Ce si cine este avocatul online in Romania ? Intreaba un avocat

avocatul online in Romania Credem ca un avocat bun trebuie sa cunoasca in detaliu legislatia, jurisprudenta si doctrina din anumite domenii. Un avocat de succes este acela care schimba jurisprudenta potrivnica. Poti intreba un avocat online !

 

avocat online coltuc 0745150894
avocat online coltuc 0745150894

Drept comercial / bancar

  • relația cu Registrul Comerțului privind modificările survenite în cadrul structurii societăților comerciale.
  • stabilirea temporara a sediului societatii la Cabinetul Avocatului – gazduire sediu social ori profesional.
  • atestarea identitatii partilor, a continutului, a datei contractului. data certa a inscrisurilor se realizeaza prin indicarea datei (anul, luna, ziua) si ora, daca se solicita, precum si starea in care se afla inscrisul.
  • anularea contractelor de credit bancar din cauza unor comisioane / clauze ilegale impuse in contracte de diversele banci.
  • consultanță privind probleme care implică piețele de capital, tranzactiile cu Bitcoin sa
  • apărarea drepturilor acționarilor minoritari sau majoritari, anularea unor hotărâri AGA/ AGEA, majorari de capital, cesiuni.
  • opinii de specialitate privind efectele unor clauze din conținutul contractelor de credit propuse și / sau impuse de bănci unor societăți comerciale.
  • asistență juridică privind transferul și divizarea de părți sociale/acțiuni către investitori rezidenți/nerezidenți.
  • asistență juridică în recuperarea creanțelor prin intermediul căilor amiabile și al instrumentelor legale, precum Ordonanța de plată, Cererea cu valoarea redusă, executarea silită, insolvență
  • reprezentarea clienților la concilieri, medieri și negocieri în scopul rezolvării diferitelor neînțelegeri apărute în derularea raporturilor contractuale dintre profesioniști.

https://www.youtube.com/watch?v=cEjSSBITMb8

Drept administrativ

  • anularea amenzilor, a proceselor verbale de constatare, restituirea taxei auto, de prima inmatriculare.
  • anularea autorizațiilor de construire, a certificatelor /avizelor de urbanism, desfiintare planuri urbanistice – PUZ, PUD, PUG.
  • obligarea autorității publice locale la emiterea diverselor acte administrative, neemise in termenul legal.
  • consultanță în achiziții publice precum și asistarea clientului pentru contestarea deciziilor eronate și pentru obținerea de măsuri de remediere
  • obligarea autorității publice locale la emiterea diverselor acte administrative precum autorizatia de construire.
  • obtinerea de despagubiri in cazuri de abuz/ exces de putere a autoritatilor publice locale.

Drept civil

  • asistență juridică în recuperarea creanțelor de la persoane fizice și juridice prin intermediul căilor amiabile și al instrumentelor legale, precum Ordonanța de plată, Cererea cu valoarea redusă, executarea silită, procedura de insolvență
  • iesirea din indiviziune prin partaj judiciar
  • evacuarea persoanelor din locuinta
  • redactarea diverselor contracte, anularea ori revocarea actelor juridice vatamatoare.
  • asistenta si reprezentare pentru redobandirea dreptului de proprietate prin revendicare imobiliara de la ANRP conform Legii nr. 10/ 2001.
  • obtinerea proprietatii prin prescriptie achizitiva si apararea dreptului de proprietate prin actiunile posesorii.

Drept penal

  • apararea drepturilor impotriva acuzatiilor de natura penala.
  • consultanta juridica privind procedurile si masurile de drept penal.
  • asistenta juridica si reprezentare in fata organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata de orice grad.
  • consiliere in vederea eventualei constituiri de parte civila in cadrul procesului penal.
  • redactarea de plangeri, memorii ori contestatii impotriva masurilor dispuse de procuror ori de judecatorul de camera preliminara

Dreptul familiei

  • consultanta si reprezentare in fata instantelor judiciare in scopul parcurgerii diverselor proceduri :
    – adoptie copil
     divort judiciar
    – pensie de intretinere, despagubiri
    – incredintare minor
    – partajul privind folosinta bunurilor comune ale sotilor
    – actiune in tagada / stabilirea paternitatii
    – suplinire acord parinte, de instanta, privind plecarile din tara
  • obtinerea unui ordin de protectie

Dreptul muncii

  • apararea impotriva unor acuzatii specifice malpraxis sau impotriva actiunilor disciplinare
  • ajutor specializat in cazul unor situatii de hartuire la locul de munca
  • consultanta juridica privind diverse aspecte din relatiile contractuale de munca
  • redactarea contractelor, notificarilor
  • redactarea ROI, a regulamentelor de organizare si functionare si a altor acte
  • asistenta si reprezentare juridica in anularea clauzelor de exclusivitate si de confidentialitate
  • asistenta si reprezentare in fata instantelor judecatoresti competente in solutionarea litigiilor de munca.

Hotarare castigata-Text integral – Dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar,Denominare,Conversie Franci

restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutarDECIZIE Nr. 20/2018
Şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2018
Completul compus din:
PREŞEDINTE ………….
Judecător ………………..
Grefier ……………………

 

