 2,2 lei/franc. Să vedem, îi voi sfătui clienţii după ce ne va fi prezentată oferta”

A se vedea mediafax.ro

Decizie Istorica Care vA Afecta si Romania:Creditele ipotecare in valuta din Ungaria vor fi convertite in moneda locala la cursul pietei

Guvernul din Ungaria a decis ca imprumuturile ipotecare in valuta vor fi convertite in forinti la cursul pietei, semn ca autoritatile de la Budapesta vor sa reduca presiunea asupra bancilor si sa sustina redresarea economica, relateaza Bloomberg.

Creditele ipotecare in valuta din Ungaria vor fi convertite in moneda locala la cursul pietei
Creditele ipotecare in valuta din Ungaria vor fi convertite in moneda locala la cursul pietei

 

Principalul motiv al convertirii creditelor ipotecare din valuta in forinti la cursul pietei este o decizie a Curtii Supreme potrivit careia imprumutatii trebuie sa suporte riscul valutar, a declarat luni ministrul Economiei, Mihaly Varga, la postul de televiziune M1.

„Pentru stimularea cresterii economice si pentru ca bancile sa joace un rol corespunzator in economie si sa crediteze companiile, trebuie ca imprumuturile in valuta sa dispara din sistem”, a spus Varga.

 

VEZI VIDEO AICI

PROCESE CLAUZE ABUZIVE: Decizie definitiva a Tribunalului Bucuresti cu privire la dobanda de referinta abuziva a BCR

Tribunalul Bucuresti a respins caile extraordinare de atac ale Bancii Comerciale Romane intr-un proces cu un client in care clauza privind dobanda de referinta variabila a bancii a fost declarata abuziva. Acelasi lucru s-a intamplat recent intr-un alt litigiu similar la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ambele decizii fiind o premiera pentru instantele respective.

Magistratii de la Tribunalul Bucuresti au respins contestatia in anulare (in 3 noiembrie) si cererea de revizuire (in 22 septembrie) formulate de avocatii BCR intr-un litigiu in care clauza privind dobanda de referinta variabila dintr-un contract de credit a fost declarata abuziva, astfel ca decizia a ramas definitiva.

Acesta este primul caz in care BCR pierde la Tribunalul Bucuresti pe clauza de dobanda, care da dreptul bancii sa modifice rata curenta dupa propriile aprecieri, fara explicatii contractuale.

Tribunalul a decis, in recursul care a intors decizia Judecatoriei Sectorului 3, ca dobanda de referinta variabila sa fie inlocuita cu Euribor, lucru ce face ca dobanda creditului sa scada de la 11% la sub 1,7% si eliminarea comisionului de administrare de 13 euro pe luna. Instanta a decis sa fie pastrata marja initiala din contract de 1,5 puncte procentuale, desi banca modificase unilateral contractul printr-un act aditional emis cu ocazia OUG 50/2010, prin care marja era crescuta la 9,66 pp. Totodata, pe langa restituirea sumelor incasate nelegal, banca mai trebuie sa plateasca si dobanda legala clientului.

SURSA portal.just.ro

De ce bancile nu respecta legea cand pierd un proces?Opinie

Idealismul consumatorului:bancile ar trebui sa modifice contractele care contin credite abuzive in mod voluntar

clauze abuzive banci
clauze abuzive banci

In practica nu prea se intampla deloc asa

Mai mult nici dupa pierderea unui proces bancile nu respecta hotararile judecatoresti si trebuie puse in executare

Nu este firesc

Lucrurile nu par sa se schimbe prea mult in viitorul apropiat, pentru ca este necesar ca persoanele care au observat ca au in contractele de imprumut cu bancile clauze abuzive trebuie sa dea in judecata aceste institutii pentru a rezolva o situatie care ar trebui rezolvata de banci, pe cale amiabila. Bancile ar trebui sa modifice contractele care contin credite abuzive in mod voluntar, in conformitate cu legislatia in vigoare inca de anul trecut, care transpune Directiva europeana. Dar bancile probabil au gandit ca e mai comod asa, ca n-or sa fie date in judecata de toti clientii si atunci vor avea de castigat, chiar daca platesc in cateva dosare daune.

 Ce este de facut daca o banca nu respecta nici macar o hotarare judecatoreasca?

O prima reactie este sa depunem plangerea penala

O a doua reactie este de a pune in executare hotararea

Haideti sa vedem ce spune intai legea penala

Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti

 Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:

a) împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;

b) refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act;

c) refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;

d) neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;

e) neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;

f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;

g) împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) În cazul faptelor prevăzute în lit. d)-g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Deci nu prea este o infractiune daca o banca nu respecta o hotarare judecatoreasca

Ne mai ramane doar executarea silita

Insa ar trebui sa platim niste sume suplimentare pentru punerea in executarea a hotararii

Nu este nefiresc?

Eu zic ca da

Dar asa sunt legile in Romania