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de către apelanta reclamantă …………. împotriva sentinţei civile nr. ……….. pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. ……….., în contradictoriu cu intimata pârâtă ………….., având ca obiect – constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit apelanta reclamantă ……….., fiind reprezentată de avocat şi cu intimata pârâtă ……………. fiind reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Avocat pentru intimata pârâtă …………….. a depus la dosar răspuns la relaţiile solicitate de instanță, care a fost comunicat şi reprezentantei apelantei reclamante.
Constatându-se apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru apelanta reclamantă ………….. a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată. Art.3.2. care se referă la rata dobânzii – potrivit acestui articol se susţine că rata dobânzii este variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni în funcţie de valoarea indicelui de referinţă şi marja băncii, aceasta din urmă variind în funcţie de decizia băncii. Se învederează faptul că potrivit legislaţiei în vigoare pot exista două variabile la calculul dobânzilor, de asemenea acest lucru este prevăzut şi de art.35 lit.a din OG 50/2010 potrivit cu care se stipulează că interzice majorarea comisioanelor sau orice alte costuri aferente creditului cu excepţia serviciilor suplimentare. De asemenea acest fapt este redat şi prin art.37 lit.a – dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă ROBOR, EURIBOR, LIBOR la care se adaugă marja fixă pe toată perioada derulării creditului. Şi lit. b din acelaşi articol spune că marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres în acest lucru. Cu privire la comisionul de acordare, acesta este un comision care nu este prevăzut prin OG 50/2010, el este interzis, deci este abuziv, este o  valoare de 5%  din creditul acordat iniţial, motiv pentru care apreciază că este abuziv. Cu cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Avocat pentru intimata pârâtă ……………. a solicitat respingerea apelului, menţinerea sentinţei pronunţată de instanța de fond ca fiind temeinică şi legală. Cu privire la clauza privind dobânda, deşi în contract este adevărat că s-a prevăzut posibilitatea băncii să modifice pe parcursul derulării contractului, în realitate însă această marjă nu a fost modificată şi nici nu mai poate fi modificată, întrucât prin actul adiţional de alinierea la OG nr.50/2010 s-a stabilit în mod clar că marja rămâne fixă cea de la momentul încheierii contractului, prin urmare acea clauză prin care banca îşi rezervase acel drept nu şi-a produs niciodată efectul, iar în al doilea rând solicitarea de anulare a clauzei privind dobânda integral at transforma contractul de credit într-un contract cu titlu gratuit. Cu privire la comisionul de acordare a pus aceleaşi concluzii ca şi în dosarul anterior, iar cu privire la solicitarea de îngheţare a cursului de schimb valutar se solicită a se avea în vedere că Codul civil de la 1865 aplicabil contractului nu prevede teoria impreviziunii cum o face actualul Cod Civil, în schimb prevede principiul nominalismului, iar raportat la acesta consumatorul  are obligaţia să restituie împrumutul în aceeaşi monedă, prin urmare nu există prevederi legale care să permită anularea sau constatarea caracterului abuziv a clauzei privind restituirea creditului în aceeaşi monedă în care a fost acordat, nu există dubiu cu privire la moneda în care a fost acordat creditul.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă;
Prin sentinţa nr. ……….. pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. …………., a fost respinsă cererea formulată de reclamanta …………. domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat, ……….., împotriva pârâtei ………., cu sediul în municipiul ………….
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că între reclamantă, în calitate de împrumutat şi pârâtă, în calitate de împrumutător, a fost încheiat  contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr………… pentru suma de 9.565,50 CHF ce trebuia rambursată (principalul împreună cu dobânda şi comisioanele) într-o perioadă de 120 de luni.
În prezent, conform răspunsului reclamantei la interogatoriu, banca a declarant scadenţa anticipată a creditului ca urmare a neexecutării de către reclamantă a obligaţiilor de plată.
Instanţa a reţinut că raportul obligaţional dintre părţi subzistă, nu prin executare voluntară, ci, prin executare silită, astfel încât a înlăturat apărarea pârâtei în sensul că contractul nu mai este în derulare şi nu mai poate fi analizat prin prisma dispoziţiilor Legii nr.193/2000.
În primul rând, instanţa a reţinut că obiectul contractului este reprezentat de acordarea unui împrumut în sumă de 9.565,50 CHF (franci elveţieni), iar această sumă, în moneda CHF, a fost virată în data de 09.04.2008 în contul reclamantei.
Cu privire la dispoziţiile legale aplicabile:
La data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr.287/2009 privind Codul civil.
Prin art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil s-au stipulat următoarele: ,,Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”
Ca urmare, dispoziţiile legale aplicabile sunt cele ale codului civil de la 1864, completate cu dispoziţiile normelor speciale prevăzute de Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, date fiind calitatea de profesionişti a pârâtelor şi calitatea de consumatori a reclamanţilor.
Potrivit art.942 din codul civil, ,,Contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic.”, iar condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor sunt menţionate în art.948, ,,Condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: 1.capacitatea de a contracta; consimţământul valabil al părţii ce se obligă;, un obiect determinat; o cauză licită.”
În cauză, reclamanta a invocat o nulitate parţială a contractului încheiat între părţi, fără a indica expres care dintre condiţiile de validitate a contractului este lovită de nulitate.
Din ansamblul motivelor invocate de reclamantă, instanţa a reţinut că aceasta nu a avut  în vedere nici capacitatea de a contracta şi nici consimţământul valabil al părţii ce se obligă.
În acest sens, instanţa a reţinut că reclamanta nu şi-a invocat incapacitatea de exerciţiu, iar în ceea ce priveşte consimţământul său, nu au invocate dispoziţiile art.953 din codul civil, ,,Consimţământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprind prin dol.”
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2000, ,,(1) Orice contract încheiat între profesionisti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”, iar instanţa a reţinut că, clauzele privind obligaţia asumată de pârâtă, ca şi obligaţia de rambursare a creditului asumată de reclamantă, sunt clare, fără echivoc, pentru înţelegerea acestora nefiind necesare cunoştinţe de specialitate.
Potrivit art.4 alin.1 şi 2 din Legea nr.193/2000, ,, (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.     (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.”
Potrivit art.4 alin.4-6 din Legea nr.193/2000, ,, (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.”
Potrivit art.969 din codul civil, ,,Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”
În interpretarea primului alineat al art.969, -pacta sunt servanda-, doctrina juridică a arătat că obligativitatea contractului între părţi prezintă însemnătate atât pentru raporturile dintre acestea, cât şi pentru certitudinea şi eficienţa raporturilor juridice în general, constituind un adevărat imperativ social.
Instanţa a reţinut că, contractul încheiat între părţi nu încalcă dispoziţiile Legii nr.193/2000, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu privire la fiecare clauză reclamată în parte.
Cu privire la clauza prevăzută de art.3.2 ,,Rata dobânzii este variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni în funcţie de noua valoare a indicelui de referinţă şi marja băncii, prima modificare având loc la 3 luni de la Data tragerii creditului. La data încheierii Contractului, rata dobânzii percepută de Bancă este cea menţionată la Cap.III.Termernii Împrumutului. Plata dobânzii este stabilită în funcţie de indicele de referinţă la care se adaugă marja variabilă a băncii, care la data încheierii contractului este cea menţionată în Cap.III.Termernii Împrumutului. Dobânda se poate modifica în funcţie de valoarea indicelui de referinţă şi/sau a marjei, aceasta din urmă variind, conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referinţă şi/sau marja băncii variază cu minim 10% (în plus/minus) faţă de valoarea iniţială a acestuia / la cea mai recentă modificare, după caz, Banca poate modifica Dobânda în consecinţă, în orice moment, conform deciziei sale. În cazul ratei de dobândă variabilă, noul procent se aplică asupra soldului existent al Împrumutului la data modificării acestuia. Dobânda este calculate zilnic prin aplicarea ratei dobânzii la soldul Împrumutului, luând în calcul o lună de 3 de zile şi un an de 360 de zile.”.
În primul rând, din înscrisul ,,Evoluţia dobânzii” cu nr.3004/16.11.2016, instanţa a reţinut că, de la data acordării creditului şi până la data de 09.10.2010, marja băncii a fost aceeaşi (7,6), iar indicele de referinţă a scăzut de la 2,88833 până la 0,1775, având variaţii nesemnificative în perioada respectivă, esenţial fiind că, în aceeaşi perioadă, dobânda a scăzut de la 10,49 la 7,7775.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că  începând cu data de 17.09.2010, în urma alinierii contractului de credit la prevederile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, rata dobânzii la creditul contractat de reclamantă este stabilită ca un procent anual şi este stabilită în funcţie de indicele de referinţă, respectiv LIBOR la 3 luni, la care se adaugă marja fixă a băncii.
Astfel, rata dobânzii variabile depinde de două criterii obiective care nu permit băncii să modifice în mod arbitrar cuantumul sumei solicitate cu titlu de dobândă, fiind respectate dispoziţiile pct.1 din Anexa la Legea nr.193/2000.
Ca urmare, instanţa a reţinut că, pentru perioada 09.04.2008 – 09.10.2010 acest capăt de cerere este lipsit de interes, iar, pentru perioada începând cu data de 09.10.2010 acest capăt de cerere este neîntemeiat, în ambele situaţii clauza respective neputând fi apreciată ca abuzivă.
Cu privire la clauza prevăzută de art.3.4 ,,În cazul majorării marjei din componenţa dobânzii, Împrumutatul/Împrumutatul Solidar  are/au dreptul să declare într-un interval de 30 de zile de la comunicarea noii rate a dobânzii că nu acceptă noul nivel al marjei. În această situaţie, Împrumutatul/Împrumutatul Solidar se oblige să restituie restul de credit datorat şi dobânzile datorate până la data plăţii în acelaşi interval de 30 de zile, Banca nepercepând comision de rambursare în avans. Această scutire de comision nu se aplică în cazul diminuării marjei din componenţa dobânzii. Dacă termenul de mai sus este depăşit, se consider că Împrumutatul şi/sau Împrumutatul Solidar a/au acceptat modificarea dobânzii.”
Aşa cum s-a arătat la pct.1. anterior, în perioada 09.04.2008 – 09.10.2010, marja băncii a fost aceeaşi (7,6), iar, începând cu data de 17.09.2010, în urma alinierii contractului de credit la prevederile OUG 50/2010, rata dobânzii la creditul contractat de reclamantă este stabilită ca un procent anual şi este stabilită în funcţie de indicele de referinţă, respectiv LIBOR la 3 luni, la care se adaugă marja fixă a băncii, nemaifiind vorba de o marjă variabilă.
Ca urmare, instanţa a reţinut că, pentru perioada 09.04.2008 – 09.10.2010 acest capăt de cerere este lipsit de interes, iar, pentru perioada începând cu data de 09.10.2010 acest capăt de cerere este neîntemeiat, în ambele situaţii clauza respective neputând fi apreciată ca abuzivă.
3. Cu privire la clauza prevăzută la art.4 Comisionul de acordare, ,,Împrumutatul este de acord să plătească Băncii un comision pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea Împrumutului (denumit ,,Comision de acordare”). Comisionul de acordare este calculate ca procent aplicat la Suma solicitată (min. 60 EUR sau echivalent în RON/CHF), aşa cum este  aceasta menţionată în Cererea de Credit şi va fi reţinut din Împrumut la data acordării Împrumutului.”:
Instanţa a reţinut, în primul rând, că această clauză este redactată într-un limbaj clar şi inteligibil, accesibil unui consumator cu nivel minim de educaţie.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că acest comision de acordare reprezintă remuneraţia unui serviciu prestat de bancă concretizat în contravaloarea costurilor angajate de aceasta, costuri separate de dobândă, pentru serviciul de analizare a cererii de creditare şi a restului documentaţiei de credit, operaţiune care a generat costuri în sarcina băncii pârâte.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.8.6, ,, În cazul în care Împrumutatul şi Împrumutatul Solidar nu îşi îndeplinesc obligaţiile de plată incluzând, dar fără a se limita la plata Anuităţilor atunci când sunt scadente, Banca îşi rezervă dreptul de a percepe şi încasa dobânzi penalizatoare (denumite în continuare ,,Penalităţi”) de 8% anual peste dobânda curentă pentru Împrumutul restant sau alte sume restante şi de 8% anual pentru Dobânda restantă a căror sume se vor calcula zilnic, pro rata temporis, începând cu data scadenţei sau cu o dată ulterioară scadenţei, conform deciziei Băncii, cuantumul Penalităţilor putând depăşi sumele asupra cărora sunt calculate. Banca are dreptul să revizuiască nivelul Penalităţilor în funcţie de politica sa de creditare. Noile nivele ale Penalităţilor vor deveni aplicabile şi opozabile Împrumutatului şi Împrumutatului Solidar prin afişare la sediile unităţilor teritoriale ale Băncii. Împrumutatul, Împrumutatul Solidar şi Banca agreează că dovada afişării noilor nivele ale Penalităţilor va putea fi făcută cu orice document/evidenţă produsă de Bancă.”:
Instanţa a reţinut că această clauză reprezintă o veritabilă clauză penală prin care părţile au evaluat despăgubirile (daunele interese) pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a clauzelor contractului, clauză penală permisă de dispoziţiile art.1066 din Codul civil de la 1864,  ,,Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligaţii, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.”
Aşadar, această clauză reprezintă o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor în caz de neexecutare a obligaţiei debitorului şi se activează doar atunci când obligaţia principală, deşi a devenit exigibilă, nu a fost executată de debitor.
Cu privire la clauza prevăzută de art.12.2, ,,În situaţia apariţiei oricăruia dintre cazurile de neîndeplinire mai sus menţionate, Banca are dreptul ca, în orice moment, să rezilieze prezentul contract fără implicarea instanţelor judecătoreşti şi fără îndeplinirea altor formalităţi şi să declare atât prezentul Împrumut cât şi celelalte împrumuturi pe care Împrumutatul/Împrumutatul Solidar le-a contractat cu Banca, scadente anticipat şi plătibile de îndată împreună cu toate costurile aferente (inclusiv cheltuielile de recuperare a debitelor restante pe cale extrajudiciară/judiciară), inclusiv dreptul de a executa oricare din garanţiile constituite în ordinea pe care Banca o va considera necesară. Banca va notifica în scris Împrumutatul despre decizia sa. Împrumutatul şi/sau Împrumutatul Solidar a(u) luat la cunoştinţă de acest drept al Băncii, precum şi de faptul că neexercitarea acestui drept într-un moment sau altul nu înseamnă renunţarea la acesta de către Bancă.”
Instanţa a reţinut că această clauză reprezintă un pact comisoriu având ca obiect rezilierea convenţională a contractului pentru neexecutarea obligaţiei asumate de debitor, în speţă, pentru ,,Cazurile de neîndeplinire prevăzute de art.12.1 din contract.
Sub acest aspect, în primul rând, instanţa reţine că reclamanta nu a solicitat constatarea nulităţii clauzelor inserate în art.12.1.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că, inclusiv cauza  constând în ,, – încălcarea de către Împrumutat … a oricăreia dintre obligaţiile ce îi revin în baza oricărui contract (altul decât prezentul Contract) la care Împrumutatul este parte sau suspendarea, rezilierea sau modificarea unui astfel de contract, dacă respectiva încălcare, suspendare sau modificare poate afecta îndeplinirea obligaţiilor asumate de Împrumutat .. în temeiul prezentului contract.” nu este una nulă, deoarece, în ipoteza în care creditorul ar uza de această cauză pentru a rezilia contractul:
-pe de o parte,  acesta ar trebui, să indice modul în care atitudinea debitorului în relaţiile cu terţi ar afecta obligaţiile asumate de acesta în raport cu el (creditorul);
-activarea acestei cauze de reziliere presupune dovada faptului că atitudinea debitorului în relaţiile cu terţi  afectează îndeplinirea obligaţiile asumate de acesta în raport cu creditorul;
-pe de altă parte, în ipoteza în care creditorul ar uza într-un mod abuziv de respectiva cauză de reziliere,  debitorul poate să solicite instanţei să verifice îndeplinirea respectivelor situaţii în concret, şi nu în abstract şi a priori.
6. Cu privire la clauza prevăzută de art.8.1 ,,Împrumutatul şi/sau Împrumutatul Solidar va/vor rambursa Împrumutul şi Dobânda aferentă în rate lunare egale (denumite ,,Anuităţi”), conform Graficului de rambursare, parte integrantă a prezentului contract de împrumut, în valuta în care a fost acordat Împrumutul, până la rambursarea integrală a sumelor datorate în temeiul prezentului Contract, în conformitate cu termenii specificaţi în Cap.III Termenii Împrumutului”.
Potrivit art.962 din codul civil, ,,Obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obligă.”, iar potrivit art.964, ,,Obligaţia trebuie să aibă de obiect un lucru determinat, cel puţin în specia sa. Cantitatea obiectului poate fi necertă de este posibilă determinarea sa.” şi, de asemenea, obiectul trebuie să fie licit, conform dispoziţiilor art.963 din codul civil.
Potrivit art.966 din codul civil, ,,Obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea niciun efect.”, iar, potrivit art.968, ,,Cauza este nelicită când este prohibit de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.”
Instanţa reţine că obiectul contractului încheiat între părţi este reprezentat de:
-obligaţia pârâtei de a acorda un împrumut în sumă de 9565,50 CHF (franci elveţieni), obligaţie ce a fost îndeplinită de acestea în data de 07.04.2008;
-obligaţia reclamantei (împrumutat) de a rambursa creditul, în condiţiile art.8 pct.8.1 din contract.
Reclamanta a arătat că modul de rambursare a creditului stabilit prin contract este lovit de nulitate absolute prin caracterul abuziv al acestuia, susţinând că restituirea împrumutului trebuia stabilită în moneda naţională.
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2000, ,,(1) Orice contract încheiat între profesionisti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesionistilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”, iar instanţa a reţinut că, clauzele privind obligaţia asumată de pârâtă, ca şi obligaţia de rambursare a creditului asumată de reclamantă, sunt clare, fără echivoc, pentru înţelegerea acestora nefiind necesare cunoştinţe de specialitate.
Potrivit art.4 alin.1 şi 2 din Legea nr.193/2000, ,, (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.     (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.”
Instanţa a reţinut că obligaţia de rambursare a creditului în moneda în care a fost acordat creditul a fost negociată direct cu consumatorul, fiind un element esenţial al contractului, principal obligaţie asumată de acesta.
Motivele pentru care reclamanta a acceptat această clauză (în condiţiile existenţei certe pe piaţă a unor oferte de creditare în moneda naţională) ţin de voinţa internă a acestuia.
Evident că, contractul de împrumut este un contract comutativ şi nu aleatoriu, însă, şi în cazul unui contract comutativ întinderea obligaţiei asumate se poate modifica, din motive independente de voinţa părţilor, până la executarea efectivă a obligaţiei respective.
Potrivit art.1584 din codul civil, ,,Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate şi cantitate, şi la timpul stipulat.”, iar acest text nu are în vedere doar împrumutul de bani.
În continuare, potrivit art.1585 alin.1 din codul civil, ,,Când este în neposibilitate de a îndeplini datoria prescrisă prin articolul precedent, va plăti valoarea lor, calculate după timpul şi locul în care urma a se face restituţiunea.”
Aceste texte legale stabilesc explicit dreptul împrumutătorului de a i se restitui obiectul împrumutat în aceeaşi calitate şi cantitate, iar, în speţa de faţă, dreptul pârâtei este acela de a-i fi restituită suma de 9.565,50 CHF, şi nu echivalentul în lei al acestora la momentul plăţi.
Potrivit art.4 alin.4-6 din Legea nr.193/2000, ,, (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.”
Clauza prin care împrumutatul se obligă să restituie împrumutul în moneda în care creditul a fost acordat nu se regăsește în tipurile de clauze prevăzute în anexa la Legea nr.193/2000, iar, față de criteriile prevăzute de alin.5 al Legii nr.193/2000, instanța a reţinut că produsul contractat de reclamantă, împrumutul în sumă de 9.565,50 CHF,  nu era un produs singular pe piață și nici nu era oferit exclusiv de către pârâtă.
În același timp, această clauză reprezintă obligația principală asumată de reclamantă și nu depinde de existența altor clauze sau a altor contracte și, deci, trebuie evaluată doar intrinsec, așa cum s-a procedat mai sus.
În ceea ce privește factorii care au determinat încheierea contractului, instanța a reţinut că reclamanta a urmărit obținerea unui credit în condițiile cele mai avantajoase pentru ea (valoarea creditului, rata dobânzii, rata lunară de rambursare a creditului, perioada de rambursare) şi, potrivit propriilor susţineri, contractarea creditului în franci elveţieni se prefigura a fi mai avantajoasă faţă de alte oferte de creditare în lei sau în euro.
Aceasta a fost reprezentarea reclamantei, iar instanţa a reţinut că, în mod obiectiv, nu poate fi stabilită cea mai bună ofertă de pe piaţă, astfel încât gradul de diligenţă al acesteia nu poate fi apreciat ca fiind necorespunzător.
În acelaşi timp, însă, evoluţia cursului de schimb leu-franc elveţian nu poate fi pusă în sarcina pârâtei, iar aprecierea francului elveţian în raport cu moneda naţională nu s-a produs intempestiv, chiar după acordarea împrumutului, ci în cursul câtorva ani, perioadă în care reclamanta a acceptat situaţia creată şi nu a întreprins demersuri pentru renegocierea pe cale amiabilă a clauzelor considerate nule decât prin promovarea acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar.
Apărările formulate de reclamantă prin invocarea hotărârilor pronunţate de C.J.U.E. nu au relevanţă în cauză, având un caracter redundant.
Astfel, în primul rând instanţa a analizat pe fond cererea formulată de reclamantă, nerespingând, de plano, această cerere, pentru un motiv de inadmisibilitate.
În al doilea rând, prin hotărârile pronunţate de C.J.U.E. în cauzele respective, nu a fost constatat caracterul abuziv al anumitor clauze din contracte de credit de tipul celui încheiat între părţile din prezenta cauză, ci au fost consacrate, principial, pe de o parte, dreptul statelor de a acorda o protecţie mai mare consumatorilor şi, pe de altă parte, puterea instanţelor naţionale în a constata caracterul abuziv al unor clauze privind definirea obiectului principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil.
De asemenea, reclamanta nu a invocat încălcarea de către pârâtă a unor norme ale dreptului comunitar, drept care ar trebui aplicat cu prioritate în temeiul art.5 din Codul civil, iar Directiva Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 a fost transpusă în dreptul intern prin chiar Legea nr.193/2000, în raport de dispoziţiile căreia a fost analizată clauza prevăzută de art.8 pct.8.1 din contractul încheiat între părţi.
Nici hotărârea pronunţată de C.J.U.E. în cauza C26/13 Kasler împotriva OTP Bank Ungaria, chiar fiind o decizie de speţă, nu are relevanţă în cauză.
Astfel, reclamanţii din Ungaria au primit împrumutul în moneda naţională – forintul, iar denominarea creditului s-a făcut prin raportare la CHF cu titlu de referinţă, aceasta reprezentând o veritabilă garantare ascunsă a creditului, disimulată în aşa fel încât nu a făcut obiectul unei negocieri directe cu consumatorul, fapt ce a condus la pronunţarea Hotărârii CJUE din 30 aprilie 2014.
În contractul încheiat între părţile din prezenta cauză, aşa cum s-a reţinut anterior, clauza prevăzută de art.8 pct.8.1 reprezintă chiar principala obligaţie a reclamanţilor.
Potrivit art.3 din Regulamentul nr.4/2005 al B.N.R. privind regimul valutar, ,, (1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii între rezidenţi, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută», care se pot efectua şi în valută.
(1^1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu).
(2) Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi care nu fac obiectul alin. (1) şi (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda naţională (leu), fie în valută.
(3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) şi în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua şi în valută, numai pe baza acordului de voinţă al părţilor.”
În consecinţă, în ceea ce priveşte obiectul contractului de credit încheiat între părţi sub aspectul obligaţiei asumate de reclamantul-debitor, instanţa a reţinut că acesta este unul licit.
De asemenea, cauza obligaţiei asumate de acesta este una licită, nefiind prohibită de vreo dispoziţie legală.
În acest sens, cauza obligaţiei asumate de reclamantă este reprezentată de prefigurarea executării obligaţiei corelative asumate de cealaltă parte, şi anume, împrumutul sumei de 9.565,50 franci elveţieni, obligaţie care, la rândul ei, este una licită şi care, de altfel, a şi fost executată.
În concluzie, instanţa a reţinut ca fiind neîntemeiat capătul principal al cererii de chemare în judecată, deoarece că acesta este neîntemeiat, deoarece contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr… /09.04.2008 pentru suma de 9.565,50 CHF a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Pentru motivele expuse la punctual 6. anterior, instanţa constată ca fiind neîntemeiat şi capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute de art.8.4 din contract, ,,Împrumutatul şi Împrumutatul Solidar mandatează prin prezenta Banca în mod expres, irevocabil şi necondiţionat, să debiteze, la libera sa apreciere, contul curent menţionat la Cap. III Termenii Împrumutului şi orice cont al Împrumutatului şi Împrumutatului Solidar deschis la Bancă, în vederea recuperării oricărei sume datorate de Împrumutat şi Împrumutatul Solidar, la datele de scadenţă ale acestora. Dacă moneda oricărui astfel de cont diferă de moneda în care a fost acordat Împrumutul sau în care sunt datorate celelalte sume din sau în legătură cu prezentul Contract, Banca este autorizată expres prin prezentul Contract să utilizeze disponibilităţile respective pentru a cumpăra o sumă egală cu cea în moneda sumelor datorate, aplicând rata de schimb a Băncii şi poate debita contul respective cu costul aferent cumpărării şi alte taxe, după caz.”
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect solicitarea de îngheţare a cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.:
La punctul 6. anterior instanţa a reţinut că, contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr……………. pentru suma de 9.565,50 CHF a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Acest capăt de cerere reprezintă o solicitare de modificare prin intervenţia instanţei de judecată a clauzelor contractului încheiat între părţi.
În primul rând, instanţa reţine că obiectul acestui capăt de cerere cererii priveşte modificarea contractului încheiat între părţi în sensul ca plata ratelor aferente acestuia să se facă la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului de credit şi să fie restituite sumele încasate în plus faţă de cursul francului elveţian de la data încheierii contractului.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că motivele invocate de reclamanţi se grupează în două categorii:
-motive ce constau în nulitatea absolută a clauzelor  contractuale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului ca o consecinţă a caracterului abuziv al acestor clauze în raport de legislaţia relevantă, motive ce au fost analizate la punctul 6. anterior ;
-motive ce constau în intervenirea impreviziunii pe parcursul derulării contractului.
În al treilea rând, instanţa a reţinut că, deşi având aceeaşi finalitate, motivele invocate de reclamanţi sunt incompatibile.
Astfel, nulitatea unui contract reprezintă sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, iar efectele nulităţii se produc ex tunc, pe când impreviziunea presupune, cu necesitate, existenţa unui contract valabil încheiat, iar, în cazul constatării îndeplinirii condiţiilor impreviziunii, efectele se produc ex nunc.
Cu privire la impreviziune:
Teoria impreviziunii a fost consacrată jurisprudenţial până la intrarea în vigoare a noului Cod civil (01.11.2011), fiind fundamentată pe prevederile art.970 din Codul civil de la 1864, „Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.” Şi justificată prin elementele de bună-credință și echitate ce caracterizează executarea contractelor.
Astfel, în jurisprudenţa instanţelor s-a stabilit că, în esență, impreviziunea intervine atunci când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional și exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privința amplorii și efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor prevăzute de acesta şi, drept urmare, clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune.
În acest sens, instanţa a reţinut considerente prezentate în Decizia nr.623/25.10.2016 a Curţii Constituţionale:,,… determinarea împrejurărilor care justifică aplicarea impreviziunii, concept derivând din buna-credință care trebuie să caracterizeze executarea contractului, trebuie realizată ținându-se cont de ideea de risc al contractului.
Acesta trebuie analizat dintr-un punct de vedere bivalent atunci când acesta se materializează; astfel, contractul în sine presupune un risc inerent asumat în mod voluntar de cele două părți ale contractului, în baza autonomiei lor de voință, principiu care caracterizează materia încheierii contractului, și unul supraadăugat care nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre acestea, risc care trece dincolo de puterea de prevedere a cocontractanților și care ține de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute în vedere la momentul a quo.
Impreviziunea vizează numai riscul supraadăugat și, în condițiile intervenirii acestuia, este menită să reamenajeze prestațiile la care părțile s-au obligat în condițiile noii realități economice/juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestațiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părți la același moment, fiind, așadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului.
Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menținută, pe când încetarea atunci când în cazul intervenirii noilor condiții contractul își pierde utilitatea socială. În consecință, Curtea reține că revine, în primul rând, părților obligația de a renegocia contractul, iar, în al doilea rând, renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate.”
În considerentele acestei decizii s-a arătat că, controlul judecătoresc în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor specifice impreviziunii are ca obiect:
-condițiile cu caracter obiectiv referitoare la cauza schimbării circumstanțelor (existența situației neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absența unei clauze de adaptare a contractului)
-și condițiile cu caracter subiectiv referitoare la atitudinea/conduita părților contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanțelor (caracterul licit al neexecutării obligațiilor contractuale).
Potrivit art.13.5 din contract, ,,Litigiile rezultate din prezentul Contract care nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă se soluţionează de instanţele de judecată competente din Bucureşti.”
Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, înainte de formularea cererii de chemare în judecată, reclamanta nu au încercat soluţionarea amiabilă a neînţelegerii
Astfel, deşi în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanţii au arătat că, cotaţia francului elveţian a crescut cu 100%, reclamanta nu a solicitat adaptarea contractului în raport de noua situaţie.
În al doilea rând, şi cel mai important, dovada îndeplinirii condiţiilor impreviziunii trebuie făcută de cel ca o invocă, în condiţiile art.249, sarcina probei din Codul de procedură civilă, ,,Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”.
În acest sens, instanţa a reţinut că reclamanta a prezentat un singur argument în sprijinul aplicării teoriei impreviziunii, şi anume, devalorizarea excesivă a leului în raport de francul elveţian.
Acest motiv, prin el însuşi, nu este suficient pentru a aprecia ca temeinică cererea de intervenţie a instanţei în contract.
Reclamanta nu a făcut dovada unei situaţii neprevăzute care să facă obligaţia sa excesiv de oneroasă, peste riscul normal asumat la semnarea contractului de credit.
Astfel, reclamanta nu a prezentat date privind veniturile şi cheltuielile sale nici pentru momentul încheierii contractului de credit, nici pentru momente ulterioare şi nici pentru momentul introducerii cererii de chemare în judecată, după cum nu a invocat şi dovedit vreun alt motiv care să se subsumeze noţiunii de ,,impreviziune”.
În situaţia dată (a creşterii cotaţiei francului elveţian în raport cu moneda naţională) nu este exclusă nici creşterea substanţială a veniturilor reclamantei, astfel încât, nu se poate reţine, fără nicio dovadă, că obligaţia de plată a ratelor în moneda în care a fost acordat creditul este excesiv de oneroasă.
Verificarea condiţiilor impreviziunii este una care trebuie realizată în concret, cu privire la situaţia personală debitorului care o invocă, şi nu una în abstract (a condiţiilor economice şi sociale, în ansamblu), deoarece într-un astfel de caz soluţia ar putea fi doar una normativă.
În concluzie, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada intervenirii impreviziunii în derularea raporturilor contractuale cu pârâta.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect denominarea în moneda naţională a plăţilor:
Potrivit art.3 din Regulamentul nr.4/2005 al B.N.R. privind regimul valutar, ,, (1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni care decurg din vânzări de bunuri şi prestări de servicii între rezidenţi, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută», care se pot efectua şi în valută.
(1^1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda naţională (leu).
(2) Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi care nu fac obiectul alin. (1) şi (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda naţională (leu), fie în valută.
(3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) şi în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua şi în valută, numai pe baza acordului de voinţă al părţilor.”
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta …………., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a susţinut că clauza menţionata la art. 3.2 din contract este abuzivă, întrucât Banca a înţeles sa stabilească o dobânda variabila în funcţie de indicele de referinţă şi marja băncii, marjă ce poate varia în funcţie de decizia băncii. Modalitatea în care Banca a înţeles sa modifice dobânda, (în mod unilateral) raportându-se la permisivitatea clauzei menţionate este de asemenea abuzivă, neexistând nici o negociere între părţi, cu atât mai mult cu cât articolul supus atenţiei prevede clar că „noua rată a dobânzii să fie adusă la cunoştinţa împrumutatului”, Banca îşi rezervă prin aceasta, posibilitatea de a modifica rata dobânzii după bunul său plac, fără a se stabili în concret pilonii monetari la care aceste modificări urmează să se raporteze.
În această situaţie, este evident că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligaţiile părților contractante, din moment ce este doar la latitudinea băncii revizuirea ratei dobânzii, fără ca împrumutatul să poată să negocieze această revizuire.
Situaţia în care Banca pune împrumutaţii este una de vădită inferioritate, cu atât mai mult cu cât termenul „evoluţia pieţii financiare” este extrem de vag și nu dă posibilitatea exercitării unui control real și obiectiv asupra modului în care rata dobânzii poate crește.
Modalitatea în care Banca a înţeles să modifice dobânda (în mod unilateral) raportându-se la permisivitatea clauzei menţionate este de asemenea abuzivă, neexistând nici-o negociere între părți, cu atât mai mult cu cât acest articol supus atenţiei prevede clar că ”noua rată a dobânzii să fie adusă la cunoştinţă împrumutatului”.
Este adevărat ca art. l.lit a din Anexa Legii nr. 193/2000 acordă în principiu furnizorului de servicii financiare dreptul de a modifica rata dobânzii, pentru motive clare şi certe prevăzute în contract. Ori, politica de creditare sau evoluţia pieţei nu sunt criterii certe la care să ne raportam, nu reprezintă modalităţi prin care consumatorul să prefigureze o modificare a nivelului dobânzii, fiind criterii pur subiective, imposibil de controlat de consumator sau de instanţă.
Acest contract este unul standard, preformulat, un contract de adeziune la care împrumutaţii nu au posibilitatea reală şi efectivă de a influenţa condiţiile de împrumut, fiind astfel nesocotite disp. Legii nr. 193/2000 care interzic comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Se apreciază că în mod greşit instanţa de fond le-a respins considerând că sunt stabilite în mod corect elementele în funcţie de care se calculează dobânda variabilă, aspecte cu care reclamantul a fost de acord atunci când a ales acest produs bancar, nefiind vorba despre clauze abuzive şi nu a fost creat un dezechilibru între drepturi şi obligaţiile părţilor.
Se apreciază că în mod greşit instanţa a respins cererea cu privire la aceste clauze, întrucât, având în vedere dispoziţiile art. 3.2 din contractul de credit conform cărora dobânda se poate modifica în funcţie de evoluţia pieței financiare, conform deciziei băncii, apreciază că această clauză dă dreptul băncii să modifice dobânda unilateral, fără un motiv întemeiat şi specificat în contract, fără a circumstanția anumite elemente sau criterii obiective în funcţie de care să se facă modificarea, aspecte ce fac ca decizia băncii să fie discreţionară şi imposibil de controlat de către consumator, iar clauza să fie clauză abuzivă faţă de dispoziţiile pct. I lit. a din Anexa la Legea nr.193/2000. Punctul menţionat din lege prevede că „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat, care să fie precizat în contract”. De asemenea, se apreciază că în momentul încheierii contractului, consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală în raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune, iar clauzele, prestabilite de împrumutători. Astfel, clientul băncii se află în imposibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna dintre clauze, întregul act juridic fiindu-i de fapt impus. În consecinţă, se apreciază că poate să se modifice clauza contractuala prin eliminarea prevederii „conform deciziei băncii”, arătându-se modalitatea concretă de modificare. ICCJ a statuat prin decizie de speţă că controlul judecătoresc poate interveni în contractele cu clauze abuzive, înlăturându-le. Astfel, ICCJ a apreciat că banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieţei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii să nu scadă niciodată dobânda.
În atare situaţie, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credinţe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru”.
Se apreciază că solicitarea de stabilire a ratei dobânzii „ în funcţie de EURIBOR şi de marja băncii de la dată contractării împrumutului nu este lipsită de obiect aşa cum susţine pârâta, întrucât se va constata că banca a modificat marja băncii atunci când sistemul de referinţa EURIBOR a fost foarte scăzut, nivelul dobânzii menţinut fiind explicat doar prin acest fapt. Astfel, menţinerea unui nivel al dobânzii la credit în condiţiile în care indicele de referinţă a scăzut, nu se justifică decât prin mărirea marjei, mărire care s-a făcut unilateral de bancă, în dauna consumatorului, cu rea-credință, fiind în prezenţa unei măsuri abuzive, care trebuie înlăturată. De asemenea nu s-a precizat modalitatea de calcul a dobânzii, astfel încât susţinerile băncii că în perioada 2008-09.10.2010 marja băncii a fost aceeaşi, nu poate fi verificată.
Astfel, nu pot exista două variabile în stabilirea dobânzii, aşa cum s-a stabilit iniţial prin contract, marja băncii trebuie să rămână constantă pe toată perioada de creditare.
În considerarea celor arătate, se apreciază că soluţia instanţei de fond nu este temeinică şi legală şi trebuie înlăturată.
La art. 3.4 se prevede că împrumutatul are dreptul să declare că nu acceptă noul nivel al marjei, însă în această situaţie creditul este declarat scadent anticipat, împrumutatul fiind pus în situaţia de a restitui restul de credit datorat, urmând a se observa că această clauză limitează din start posibilitatea reclamanţilor de a negocia, sancţiunea pentru orice tentativă de negociere fiind una cât se poate de drastică.
Se apreciază că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în perioada 09.04.2008 -09.10.2010 marja băncii a fost constantă, iar această clauză, aşa cum a fost formulată este legală, neputând fi apreciată ca fiind abuzivă.
La art. 4 se prevede perceperea unui comision de acordare în cuantum de 5% din valoarea creditului aşa cum rezultă şi din capitolul III din contract, fără a se explica pentru ce se percepe acest comision şi care este serviciul oferit de bancă. De asemenea, se apreciază că se creează un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, prin soluţia dată instanţa de fond reţine că această clauză este inteligibilă, redactată într-un limbaj clar, iar acest comision reprezintă remuneraţia unui serviciu.
Se susţine că în mod greşit instanţa a apreciat că această clauză este clară şi inteligibilă şi se referă la remuneraţia unui serviciu prestat de bancă, întrucât din lecturarea clauzei criticate nu rezultă acest fapt …împrumutatul este de acord să plătească Băncii un comision de acordare pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea împrumutului denumit comision de acordare. Comisionul de acordare este calculat ca procent aplicat la suma solicitată aşa cum este menţionata in cererea de credit si va fi reţinut din împrumut la data acordării creditului. „
In opinia noastră, din lecturarea clauzei nu rezulta in ce consta serviciul băncii si nici care sunt cheltuielile aferente creditului, ci rezulta modalitatea de calcul al acestui comision care este procent din creditul solicitat prin cererea de credit. Ori, este important a se justifica ce cheltuieli se fac la acordarea unui credit şi de ce ele diferă de întinderea creditului şi de ce acest serviciu acordat de bancă este diferit în funcţie de întinderea creditului, şi nu este unul constant, coeficientul de 5% din creditul acordat este un coeficient mult prea mare, astfel încât prin perceperea lui să creeze un dezechilibru între drepturi şi obligaţii. Mai mult decât atât, acest comision nu se regăseşte printre comisioanele prevăzute expres de OUG nr.50/2010.
De asemenea, cheltuielile invocate de pârâtă în justificarea acestui comision se circumscriu în activităţi desfăşurate de bancă, astfel încât nu se justifică perceperea acestui comision suplimentar pentru prestarea serviciilor ce intră în obiectul său de activitate.
Se apreciază că încasarea acestui comision pentru servicii pentru care banca încasează dobânda şi cuantumul mare a acestui comision creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. De asemenea, se apreciază că nu s-a explicat motivul pentru care se plăteşte acest comision şi care este riscul pe care banca îl acoperă din încasarea acestuia, în condiţiile în care banca îşi acoperă deja riscul prin constituirea ipotecii. În plus, nu prevede care este destinaţia finală a acestei sume care nu priveşte o contraprestaţie din partea băncii sau vreun serviciu pe care banca îl face în favoarea împrumutaţilor, motivul pentru care se percepe sau posibilitatea restituirii lui, acest comision nu reprezintă decât o dobândă mascată, lezând interesele împrumutaţilor, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi aparent reduse.
În al doilea rând, se critică soluţia dată de instanţa de fond cu privire la acest capăt de cerere, întrucât instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 35 din OUG nr. 50-2010 cu modificările ulterioare.
Astfel, art. 36 din OUG nr. 50/2010 modificată, prevede expres:,, 1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.(2) Comisionul de analiză dosar şi cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi instituţii de credit.,,
La articolul 8.6 este prevăzută clauza conform căreia pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din contract, împrumutatul se obligă sa plătească dobânzi penalizatoare de 8% anual peste dobânda curentă stabilită. Această clauză este una abuzivă întrucât creşte unilateral dobânda în caz de plată cu întârziere cu 8 procente. Este corect şi firesc ca banca să perceapă dobânzi pentru sumele acordate cu titlu de credit, însă stabilirea unei dobânzi majorate în caz de întârziere trebuie să fie proporţională cu prejudiciul efectiv ce este adus băncii prin aceasta întârziere. De altfel, această clauză a fost prestabilită şi nu a fost negociată cu împrumutatul, prin aplicarea sa se creează dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Se apreciază ca fiind abuziva şi clauza prevăzut la art.12.2 ce dă posibilitatea băncii de a rezilia de plin drept contractul, cu consecinţa devenirii exigibile a întregului credit, pentru apariţia unui caz de neîndeplinire ce nu e remediat de împrumutat. Printre cauzele de neîndeplinire sunt prevăzute motive ce pot lasă la aprecierea băncii aplicarea art.12.2, cum ar fi, de exemplu „orice eveniment care, în opinia băncii poate afecta capacitatea împrumutatului”, prevăzută de lit.m art.12.1 se prevede că împrumutatul are dreptul să declare că nu acceptă noul nivel al marjei, însă în această situaţie creditul este declarat scadent anticipat, împrumutatul fiind pus în situaţia de a restitui restul de credit datorat. Instanţa urmează să observe că această clauză limitează din start posibilitatea reclamanţilor de a negocia, sancţiunea pentru orice tentativă de negociere fiind una cât se poate de drastică.
Având în vedere şi dispoziţiile art.4 din L nr. 193/2000 şi la lit. i) din anexa la această lege, apreciază că dispoziţiile arătate din contractele de credit reprezintă clauze abuzive întrucât, pe de o parte, nu au fost negociate şi, pe de altă parte, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.4 alin.l din Legea 193, potrivit cu care, sunt considerate clauze abuzive acele clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul şi care creează între părţi un dezechilibru al prestaţiilor, contrar cerinţelor bunei credinţe.
Conform art. 6 din L nr. 293/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianţilor cu consumatorii, sunt fără efect pentru consumator, iar contractul va continua să fie executat de părţi prin eliminarea acestor clauze abuzive. Art. 4 şi art. 13-14 din lege permit judecătorului să intervină în contract, pentru a-l revizui sau reconstitui, după ce în prealabil a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului, aplicând nulitatea absolută a acestor clauze.
În derularea unui contract, prestaţiile părţilor trebuie să fie proporţionale şi coerente, să nu creeze un dezechilibru ulterior semnării contractului, lucru care se întâmplă în speţa dedusă judecaţii, prin stabilirea unui alt nivel al dobânzii şi a unor comisioane care nu reflectă prestarea unui serviciu de către bancă, aceste comisioane fiind plătit pentru aceiaşi prestaţie pentru care se plăteşte deja dobândă.
Se apreciază că banca a acordat credite în franci elveţieni fără să informeze asupra pericolului implicat de această monedă cunoscută de economişti ca fiind una de rezervă, în care se investesc bani în timp de criză cum a fost cea declanşată în 2008 şi care a dus la dublarea aproape a cursului francului în raport cu leul, iar ratele de rambursat la cele două contracte de credit fiind duble, ceea ce împovărează împrumutatul, iar banca iese în câştig dublu, ratele sunt percepute la cursul CFH. Din acest motiv s-a creat un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Astfel, riscul valutar este acoperit de plata în moneda creditului, care este suportat tot de debitori, în cazul nostru în moneda CHF, care a avut o devalorizare de 100%. Plata întârziată este un risc acoperit de dobânda penalizatoare, iar neplata creditului de garanţiile constituite în favoarea băncii. De asemenea, dacă garanţia este distrusă, banca a obligat la asigurarea obligatorie a bunului ipotecat sau gajat, astfel încât şi acest risc este acoperit de asigurarea obligatorie.
În concluzie, toate riscurile sunt asumate de consumatori şi nu de bancă, fapt care creează de asemenea un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile pârtilor, perceperea abuziva a comisionului de risc, băncile au fost sancţionate de instanţele judecătoreşti conform jurisprudenţei CEDO (speţa Clubul Lombard).
La nivel european, Directiva nr. 193/13/CEE a Consiliului Europei privind clauzele abuzive în contractele de credit încheiate cu consumatorii reprezintă cea mai importantă măsură de uniformizare şi armonizare a dreptului contractelor in Europa, întrucât atinge esenţa contractului.
În ceea ce priveşte îngheţarea cursului de schimb valutar se invocă următoarele:
Conform clauzelor de la pct. art. 8.1 si art.8.4 din contractul de împrumut s-a stabilit ca rambursarea creditului să se facă în aceeaşi monedă în care a fost acordat împrumutul. Conform acestei clauze, reclamanţii au achitat ratele în aceeaşi monedă, însă la un curs valutar mai mare, fără să respecte, cursul de la data plăţii efective, conform contractului.
După cum se poate constata din contract, în nici-o clauza nu s-a stipulat ca perceperea ratelor să se facă după un curs majorat faţă de cel de la data acordării creditului şi cu toate acestea, banca a majorat ratele conform creşterii valorii CHF, nerespectând contractul, în sensul că ratele să fie percepute prin raportare la cursul CHF/LEU de la data încheierii contractului.
Astfel, reclamanţii fără să existe o clauză referitoare la suportarea riscului în caz de devalorizare sau hipervalorizare a CHF, au achitat în fiecare lună o rată lunară la cursul de schimb CHF/LEU stabilită de bancă, şi cum valoarea monezii CHF a crescut, desigur riscul valutar a fost suportat în exclusivitate de către reclamanţi.
La momentul încheierii contractului din litigiu, raportat la circumstanţele economice din acea perioada cât şi la capacitatea ca şi consumator de a înţelege clauzele contractuale şi a implicaţiilor acestora pe plan lung, contractarea unui credit în CHF se prefigura a fi cea mai avantajoasă alternativă, având ca premiza comparaţia cu creditul în lei sau euro. Cursul valutar al CHF de la acea dată, însă, pe parcursul derulării contractului s-a dublat creând consecinţe grave asupra capacităţii financiare de a achita.
Creşterea accelerată a valorii CHF faţă de moneda naţională cu consecinţa negativă a creşterii preţului, deci inclusiv a ratelor precum şi a schimbului valutar, din leu în euro şi apoi în franc au determinat o schimbare a condiţiilor contractual avute în vedere la data contractării creditului cu o consecinţă vădit disproporţionată faţă de voinţa clientului la acordarea creditului.
În serviciile financiare, băncile au obligaţia de a oferi informaţii complete menite să protejeze interesele consumatorului care sunt expuşi riscului ridicat prin prejudicierea drepturilor şi intereselor legitime prin contractarea unor servicii, în situaţia în care nu sunt informaţi corect cu privire la aceste riscuri şi cu evitarea unor astfel de situaţii.
Contractul de credit se supune regulilor prevăzute de c.civil cu privire la obligaţii, fiind un contract comutativ, caracterizat prin aceea că la momentul încheierii lui, întinderea obligaţiilor este determinată sau determinabilă, părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care s-au dat acordul, excluzând posibilitatea unei pierderi cauzate de un eveniment viitor şi incert, pentru o parte şi oferirea celeilalte părţi, a unei şanse de câştig.
În susţinerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului de schimb valutar şi denominarea plăţii s-a învederat faptul că părţile s-au obligat în condiţiile economice existente la data încheierii contractului când CHF avea o valoare moderată faţă de moneda naţională, aşa încât, ca urmare a schimbării acestor condiţii este necesar ca şi contractul să fie adaptat la noile împrejurări economice.
Aceasta hiper-valorizare a CHF în contextul actual nu mai corespunde voinţei concordante a părţilor.
Având în vedere acest aspect, denominarea în moneda naţională a plaţilor constituie o aplicare în fapt a prevederilor legale precum şi a principiului echităţii.
La data de 05.07.2017 intimata pârâtă ………….. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Se apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins în parte cererea de chemare în judecată a intimatei reclamant, motivat de faptul că nu sunt întrunite condiţiile constatării caracterului abuziv al clauzelor contestate de intimată, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
Se apreciază că potrivit prevederile Legii nr. 193/2000 se aplică doar contractelor aflate în curs de derulare, iar contestatorul avea dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti la momentul la care contractul de credit mai sus menţionat era în derulare.
Astfel, potrivit art. 6 din Lege: „Cauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai daca după eliminarea acestora mai poate continua”.
Or, acest aspect devine deosebit de important, mai ales în contextul în care reclamanţii solicită instanţei de fond „îngheţarea” cursului CHF la valoarea de la data acordării creditului. O astfel de solicitare are relevanţă în cazul în care contractul urmează să se deruleze în continuare, odată ce se aplică ratelor de credit ce urmează a fi achitate la un astfel de curs. Or, odată ce în prezent contractul de credit se află în faza de executare silită, reclamanţii nu mai efectuează plata ratelor de credit, soldul acestuia fiind declarat scadent anticipat, solicitarea fiind nefondată.
Se apreciază că, apelanta trebuie să dovedească faptul că subscrisa a fost de rea-credinţă, dar şi faptul că prin clauzele contractuale s-a produs un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor la data semnării contractului.
Apelanta a luat la cunoştinţă şi a agreat condiţiile contractuale prin semnarea contractului de credit Astfel, conform contractului de credit mai sus menţionat, semnat si agreat de către apelantă, comisioanele împrumutului au fost percepute in mod corect, potrivit legislaţiei vigoare la acea data.
Apelanta a indicat în mod expres (răspunsul la întrebarea nr. 1 la interogare că urmărit în mod expres contractarea unui credit în CHF, iar anterior au existat discuţii cu privire termenii contractului (răspunsul la întrebarea nr. 9 şi 10 la interogatoriu).
În ceea ce priveşte clauzele privind dobânda şi moneda creditului, acestea au fost cunoscute de intimatul reclamant la momentul semnării contractului, care a ales în mod expres contractul de credit ipotecar în această valută (CHF), în condiţiile în care creditele  în RON sau în alte valute aveau şi o dobândă distinctă.
Conform art. 4 alin. 1. din Legea 193/2000, o clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreunat cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Trebuie ţinut cont de faptul că legiuitorul a indicat în mod clar condiţiile ce trebuie îndeplinită pentru ca o clauză dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator să fie considerată abuzivă şi anume să nu fi fost negociată direct cu consumatorul şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Clauza privind comisionul de acordare (art. 4) a creditului nu este o clauză abuzivă deoarece nu este contrară bunei-credinţe, a fost negociată cu consumatorul şi nici nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Modalitatea de percepere a comisionului de acordare a creditului este una de care apelanta a avut cunoştinţă în momentul semnării contractului, deoarece acesta a fost perceput în momentul ridicării creditului solicitat şi s-a indicat expres cuantumul acestuia. Prin urmare, obligaţia de plată a comisionului de acordare a fost pe deplin cunoscută de apelantă, inclusiv din punct de vedere al sumei datorate cu acest titlu, fiind acceptată ca atare. Or, nu poate exista dezechilibru semnificativ la data încheierii contractului în aceste condiţii.
În plus, nicio prevedere legală nu interzicea la data semnării contractului perceperea de către bancă a unui comision de acordare. De altfel, prin OUG nr. 50/2010, respectiv art. 19, legiuitorul a prevăzut expres dreptul băncilor de a percepe un astfel de comision, aspect care întăreşte concepţia că acesta a fost permanent permis de legiuitor.
Deşi activitatea de creditare este una obişnuită pentru instituţiile bancare, banca nu este obligată să acorde credite pentru toate cererile de creditare formulate de clienţi. Astfel, pentru fiecare cerere de credit aprobată se justifică perceperea comisionului de acordare pentru operaţiunile desfăşurate de bancă în legătură cu acordarea efectivă. Astfel de operaţiuni de evaluare şi pregătire a dosarului de creditare impun costuri (cu personalul, consumabile, software specific, mentenanţă, utilităţi, etc), costuri care se reflectă în totalul comisionului de acordare plătit de client.
Mai mult, conform art. 2 pct. 24 din OG 21/1992: „costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale,,.
Aşadar legislaţia specifică în materia consumului recunoştea expres faptul că pentru un credit consumatorul avea obligaţia de a achita comisioane şi alte costuri în legătură cu creditul contractat, avându-se astfel în vedere inclusiv comisionului de acordare.
De reţinut şi faptul că în ceea ce priveşte contractul de credit ipotecar, încheiat ulterior contractului de credit nevoi personale, reclamanţii au fost de acord cu plata comisionului de acordare fiind informaţi cu atât mai mult cu privire la condiţiile de creditare, odată ce achitaseră acest comision si anterior.
Clauza prevăzută la art. 3.2-3.4 din contractul de credit privind dobânda variabilă nu este o clauză abuzivă, condiţii în care nu se impune constatarea nulităţii acesteia.
Prin raportare la cerinţele art. 4 din Legea 193/2000, se observă că o clauză nu este prezumată abuzivă prin simpla menţiune că dobânda este variabilă în funcţie de elementele indicate în contract, ci trebuia să se facă dovada dezechilibrului semnificativ, raportat la ansamblul drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale părţilor din contract.
Pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000 consideră a nu fi abuzive „clauzele în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru serviciile financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”.
Se apreciază că corect a reţinut instanţa de fond că pentru acest credit banca nu a modificat marja sa în calculul dobânzii, condiţii în care dobânda a variat exclusiv în funcţie de indicele LIBOR, fiind în prezent la o valoare diminuată faţă de cea de la data contractării.
Mai mult, contractul de credit au fost aliniate la prevederile aplicabile ale OUG 50/2010, conform art. 95 al acestui act normativ, aliniere care s-a materializat de drept în actele adiţionale din 17.09.2010. Printre acestea se află şi completarea în ceea ce priveşte rata dobânzii, ceea ce înseamnă că în acest moment prevederile aplicabile majorării ratei dobânzii sunt cele ulterioare momentului alinierii creditului conform OUG 50/2010 şi nu cele de la semnarea contractului.
Se arată că în cuprinsul OUG nr. 50/2010 nu există o prevedere referitoare la obligaţia băncii de a comunica actele adiţionale prin transmiterea unor scrisori recomandate. Banca are doar obligaţia de diligentă, conform art. 95 alin. 3 (în forma aplicabilă între 21.06.2010 şi 01.01.2011), privind informarea consumatorilor şi nu obligaţia de rezultat în sensul de a garanta primirea de către consumatori a acestor notificări.
Conform art. 95 din OUG nr. 50/2010, pentru contractele aflate în derulare, creditorii au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să asigure conformitate contractului cu dispoziţiile acesteia şi să poată face dovada că a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
Având în vedere prevederile menţionate mai sus, apelanta a avut posibilitatea de a se prezenta în termen legal de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii 288/2010 în orice sucursală a Piraeus Bank pentru a transmite opţiunea aleasă de aceştia privind aplicarea prevederilor OUG 50/2010 asupra produsului de creditare deţinut. Cum reclamanţii nu au notificat în scris Piraeus Bank asupra faptului de neaplicare a prevederilor OUG 50/2010 asupra contractelor de credit încheiate de acesta, creditul deţinut de reclamanţi este aliniat de drept la prevederile OUG 50/2010 nefiind necesară semnarea efectivă a unui act adiţional de aliniere la aceste prevederi.
În urma alinierii creditului la prevederile aplicabile ale OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, rata dobânzii la creditele contractate de reclamanţi este stabilită ca un procent anual şi este stabilită în funcţie de indicele de referinţă, respectiv LIBOR la 3 luni, la care se adaugă MARJA FIXĂ a băncii. Variaţia dobânzii se calculează după următoarea formulă: Rata dobânzii = indice de referinţă LIBOR CHF la 3 luni + Marja fixă a băncii.
Se observă că rata dobânzii este variabilă însă depinde de două criterii obiective care nu permit băncii să modifice în mod arbitrar cuantumul sumei solicitate cu titlu de dobândă ci
doar ca urmare a schimbărilor de pe piaţa financiară şi monetară internaţionale, astfel încât sunt respectate cerinţele pct. 1 din Anexa la Legea 193/2000 iar clauza nu poate fi considerată abuzivă.
Cu privire la solicitarea de constatare ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută de art. 8.6 din contractul de credit privind dobânda penalizatoare a creditului se solicită respingerea ca nefondată.
Astfel, la fel ca şi dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată, dobânda prevăzut la art. 8.6, reprezintă o sancţiune în cazul neexecutării obligaţiilor de către împrumutat.
Aşadar nu este vorba despre o majorare de dobândă aplicată creditului ci de sume percepute cu titlu de penalităţi (denumite în contract dobândă penalizatoare, în conformitate cu prevederile legislaţiei în materie) ca urmare a neexecutării obligaţiilor de plată. Clauzele penale reprezintă mijloace de constrângere a debitorului în a respecta obligaţiile asumate, prezente în toate contractele încheiate atât între persoane fizice cât şi între profesionişti.
Cu privire la clauzele privind dreptul băncii de a declara soldul creditului scadent anticipat, se apreciază că acestea nu sunt abuzive.
Dreptul băncii de a declara scadenţa anticipată se naşte conform art. 12.2 din Contractul de credit, însă doar în cazul în care intervine unul din cazurile de neîndeplinire prevăzute de art. 12.1.
Prin urmare este vorba de o reziliere atrasă din culpa părţii, în temeiul asumării unor pacte comisorii în condiţiile legii.
O astfel de clauză nu este o clauză abuzivă deoarece nu creează un dezechilibru între părţi ci garantează siguranţa raporturilor juridice contractuale în sensul că nu va fi obligat creditorul să menţină contractul în fiinţă chiar şi în cazul în care debitorul nu şi-ar îndeplini culpabil obligaţiile. Este evident că trebuie ca într-o atare situaţie să existe posibilitatea unui remediu cel puţin parţial, care poate fi atins doar prin rezilierea contractului care a devenit prejudiciabil pentru creditor.
Este evident că pactul comisoriu operează, de exemplu, în cazul în care deşi suma de plată (rata creditului conform graficului de rambursare) a ajuns la scadenţă (data lunară stabilită de părţi pentru plată conform contractului), aceasta nu a fost achitată. Considerăm că formularea este deosebit de clară astfel încât orice persoană o poate înţelege.
Toate situaţiile prevăzute la art. 12.1 din contract se referă la imposibilitatea de rambursare a creditului de către împrumutaţi, ceea ce atrage riscul de nerambursare al acestuia, în aceste condiţii banca poate declara creditul scadent anticipat. Este evident că toate cazurile au fost cunoscute de reclamanţi la momentul încheierii contractului, acestea fiind exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil.
Trebuie avut în vedere şi faptul că în conformitate cu art. 120 din OG 99/2006, contractul de credit este titlu executoriu, ceea ce presupune şi posibilitatea de a putea face obiectul unei executări silite prin care creditorul să îşi poată realiza creanţa. în aceste condiţii, creditorul trebuie să beneficieze de un mecanism care să ofere eficienţă caracterului de titlu executoriu, respectiv posibilitatea declarării scadenţei anticipate.
Solicitarea de îngheţare a cursului de schimb valutar la valoarea de la data acordării (văzută creditului ca urmare a constatării caracterului abuziv al art. 8.1 si 8.4 se apreciază ca fiind nefondată.
Se apreciază că, corect a reţinut instanţa de fond că, pe de-o parte, clauzele contractuale nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru a se constata caracterul abuziv al acestora, iar, pe de altă parte, solicitarea de îngheţare a cursului de schimb corespunde temeiului teoriei impreviziunii, neindicat de către apelanta reclamantă şi care, de altfel, nu a făcut proba condiţiilor impreviziunii.
Mai mult, art. 8.4 vizează doar situaţia în care banca este mandatată să utilizeze disponibilul din conturile împrumutatului, la scadenţă, pentru a acoperi debitele exigibile. Or, operaţiunea de schimb valutar la care se face referire va fi aplicată doar dacă există disponibil într-un cont în altă monedă (ex : RON, EURO). în cazul în care este alimentat contul de CHF sau în care apelanta achită rata prin prezentarea de CHF la bancă nu este aplicat niciun curs de schimb.
În al doilea rând, contractul de credit nu mai este în prezent în derulare. Aşadar, în prezent reclamanta nu mai efectuează plăţi în temeiul contractului de credit obligaţia de plată fiind întemeiată pe dispoziţiile legale privind executarea silită. în această ipoteză nu se poate solicita stabilizarea cursului de schimb valutar, odată ce aceasta nu se mai poate aplica pentru plata ratelor.
Primind rata de credit în moneda creditului banca nu obţine niciun câştig şi nici nu se protejează împotriva vreunui risc, aşa cum sugerează în mod indirect reclamanţii (pentru a putea fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000). Banca a acordat un împrumut în CHF şi primeşte înapoi ca şi debit principal acelaşi cuantum de CHF, astfel încât nu există un profit realizat.
Apelanta şi-a asumat în mod conştient şi voluntar riscul de schimb valutar aferent rambursării creditului în moneda împrumutului, ceea ce nu poate fi negat. De asemenea, nici nu există o culpă a băncii în această alegere.
Astfel, Normele interne prevedeau, de asemenea, obligaţii privind analiza riguroasă a cererilor de creditare.
De altfel, scopul reglementării clare a veniturilor eligibile şi a gradului de îndatorare era tocmai acela de a permite analiza acestor cereri din perspectiva riscului de nerambursare datorat unei multitudini de factori, aceste norme interne de creditare, avizate de BNR, fiind respectate cu stricteţe în analizarea fiecărei cereri de creditare.
O astfel de activitate era de asemenea necesară pentru a permite o analiză şi raportare corectă a tuturor riscurilor către BNR, conform Regulamentului BNR nr. 22/2006.
După analizarea cererii de credit şi a veniturilor justificate de solicitant din perspectiva eligibilităţii acestuia şi a garanţiilor propuse în cazul în care acordarea creditului presupunea astfel de garanţii, Banca îi comunica solicitantului suma aprobată spre creditare, în moneda solicitată de acesta.
Pentru atragerea creditului, împrumutatul deschidea un cont la Bancă, în moneda în care urma să se acorde creditul, dacă acesta era acordat în CHF, contul era deschis în CHF.
De asemenea, în cazul în care clientul dorea să folosească o parte din credit în numerar, acesta putea solicita retragerea de la casierie a unei sume din credit (sau în integralitate) în moneda în care fusese acordat creditul. Dacă totuşi clientul voia să obţină bani în numerar, dar în altă monedă decât cea a creditului, acesta completa un ordin de schimb valutar prin care împuternicea banca să facă operaţiuni de schimb valutar din contul de credit pentru a-i pune la dispoziţie suma solicitată în moneda solicitată (care putea să fie monedă naţională sau altă monedă străină).
Aşadar, creditul a fost acordat de Bancă în CHF, pus la dispoziţie în CHF, astfel că, în mod firesc s-a stipulat restituirea acestuia tot în CHF, în conformitate cu art. 1578, art. 1584 şi art. 1585 C.civ 1864 (dreptul comun în materia contractelor de împrumut, aplicabil în lipsa unei dispoziţii contrare convenţionale sau din legea specială).
Art. 1584 C.civ. prevede : „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate şi cantitate şi la timpul stipulat,,.
Art. 1578 C.civ. prevede: „Obligaţia ce rezultă din un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeaşi sumă numerică arătată în contractul. întâmplându-se o sporire sau scădere a preţului monedelor, înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerica împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs la momentul plăţii,,
Clauzele contractuale privind rambursarea creditului reflectă regula generală aplicabilă în material împrumutului de consumaţie înscrisă în art. 1584 C.civ 1864 (drept comun aplicabil contractelor de credit, pe lângă legislaţia specială).
Conform acestei prevederi legale, principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate şi cantitate.
Potrivit art. 1578 C.civ. 1864, obligaţia ce rezultă dintr-un împrumut, este întotdeauna pentru aceeaşi sumă numerică înscrisă în contract; în materia Contractului de Credit, această sumă este cea înscrisă în graficul de rambursare ce face parte din contract, date fiind prevederile convenţionale privind restituirea principalului cu aplicarea unei dobânzi şi a unor comisioane.
Riscul bancar este o noţiune inerentă activităţii de creditare, care are la rândul său sorginte economică şi se transpune în variate tehnici juridice, precum împrumutul, descoperitul de cont, scont, acceptare, aval, garanţie autonomă, cauţiune.
Prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Norma BNR nr. 17/18.12.2003, riscul de credit, ca principal risc bancar, este definit ca fiind riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor preconizate, ca urmare a neîndeplinirii de către clienţi a obligaţiilor contractuale constând în rambursarea creditului şi a costurilor aferente acestuia, de asemenea, există şi alte categorii de risc pe care o bancă trebuie să le ia în calcul, astfel cum acestea sunt definite în Norma BNR nr. 17/2003.
Unul dintre aceste riscuri este riscul valutar, definit în art. 3 alin. (1) lit. I) din Norma BNR nr. 17/18.12.2003 ca fiind acea component a riscului de piaţă, care apare din fluctuaţiile pe piaţă ale cursului valutar, gestionat de BNR pe baza unei politici de curs valutar flotant.
Riscul de piaţă este definit în art. 3 alin. (1) lit. j) din Norma BNR nr. 17/18.12.2003 ca „riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apare din fluctuaţiile pe piaţă ale preţurilor, ratei dobânzii şi cursului valutar”, factorii care influenţează acest risc fiind în afara controlului Băncii, care poate doar să se asigure că acest este gestionat prin intermediul contractelor semnate şi că acesta nu este suportat în integralitate de Bancă.
Dat fiind principiul nominalismului monetar aplicabil potrivit art. 1578 C.civ 1864, suma acordată cu titlu de împrumut trebuie restituită întocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea acesteia; desigur, la această sumă, potrivit convenţiei părţilor, urmează a fi adăugate sumele care reprezintă costurile asociate cu acordarea creditului – dobândă şi comisioane prevăzute în contract, acelaşi principiu aplicându-se în cazul concret al Contractului de Credit, atâta vreme cât acordarea creditului în monedă străină este permisă conform reglementărilor legale şi câtă vreme împrumutatul are obligaţia de a restitui lucruri de aceeaşi Cantitate şi calitate.
Într-o atare situaţie, este firesc ca împrumutatul să îşi asume riscul valutar generat de deprecierea monedei în care îşi realizează veniturile faţă de moneda în care a contractat creditul şi în care trebuie să îl restituie.
Experienţa oricărui consumator care a mai luat măcar un credit de la o bancă sau un împrumut, dictează că acel împrumut trebuie restituit întocmai cum a fost obţinut, plus dobânda, dacă este un împrumut cu dobândă, niciun consumator nepunându-şi problema tehnică a suportării riscului valutar până la momentul creşterii valorii CHF la un prag suficient de mare pentru a mări contravaloare în lei a sumei necesare pentru a cumpăra valuta necesară acoperirii creditului în CHF.
Or, modificarea ulterioară a condiţiilor pieţei în sensul unei evoluţii ascendente a cursului de schimb valutar pentru CHF nu poate transforma nişte obligaţii înţelese ca fireşti la semnarea contractului în obligaţii dezechilibrate.
Este esenţial a se reţine următoarele :
a) cotaţia CHF/RON este o proporţie matematică între cotaţia EUR/RON şi cotaţia internaţională EUR/CHF; astfel, influenţa asupra cursului CHF/RON vine din două direcţii distincte, una internă şi una internaţională;
b) odată cu izbucnirea crizei financiare la nivel internaţional, ambii factori ai proporţiei au evoluat, în sensul deprecierii RON faţă de CHF : EUR/RON (deîmpărţitul) a crescut, iar EUR/CHF (împărţitorul) a scăzut.
Odată cu începerea deteriorării situaţiei economice în ţările dezvoltate prin apariţia crizei imobiliare din SUA (la sfârşitul anului 2007) care s-a răspândit în anii următori în întreaga lume, tot mai mulţi investitori străini au decis să lichideze investiţiile în ţările emergente (nu doar în România, fapt vizibil şi prin deprecieri severe în aceeaşi perioadă şi a monedelor regionale HUF, PLN sau CZK). Ca urmare, au început să retragă profiturile obţinute în anii de dezvoltare economică intensă, cumpărând astfel moneda străină. Acest lucru a dus la o inversare a mişcării pe cursul EUR/RON, la o depreciere a monedei locale. în doar un an şi jumătate, leul a pierdut peste 40% din valoare în faţa EUR.
În ceea ce priveşte CHF, în perioada de criză, investitorii internaţionali caută atât monede, cât şi active care să le conserve capitalul. Dolarul, francul elveţian, aurul sunt instrumente tradiţionale folosite de investitori drept refugiu în aceste perioade. Având în vedere că declanşarea crizei s-a petrecut în Statele Unite, francul elveţian şi aurul au jucat un rol mai important decât dolarul american, de această dată.
Numai impunerea unui prag de minim 1.2, coroborat cu severe şi extraordinare măsuri de politică monetară ale Băncii centrale elveţiene (precum impunerea de dobânzi negative la depozitele în franci) au reuşit să stabilizeze în final cursul EUR/CHF, care evoluează fără mare amplitudine în ultimii 2 ani, uşor peste pragul de 1.2.
La sfârşitul anului 2014, Banca Naţională a Elveţiei a anunţat că nu mai aplică măsura obligatorie a menţinerii unui prag minim de 1.2 EUR şi CHF, ceea ce a dus la o apreciere bruscă a CHF. Totuşi, aşa cum am arătat supra şi cum a susţinut şi Banca Naţională a României, evoluţia cursului de schimb al CHF nu depinde nici de client, nici de BNR.
Aşadar, instanţa nu poate evalua natura abuzivă a clauzelor care prevăd eventuale diferenţe de curs valutar, în măsura în care acestea sunt exprimate într-un limbaj clar şi inteligibil. Acesta aspect a fost lămurit de motivarea CCR, expusă mai sus, conform căreia opţiunea de a se împrumuta în valută este făcută în mod conştient de împrumutaţi, astfel încât nu se poate aprecia că acele clauze care prevăd restituirea împrumutului în aceeaşi valută ar fi clauze abuzive.
Instanţa nu poate aplica prevederile teoriei impreviziunii raportat la data încheierii contractului, respectiv anul 2008, având în vedere că actului juridic nu i se aplică prevederile Codului civil din 2011.
Chiar şi în cazul în care instanţa ar aprecia că poate aplica teoria impreviziunii, aceasta este obligată, inclusiv ca efect al considerentelor Deciziei CCR să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1271 alin. 3 C.clv.: ,,a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; b) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şl-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului”.
Or, în speţă, apelanta nu face dovada îndepliniri condiţiilor, cu atât mai mult cu cât CCR apreciază, astfel cum am citat mal sus că „împrumutatul are posibilitatea de a identifica şl dezavantajele împrumutului în valută”, de unde rezultă că instanţa nu poate aprecia că schimbarea împrejurărilor nu putea fi avută în vedere la semnarea contractului. De asemenea, incidenţa prevederilor art. 1271 alin. 3 C.civ. nu poate fi reţinută în contextul în care debitorul şi-a asumat ; riscul schimbării împrejurărilor, situaţia din speţă, unde împrumutatul a acceptat contractarea unui credit: în valută, în ciuda riscului modificării cursului valutar.
Cu privire la solicitarea de denominare în monedă naţională a plăţilor efectuate în temeiul contractului de credit, se apreciază că în speţă nu sunt aplicabile prevederile legale invocate de către apelantă cu privire la faptul că sumele împrumutate şi rambursare ar fi indicate doar şi în CHF şi nu în RON. O astfel de practică nu reprezintă o încălcare a legislaţiei naţionale.
La data de 15.11.2017 apelanta reclamantă ………….. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului conform motivelor invocate.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în motivele de apel, apreciază că apelul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
În ce priveşte motivul de apel referitor comisionului de acordare, tribunalul reţine
următoarele.
Tribunalul constată, având în vedere Legea 193/2000, că acest comision nu a fost
negociat cu clienta şi că, prin natura sa, a adus prejudicii acesteia.
Acest comision este nejustificat de mare, 5% din suma împrumutată, în comparaţie cu
munca depusă de bancă pentru întocmirea dosarului de credit. Mai mult, banca nu a reuşit să explice clar pentru ce a perceput acest comision, în condiţiile în care acesta creşte cu suma împrumutată, şi nu există nicio diferenţă între procentul perceput pentru un credit ipotecar, unde teoretic întocmirea dosarului necesită mai multe resurse, şi cel perceput pentru un credit de consum.
Dacă justificarea acestui comision o reprezintă acoperirea cheltuielilor aferente
întocmirii documentaţiei de credit, atunci nu se explică de ce cuantumul acestuia este invariabil de 5%, indiferent de tipul de contract (unul fiind un contract de credit ipotecar, care cel puţin la nivel teoretic implică mai multe costuri, cel de-al doilea fiind un contract de nevoie personale) şi de ce acest cuantum este raportat la mărimea sumei împrumutate şi nu la volumul, complexitatea actelor ce formează documentaţia de acordare a creditului (mai ales în condiţiile în care aceste contracte sunt preformulate, pentru fiecare tip de credit).
Pe de altă parte, tribunalul constată că acest comision de acordare apare mai mult ca o
condiţie sine qua non a acordării împrumutului, astfel încât consumatorul este nevoit să-l plătească, întrucât altfel nu beneficiază de creditul solicitat, cea ce nu corespunde principiilor generale ale dreptului civil în materie de contracte sinalagmatice.
De asemenea, în situaţia în care clientul reclamant nu dispune din fonduri proprii de o
astfel de sumă pentru a o depune cu titlu de comision de acordare, suma respectivă este reţinută din creditul acordat, pentru care reclamantul plăteşte comisioane, dobânzi şi toate celelalte speze ale contractului, ceea ce  creează un dezechilibru semnificativ în ce priveşte această clauză.
Prin urmare, tribunalul urmează să constate caracterul abuziv al acestei clauze
contractuale prevăzute la art.4.
Referitor la clauzele contractuale prin care se stipulează efectuarea oricăror plăţi în
moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, la momentul încheierii convenţiei, raportat la circumstanţele economice din acel moment, anul 2008, precum şi la posibilităţile de a cunoaşte efectele unor astfel de credite şi implicaţiile clauzelor contractuale pe termen lung, contractarea creditului în franci elveţieni apărea  a fi mai avantajoasă faţă de alte oferte de creditare în lei sau în euro.
Pe parcursul derulării contractului, francul elveţian s-a apreciat într-un mod rapid,
astfel că, raportat la moneda naţională, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de schimb depăşind valoarea de 4,00 lei/CHF în luna iulie 2010, cu repercusiuni grave asupra împrumutatei, în ceea ce priveşte posibilitatea de îndeplinire a obligaţiilor de plată a ratelor lunare, cu riscul de a pusă în imposibilitatea de executare fortuită a contractelor încheiate.
După încheierea contractului, moneda CHF a avut o constantă apreciere faţă de
moneda naţională, LEUL, prin mecanismul schimbului valutar necesar plăţii creditului, împrumutatul fiind pus în situaţia de a plăti în prezent o rată lunară într-un cuantum mai mult decât dublu faţă de data încheierii creditului, o creştere efectivă de peste 200 % a sumelor de bani în lei necesare a achita rata stabilită în CHF.
S-a produs o schimbare fundamentală a condiţiilor de contractare, astfel că în prezent
împrumutata este obligată la prestaţii vădit disproporţionate faţă de cele pentru care şi-a manifestat voinţa de a contracta.
Tribunalul constată că au caracter abuziv clauzele contractuale ce prevăd suportarea în
întregime a riscului valutar de către reclamantă, risc valutar care se degajă din modul de reglementare a art.8.4, obligaţia de a rambursa creditul în moneda CHF, indiferent de evoluţia parităţii acestei monede străine cu moneda naţională, ducând la un efort financiar enorm din partea acesteia, plătind o rată lunară ce reprezintă în lei mai mult decât dublu în prezent, faţă de data încheierii contractului de credit.
Este evident că nu aceasta a fost situaţia pe care a acceptat-o atunci când a semnat
contractul şi când s-a format acordul de voinţă, reclamanta a acceptat să semneze convenţia pentru că ea prevedea un curs valutar foarte mic.
Reclamanta nu a primit nici un fel de lămuriri de la bancă cu privire la riscul unui
astfel de contract, ea nu au cunoştinţe în domeniul financiar dar banca, fiind un profesionist în domeniu, avea toate resursele necesare pentru a gestiona o astfel de situaţie, ea avea obligaţia de a informa clienţii cu privire la eventualele creşteri ale cursului valutar, dincolo de o evoluţie normală a pieţei valutare.
Ori, banca nu a prevăzut nici în contract clauze referitoare la acest gen de situaţii,
astfel că împrumutatul trebuie să suporte singur toate implicaţiile dezastruoase ale situaţiei în care cursul valutar a explodat şi nu mai există nici un fel de echilibru contractual.
Tribunalul reţine că  o astfel de problemă are implicaţii juridice multiple, una din
perspectivele de abordare este reglementată de Legea 193/2000 dar nu exclude nici abordarea din perspectiva codului civil în vigoare la acea dată, în speţă, contractul are clauze cu caracter abuziv, supuse reglementării comunitare şi Legii 193/2000 dar găsindu-şi aplicabilitate şi norme din vechiul cod civil în vigoare la data încheierii contractului. Privită din această perspectivă clauza de risc valutar, trebuie observate următoarele aspecte.
Finanțatorul, în calitatea sa de profesionist al sistemului bancar, cu un portofoliu vast de credite în franci elvețieni, atât direct în România cât și prin intermediul băncii-mamă în Ungaria, a cunoscut sau trebuia să cunoască studiile și raportările de specialitate din perioada 2005-2007, anterioare acordării creditului, realizate atât de specialiști ai Băncii Naționale a Elveției – SNB (A. Ranaldo, P. Soderlind, Safe Haven Currencies, SNB Working Paper, 14 septembrie 2007, p. 2 ; Raportul trimestrial al Băncii Naționale a Elveției pe trimestrul 3/2007 din septembrie 2007, pp. 32-33 ) cât și de specialiști ai Băncii Naționale a României (Florian Neagu, Angela Mărgărit, Riscurile pentru stabilitatea financiară din România generate de sectorul populației, BNR, Caiete de studii, august 2005, p. 10; Raportul asupra stabilității financiare aferent anului 2006 realizat de B.N.R. în anul 2007, p.33 ), care arătau că francul elvețian este o monedă cu cele mai ridicate proprietăți de refugiu, înregistrând aprecieri semnificative în perioada episoadelor de criză, 20 la număr, din perioada 1993-2006, și că riscurile de curs valutar sunt transferate integral asupra debitorilor neacoperiți ,consumatori care nu realizează venituri  în franci elvețieni.
Doar post-factum, după acordarea masivă a acestor credite către consumatori în franci elvețieni în perioada 2006-2008, și mai ales după explozia cursului francului elvețian începând cu anul 2009, reprezentanții băncilor au început să prezinte public riscurile valutare puse exclusiv în sarcina consumatorilor din contractele de credit deja încheiate și să discute că ar fi existat variante, pe care nu le-au oferit în realitate niciodată clienților la momentul acordării creditelor în perioada 2007-2008, de a realiza o protecție anticipată adecvată împotriva riscului valutar.
O atare de protecție nu a fost însă oferită anticipat consumatorilor. În mod evident ea ar fi antrenat costuri suplimentare care ar anihilat avantajele produsului de creditare în franci elvețieni comparativ cu cele existente în alte monede străine.
Refinanţarea unui credit de consum a fost acordat în condițiile în care reclamanta avea nevoie în realitate de lichidități în lei necesare  acoperirii unor cheltuieli personale curente,   iar  nu de franci elvețieni, francul elvețian – CHF – nefiind o monedă care să se fi bucurat vreodată de utilizare frecventă în România, spre deosebire de euro și dolarii americani.
Francul elvețian a reprezentat o simplă monedă de cont, produsul fiind prezentat ca „denominat” în franci elvețieni, un produs financiar prezentat de profesionist drept deosebit de „avantajos” față de altele similare prin ocultarea brutală a riscurilor.
Informarea deficitară și neinteligibilă realizată de pârâtă  în calitatea sa de profesionist rezultă și din simplul fapt că în întreg contractul de credit nu se regăsesc explicit cuvintele „franci elvețieni”, ci doar denumirea criptică CHF, care este un cod al valutei respective, alături de precizarea înșelătoare și susceptibilă de multiple interpretări că este vorba de un contract „denominat” în „CHF”, aspect care sugerează că este vorba doar de o simplă valoare de referință pentru creditor.
Banca Națională a României a avertizat toate băncile de-a lungul timpului (a se vedea în acest sens studiul retrospectiv al B.N.R. din luna februarie 2015 intitulat Analiza creditelor în franci elvețieni, p. 29 ) despre riscurile acordării împrumuturilor, mai ales în valute exotice cum e francul elvețian, monedă a unei țări cu care România nu are raporturi economice foarte extinse. Cotarea acestei monede (CHF) se face în România prin intermediul euro, nu în mod direct, B.N.R. neavând niciun fel de obiective sau pârghii legate de cotația acestei monede față de leu.
Art. 18 din O.U.G. nr. 21/1992, republicată, privind protecția consumatorilor instituie explicit dreptul consumatorilor  de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Aceste prevederi sunt reiterate în art. 44 din  Legea nr. 296/2004 , în forma în vigoare la data încheierii contractului de credit (devenit art. 45 după republicarea actului normativ ) potrivit căruia „consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lor economice și de altă natură și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină siguranță și securitate”. Art. 47 din  Legea nr. 296/2004 ( devenit art. 48 după republicarea actului normativ)  stipulează asupra dreptului  consumatorilor de a fi informați cu privire la riscurile la care sunt supuși prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor.
Codul consumului (Legea nr. 296/2004), în vigoare de la 1 ianuarie 2007, obligă profesionistul, prin art. 56 (devenit art. 57 la republicarea din anul 2008), în cazul prestărilor de servicii, să informeze consumatorul, printre altele, asupra riscurilor previzibile. Art. 8 din Codul consumului obligă agenții economici să pună pe piață numai produse sau servicii sigure, care corespund caracteristicilor prescrise, sau declarate, să se comporte în mod  corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive. Mai mult, art. 27 lit. a din aceeași lege prevede dreptul consumatorilor de a fi protejați împotriva riscului… de a li se presta un serviciu care ar putea… să le aducă atingere drepturilor și intereselor legitime. iar lit. b prevede dreptul de a fi informați complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori.
În cazul contractului încheiat de reclamantă, informarea asumată de profesionist a fost sumară, înșelătoare, incompletă. Riscul valutar nu a fost prezentat în niciun fel, produsul de creditare a fost oferit ca deosebit de avantajos doar pe baza cursului actual al monedei în care era „denominat” creditul, ascunzându-se trăsăturile periculoase și cunoscute de profesioniști ale acestei monede de refugiu.
În speță era vorba de contractarea unui credit pe 120 luni, perioadă în care era extrem de probabil să apară alte crize financiare internaționale, francul elvețian având deja 20 de episoade de apreciere substanțială în cei 13 ani anteriori acordării creditului (1993-2006).
Produsul financiar oferit de pârâtă este doar în aparență un simplu contract de credit de consum, pentru că în realitate el este un instrument financiar derivat (IFD) conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară întrucât valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază; nu necesită o investiție netă inițială sau presupune o investiție inițială mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns similar la modificările pieței; este decontat la o dată ulterioară.
În situația apelantei, contractul de credit îndeplinește simultan toate cele trei condiții pentru a putea fi catalogat după standardele internaționale de contabilitate IFRS ca și un instrument financiar derivat (IFD), iar variabila de bază în acest caz este cursul de schimb CHF/RON. Conform Normei BNR nr. 5/2004 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit, operațiunilor cu IFD le sunt asociate cerințe de capital în raport și cu riscul valutar.
În situația apelantei reclamante doar pârâta-intimată și-a acoperit propriul risc valutar.
Reclamanta, în calitatea sa de consumator mediu, în înțelesul Directivei nr. 93/13/CEE și al Legii nr. 193/2000, a fost lăsată fără niciun fel de acoperire a riscului valutar, nefiind nici măcar informată în acest sens. Profesionistul conform legislației europene și naționale privind obligația de informare a consumatorilor, avea obligația de a informa despre riscurile unui asemenea instrument financiar derivat (IFD) și despre posibilitățile de acoperire a riscurilor valutare ale unui  IFD „denominat” în CHF.
Conform criteriilor stabilite de C.J.U.E., o clauză potențial abuzivă trebuie analizată în lumina Directivei nr. 93/13/CEE prin prisma criteriilor echilibrului, bunei-credințe și transparenței (a se vedea în acest sens cauzele Perenicovâ și Perenic, C-453/10; Invitel, C-472/10; RWE Vertrieb, C-92/11).
Sistemul de protecție pus în aplicare prin directivă se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de netă inferioritate față de un vânzător sau furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență reală asupra conținutului acestora. Având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din Directivă obligă statele membre să prevadă că o clauză abuzivă „nu creează obligații pentru consumator, în condițiile stabilite de legislațiile naționale”. După cum rezultă din jurisprudența C.J.U.E., este vorba despre o dispoziție imperativă, de ordine publică, care urmărește să înlocuiască echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr-un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.
În speță, prin neîndeplinirea obligației de informare (lipsă de transparență) asupra riscului valutar accentuat, prezentat de o monedă de refugiu recunoscută internațional ca francul elvețian, în cazul unui contract de credit pe termen lung, monedă aflată la un curs minim istoric față de alte valute la momentul acordării creditului, profesionistul a profitat de asimetria informațională față de consumator pentru a transfera integral asupra acestuia riscul valutar, creând un dezechilibru major și contrar bunei-credințe obiective între drepturile și obligațiile părților din contract.
Apelanta-reclamantă, începând cu anul 2008, continuând în anii 2011-2012, culminând cu luna ianuarie 2015 și până prezent, a constatat /suportat manifestările unui risc valutar masiv „încorporat” în contractul de credit de la bun început .
A suportat povara riscului valutar din perspectiva cursului aplicabil ratelor lunare de rambursare a creditului.Ca urmare a aprecierii treptate a CHF în raport cu toate monedele, acesta a ajuns la aceeași paritate cu EURO. În consecință, paritatea CHF/RON a ajuns la un nivel de peste 4 RON/1 CHF, ratele lunare în lei majorându-se și cu 130% în comparație cu momentul semnării contractului de credit. Efectul maxim al riscului valutar până în prezent s-a concretizat în data de 23 ianuarie 2015, când paritatea CHF/RON a ajuns la nivelul record de 4.5817 RON/1 CHF, francul elvețian ajungând să fie mai valoros decât euro. În consecință, cursul aplicabil ratei din 26 ianuarie 2015 a fost de 4.484 RON/1 CHF, iar cursul aplicabil ratei din 26 martie 2015 a fost de 4,2173 RON/1 CHF.
Reclamanta nu au fost niciodată informată complet, corect și precis de pârâtă, în calitatea sa de profesionist din domeniul financiar-bancar, înainte de încheierea contractului de credit „denominat” în CHF, asupra posibilității creșterii cursului CHF aplicabil ratelor lunare cu peste 130% în câțiva ani și asupra posibilității înregistrării unor pierderi semnificative, deși aceste aspecte erau cunoscute profesioniștilor în privința monedelor de refugiu cum e francul elvețian.
Art. 970 C.civ. din 1864, obligă cumulativ la respectarea unei îndatoriri substanțiale de bună-credință în executarea contractelor dar și la toate urmările pe care legea, echitatea sau obiceiul le dau obligației după natura sa. Această îndatorire tradițională din contractele de drept comun este întărită de Directiva nr. 93/13/CEE, de Legea nr. 193/2000 și de art. 78 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului (devenit art. 79 în urma republicării din 2008), care prevăd, ca o îndatorire de rezultat, existența unui echilibru între drepturile și obligațiile consumatorului și ale profesionistului în cazul contractelor de adeziune.
Banca a acordat unui consumator neavizat un credit denominat în franci elvețieni, înregistrând în propria contabilitate suma în lei la cursul de la data acordării. Profesionistul pretinde însă că riscul valutar să fie suportat integral de debitorul-consumator, care să îi restituie creditul la cursul actual al francului elvețian, chiar dacă aceasta însemna o sumă mai mult decât dublă în lei, moneda în care este înregistrat creditul în contabilitatea băncii.
Echilibrul contractual nu vizează persoana contractanților ci contractul însuși. Informarea și executarea contractului trebuie să existe un echilibru între prestații și un echilibru global între drepturile și obligațiile părților și clauzele contractuale. Fiecare parte trebuie nu doar să primească echivalentul a ceea ce dă, ci și să nu fie supusă unor obligații disproporționate față de cele ale celeilalte părți. Echilibrul căutat nu este un ideal, ci un minimum care nu admite disproporții semnificative. Dacă există un dezechilibru semnificativ, principiul echilibrului contractual permite judecătorului să stabilească un echilibru acolo unde acesta lipsea de la început sau să-l restabilească dacă acesta a fost rupt. Principiul echilibrului își găsește fundamentul filosofic în justiția comutativă, făcând parte integrantă din aspirația modernă spre justiție contractuală.
Echilibrul contractual impune ca fiecare dintre contractanți să țină cont, pe lângă propriul său interes, de interesul contractului și de cel al celeilalte părți, cu scopul de a favoriza încheierea, executarea și menținerea contractului, înțeles ca bază a colaborării și uniune a intereselor. Acesta dă naștere unei obligații reciproce și proporționale, cu atât mai mult cu cât una dintre părți este într-o poziție de forță, de superioritate.
Realizarea echilibrului între drepturile și obligațiile părților conform cerințelor bunei-credințe, privită obiectiv ca loialitate, impune ca partea susceptibilă de a informa să realizeze în mod concret acest lucru, cu scopul de a clarifica încheierea și executarea contractului. Exigența obiectivă de informare a dat naștere unei îndatoriri de consiliere, care constă în clarificarea oportunității financiare sau tehnice a încheierii contractului de către cealaltă parte.
Potrivit jurisprudenței CJUE în cauza C-618/10 (Banco Espanol de Credito), articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze.
Principial, din această cauză trebuie reținute efectele constatării caracterului abuziv al clauzei, în interpretarea articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 (clauza „nu creează obligații pentru consumator”), respectiv: instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia; contractul trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic (pct. 65). Argumentele folosite de Curte sunt cele de text, respectiv: art. 6 (1) din Directiva 93/13 și considerentul (21) din preambul: contractul continuă să angajeze părțile „prin aceste clauze”, în cazul în care poate continua să existe „fără clauzele abuzive” (pct. 64), precum și cele rezultând din economia și obiectivele directivei (pct. 67-71): dacă instanța națională ar avea posibilitatea să modifice conținutul clauzelor abuzive, profesioniștii ar fi tentați în continuare să utilizeze clauzele menționate, știind că, chiar dacă acestea ar fi invalidate, contractul va putea fi totuși completat de instanța națională în măsura în care este necesar, ceea ce ar aduce atingere scopului urmărit de directivă (pct. 67).
Cu toate acestea, în cauzele conexate , C-482/13 (Unicaja Banco SA v José Hidalgo Rueda and Others), C-484/13, C-485/13 și C-487/13, Curtea a decis următoarele: „Articolul 6 alineatul (1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale în temeiul căreia instanța națională sesizată cu o procedură de executare ipotecară are obligația să dispună recalcularea sumelor datorate în temeiul unei clauze a unui contract de credit ipotecar care prevede dobânzi moratorii a căror rată depășește cu mai mult de trei ori dobânda legală, astfel încât cuantumul dobânzilor menționate să nu depășească acest prag, cu condiția ca aplicarea dispoziției naționale: să nu prejudece aprecierea de către instanța națională menționată a caracterului abuziv al unei astfel de clauze și să nu împiedice această instanță să înlăture clauza menționată dacă ar trebui să constate caracterul „abuziv” al acesteia, în sensul articolului 3 alineatul (1) din directiva menționată.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele: „Având în vedere considerațiile care precedă, Curtea a decis că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive a unui contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, să completeze contractul modificând conținutul acestei clauze (Hotărârea Banco Español de Crédito, EU:C:2012:349, punctul 73, precum și Hotărârea Kásler și Káslerné Rábai, EU:C:2014:282, punctul 77). Desigur, Curtea a recunoscut de asemenea posibilitatea instanței naționale de a înlocui o clauză abuzivă cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, cu condiția ca această înlocuire să fie conformă cu obiectivul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 și să permită restabilirea unui echilibru real între drepturile și obligațiile cocontractanților. Cu toate acestea, posibilitatea menționată este limitată la ipotezele în care invalidarea clauzei abuzive ar obliga instanța să anuleze contractul în ansamblul său și să expună astfel consumatorul unor consecințe care l-ar prejudicia (a se vedea în acest sens Hotărârea Kásler și Káslerné Rábai, EU:C:2014:282, punctele 82-84).
O altă hotărâre a Curții în acest sens este cea pronunțată la 30 mai 2013 în cauza Erika Jőrös v. Aegon Magyarország Hitel Zrt. (C-397/11, ECLI:EU:C:2013:340), Curtea statuând următoarele: 1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că, din moment ce instanța națională, sesizată în apel cu un litigiu privind validitatea clauzelor cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator pe baza unui formular preredactat de către respectivul vânzător sau furnizor, poate să examineze, potrivit normelor de procedură interne, orice cauză de nulitate care rezultă fără echivoc din elementele prezentate în procedura în primă instanță și, eventual, să recalifice temeiul juridic invocat pentru a demonstra nevaliditatea acestor clauze, în funcție de faptele stabilite, ea poate să aprecieze, din oficiu sau prin recalificarea temeiului juridic al cererii, caracterul abuziv al respectivelor clauze în raport cu criteriile stabilite în această directivă. 2) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că instanța națională care constată caracterul abuziv al unei clauze contractuale este obligată, pe de o parte, fără a aștepta ca consumatorul să prezinte o cerere în acest sens, să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din această constatare pentru a se asigura că această clauză nu creează obligații pentru consumator și, pe de altă parte, să aprecieze, în principiu pe baza unor criterii obiective, dacă respectivul contract poate continua să existe fără acea clauză. 3) Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că instanța națională care a constatat din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale trebuie, în măsura posibilului, să aplice normele sale de procedură internă astfel încât să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din constatarea caracterului abuziv al clauzei în discuție pentru a se asigura că aceasta nu creează obligații pentru consumator.
În concluzie, francul elvețian a fost utilizat ca o monedă de substituție, exclusiv pentru conservarea/sporirea valorii economice a contractului și nu ca monedă de creditare. Suntem, astfel, în prezența unui mecanism juridic care este utilizat pentru menținerea/sporirea valorii contractului în care părțile stabilesc suma de bani care face obiectul contractului și convin că la momentul plății, cursul care a fost avut în vedere la data acordării creditului va fi modificat. Acest mecanism nu reprezintă o aplicație a nominalismului, ci reprezintă doar o modalitate de conservare a valorilor economice ale împrumutului, prevăzută exclusiv în favoarea profesionistului care, deși trebuia să acorde cu titlu de credit o altă monedă s-a protejat exclusiv pe sine, conservând /valorizându-și practic creanța(cu intenția de a o spori în viitor) prin raportarea acesteia la francul elvețian, cu consecința transferării exclusive și nenegociate a riscului valutar, în sarcina consumatorului.
Concluzionând că moneda în care a fost tras creditul nu a  fost CHF, transferarea riscului valutar la împrumutată nu conduce numai la existența unui dezechilibru vădit între drepturile și obligațiile părților, dar este și contrară bunei credințe, consumatorul fiind obligat să achite ratele într-o altă monedă decât cea în care a tras efectiv creditul, suportând nejustificat orice devalorizare, fără nicio limită și fără ca acest risc să-i fi fost devoalat explicit și negociat, fiind încălcată astfel și obligația de informare.
În consecință un remediu plenar ,apt să înlăture toate consecințele negative care derivă din instituirea clauzelor abuzive prevăzute de pct. 8.4 îl constituie stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit.
Imposibilitatea  împrumutatei de a aprecia, evalua avantajele și inconvenientele care pot rezulta din contract echivalează implicit cu imposibilitatea finanțatorului de a estima la data încheierii convenției dacă este sau nu în măsură să realizeze la rându-i interesul partenerului său contractual.
De aceea, singura dispoziție care se bucură de previzibilitate, claritate și care corespunde exigențelor referitoare la solidarismul contractual putând asigura executarea cu bună credință a contractului de împrumut, este aceea a stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit.
Doar prin raportare la aceste valori a fost verificată, confirmată bonitatea reclamanţilor la momentul acordării creditului .
Reclamanta nu îndeplinea condițiile de creditare pentru suma pe care ar trebui să o restituie luând în calcul cursul de schimb majorat cu un procent de 130%.
Clauzele abuzive incriminate supun debitorul obligației de restituire a împrumutului în imposibilitatea  îndeplinirii  obligației asumate acesta devenind excesiv de oneroasă.
De aceea se justifică restabilirea echilibrului prin adaptarea contratului în scopul înlăturării efectelor nocive generate de instituirea acestora.
Din maniera în care a ales să structureze ofertele, din maniera defectuoasă a informării consumatorului rezultă indubitabil faptul că profesionistul a acceptat/urmărit crearea premiselor favorabile perturbării raportului dintre prestațiile părților.
Era extrem de clar profesionistului faptul că fluctuația cursului poate înregistra creșteri substanțiale pe parcursul derulării contractului. Finanțatorul a acceptat/ urmărit și era conștient că evenimentul generator al dezechilibrului contractual se poate produce, l-a asumat în tăcere așezându-l drept fapt generator al profitului pe care urma să-l realizeze.
Cu alte cuvinte finanțatorul era informat și a mizat pe faptul că obligația pecuniară exprimată în CHF va fi perturbată în viitor prin intervenirea unei situații strict economice, financiare generată de fluctuația majoră a cursului valutar care va bulversa economia contractului în favoarea sa.
În contextul neinformării consumatorului cu privire la vulnerabilitatea monedei  acesta a pus consumatorul în imposibilitatea prospectării viitorului, din perspectiva urmării propriilor interese.
Vorbim de un consumator total neinițiat în specificul pieței valutare, consumator provenind din blocul estic european care a experimentat de puțin timp și insuficient particularitățile economiei de piață.
În contextul istoric și social al epocii la care s-a realizat creditarea era imposibil pentru consumatorul având calitățile medii ale unui om  cu diligență și vigilență normale să sesizeze la momentul încheierii contractului efectul nefast al deciziei de a asuma creditul în franci elvețieni.
Prin urmare, apărările legate de caracterul notorietate al volatilității monedei  în care s-a contractat nu poate fi opus cu succes în circumstanțele cauzei .
Între statutul de profesionist al finanțatorului și amatorismul consumatorului ( raportat la standardele bonus pater familias) nu se poate pune semnul egalității. Cu alte cuvinte, ceea ce era evident pentru împrumutător nu era deloc predictibil pentru consumator.
Mai mult, felul în care a fost cosmetizat creditul denominat în CHF l-a transformat într-un produs credibil și tentant chiar irezistibil.
De asemenea, epoca încheierii contractului este extrem de relevantă în economia cauzei. Intervalul 2007-2008 a constituit apogeul tranzacțiilor imobiliare.
În perioada respectivă acordarea  creditelor ipotecare  a luat o turnură fulminantă, produsul de creditare în franci elvețieni fusese lansat recent și nu era uzual pentru economiile avansate și tradiționale, tranzacțiile imobiliare se realizau cu rapiditate. Starea generală a mediului economico-social, caracterizat de avântul pe care l-a înregistrat creditarea populației, a avut un rol decisiv și a facilitat perfectarea acestuia De aceea nu putem vorbi de asumarea conștientă  și independentă a riscurilor ori de neglijarea de către împrumutat a efectelor păgubitoare generate de o eventuală  fluctuație monetară.
În contextul neinformării corecte a consumatorului nu se poate susține în mod legitim faptul că riscul major intervenit(fluctuația valutară) decurge din natura contractului.
Sub apanajul nominalismului monetar nu poate fi tolerat dezechilibrul contractual generat de fluctuația monedei în care s-a generat creditul, fluctuație care conduce la împovărarea excesivă a obligației de restituire și ruina debitorului.
Dublarea obligației de restituire a capitalului cu dobânzile aferente, poate constitui un impediment insurmontabil al  executării acesteia fiind injustă, nelegitimă.
Circumstanțele cauzei impun asigurarea stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actul juridic contestat în modalitatea evocată, care este nu numai utilă, dar și morală, justă, echitabilă.
Valorizarea judiciară a obligației împrumutatului nu contravine principiului nominalismului monetar care, de altfel, nu are un caracter absolut.
Caracterul non-absolutist al principiului permite ca nominalismul să fie surmontat /substituit  de soluția reinstaurării normalității, acea normalitate ca stare firească ,naturală acceptată de părți la momentul încheierii contractului. Doar prin implementarea acestui remediu mai poate fi asigurată eficacitatea contractului privit ca instrument economic.
Neexecutarea culpabilă, dolosivă a obligației de informare justifică externalizarea  suportării riscului valutar din  patrimoniul consumatorului și transferarea sa către finanțator.
Împrumutătorul avea  obligația de a se abține de la producerea prejudiciului. Cu alte cuvinte, buna-credință a băncii trebuie să transpară atât manifestări negative, constând în abstențiune cât și manifestări active ce presupun un anume comportament, de natura celui anterior evocat(loialitate, prudență , temperanță în etapa precontractuală etc.)
De aceea  în economia cauzei se poate reține că exista îndatorirea de colaborare tradusă prin îndeplinirea obligațiilor de informare în etapa precontractuală dar și obligația și de facilitare a executării contractului de către împrumutător .Facilitarea executării presupune în contextul actual  concesia în vederea reinstaurării echilibrului contractual existent la data încheierii convenției, măsura asigurând refacerea proporționalității prestațiilor.
Reîntoarcerea părților la negociere nu ar asigura o rezolvare eficientă reală a litigiului .
Prin pozițiile publice de notorietate exprimate în sectorul bancar este facil de previzionat  că șansele generării unei negocieri reale sunt inexistente.
În raport de apărările punctuale evocate în cauză de  către bancă obligarea împrumutătorului la o eventuală renegociere, pe temeiul obligației de cooperare ce-i incumbă, ar fi lipsită de finalitate .
O ”renegociere”  formală, în considerarea propriilor interese ,ținând cont de poziția dominantă a băncii și de conduita sa  procesuală actuală, este extrem de predictibilă. Prin impunerea ulterioară a obligației de renegociere și redirecționarea voinței părților în scopul reamenajării contractului ca obligație „de mijloace” și nu „de rezultat”, în contextul în care au existat anterior negocieri nefructuoase ar fi anihilată însăși rațiunea declanșării litigiului, procesul fiind golit de conținut chiar cu concursul organului jurisdicțional.
De altfel, retrimiterea părților la negocieri fără stabilirea unor marje, fără perspectiva concretă a unei sancțiuni în caz de eșec culpabil constituie un obiectiv ilariant ,din perspectiva  necesității predictibile a inițierii unui nou proces, pentru a sancționa o eventuală conduită a părții mai puternică economic de tergiversare a discuțiilor ,de respingere a sugestiilor și propunerilor primite  de la consumator.
În consecință „intervenția”instanței, cu scopul corectării/înlăturării împrejurărilor abuzive, ilicite în procedura de declarare a clauzelor litigiu drept abuzive, trebuie să aibă prevalență în vederea prezervării dreptului la un proces echitabil,  a salvgardării prompte a ființei contractului.
„Intervenția” este nu numai posibilă juridicește, dar si imperios necesară pentru restabilirea echilibrului contractual, fiind permisă prin corelarea principiului bunei -credințe și cel al echității.
Refacerea echilibrului contractual perturbat drastic prin activarea efectelor specifice unei clauze abuzive face necesară plasarea prestaților în trecut când aspectul cantitativ s-a raportat la un alt curs valutar. Astfel modificarea valorii prestațiilor va ține cont de proporția inițială a acestora.
De asemenea, se apreciază că este neîntemeiată cererea de denominare a monedei contractului, având în vedere că prin clauza de la art. 8.1 „plăţile se vor face în moneda creditului”, este transpusă o normă din dreptul naţional, respectiv art. 1584 Cod civil anterior, care prevede că „împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate şi cantitate”, fiind aplicabilă ope legis .
Astfel, reclamanta împrumutată are obligaţia de a restitui împrumutul în moneda în care a fost contractat, ratele fiind corect exprimate în CHF, cum figurează în graficul de rambursare, însă banca are obligaţia efectuării schimbului valutar la data scadentă când se prezintă împrumutatul, şi va aplica cursul de schimb de la data încheierii contractului ca efect al anulării prevederilor contractuale contrare, respectiv cele din economia clauzei analizate mai sus.
De altfel, şi CJUE s-a pronunţat în sensul că nu intră sub incidenţa evaluării caracterului abuziv clauzele care reflectă dispoziţii legale. Astfel, în hotărârea Barclays Bank, Curtea a stabilit că Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora.
Obligaţia de informare nu poate avea ca obiect informaţii publice.
Așa fiind, tribunalul în baza art.480 C.pr.civ va admite apelul şi va schimba sentinţa, în sensul că,  va constata nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art.3.2, 4 şi 8.4 din contract, privind riscul valutar, cu consecința stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit.
Totodată, se va dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar  cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data încasării ratelor şi până la plata efectivă a sumelor.
În ceea ce priveşte conţinutul clauzei din contractul de credit care stabileşte că „rata dobânzii este stabilită în funcţie de indicele de referinţă LIBOR la 3 luni la care se adaugă marja variabilă a băncii…dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţă şi/sau a marjei, aceasta din urmă variind conform deciziei băncii”…deoarece această sintagmă nu este exprimată într-un limbaj uşor inteligibil şi nu permite consumatorului să determine mecanismul prin care banca ar putea să determine rata dobânzii, neexistând, explicitat, un mecanism de stabilire şi de evoluţie a acestei părţi variabile a dobânzii, lăsând, astfel, la liberul arbitru al băncii cuantumul părţii variabile a dobânzii, tribunalul apreciază că o astfel de clauză, respectiv cea de la art.3.2, teza menţionată, este abuzivă.
Este aşadar abuzivă o astfel de clauză în cazul în care, din felul în care este redactată nu se poate deduce, în mod clar şi inteligibil, care va fi evoluţia în timp a părţii variabile a dobânzii pe care consumatorii trebuie să o plătească băncii, modul de redactare dând posibilitatea acesteia să aprecieze, în mod unilateral, criteriile în funcţie de care va stabili această componentă a dobânzii, creându-se astfel un vădit dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor.
Plecând de la premisele cerinței de previzibilitate a actelor normative şi a regulii de
drept civil, potrivit căreia actul juridic se impune părților întocmai ca legea, având forță obligatorie, potrivit dispozițiilor art.  969 alin. (1) C. civ. din 1864, se deprinde concluzia că şi actul juridic trebuie caracterizat prin previzibilitate, clauzele contractuale fiind necesar a fi formulate astfel încât consumatorul să poată anticipa producerea consecinței în ipoteza producerii situației.
Clauza menţionată priveşte obiectul principal al contratului (dobânda făcând parte din
preţ, iar preţul reprezintă obiectul principal al contractului) şi se observă că aceasta nu a fost redactată în mod clar, instanţa constatând că nu există criterii de stabilire a dobânzii de referinţă variabilă, aceasta fiind definită într-un mod neinteligibil pentru consumator, fiind încălcate, în acest mod, dispoziţiile art. 4 al. 6 din leg. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul uşor inteligibil. La această concluzie se ajunge şi dacă se au în vedere dispoziţiile art. 9 ind. 3 al.1 lit. g din OG 21/1992.
Potrivit art. 37 din OUG nr.50/2010, – În contractele de credit cu dobândă variabilă se
vor aplica următoarele reguli:   a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;(…)c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituţii de credit, creditorul poate reduce marja şi/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referinţă, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei menţionate în contract la data încheierii acestuia şi/sau la nivelul real al indicelui de referinţă;  d) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;  e) elementele care intră în formula de calcul al dobânzii variabile şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile de internet şi la toate punctele de lucru ale creditorilor.
Se constată că banca pârâtă nu a respectat aceste prevederi legale, nefăcând obiectul unui act adiţional la contract, că marja băncii este în mod deliberat variabilă, fără a se specifica modalitatea de a varia a acesteia, astfel încât, la momentul încheierii contractului în lei reclamanta nu avea nicio orientare cu privire la cât va fi dobânda la creditul acordat.
Prin urmare, în măsura în care banca a încălcat dispoziţiile legale de a stabili o marjă fixa în componenta dobânzii variabile (în care doar indicele de referinţă să aibă acest caracter), acest aspect are caracter abuziv, astfel încât sintagma marjă variabilă în cadrul dobânzii variabile trebuie înlăturată cu marja fixă, astfel cum prevede legea.
Reclamanta nu a solicitat restituirea eventualelor diferenţe de sume pe care le-ar fi plătit în temeiul acestei clauze apreciate de instanţă ca fiind abuzivă, astfel încât se va limita doar la constatarea caracterului abuziv al acesteia.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Va fi obligată intimata pârâtă, în baza art.453 din c.pr.civilă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei către apelanta reclamantă, reprezentând onorariu avocat .
Văzând şi dispoziţiile art.480 din c.pr.civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite apelul formulat de către apelanta reclamantă ………, împotriva sentinţei civile nr. …… pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. ….., în contradictoriu cu intimata pârâtă …………., având ca obiect – constatare nulitate act.
Schimbă sentinţa nr. …….. pronunţată de Judecătoria Tg –Jiu în dosarul nr. …………. în sensul că admite în parte acţiunea.
Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art.3.2, în ceea ce priveşte marja variabilă,  4 şi 8.4 din contract, şi clauzele referitoare la riscul valutar.
Dispune recalcularea şi plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb de la data încheierii contractului.
Dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar, între ratele plătite şi cele care ar fi trebuit achitate ca urmare a recalculării la cursul de schimb de la data încheierii contractului, cu dobânda legală de la data reţinerii până la data restituirii efective.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei către apelanta reclamantă, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2018, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte Judecător
L.S     L.S

A fost declarat primul caz de FALIMENT PERSONAL din România – avocat Coltuc

FALIMENT PERSONAL din România. Oficiul Național al Registrului Comerțului anunță primul caz de faliment personal al unei persoane fizice, de la intrarea în vigoare a Legii care reglementează Falimentul Personal (ianuarie 2018).

Vorbim de un român care, între 2007 și 2008, a demarat o afacere în domeniul imbiliar (construcția de blocuri și vânzarea ulterioară a apartamentelor). Antreprenorul vânduse câteva apartamente încă dinainte ca blocurile să fie gata, dar proiectul imobiliar n-a mai fost dus la bun-sfârșit. clienții rămași cu banii dați și fără apartamente l-au acționat pe debitor în judecată, pentru recuperarea daunelor.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că persoanele juridice nu pot fi reprezentate în instanță de alte persoane juridice nici în faza de înregistrare a cererii de executare silită

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că persoanele juridice nu pot fi reprezentate în instanță de alte persoane juridice nici în faza de înregistrare a cererii de executare silită

De ce contează. Firmele care dețin creanțe asupra debitorilor nu mai pot încheia contracte de reprezentare convențională cu alte firme. Băncile, companiile de comunicații sau utilități sau firmele de recuperare creanțe cu sediul în străinătate nu mai pot încheia contracte de mandat cu altă firmă de recuperare creanțe care să meargă în instanță pentru începerea procedurii de executare silită. Firmele vor trebui să trimită un consilier juridic angajat sau să angajeze un avocat. Până în prezent, firmele puteau angaja o firmă specializată în recuperarea creanțelor, care se ocupa de faza de executare silită cu proprii experți juridici sau avocați, în schimbul unui comision fix sau a unui procent din creanța recuperată. Spre exemplu, o firmă de telefonie mobilă apela la un recuperator care să se ocupe de extragerea sumelor restante de la un debitor persoană fizică sau juridică. Sau o firmă de recuperare creanțe înregistrată într-o țară cu fiscalitate mai redusă – Olanda, Luxemburg, Cipru – încheia un contract de mandat cu subsidiara din România, care se ocupa efectiv de recuperarea sumelor în instanță. De asemenea, băncile sau instituțiile financiare nebancare, dacă nu voiau să vândă creanța, puteau mandata o firmă de recuperare să se ocupe de recuperarea banilor. Aceste lucruri nu vor mai fi posibile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial. Dispare, astfel, o întreagă relație de afaceri între companii și companiile de recuperare. Decizia nu afectează, însă, creanțele cumpărate de la terți pentru care firmele de recuperare merg direct cu reprezentantul în instanță, pentru că cei din urmă au mandat direct de la firma care deține creanța, fără intermediari. Ce a decis ÎCCJ ÎCCJ a pronunțat o hotărâre prealabilă, pe o trimitere a Tribunalului Sibiu, prin care stabilește că reprezentarea convențională a persoanelor juridice nu poate fi realizată prin mandat de către o altă persoană juridică în procedura de înregistrare a cererii de executare silită.

 

Avocat pentru darea in plata Beneficiaza de noua lege a darii,Ghid dare in plata

Cui se aplica legea?

 

Darea in plata se aplica consumatorilor care au luat un imprumut de la o banca sau de la IFN (institutie financiara nebancara), chiar daca a fost cedat contractul unei societati de recuperare creante.

 

NU se aplica celor care au achizitionat un imobil prin Programul “Prima Casa”.

Pentru a putea fi aplicata procedura darii in plata, contractul dumneavoastra de credit trebuie sa fie in derulare sau sa fi fost incheiat dupa intrarea in vigoare a legii.

Care sunt conditiile legii?

 

  • Creditorul trebuie sa fie fie o banca, fie o IFN (institutie financiara nebancara), fie un cesionar al creantei (de ex., o societate de recuperare creante care a preluat datoria).
  • Debitorul (dumneavoastra) trebuie sa fie un consumator persoana fizica. Asadar, daca ati obtinut imprumutul pe firma dumneavoastra, nu veti putea beneficia de legea darii in plata.
  • Suma imprumutata nu depaseste 250.000 euro.
  • Scopul imprumutului a fost achizitionarea, construirea, extinderea, modernizarea, amenajarea ori reabilitarea unui imobil cu destinatie de locuinta (apartament sau casa) SAU indiferent de scopul imprumutului, acesta este garantat cu unul sau mai multe imobile cu destinatie de locuinta.
  • Consumatorul nu a fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul pentru care se solicita aplicarea legii darii.

Care este procedura?

 

  • Notificarea bancii – prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui avocat sau al unui notar public, veti notifica banca in sensul ca doriti sa ii transmiteti proprietatea asupra imobilului cu care ati garantat creditul pentru a va stinge datoria; vor fi indicate, de asemenea, conditiile de admisibilitate de la punctul 2 de mai sus, alaturi de un interval orar, in 2 zile diferite, in care sa aiba loc convocarea la notar (propus de dumneavoastra) a reprezentantului bancii pentru a incheia contractul de preluare a proprietatii imobilului..

Notificarea de dare in plata nu va fi facuta in judetul unde se afla imobilul, ci la sediul central al bancii/IFN-ului/cesionarului – cel mentionat in Registrul Comertului – avand in vedere ca sucursalele nu au personalitate juridica si ca actul de dare in plata incheiat la notar se va incheia cu entitatea-mama, ci nu cu sucursala, evitand astfel un motiv de contestatie din partea bancii..

  • Prima dintre cele 2 zile de convocare la notar trebuie stabilita la cel putin 30 de zile din momentul notificarii, perioada in care se suspenda orice plata sau procedura demarata de banca sau de o societate de recuperare creante impotriva dumneavoastra ori a bunurilor dumneavoastra..
  • Cu cel putin 3 zile inainte de prima zi de convocare la notar, atat dumneavoastra, cat si banca va trebui sa trimiteti notarului informatiile si inscrisurile necesare pentru incheierea actului de dare in plata..
  • La notar se va incheia actul de dare in plata prin care veti transmite proprietatea asupra imobilului catre banca, eliberandu-va astfel de orice datorie.
  • Pentru situatia in care banca fie contesta indeplinirea conditiilor de la punctul 2 de mai sus, fie refuza nejustificat derularea procedurii darii in plata, vedeti punctul 4 de mai jos..

Ce poate face banca?

 

Banca are 3 optiuni. Vi le vom prezenta mai jos, alaturi de actiunile pe care trebuie sa le intreprindeti dumneavoastra in fiecare situatie. Va reamintim ca pe intreg parcursul procedurii darii in plata, dumneavoastra nu va trebui sa faceti nicio plata catre banca si nu va trebui sa va conformati niciunei procedure demarate de banca impotriva dumneavoastra (ex. executare silita).

1) CONFORMARE – Daca banca este de acord cu procedura darii in plata, aceasta se va desfasura pe cale amiabila, urmand ca in aproximativ 30 de zile sa ia sfarsit procedura, in fata notarului, cand se va incheia actul de dare in plata.

2) CONTESTARE – Contestatia bancii priveste conditiile de admisibilitate de la punctul 2 de mai sus. In cel mult 10 zile de la primirea notificarii ce cuprinde conditiile de admisibilitate, banca poate contesta cererea (notificarea) dumneavoastra in fata instantei, pe motivul neindeplinirii tuturor conditiilor de admisibilitate.

Daca hotararea pronuntata de instanta nu este una favorabila dumneavoastra, puteti depune apel in cel mult 15 zile lucratoare de la comunicare. Daca hotararea finala va fi favorabila bancii, situatia in care va veti regasi va fi aceeasi precum inainte de a demara procedura darii in plata. In schimb, daca hotararea finala va fi favorabila dumneavoastra, reprezentantul bancii va trebui sa se prezinte la notar in cel mult 10 zile de la data respingerii definitive a contestatiei.

3) REFUZ – Daca banca nu da curs invitatiei de a se prezenta la notar prin reprezentantul sau si nici nu contesta indeplinirea conditiilor de admisibilitate, trebuie sa actionati banca in instanta, solicitand prountarea unei hotarari prin care sa se constate stingerea datoriei si transmiterea catre banca a proprietatii asupra imobilului.

Cat timp dureaza?

Indiferent de traseul procesual – unul din cele 3 de mai sus – pe care-l va urma procedura darii in plata demarata de dumneavoastra, aceasta va dura aproximativ 30 de zile, fiind special conceputa astfel incat situatia conflictuala sa fie rezolvata rapid.

 

Mai ai intrebari?

 

Orice executare silita poate fi contestata – ATENTIE la termenul de 15 zile ,Model

avocat contestatie la executare 2018
avocat contestatie la executare 2018

 

Creditorul se poate afla într-una dintre următoarele ipoteze: fie a iniţiat un litigiu împotriva debitorului, soluţionat favorabil, printr-o hotărâre susceptibilă să fie pusă în executare, adică prin titlu executoriu, fie poate începe executarea direct în baza actului din care s-a născut dreptul său având un regim special, fiind calificat de lege ca titlu executoriu, fără a fi nevoit să iniţieze, în prealabil, un titlu executoriu. Un exemplu la modă pentru ultima ipoteză îl reprezintă contractul de credit încheiat cu o instituţie bancară.

Ce aşteptări are un creditor în cadrul executării silite?

Creditorul va urmări, în cadrul executării silite, procedură derulată prin intermediul unui executor judecătoresc, să obţină forţarea debitorului la îndeplinirea obligaţiei. Spre exemplu, un creditor va demara executarea silită pentru recuperarea unei sume de bani datorate de debitorul său în baza unui contract de vânzare-cumpărare, sumă la care acesta din urmă a fost obligat de instanţa de judecată printr-o hotărâre ce reprezintă titlu executoriu (primul scenariul de mai sus). Pentru a obţine acest rezultat, cel mai adesea, executorul va apela la următoarele metode: poprirea sumelor de bani datorate de terţi debitorului său, urmărirea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului. Există două filtre a executărilor nelegale, situate în momente diferite în timp.

Autorizarea executării silite prin încuviinţare

Executorul judecătoresc se va adresa instanţei chiar la debutul procedurii execuţionale. Aceasta va verifica, în cadrul unui proces simplificat, fără citarea părţilor, dacă sunt îndeplinite premisele pentru iniţierea procedurii execuţionale. Sunt supuse cenzurii instanţei elemente precum: dacă hotărârea, prin natura sa, poate fi pusă în executare silită, spre exemplu, o hotărâre prin care se constată existenţa unei creanţe, fără ca debitorul să fie şi obligat la plata sa, nu poate fi pusă în executare silită etc. Dacă instanţa încuviinţează executarea silită constatând că cererea nu intră sub incidenţa niciuneia dintre situaţiile limitativ prevăzute de lege, ce pot determina respingerea acesteia, atunci executorul apelează la arsenalul propriu acestei etape. Din acest moment, în funcţie de forma de executare aleasă/aplicabilă, el va parcurge traseul prestabilit al actelor de executare specifice. Spre exemplu, în cazul popririi sumelor datorate de un terţ debitorului, executarea silită debutează printr-o adresă de poprire. Adresa va conţine un set de instrucţiuni pentru terţ, cu ce trebuie să facă şi, mai ales, să nu facă, astfel încât interesele creditorului să fie ocrotite, iar creanţa sa, satisfăcută.

Contestaţia la executare

Având în vedere caracterul limitat al investigaţiei realizate de instanţa de judecată cu ocazia încuviinţării procedurii execuţionale, legea a stabilit şi un al doilea examen al executării silite: contestaţia la executare. Vom analiza în continuare una dintre formele acesteia: contestaţia la executare propriu-zisă, ce poate privi, la rândul său, un singur act de executare sau întreaga procedură, excluzând astfel contestaţia la titlu şi contestaţia împotriva refuzului executorului de a îndeplini un act de executare.

Cine, când şi de ce?

Cel mai adesea, contestaţia la executare este utilizată de debitori. Aceştia vor pretinde instanţei să analizeze legalitatea unei executări silite. În ansamblul său, de la primul act, spre exemplu, somaţia, în cazul urmăririi silite imobiliare, şi până la ultimul, actul de adjudecare, pentru acelaşi tip de urmărire silită sau al unui singur act de executare, spre exemplu, al actului de adjudecare a unui bun imobil, vândut la licitaţie publică, în vederea stingerii creanţei creditorului.

Creditorul va formula contestaţie în 15 zile. Reperul va fi, în esenţă, data la care ia cunoştinţă de executarea silită/actul de executare. Sancţiunea nerespectării acestui termen este una drastică: contestaţia se va respinge ca tardiv formulată, fără ca instanţa să mai cenzureze nelegalitatea executării silite/actului de executare indiferent de gravitatea situaţiei.

 

MODEL Contestaţie la executare

Contestatie la executare silita (model)

Sediul materiei:

  • 711-719 C. proc. civ.
  • 148-151 C. proc. civ.
  • 192 C. proc. civ.
  • 194-195 C. proc. civ.

Instanţa …..

Domnule Preşedinte,

 Subsemnatul, (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în ….., având codul numeric personal ….., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la numitul (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în….., având următoarele date de contact, personal/reprezentat prin mandatar/prin reprezentant legal/prin reprezentant judiciar (nume ….., prenume …..)/reprezentat prin avocat (nume ….., prenume …..), cu sediul profesional în ….., având următoarele date de contact…..

sau

Subscris, (denumirea …..), cu sediul în ….., având codul unic de înregistrare/codul de identitate fiscală/numărul de înmatriculare în registrul comerţului/numărul de înscriere în registrul persoanelor juridice/contul bancar ….., cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la numitul (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în ….., având următoarele date de contact/prin reprezentant (nume ….., prenume …..)/prin consilier juridic (nume ….., prenume …..)/prin avocat (nume ….., prenume …..), cu sediul profesional în ….., având următoarele date de contact …..

în contradictoriu cu intimatul (nume ….., prenume …..), cu domiciliul în….., având codul numeric personal…..,

sau

în contradictoriu cu intimata (denumirea persoanei juridice …..), cu sediul în ….., având codul unic de înregistrare/codul de identitate fiscală/numărul de înmatriculare în registrul comerţului/numărul de înscriere în registrul persoanelor juridice/contul bancar, prin reprezentant (nume ….., prenume …..), formulăm

CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA EXECUTĂRII SILITE

ce face obiectul dosarului nr…., înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc…., efectuate la solicitarea intimatului creditor …., în baza titlului executoriu reprezentat de …. .

Solicităm anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare.

În fapt, arătăm că …. .

În drept, ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art.711-719 C. proc. civ.

În dovedire, solicităm încuviinţarea probei cu înscrisuri/ probei testimoniale/ probei cu interogatoriul pârâtului/ probei cu expertiză judiciară în specialitatea …..

În cadrul probei cu înscrisuri, depunem următoarele înscrisuri ….., în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în …. exemplare.

În cadrul probei testimoniale,  indicăm în vederea audierii, în calitate de martori, pe numiţii ….., cu domiciliul în  ….., pentru dovedirea următoarelor împrejurări de fapt ….. şi solicităm citarea acestora.

În cadrul probei cu interogatoriu, solicităm citarea intimatului, persoană fizică, cu menţiunea personal la intergatoriu, sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art.358 din C. proc. civ., pentru dovedirea faptelor personale vizând ….. .

În cadrul probei cu expertiză în specialitatea ……, solicităm încuviinţarea următoarelor obiective: ….. .

Solicităm judecarea cauzei, în lipsă, în conformitate cu art. 411 alin.(1) pct.2 din C. proc. civ.

În conformitate cu art.453 din C. proc. civ., solicităm instanţei să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Depunem prezenta cerere de chemare în judecată, în ….. exemplare.

Anexăm dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de ….. şi procura în original/copie legalizată/împuternicirea avocaţială/delegaţia de reprezentare/copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant/extras din registrul public/extras, în copie legalizată, din actul care atestă dreptul de reprezentare.

Data,                                                                  Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei

Taxa de timbru se va  calcula, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr.80/2013.

DESCARCA DE AICI IN WORD

 Contestatie la executare silita model 2018 avocat executare silita

Executat Silit De Banca? Executat Silit De Ifn? Executat Silit De Camatari sau persoane fizice sau juridice? ATENTIE LA ACTELE DE EXECUTARE SILITA!

Sunteti executat silit in 2018?Sau urmeaza sa fii executat silit de banca,firma de recuperari si ifn-uri?Iata procedura in 2018

Te paște executarea silită? Iată tot ce trebuie să știi despre procedura de recuperare a datoriilor nefiscale

 

Cum poate fi contestată executarea silită

În contextul realității juridice din România, pe fondul unei situații economice general precare, oamenii se confruntă, în mare parte, cu executări din partea băncilor, fapt pentru care contestația la executare este mijlocul specific legislativ, prin care un împrumutat se poate apăra în fața băncii. Distingem între titlurile executorii, ca fiind, pe de-o parte, hotărâri judecătorești, unde contestarea implică o procedură greoaie, și nu se poate modifica, printr-o contestatie, ceea ce s-a decis în mod definitiv. Însă, poate fi lamurită întinderea aplicării acelei hotarari judecătoresti, dacă creditorul este de rea credință și, profitând de un dispozitiv al hotărârii ce este neclar, execută silit, peste dreptul său. O altă varietate de tiltu executor este reprezentată de hotârari administrative, altele decât hotărârile judecătorești, unde, dacă sunt puse în executare (spre exemplu, un contract bancar), pot fi contestate invocându-se orice fel de apărări, echivalând, astfel, contestația la executare cu o veritabilă judecată în contradictoriu, cu privire la acel titlu, putându-se invoca orice fel de apărare. De reținut, în esență, că mijlocul specific este contestația la executare, ce trebuie formulată în termen de 15 zile de la primirea actelor de la executor, atunci când suntem nemultumți de actele încheiate de către acesta, sau până la 3 ani de zile, atunci când suntem în fața unui titlu executoriu ce urmează să îl atacăm, invocând apărări ce vizează încheierea unui contract, aspecte penale sau orice altă circumstanță ce ar putea să anuleze acel titlu.

Cum poate fi suspendată sau oprită executarea

Leguitorul, pentru conservarea drepturilor debitorului, a instituit o procedură specială, ce se numește suspendarea executării silite și, de dată mai recentă, restrângerea executării silite. În ceea ce privește suspendarea executării silite, trebuie să avem în  vedere că ea poate fi cerută, doar dacă există și o contestație la executare, în sensul că nu poți cere suspendarea, dacă nu ai o nemulțumire cu privire la procedura de executare silită. Se disting și aici două tipuri de suspendare a executarii silite, și anume, suspendarea provizorie și suspendarea de fond. Suspendarea provizorie se formulează pe cale de urgență, se judecă în câteva zile și dăinuie până când contestația la executare primește termen de judecată și părțile se înfatișează înaintea instanței de judecată, pentru a discuta în mod primordial suspendarea de fond a procedurii de executare silită. De menționat că suspenarea de fond dăinuie până la finalizarea litigiului. În schimb, restrângerea executării silite presupune obligarea creditorului la executarea silită doar a unui singur imobil sau excluderii de la executare a unui imobil, ținând cont de situația efectivă a fiecărui debitor, inclusiv dacă prin vânzarea unui bun mobil sau imobil ar fi suficientă stingerea creanței. Practic, se urmărește prin această procedură înlăturarea de la executarea simultană a mai multor bunuri, ce ar depăși valoarea creanței.

 Ce bunuri mobile şi imobile pot fi executate silit

Regula este că toate bunurile debitorului pot fi urmărite. Însă, putem întampina situații în care, având în vedere că bunul urmărit este în coproprietate ( spre exemplu, soț/soție), creditorul nu va putea să execute silit un bun imobil sau mobil, până nu îi va deschide partajul debitorului, iar instanța de executare va dispune partajarea acelor bunuri. De asemenea, nu pot fi executate, în cazul unui garant ipotecar, bunurile exterioare ipotecii instituite, pe când, în cazul unui imprumutat principal, se aplică regula executării tuturor bunurilor sale.

 Asupra căror venituri se poate face poprire

 În principal, toate veniturile periodice pot fi poprite pînă la ½, dacă există mai mult de 1 creditor urmăritor. Dacă avem un singur creditor, suma poprită poate fi de 1/3. Conturile de depozit pot fi executate integral, iar sumele de bani pe care o persoană le datorează debitorului, de asemenea, pot fi poprite și încasate integral. Avem, evident, și excepții, ce sunt instituite de către Codul de procedură civilă, și astfel, în rapot de art. 781, alin. 5, sumele care sunt destinate unei afectațiuni special prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție (spre exemplu, pensia alimentară sau alocația, ori ajutorul de stat pentru persoane handicapate), creditele nerembursabile ori finanțările primite de la instituții sau organizații naționale sau internaționale, pentru derularea unor programe ori proiecte. Pentru persoanele juridice, este important de cunoscut faptul că sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pentru o perioadă de 3 luni de zile, sunt și ele protejate, pentru a putea fi plătiți angajații

Mi-a cazut un pom pe masina sau casa.Ce fac?

Paza bună trece primejdia rea! Acest dicton ar trebui să fie suficient pentru a-i convinge pe români să-şi ia măsuri de precauţie când îşi cumpără o maşină. Asigurările auto te păzesc de orice eveniment nedorit, dar ce faci când nu ai CASCO?

Posesorii de autovehicule din marile oraşe au mai multe motive de îngrijorare atunci când se urcă la volan. Riscul de accidente, căderi de ţurţuri, vandalism ori distrugeri cauzate de vijelii este mult mai mare decât în localităţile din mediul rural. Astfel, costurile poliţelor de asigurare sunt mai ridicate, motiv pentru şoferi să renunţe la „a-şi păzi spatele”. Vestea proastă pentru ei este că vor fi puşi în situaţia de a plăti din propriul buzunar reparaţiile.

Repari pe cheltuiala ta şi recuperezi banii

Şi, totuşi, există o scăpare. Atunci când un copac situat pe domeniul public ţi-a strivit maşina poţi fi despăgubit pentru avariile cauzate, însă acest lucru presupune răbdare şi multe drumuri la instituţiile abilitate. În primul rând anunţi evenimentul la 112. Un echipaj al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) ori al Administraţiei Domeniului Public (ADP) se va deplasa pentru „eliberarea” maşinii şi preluarea materialului lemnos. Apoi mergi la ISU pentru a primi un proces-verbal de constatare a intervenţiei, în care se vor regăsi date referitoare la locul incidentului, persoana afectată şi o evaluare generală a pagubelor. Foarte importantă este vizita la biroul de accidente uşoare din cadrul Poliţiei Rutiere din localitatea (sectorul) de domiciliu. Aici vei primi o autorizaţie de reparaţii, care certifică faptul că maşina ta a fost avariată în urma unui eveniment meteo, pe care o vei prezenta când mergi la service. Mecanicii auto  vor face o evaluare exactă a pagubelor şi îţi vor întocmi un deviz de plată pentru remedierea avariilor. Sfatul nostru este să obţii trei păreri de la service-uri diferite, pentru că urmează să achiţi din propriul buzunar costul reparaţiilor.
Ca să îţi recuperezi banii, trebuie să chemi în judecată serviciul ADP din cadrul primăriei. Pentru a fi sigur de câştig fă câteva poze cu arborele căzut pe maşină şi întreabă la ADP dacă asociaţia de locatari a depus, înainte de eveniment, o cerere pentru toaletarea sau defrişarea copacului. Decizia definitivă a instanţei e executorie, iar banii îţi vor fi livraţi de instituţia responsabilă cu toaletarea arborilor de pe domeniul public.

Pasul 1

Anunţă evenimentul al 112! Un echipaj ISU ori ADP se va deplasa pentru ridicarea arborelui. Obţine de la ISU procesul-verbal de constatare a evenimentului în care a fost implicat autoturismul tău.
Pasul 2

Fă câteva poze cu maşina avariată şi întreabă vecinii, asociaţia sau re­prezentanţii ADP dacă arborele cu pricina a fost luat în evidenţă ca fiind şubred. Aceste detalii te vor ajuta în instanţă.Pasul 3

Mergi la biroul de accidente uşoare din cadrul Poliţiei Rutiere pentru a cere autorizaţia de reparaţie. Vei da o declaraţie, în baza căreia ţi se va întocmi un document absolut necesar atunci când mergi cu maşina la service-ul auto.
Pasul 4

Cere un deviz pentru lucrările de reparaţii de la cel puţin trei puncte service. Plăteşte pentru remedierea avariilor şi păstrează factura.
Pasul 5

Deschide proces la judecătorie pe numele serviciului ADP pentru recuperarea banilor cheltuiţi pentru repararea maşinii. Instanţa va decide cine e responsabil că nu a intervenit pentru îndepărtarea pericolului.Poţi cere îndepărtarea crengilor

Autorităţile locale desfăşoară acţiuni de toaletare a arborilor. Românii care observă că un copac e în pericol să cadă ori necesită cosmetizări trebuie să urmeze următorii paşi:

  • Sunaţi la serviciul ADP pentru a semnala problema. Reprezentanţii societăţii se adresează Direcţiei de Mediu din cadrul primăriei, autoritatea responsabilă cu eliberarea autorizaţiei de defrişare/toaletare.
  • După obţinerea avizului, angajaţii ADP îndepărtează crengile care au crescut necontrolat. În multe cazuri, ADP preferă să angajeze firme private pentru astfel de lucrări.
  • Nici un copac nu se toaletează sau taie fără aviz de la Direcţia de Mediu.
  • ADP are obligaţia să planteze, în compensare, trei arbori pentru fiecare copac uscat defrişat.

Banca Naţională a României (BNR) susţine că problematica cesiunii creditelor îi revine Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC)

Imagini pentru cesiune credite

 

„Potrivit cadrului normativ actual, aspectele privind cesiunea creanţelor rezultate din contractele de credite pentru consumatori sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Autoritatea competentă cu asigurarea respectării prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate şi dispunerea de sancţiuni cores¬punzătoare, pentru neconformarea la aceasta, este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.
BNR adaugă: „Din punct de vedere legal, o interdicţie expresă în ceea ce priveşte vânzarea anumitor categorii de creanţe izvorâte din contractele de credit a fost consacrată doar începând cu anul 2009, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, act normativ care, la art. 2 alin.3, a limitat posibilitatea achiziţionării portofoliilor de credite performante numai la entităţile care pot desfăşura activitate de creditare cu titlu profesional. Textul a fost abrogat în data de 30.06.2016, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 (…).
Anterior intrării în vigoare a aces¬tei prevederi, instituţiile de credit au cesionat atât credite performante, cât şi neperformante, neexistând niciun alt impediment legal din perspectiva creanţelor respective, cu excepţia cesiunii creditelor ipotecare, potrivit dispoziţiilor art. 24 (în prezent abrogat) din Legea nr. 190/1990 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, care stipulează, în alin.1: «Creanţele ipotecare ce fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale (…)”.
Începând cu martie 2016, ca urmare a abrogării art. 24 din Legea nr. 190/1999, prin Legea nr. 304/2015, regimul general al cesionării creditelor neperformante (încadrate în categoria pierdere) se aplică şi în cazul cesiunii creanţelor ipotecare, în condiţiile în care nu mai există nicio res¬tricţie legală cu privire la calitatea cesionarului, acestea putând fi achiziţionate inclusiv de entităţi care nu au calitatea de creditori pro¬fesionişti”.
OUG 52/2016 – legea care, potrivit BNR, reglementează cesiunea creditelor şi calitatea entităţilor ce pot achiziţiona creanţe – subliniază, la Capitolul X (Cesiunea):
„Art. 58 (2) Contractele de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi creanţele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 2, alţii decât creditorii nonfinanciari”.
Aceeaşi Ordonanţă arată, la articolul 3, alineatul 2: „creditor – persoana juridică, inclusiv sucursala instituţiei de credit şi a instituţiei financiare din străinătate, care acordă credite (…) pe teritoriul României (…)”.
OUG 52 are şi câteva derogări de la prevederea de mai sus, relevante fiind următoarele: ”
„(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate şi către entităţi ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanţelor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.
(5) Contractele de credit, contractele de ipotecă, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe”.
Totodată, la articolul 59 (2) din acelaşi text de lege se menţionează că cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice.
Legea interzice, la articolul 60, cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România.
Problema cesionării creditelor fără restanţe nu este nouă, debitorii reclamând, în mai multe ocazii, faptul că băncile de la care s-au împrumutat au vândut creditele fără întârzieri la plată, unele chiar din primele zile după ce au fost contractate.
Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din cadrul BNR, ne-a spus, în anul 2015, că împrumuturile care nu prezintă întârzieri la plată nu pot fi vândute.

Mii de dosare pe contestatii la cnsc pe achizitii publice depuse in 2017

R AN NUME CONTESTATOR DENUMIRE AUTORITATE CONTRACTANTĂ NUMĂR COMPLET STATUS DOSAR NR. INREGISTRARE CONTESTATIE LA EMITENT DETALII
1752 2017 FICHTNER ENVIRONMENT SRL SC APA SERV SA Dosar initiat 134 Detalii
1751 2017 G.B. INDCO SRL Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Targu.Mures C5 Dosar initiat 1006 Detalii
1750 2017 METALCOLECT PROD SRL COMUNA BALANESTI C6 Dosar initiat 504 Detalii
1749 2017 RAMBOLL SOUTH EAST EUROPE SRL Compania Nationala de Cai Ferate \”CFR\” – SA C11 Dosar initiat 2199 Detalii
1748 2017 BIOSTEC CLINILAB SRL SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA\”DR. CONSTANTIN OPRIS\” BAIA MARE C11 Dosar initiat 616 Detalii
1747 2017 PANCOR CONSTRUCŢII SPECIALE SRL COMUNA VIILE SATU MARE (CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI VIILE SATU MARE) C8 Dosar initiat 1608 Detalii
1746 2017 FLAELY GRUP SRL PRIMARIA COMUNEI SIEU, BISTRITA NASAUD C4 Dosar initiat 126 Detalii
1745 2017 ANTREPRIZA DE REPARATII SI LUCRARI A R L CLUJ SA ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA MAGURA-RODNA C5 Dosar initiat 1/523 Detalii
1744 2017 HELIOS SERVICE SRL SERVICIUL DE AMBULANTA JUDETEAN VRANCEA C9 Dosar initiat 100 Detalii
1743 2017 CARIER SRL ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA AUSEU-VADU CRISULUI C1 Dosar initiat Detalii
1742 2017 MG MEDICAL ECOLINE SRL SPITAL ORASENESC TG LAPUS C1 Dosar initiat 2305 Detalii
1741 2017 MONTI CONSULT SRL COMUNA VALEA CHIOARULUI C6 Dosar initiat 426 Detalii
1740 2017 DRUMURI BIHOR SA ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA AUSEU-VADU CRISULUI C1 In asteptare dosar achiziție 2234 Detalii
1739 2017 STRABAG SRL PRIMARIA MUNICIPIULUI DEVA, HUNEDOARA C3 In asteptare dosar achiziție 269 Detalii
1738 2017 ALLIED GREEN CO SRL SPITALUL DE RECUPERARE BRADET, ARGES C8 In asteptare dosar achiziție 3708 Detalii
1737 2017 NET BRINEL SA MUNICIPIUL ONESTI C8 In asteptare dosar achiziție 118 Detalii
1736 2017 SC ASFALT DOBROGEA SRL COMUNA CORBU C10 In asteptare dosar achiziție 484 Detalii
1735 2017 MAGUREANU FOLCLOR SRL PRIMARIA ORASULUI VIDELE, TELEORMAN C4 Dosar initiat Detalii
1734 2017 LEVIATAN DESIGN SRL Banca Nationala a Romaniei C8 In asteptare dosar achiziție 1831 Detalii
1733 2017 SIVECO ROMANIA SA Ministerul Dezvoltarii Regionale , Administratiei Publice si Fondurilor Europene C1 In asteptare dosar achiziție 4082 Detalii
1732 2017 ROMCHIM SRL SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA BISTRITA C8 In asteptare dosar achiziție 388 Detalii
1731 2017 AGRO TRANS NMI SRL COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C9 In asteptare dosar achiziție 321 Detalii
1730 2017 IRIDEX GROUP CONSTRUCTII SRL COMUNA ROATA DE JOS (CONSILIUL LOCAL) C3 In asteptare dosar achiziție 1093 Detalii
1729 2017 ALFA – COM – GRUP SRL UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI C8 In asteptare dosar achiziție 35 Detalii
1728 2017 CA COLTUC MARIUS VICENTIU DIRECTIA DE SANATATE PUBLICA A MUNICIPIULUI BUCURESTI C2 Dosar initiat Detalii
1727 2017 ASTALDI SPA COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C4 In asteptare dosar achiziție 798 Detalii
1726 2017 GEIGER TRANSILVANIA SRL Municipiul Iasi C6 Dosar initiat 4703 Detalii
1725 2017 CARIER SRL ASOCIATIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA ZONA BISTRA-BARCAU C2 In asteptare dosar achiziție Detalii
1724 2017 TOTAL GREEN SERV SRL SECTORUL 6 AL MUNICIPIULUI BUCURESTI C9 In asteptare dosar achiziție Detalii
1723 2017 PEAK GUARD PROTECTION SRL SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA PLOIESTI C6 In asteptare dosar achiziție 304 Detalii
1722 2017 STEAUA POLARĂ SRL PRIMARIA COMUNEI ALBESTI, CONSTANTA C4 In asteptare dosar achiziție 185 Detalii
1721 2017 VESTA INVESTMENT SRL ADMINISTRATIA STRAZILOR BUCURESTI C2 Dosar initiat 687 Detalii
1720 2017 TRANSCENDENCE SYSTEMS GROUP SRL SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI C10 In asteptare dosar achiziție 255 Detalii
1719 2017 TRAMECO SA COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. C1 Dosar in lucru 971 Detalii
1718 2017 ECO LOG CRISTAL SRL ADMINISTRATIA DOMENIULUI PUBLIC SI DEZVOLTARE URBANA SECTOR 6 C5 In asteptare dosar achiziție 27 Detalii
1717 2017 TRANSCARPAT SPORTOURS INTERNATIONAL SRL INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE C8 In asteptare dosar achiziție 7863 Detalii
1716 2017 LOUIS BERGER SRL SC APA SERV SA C2 In asteptare dosar achiziție 12237/PT/100/17 Detalii
1715 2017 TOTAL MAPINVENT S.R.L. COMUNA VINATORI NEAMT C8 In asteptare dosar achiziție 92 Detalii
1714 2017 BBSC SRL INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE C4 In asteptare dosar achiziție 9935 Detalii
1713 2017 LUCA PREST SRL Municipiul Cluj-Napoca C3 In asteptare dosar achiziție 272 Detalii
1712 2017 DUMEXIM SRL COMUNA TINCA C11 In asteptare dosar achiziție 1881 Detalii
1711 2017 AVA MEDICAL SERVICES SRL SPITAL CLINIC JUDETEAN DE URGENTA ORADEA, BIHOR C5 Dosar initiat 60 Detalii
1710 2017 BCR LEASING IFN SA C.N.POSTA ROMANA S.A. C3 In asteptare dosar achiziție 68 Detalii
1709 2017 MEM PROJECT CONSTRUCT SRL CONSILIUL JUDETEAN HARGHITA C3 In asteptare dosar achiziție 2 Detalii
1708 2017 INTERDEVELOPMENT SRL SC APA SERV SA C2 In asteptare dosar achiziție 331 Detalii
1707 2017 CONSTAL INCO SRL PRIMARIA COMUNEI COMANA, GIURGIU C2 In asteptare dosar achiziție 313 Detalii
1706 2017 DF DRAGOȘ FEURDEAN SRL PRIMARIA DEDA C9 In asteptare dosar achiziție Detalii
1705 2017 LEX GUARD SECURITY SRL ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE ADMINISTRATIA BAZINALA DE APA MURES C1 In asteptare dosar achiziție Detalii
1704 2017 LEX GUARD SECURITY SRL ADMINISTRATIA NATIONALA APELE ROMANE ADMINISTRATIA BAZINALA DE APA MURES C1 In asteptare dosar achiziție Detalii
1703 2017 ZIP ESCORT SRL AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA BUCURESTI C9 In asteptare dosar achiziție Detalii
rezultate 1-50 din 23021 Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 »

Timbru de mediu : Romanii care au dat statul in judecata pentru a-si recupera taxa auto vor primi banii in cateva saptamani, promite ministrul Finantelor.

Ministrul Finantelor indeamna sa dati in judecata pentru recuperarea timbrului de mediu

Timbru de mediu 2017 2018
Timbru de mediu 2017 2018

Se poate prescrie un credit neplatit din 2008?

In 2008 m-am intors din Italia si fostul sot a ramas acolo sa achite un credit de 10000 euro pe care eu eram titular si el co-platitor.

Dupa atatia ani am aflat ca m-a mintit si nu a platit nimic. Acel credit mai exista, a fost doar pasat de la o firma de recuperari la alta. se poate prescrie? Ce ar trebui sa fac?

 

Stimata doamna,

Codul Civil spune ca datoriile la un credit se pot anula (prescrie) daca firma creditoare (banca sau IFN-ul) nu incearca, timp de trei ani, sa recupereze datoriile de la client (debitor), prin executare silita.

Cu alte cuvinte, daca dumneavoastra nu ati primit, timp de trei ani, nicio notificare de executare silita de la banca sau de la o firma de recuperare creante, exista posibilitatea ca datoria sa se anuleze.

Banca si firmele de recuperare creante sunt obligate sa-si notifice clientii cu privire la declansarea procedurilor de executare silita.

Pe de alta parte, s-ar putea ca banca sa fi inceput procedura de executare silita, inainte de termenul de trei ani, dar dumneavoastra nu stiti, din diverse motive, precum schimbarea domiciliului, adresa gresita sau alte cauze.

In acest caz, creditul s-ar putea sa nu poata fi prescris. Mai mult, ati putea avea de platit si dobanzi pentru intarziere si alte costuri aferente executarii silite.

Va rog sa reveniti daca doriti informatii suplimentare sau aveti nevoie de ajutor pentru rezolvarea problemei.

Este vorba de prescriptia datoriei daca timp de trei ani nu s-a facut executarea silita?

AM LUAT UN CREDIT IN 2010, IAR DIN ANUL 2013 NU AM MAI PUTUT PLATI. AM AVUT POPRIRE PE CONT LA BANCI, DIN PARTEA UNUI EXECUTOR JUDECATORESC, FARA SA PRIMESC DOCUMENTUL DE EXECUTARE SILITA, FARA RETINERI DE SUME, DUPA CARE AM PRIMIT O COMUNICARE DE LA UN SRL DE RECUPERARE, DIN CARE REZULTA CA ACEST CREDIT A FOST CESIONAT DE CATRE BANCA LA SUSNUMITUL, CARE A SOLICITAT LA JUDECATORIE SI A OBTINUT INCUVIINTAREA EXECUTARII SILITE, OCAZIE CU CARE AM AFLAT DE LA O BANCA RECENT CA SA INSTITUIT DIN NOU POPRIRE PE CONTURILE MELE SI NU STIU CE VA URMA. NU AM PRIMIT INCA DOCUMENTELE EXECUTARII.

VA ROG UN RASPUNS, NU POATE FI VORBA DESPRE PRESCRIPTIE? OARE DIN CE MOTIV NU MI S-AU OPRIT SUME DE BANI DIN CONTUL MEU LA PRIMA EXECUTARE?
VA MULTUMESC.

 

Codul Civil spune ca datoriile la un credit se pot anula (prescrie) daca firma creditoare (banca sau IFN-ul) nu incearca, timp de trei ani, sa recupereze datoriile de la client (debitor), prin executare silita.

Cu alte cuvinte, daca dumneavoastra nu ati primit, timp de trei ani, nicio notificare de executare silita de la banca sau de la o firma de recuperare creante, iar acestea nu au initiat procedurile aferente executarii, exista posibilitatea ca datoria sa se anuleze.

Banca si firmele de recuperare creante sunt obligate sa-si notifice clientii cu privire la declansarea procedurilor de executare silita.

Pe de alta parte, s-ar putea ca banca sa fi inceput procedura de executare silita, inainte de termenul de trei ani, dar dumneavoastra nu stiti, din diverse motive, precum schimbarea domiciliului, adresa gresita sau alte cauze.

In acest caz, creditul s-ar putea sa nu poata fi prescris. Mai mult, ati putea avea de platit si dobanzi pentru intarziere si alte costuri aferente executarii silite.

De aceea, va sfatuiesc sa cereti bancii si firmei de recuperare creante toate documentele aferente datoriei dumneavoastra si sa luati legatura cu un avocat pentru a vedea daca nu a intervenit prescriptia.

Pro sau contra vaccinarii : Părinții ar putea fi pedepsiți cu închisoarea dacă refuză să-și vaccineze copiii

Imagini pentru vaccinarea obligatorie

 

Vaccinarea copiilor va fi responsabilitatea părinților, iar acordul acestora la vaccinare va fi prezumat. Astfel, un eventual refuz al vaccinării copiilor va trebui întocmit în scris. Practic, refuzul părinților la vaccinarea obligatorie a copiilor nu va putea fi sancționat în mod direct, reiese din actul publicat pe site-ul MS.

„Pentru vaccinările obligatorii, furnizorul de servicii medicale are obligația de a informa părinții sau, după caz, reprezentantul legal al copilului cu privire la calendarul național de vaccinare, consimțământul acestora pentru vaccinare fiind prezumat, cu excepția situației în care părinții sau, după caz, reprezentantul legal refuză, în scris, vaccinarea, este prevăzut în proiectul de act normativ. Totodată, este subliniat că MS va acoperi eventualele prejudicii suferite de persoane în urma vaccinărilor obligatorii.

Totuși, chiar dacă nu se prevede o sancțiune directă pentru părinții care vor refuza vaccinarea, se va putea vorbi de o sancțiune indirectă. Concret, la înscrierea copiilor într-o colectivitate de învățământ (adică, în principiu, la grădiniță sau la școală, la stat sau la privat), părinții vor trebui să prezinte o adeverință ce atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii, din rațiuni de siguranță pentru ceilalți copii.

„Pentru garantarea dreptului la sănătate și la educație al tuturor copiilor și tinerilor, la înscrierea acestora într-o colectivitate de invățământ se solicită prezentarea adeverinței care atestă efectuarea vaccinărilor obligatorii eliberată de medicul de familie/furnizorul de servicii medicale de vaccinare. Pentru identitate de rațiune, dacă nu frecventează o unitate de învățământ, admiterea copiilor într-o colectivitate din serviciile de zi se face în aceleași condiții”, prevede viitoarea Lege a vaccinării.

În lipsa documentului din care să reiasă efectuarea vaccinărilor obligatorii, părinții vor trebui să prezinte, în maximum 60 de zile, fie un calendar de recuperare a vaccinărilor obligatorii, fie o adeverință din care să rezulte contraindicațiile medicale pentru anumite vaccinări. Ambele documente vor putea fi obținute de la comisia teritorială de vaccinare.

În orice caz, chiar dacă se induce ideea unei sancționări indirecte a părinților, pentru refuzul de a-și vaccina copiii, consecințele directe nu sunt explicite. Cu alte cuvinte, propunerea legislativă prevede că vaccinările obligatorii trebuie efectuate pentru înscrierea copiilor în colectivitățile de învățământ, însă nu scrie negru pe alb că, dacă părinții refuză în continuare vaccinările obligatorii, copiii vor rămâne în afara școlii sau a grădiniței. În altă ordine de idei, unitățile de învățământ vor fi obligate să ceară adeverința privind vaccinările, însă nu vor exista sancțiuni pentru neîndeplinirea acestei prevederi sau dacă sunt acceptați copii nevaccinați.

Însă trebuie subliniat că, dacă un copil împlinește trei ani și părinții nu l-au dus la vaccinările obligatorii, comisiile teritoriale de vaccinare vor putea sesiza organele penale pentru eventuala constatare a faptei de rele tratamente aplicate minorului. În prezent, Codul penal stabilește pentru această faptă o pedeapsă cu închisoarea de la trei la șapte ani.

Sunt executat silit : Te Paște executarea silită? Iată tot ce trebuie să știi despre procedura

Imagini pentru sunt executat silit
Ce se întâmplă în situaţia în care un debitor nu îşi execută de bună voie obligaţia către creditorul său?
Ori de câte ori un debitor nu îşi execută de bună voie obligaţia către creditorul său (obligaţie concretizată într-un înscris de tipul celor mai sus arătate), creditorul are posibilitatea de a începe executarea silită împotriva debitorului, adresându-se în acest sens unui executor judecătoresc cu o cerere (însoţită de titlul executoriu în original sau în copie legalizată, taxe de timbru şi alte înscrisuri cerute de lege, dacă este cazul).
Trebuie reţinut faptul că creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, are la dispoziţie, pentru recuperarea creanţei, mai multe forme de executare care se vor derula simultan sau succesiv, până la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.

De asemenea, care sunt în concret formele de executare la care poate apela creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, pentru recuperarea creanţei prevăzute în titlul executoriu?
Există posibilitatea de a se apela la următoarele forme de executare silită: urmărirea asupra bunurilor mobile, urmărirea veniturilor imobilelor, precum şi urmărirea imobilelor proprietatea debitorului.

Ce presupune urmărirea bunurilor mobile ale debitorului?
Când ne referim la această formă de urmărire silită, cititorul va avea în vedere  poprirea sumelor de bani (dar şi titlurile de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale), precum şi valorificarea bunurilor mobile aflate în posesia debitorului sau deţinute de terţi (inclusiv sechestrarea autovehiculelor).
În schimb, urmărirea veniturilor imobilelor se referă la urmărirea fructelor şi veniturilor imobilelor (urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, respectiv urmărirea veniturilor generale ale imobilelor).
În ceea ce priveşte urmărirea imobilelor proprietatea debitorului, această formă de urmărire silită nu ridică probleme întrucât are în vedere, aşa cum îi spune şi denumirea, valorificarea bunurilor imobile care sunt proprietatea debitorului.
În prezentul articol, fără pretenţia unei prezentări exhaustive, vom puncta câteva aspecte legate de urmărirea asupra bunurilor mobile, urmând ca, într-un viitor articol, să continuăm prezentarea noastră cu câteva aspecte legate de urmărirea veniturilor imobilelor şi urmărirea imobilelor proprietatea debitorului.

Urmărirea asupra bunurilor mobile

Poprirea
Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.
În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 728 din Codul de procedură civilă, dacă este cazul.
Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.
Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.

Poprirea se înfiinţează fără somaţie
, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane (terţului poprit), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar.
În adresa de înfiinţare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane (terţului poprit) interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i se va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul
, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
Urmărirea bunurilor mobile ale debitorului
Pentru realizarea creanţelor sale, creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, va putea urmări atât bunurile mobile ale debitorului aflate în posesia acestuia, cât şi pe cele deţinute de alte persoane (de terţi).
Creditorul poate indica bunurile mobile asupra cărora ar voi să se facă executarea. Dacă executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri nu se asigură realizarea drepturilor creditorului, el va urmări şi alte bunuri.

Care sunt bunurile considerate aparţinand debitorului şi care pot fi urmărite de către executorul judecătoresc?
Bunurile mobile aflate în locul care constituie domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul social sau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba contrară, că aparţin debitorului.
În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra si bunurile respective, însă va face menţiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.
Asa cum deja am arătat anterior, sechestrul se va putea aplica şi asupra bunurilor aparţinând debitorului, dar deţinute de un terţ, afară numai dacă acesta din urmă nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului urmărit. Dacă terţul recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, este obligat să declare dacă le deţine în temeiul vreunui titlu şi să înmâneze executorului o copie certificată a acestuia, dacă este cazul.
În schimb, dacă terţul deţinător nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, dar creditorul pretinde şi face dovada că bunurile respective sunt ale acestuia, instanţa de executare va putea, prin încheiere definitivă, dată cu citarea în termen scurt a părţilor, să îl autorizeze pe executor să continue aplicarea sechestrului.
În cadrul procedurii de urmărire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executorul judecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, făcând menţiunea acestei măsuri şi pe certificatul de înmatriculare, precum şi pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv.
Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în depozitul unei persoane alese cu precădere de către creditor.
Organul de poliţie rutieră va putea opri în trafic autovehiculul sechestrat şi va proceda la ridicarea certificatului de înmatriculare, a cărţii de identitate, punând în vedere conducătorului autovehiculului că bunul este sechestrat şi să se prezinte într-un termen rezonabil la executorul judecătoresc.
Reţinem şi că autovehiculul supus sechestrului va putea fi folosit de către debitor până la valorificare, dacă acesta depune sau remite executorului judecătoresc o poliţă de asigurare negociabilă, la o sumă asigurată cel puţin egală cu valoarea de asigurare a autovehiculului.

EOS și Kruk perseverează în executări silite prescrise. La ce să fiți atenți ca să nu le cădeți victime!

Recuperatorii de creanțe EOS și Kruk perseverează și pornesc executări silie împotriva datornicilor la bănci, în baza unor contracte de cesiune, care nu constituie titluri executorii, și pentru creanțe demult prescrise. Recuperatorii au introdus noi acțiuni pentru datorii prescrise chiar și după sentințe care constatau acest lucru. Aceștia acționează prin suveici de firme: EOS KSI este mandatar al EOS Finance Gmbh care a preluat creanța de la EOS Finance IFN către care a cesionat BRD. Kruk România SRL este mandatar al Kruk SA care a preluat creanța de la SeCapital SARL către care a cesionat BCR.

Vă prezentăm mai jos două cazuri de executări silite demarate de recuperatorii de creanțe EOS și Kruk, ambele oprite în primă instanță de oamenii vizați.

EOS a încercat să execute o datorie prescrisă de trei ani!

Judecătoria Gherla s-a pronunțat în 1 martie asupra unei contestații la executare formulată de o persoană împotriva EOS KSI România și EOS Finance GMBH.  Soluția pe scurt: ”Admite exceptia prescriptiei dreptului de a obtine executarea silita în baza contractului de credit nr. 3695369/04.04.2006, invocata de contestatorul I.A.I. Admite în parte contestatia la executare formulata de contestatorul I.A.I, în contradictoriu cu intimatul EOS FINANCE GMBH. Anuleaza toate actele de executare silita întocmite în dosarul executional nr. 312/2015 al B.E.J. Vasile Marian. Respinge, ca neîntemeiata, cererea de anulare a încheierii de învestire cu formula executorie nr. 588/2015 pronuntata de Judecatoria Gherla în dosar nr. 1815/235/2015. Respinge contestatia la executare formulata de contestatorul I.A.I, în contradictoriu cu intimatul EOS KSI ROMANIA S.R.L., ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Obliga intimatul EOS FINANCE GMBH sa achite contestatorului I.A.I suma de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.”

Ce a invocat persoana în cauză prin avocata Iulia Trif (fostă Cătinean):

”In cursul anului 2008, fiind in imposibilitatea financiara de a mai suporta costurile ratelor lunare aferente contractului de credit contractat nr. 3695369/04.04.2006, subsemnatul am incetat sa mai efectuez timp de cateva luni succesive ratele scadente, ultima plata efectuata fiind achitata in data de 02.09.2008 potrivit fisei de extras de cont de la dosarul cauzei. Prevalandu-se de dispozitiile art. 6.9 din Conditiile Generale ale Contractului de Credit nr. 3695369/04.04.2006,   BRD Groupe Societe Generale SA a declarat scadent anticipat creditul contractat de catre subsemnatul in data de 06.07.2009. Acest aspect a fost confirmat de catre BRD Groupe Societe Generale, atat prin adresa nr. 6728/12.08.2015 comunicata in urma solicitarii subsemnatului , si rezulta de asemenea din cuprinsul Graficului de costuri totale.

In acest moment, 06.07.2009, s-a nascut dreptul de a cere executarea silita a creditului, in integralitatea sa, de la acest moment incepand sa curga termenul de prescriptie pentru orice persoana care invoca drepturi in legatura cu acest contract. Intrucat la momentul la care s-a nascut dreptul la cere executarea silita a creditului, 06.07.2009, ne aflam sub imperiul Decretului nr. 167 din 10 aprilie 1958, va invederam dispozitiile legale incidente in cauza, ale art. 6 potrivit carora: „Dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani” si ale art. 7 potrivit caruia:„Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita”.

Coroborand sistematic dispozitiile legale ante-mentionate cu starea de fapt incidenta in cauza, rezulta ca la data de 07.07.2015- data formularii cererii de executare silita inregistrata in dosar executional nr. 312/2015 de catre SC EOS KSI ROMANIA SRL in calitate de mandatar al EOS FINANCE GMBH – dreptul de a cere executarea silita era deja prescris, acest drept nascandu-se în data de 06.07.2009, deci in urma cu 6 ani, si stingandu-se  in data de 06.07.2012 atat in raport cu banca BRD cat si in raport cu orice succesor sau cesionar al creantei, pentru ambele parti curgand acelasi termen. Deci cererea de executare silita a fost introdusa depasindu-se cu mult termenul de 3 ani pus la dispozitie de catre reglementarile art. 6 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958 ( sub imperiul caruia a inceput sa curga termenul de prescriptie ). Ultima zi in care se putea solicita executarea silita a creantei, ar fi fost 06.07.2012, or cererea s-a facut in 07.07.2015.

Pentru aceste considerente, va solicit sa admiteti exceptia prescriptiei dreptului de a cerere executarea silita in baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. 3695369/04.04.2006.”

Dublă executare de la Kruk: conturile și locuința!

Recuperatorul de creante Kruk România a fost invins la Judecătoria Cluj-Napoca, in timp ce acesta încerca vânzarea imobilului contestatorului, desi acest fapt nu e legal, potrivit avocatei celui vizat, Ioana Lăncrănjan (fostă Bâlc). Și de această dată, datoria era prescrisă.  

Soluția pe scurt: ”Admite exceptia prescriptiei dreptului de a solicita executarea silita, invocata de contestatoare. Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea C. M. în contradictoriu cu intimata SC KRUK SA –prin reprezentant legal SC KRUK ROMÂNIA SRL. Anuleaza toate actele de executare silita desfasurate în dos. executional nr. 3096/2014 ( la care este conexat dos. executional nr. 3097/2014) înregistrat la BEJ Ciumarnean Romeo Gabriel. Obliga intimata SC KRUK SA –prin reprezentant legal SC KRUK ROMÂNIA SRL sa plateasca contestatoarei suma de 7189 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Cererea si motivele se depun la sediul Judecatoriei Cluj-Napoca.” Kruk nu a mai depus apel.

KRUK SA, prin reprezentant legal Kruk România SRL, a preluat creanța de la SeCapital SARL care preluase de la Banca Comerciala Romana o serie de credite neperformante, inclusiv doua credite ale contestatorului C.M. din speta de fata, contract de credit ce era grevat de ipoteca si o creanta rezultata dintr-un contract de credit de nevoi personale.

Intai, Kruk a incercat recuperarea creantei rezultate din creditul de nevoi personale prin poprirea conturilor debitorului C.M, insa in mod inutil, deoarece acesta nu realiza venituri in Romania. Cu toate acestea, contestatia a fost introdusa in instanta in termen 15 zile de la momentul instiintarii privind poprirea conturilor, unde contestatorul a aratat instantei, prin avocat Ioana Lăncrănjan, ca a intervenit prescriptia creantei si ca acesti recuperatori nu au dreptul sa execute clientul, in lipsa unui titlu executoriu, ori contractul de cesiune nu e titlu executoriu.

La putin timp, a venit cea de-a doua executare silita, direct imobiliara, fiind vizata singura locuință din România a contestatorului si a familiei sale. La acest moment, avocatul a stopat executarea silita pana la judecarea definitiva a contestatiei. Stoparea executarii este relativ simpla, explica avocatul, fiind vorba de plata unei cautiuni calculate de instanta de judecata. Executorul judecatoresc a conexat dosarele executionale: creanta rezultata din contractul de nevoi personale, a carei valoare era sub 10000 lei, si creanta rezultata din contractul de credit ce era grevat cu ipoteca, asta pentru a putea recupera imobiliar toată creanța dintr-o singura lovitura

Nereguli mari la vanzarea creditelor neperfomante de catre banci.Anaf intervine!

Ţara noastră a fost campioana Europei Centrale şi de Est la vânzarea portofoliilor de credite neperformante (NPL), cu tranzacţii la valoarea nominală de 3,5 miliarde euro în 2015 şi 2016, potrivit raportului anual realizat de Deloitte.
În fiecare dintre cei doi ani, sistemul nostru bancar a înregistrat un profit de 1 miliard de euro.
Studiul citat menţionează: „Europa Centrală şi de Est a beneficiat de un interes crescut al investitorilor şi de o activitate bancară mai intensă datorită îmbunătăţirii condiţiilor economice şi a creşterii provizioanelor în câteva ţări din regiune, ca urmare a exerciţiului de Evaluare a Calităţii Activelor (AQR). Cele mai multe tranzacţii încheiate au avut loc în România (37%), urmată de Ungaria (24%), Polonia (11%) şi Slovenia (9%)”.
În sistemul nostru bancar se vorbeşte despre demararea unui nou exerciţiu AQR (Asset Quality Review) încă de anul trecut. Sergiu Oprescu, preşedintele Comitetului Director al Asociaţiei Române a Bîncilor (ARB) a precizat, recent, că încă nu există o perspectivă de timp pentru când va fi derulat acest test de stres sau dacă va fi desfăşurat în acest an, menţionând: „Noi ne pregătim ca şi cum ar avea loc anul acesta, însă necesitatea lui scade în cazul în care se implementează IFRS 9”.
Sistemul bancar urmează să implementeze sistemul IFRS 9, care, în opinia domnului Oprescu, va afecta sistemul bancar, întrucât, spre deosebire de vechiul sistem – IFRS 39 -, va avea o abordare diferită prin faptul că obligă băncile să constituie rezerve privind riscul de creditare încă de la acordare.
Şeful ARB ne-a spus, în luna ianuarie, că 2016 a fost anul în care a continuat şi s-a accentuat partea de curăţare a bilanţurilor contabile, astfel încât neperformanţa din sistem a scăzut la circa 10%, la sfârşitul anului trecut.
Pentru curăţarea bilanţurilor, băncile au apelat la vânzarea portofoliilor de neperformante, dar şi la write off-uri.
Legat de externalizarea NPL-urilor, Sergiu Oprescu ne-a spus: „În primul rând trebuie spus că a avea un nivel cât mai scăzut al neperformanţei este un lucru pozitiv. Dacă ai un indicator ridicat de neperformanţă, comparativ cu celelalte ţări, atunci înseamnă că ai un volum mare de credite neperformante care îţi permite să faci curăţenie şi, prin astfel de tranzacţii, adică prin vânzare de portofolii de dimensiuni relativ mari. Din punct de vedere al interesului extern, înseamnă că avem dimensiunea portofoliilor cu care să putem atrage investitori instituţionali străini mari, care să fie interesaţi de aceste tranzacţii. Datorită gradului ridicat de NPL – pentru că noi am avut un nivel de neperformanţă de 23% în anul 2014 – România a putut să atragă genul acela de investitori. Vânzarea de portofolii neperformante este benefică sistemului bancar şi economiei pentru că băncile se pot concentra apoi pe creditare. O mare parte din timpul de funcţionare a băncilor, din eforturile lor de funcţionare, din concentrarea managementului, în perioadele în care sistemul are un nivel ridicat de neperformanţă, se duce pe adresarea acestor probleme. Dacă elimini acest neajuns, atunci eliberezi băncile şi le laşi să se redirecţioneze pe ceea ce fac ele în mod normal, respectiv pe creditare şi, de fapt, pe creşterea intermedierii financiare în societatea respectivă.
Primul lucru pe care l-au făcut băncile americane imediat după criză a fost vânzarea de portofolii neperformante şi, astfel, s-a ajuns la scăderea foarte rapidă a nivelului de neperformanţă pe care l-au înregis¬trat, tocmai pentru ca băncile să se poată concentra pe activitatea lor normală de creditare a economiei.
Neperformanţa trece prin câteva etape: o primă etapă este cea de formare, după care este faza de recunoaştere a creditelor neperfomante şi apoi urmează etapa de adresare a acestei probleme, unde nu există de fapt foarte multe metode. Avem metoda clasică de executare, care ţine foare mult de «adâncimea» pieţei garanţiilor materiale la creditele neperformante. Dacă nu ai o piaţă secundară imobiliară foarte bine pusă la punct şi foarte eficientă, atunci această «adâncime» nu este foarte mare. O altă metodă este write-off-ul – atunci când banca a pierdut orice altă formă de rezolvare a neperformanţei, nu a avut garanţii materiale asociate creditelor respective şi a pierdut orice altă formă de a se îndrepta împotriva debitorului în default. În momentul respectiv, nu face decât să recunoască definitiv pierderea, mergând, astfel, mai departe, şi nu îşi mai concentrează timpul şi energia pe acel dosar. Cea de-a treia formă este vânzarea de portofolii, astfel încât activitatea de recuperare de creanţe incerte se transmite unor companii specializate”.
În 2016, investitorii în portofolii de credite neperformante din anumite ţări europene au arătat un interes mai mare pentru portofoliile de credite retail ipotecare, iar această tendinţă va continua şi în 2017, subliniază analiştii Deloitte. Aceştia arată că portofoliile corporative tranzacţionate în Europa Centrală şi de Est au urcat până la valoarea de 4,8 miliarde de euro, în perioada 2015 – 2016, în timp ce portofoliile care includ împrumuturi imobiliare şi de consum au atins valoarea de 1,6 miliarde euro.
Radu Dumitrescu, Partener Deloitte România şi coordonator al ramurii dedicate serviciilor de fuziuni şi achiziţii şi serviciilor de reorganizare din cadrul departamentului de consultanţă financiară, a declarat: „În 2017, băncile româneşti vizează micşorarea ratei NPL de 10% înregistrată la sfârşitul anului 2016, astfel că vor ţinti reducerea diferenţei dintre nivelul actual şi media europeană de 5%. În acest context, mă aştept să văd patru, până la cinci tranzacţii cu credite neperformante în acest an, fiecare cu valori nominale de câteva sute de milioane de euro”.
* Deloitte: „Creditele neperformante corporative şi retail ipotecare vor rămâne în continuare vedetele tranzacţiilor în Europa Centrală şi de Est”
Creditele neperformante corporative şi retail ipotecare vor rămâne în continuare vedetele tranzacţiilor în Europa Centrala şi de Est, au precizat analiştii Deloitte, care spun că se aşteaptă ca tendinţa de creştere a tranzacţiilor cu credite neperformante retail ipotecare începută în 2016 să continue şi în 2017.
Studiul Deloitte mai arată: „Mediul macroeconomic a susţinut creşterea pieţei creditelor neperformante din regiune: produsul intern brut a crescut în toate cele douăsprezece ţări analizate, având un impact pozitiv indirect asupra capacităţii de plată a clienţilor persoane fizice, cât şi asupra clienţilor persoane juridice. De asemenea, piaţa imobiliară s-a îmbunătăţit şi ne aşteptăm ca această tendinţă să continue în următoarea perioadă, în timp ce în zona de reglementare există tendinţa de a înlătura obstacolele din procesul de vânzare a creditelor neperformante. Ultima directivă a Băncii Centrale Europene stipulează reguli de raportare cuprinzătoare în cazul băncilor care înregistrează în bilanţurile lor volume mari de credite neperformante”.
Potrivit raportului citat, vânzările portofoliilor de credite neperformante au crescut în 2016, comparativ cu 2014 şi 2015, în mare parte datorită creşterii interesului investitorilor din Europa Centrală şi de Est „şi a unei dis¬ponibilităţi crescute din partea băncilor de a renunţa la aceste portofolii”.
Deşi investitorii s-au arătat interesaţi de creditele ipotecare din retail, totuşi capacitatea de colectare a creanţelor rămâne o preocupare pentru mulţi dintre investitori, mai susţin sursele citate, care se aşteaptă ca, în acest an, tranzacţiile cu NPL să atingă un nivel stabil sau mai ridicat pe măsură ce investitorii se vor familiariza cu regiunea.
Studiul Deloitte concluzionează: „Rolul restructurării va creşte ca importanţă în perioada următoare, ajutând la reducerea creditelor neperformante. Rata NPL din regiune va fi afectată de capacitatea creditelor restructurate de a rămâne viabile pe termen lung sau de posibilitatea de a intra din nou în default”.
* Fiscul a iniţiat controale în rândul băncilor, una dintre neregulile sesizate fiind vânzarea pachetelor de NPL
Fiscul a iniţiat controale în rândul băncilor şi a identificat nereguli care au consecinţe grave, a anunţat, anul trecut, Ionuţ Mişa, fost director general la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, actual secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice (MFP).
Un exemplu oferit de domnul Mişa este tocmai vânzarea pachetelor de credite de către instituţiile bancare.
Domnia sa ne-a explicat, la vremea respectivă: „Băncile constituie portofolii de credite, în care includ atât performante, cât şi neperformante şi pe care le vând la preţuri mult mai mici unor societăţi care se ocupă să recupereze sumele neachitate în anii următori vânzării. Există situaţii în care au fost vândute şi performante, aceste active fiind puse în acelaşi pachet cu neperformantele. Este indiscutabil că băncile au un interes pentru care vând împrumuturi fără restanţe. Este posibil ca băncile să-şi mute profiturile către altă zonă de fiscalitate. Acele profituri înregistrate din creditele performante trebuie înregis¬trate ca profituri în România, însă, fiind integrate în acele pachete de neperformante, profiturile sunt înregistrate în alte părţi, astfel încât băncile să îşi diminuează profitul şi să nu mai plătească taxele şi impozitele aferente. Există situaţii în care băncile sunt acţionari majoritari la societăţile afiliate, către care îşi vând creditele. Însă, sunt şi societăţi care nu sunt afiliate, dar acest lucru nu înseamnă că nu au legătură cu băncile. Pentru că sunt situaţii în care în companiile respective pot fi identificate ca acţionari alte companii, care să aibă, la rândul lor, acţionari majoritari – băncile. Ştim că există astfel de practici, dar nu avem acces la informaţii şi este foarte greu să ajungem la ele. Sperăm că acum, cu acordurile privind accesul la informaţii, să reuşim să demonstrăm aceste practici, pentru că ele există, chiar dacă la a treia – a patra verigă. Avem semnale că există astfel de practici şi la bănci, din diferite surse, inclusiv din media.
Au fost vândute pachete de credite de 100 de milioane de euro cu 5-7 milioane euro. Diferenţa de 95-93 milioane euro ar reprezenta cheltuială deductibilă. Au fost pierderi, ceea ce înseamnă că băncile şi-au diminuat profitul”.
Ionuţ Mişa ne-a mai spus că, dacă ANAF constată că o persoană juridică (indiferent dacă face sau nu parte din sistemul bancar) nu a declarat că societatea cu care colaborează îi este afiliată şi se constată că a vândut, de fapt, unui afiliat, atunci va fi întocmit un dosar al preţurilor de transfer şi tranzacţia va fi retractată, respectiv recalificată la preţul pieţei, fiind stabilit un impozit mai mare la plată sau diminuându-se pierderea.
Domnul Mişa ne-a mai declarat: „Dacă operaţiunea respectivă încalcă o normă legală care are consecinţe penale, dacă demonstrăm că a urmărit să se sustragă de la plata taxelor la buget şi constatăm că a dorit să facă evaziune, atunci sesizăm Parchetul. Avem situaţii în care am sesizat DIICOT asupra unor operaţiuni – este drept, nu în sistemul bancar – prin care se intenţiona sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor”.
Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României (BNR), ne-a dar asigurări, în urmă cu doi ani, că împrumuturile performante nu pot fi vândute, în condiţiile în care clienţii s-au plâns în mod continuu că li s-au vândul creditele, la câteva zile după contractarea acestora.
Ionuţ Mişa ne-a precizat, anul trecut, că este „aberantă” situaţia în care, dacă o bancă acordă un credit care se dovedeşte a fi neperformant şi se dovedeşte că a fost acordat într-un circuit fraudulos, fără respectarea propriilor norme bancare şi uneori chiar cu încălcarea normelor BNR, provizioanele constituite (care, în general, sunt deductibile) continuă să fie deductibile. Domnia sa afirma că, dacă legislativ nu se fac paşi importanţi în acest sens, „atunci suntem expuşi total în faţa unor companii care beneficiază de o experienţă capitalistă mult mai mare decât a noastră, de firme de consultanţă şi de contabili foarte buni, care ştiu să speculeze legislaţia foarte bine, să realizeze artificii fiscale greu de identificat, ştiu să alcătuiască circuite financiare greu de stopat. Trebuie să ne pregătim dacă vrem să stopăm toate aceste lucruri şi să le contracarăm”.
ANAF îşi pregăteşte inspectorii la Institutul Bancar Român, dorind ca aceştia să fie specializaţi în domeniul bancar şi să fie cât mai aplicaţi în controalele pe care le desfăşoară.

Lista firmelor de recuperari creante inscrise Anpc 2017

Lista firme de recuperari inscrise anpc 2017
1.SC ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL
2 SC ASSET RECOVERY DEBTS SRL
3 SC B2 KAPITAL PORTFOLIO MANAGEMENT SRL
4 SC CEE COLLECT ROMANIA SRL
5 SC COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL
6 SC COLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL
7 SC CREDITEXPRESS FINANCIAL SERVICES SRL
8 SC CYCLE EUROPEAN SRL
9 SC DEBT COLLECTION AGENCY SRL
10 SC ENB PROPERTY SOLUTIONS SRL
11 SC EOS NEXT SERVICES SRL
12 SC EOS KSI ROMANIA SRL
13 SC FIRE CREDIT SRL
14 SC GETBACK RECOVERY SRL
15 SC IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL
16 SC INTEGRAL COLLECTION SRL
17 SC KIRIARCHOS NET SRL
18 SC KI DEBTSERVICE SRL
19 SC KREDYT INKASO INVESTMENTS RO SA
20 SC KRUK ROMANIA SRL
21 SC MBA FINANCE MANAGEMENT SRL
22 SC MEGA COLLECTION SRL
23 SC MELLON ROMANIA SA
24 SC OTP FACTORING SRL
25 SC RECOVERY SOLUTIONS SRL
26 SC TOP FACTORING SRL
27 SC TRANSILVANIA RECUPERARI CREANTE SRL
28 SC VM ASSET MANAGEMENT SRL

 

Stire oficiala : 140 de recuperatori de creanţe şi intermediari credite au notificat Protecţia Consumatorului

Până la 21 martie, Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) trebuie să întocmească Registrul Unic, Normele metodologice şi pe cele procedurale şi de lucru pentru a putea desfăşura o activitate similară cu cea a BNR. Instituţia se va ocupa de autorizarea şi monitorizarea recuperatorilor de creanţe şi a brokerilor de credite, entităţi care nu se află sub supravegherea BNR. ANPC va colabora şi va putea cere informări inclusiv de la BNR.

Până la data de 31 decembrie, recuperatorii de creanţe din România şi brokerii de credite aveau obligaţia conform OUG 52/2016 care transpune în legislaţia românească Directiva 17 europeană/2014, să se înregistreze la ANPC

Dintre prevederile OUG 52, adoptată în luna septembrie a anului trecut, menţionăm interdicţia, între altele, de cesionare a contractului de credit şi a accesoriilor, a creanţei către o entitate care nu are sediul social, sucursală sau reprezentant în România, dar şi utilizarea de tehnici care să hărţuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanţelor, contactarea consumatorului la locul de muncă, precum şi comunicarea entităţii de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20,00 – 9,00.

Aspecte precum reglementarea comisioanelor, comunicarea cu debitorii sau convertirea creditului sunt transpuse la nivel național din dispoziţiile Directivei nr. 2014/17/UE şi reglementează practicile naţionale. Potrivit acestora, este permisă conversia creditelor într-o altă valută de câte ori se constată o depreciere mai mare de 20%, iar rata creditului imobiliar trebuie să scadă cu minimum 10% în acest caz. OUG prevede clar ce fel de comisioane au voie băncile să perceapă şi în ce condiţii acestea pot sau nu să fie modificate în deplin acord şi cu semnătura clientului, pentru a preîntâmpina apariţia clauzelor abuzive în contractul de credit pentru achiziţia unui imobil. În cazul în care clientul nu este de accord cu noile condiţii cerute de bancă, banca este obligată să continue contractul în forma iniţială.

 

Recuperatorii de creanțe nu mai pot lucra începând din 2017 dacă nu sunt înregistrați la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), în caz contrar urmând să fie amendați cu până la 100.000 de lei

Pana acum nimeni nu a depus vreo cerere de inregistrare la ANPC

 

Deci,toate executarile acestor firme de recuperari creante sunt nule acum

 

Începând de anul acesta, activitatea de recuperare creanţe poate fi desfășurată doar de către entităţile înregistrate la ANPC. Prevederea se regăseşte în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea și completarea OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în vigoare din 30 septembrie 2016.

Concret, pentru a se înregistra, entităţile trebuie să transmită Autorităţii o cerere, însoţită de mai multe documente şi informaţii, stabilite prin intermediul unui act normativ elaborat de ANPC. În acest sens, Autoritatea a elaborat un Proiect de ordin privind documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării precum și modalitatea şi termenele de raportare, pentru entitățile de recuperare creanțe, act ce are nevoie de publicarea în Monitorul Oficial pentru a se aplica.

Potrivit proiectului ANPC, entităţile de recuperare creanţe vor fi obligate să depună, alături de cerere, următoarele documente:

  • certificatul de înregistrare, în copie certificată;
  • certificat constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu datele societăţii, în copie certificată;
  • certificatul constatator emis conform art. 171 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, în copie certificată;
  • actul constitutiv, în copie certificată;
  • dovada că societatea comercială este operator de date cu caracter personal;
  • cazierul judiciar pentru persoanele responsabile cu administrarea și conducerea societății;
  • contractul colectiv de muncă, atunci când sunt îndeplinite condiţiile referitoare la numărul de angajaţi pentru încheierea acestuia, potrivit Codului Muncii;
  • o succintă descriere cu privire la activitatea/activitățile desfășurată/desfășurate – de exemplu: activități de recuperare creanțe și/sau obținerea drepturilor asupra unor debite scandente.

Dosarul cuprinzând documentele menţionate va putea fi trimis prin poştă sau depus direct la sediul Autorităţii din Bucureşti, sector 1, Bulevardul Aviatorilor, nr. 72.

În plus, există o serie de condiţii pe care aceste entităţi trebuie să le îndeplinească pentru a putea solicita înregistrarea, iar una dintre acestea stabileşte că plata salariilor angajaţilor nu trebuie să depindă în mod exclusiv de realizarea unor obiective privind recuperarea creanţelor şi nici să nu fie raportată exclusiv la sumele recuperate. În acest sens, administratorul entităţii trebuie să depună o declaraţie pe propria răspundere la ANPC.

În altă ordine de idei, solicitanţii sunt obligaţi:

  • să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/ sau penal în faţa autorităţilor;
  • persoanele din conducerea şi administrarea entităţii să se bucure de o bună reputaţie.

De altfel, odată depusă documentaţia completă, ANPC va avea la dispoziţie 30 de zile pentru a emite şi comunica solicitantului decizia cu privire la acceptarea sau respingerea cererii. În cazul unei respingeri, entitatea solicitantă are dreptul, conform OUG nr. 52/2016, de a depune o nouă cerere de înregistrare.

Recuperatorii vor raporta ANPC numărul de cazuri în derulare

De asemenea, recuperatorii de creanţe înregistraţi trebuie să transmită ANPC, odată cu cererea de înregistrare, o serie de informaţii. Potrivit proiectului de act normativ publicat pe site-ul instituţiei, este vorba despre:

  • numărul total de cazuri aflate în curs de derulare ca urmare a desfășurării activității de recuperare creanțe și/sau, după caz, ca urmare a obținerii drepturilor asupra unor debite scadente;
  • suma totală ce ar trebui recuperată ca urmare a obținerii drepturilor asupra unor debite scadente – cazuri în curs de derulare;
  • numărul de cazuri aflate în curs de derulare ca urmare a desfășurării activității de recuperare creanțe rezultate din contractele de credit încheiate cu consumatorii, persoane fizice, precum și numele creditorilor în numele cărora desfășoară aceste activități;
  • numărul de cazuri aflate în curs de derulare și suma ce ar trebui recuperată ca urmare a obținerii drepturilor asupra unor debite scadente ce rezultă din contractele de credit încheiate cu consumatorii, persoane fizice, precum și numele creditorilor de la care s-au obținut drepturile scadente.

După înregistrare, toate entităţile vor trebui să transmită, în perioada 1 ianuarie – 1 martie, raportări anuale cu numărul de cazuri din anul precedent şi sumele totale rezultate din recuperarea debitelor.

Pe lângă societăţile care obţin înregistrarea în condiţiile prezentate, OUG nr. 52/2016 stabileşte că activitatea de recuperare creanţe poate fi desfăşurată şi de creditori, adică acele persoane juridice, inclusiv sucursalele instituţiilor de credit şi ale instituţiilor financiare nebancare din străinătate, care desfăşoară activitate pe teritoriul României şi care acordă sau se angajează să acorde credite în exerciţiul activităţii sale comerciale ori profesionale.

Când poate radia ANPC înregistrarea unui recuperator de creanţe

Actul normativ citat anterior stabileşte şi situaţiile în care ANPC poate radia înregistrarea unei entităţi de recuperare creanţe. Concret, acest lucru se întâmplă dacă entitatea:

  • renunţă în mod explicit la înregistrare sau nu a desfăşurat activităţi de recuperare creanţe timp de şase luni;
  • a obţinut înregistrarea prin declaraţii false ori înşelătoare sau prin alte mijloace nelegitime;
  • nu mai îndeplineşte cerinţele în temeiul cărora a fost înregistrat;
  • încalcă în mod repetat prevederile legale.

 

Toate modificarile legislative in favoarea consumatorului in 2016

Pentru consumatori, anul 2016 a adus modificări foarte importante. Impactul cel mai mare îl au schimbările cu privire la credite, precum introducerea dării în plată sau posibilitatea convertirii în altă monedă a creditelor în valută. În același timp, o altă noutate despre care s-a vorbit mult în 2016 se referă la interzicerea completă a fumatului în spațiile publice închise. Noi am identificat, în total, 13 aspecte de care ar trebui să țină cont de-acum orice consumator

 

1. Noi reguli pentru creditele în valută

Persoanele care se împrumută în valută, printr-un credit garantat cu un imobil, pot cere oricând convertirea acestuia într-o altă monedă. Este interzisă majorarea sau introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife şi speze în perioada de derulare a acestor contracte de credit. Nu este acceptată nici introducerea de clauze care să permită creditorului să modifice unilateral contractul, fără a avea acceptul consumatorului, exprimat printr-un act adițional

 

 

2. S-a introdus darea în plată pentru credite

Persoanele fizice care nu mai pot plăti creditul ipotecar au posibilitatea să-l stingă prin cedarea către bancă a dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat, evitând situația de a rămâne datoare băncii creditoare chiar și după valorificarea bunului respectiv. Prevederea nu se aplică însă creditelor contractate prin programul „Prima casă”

 

 

3. Recuperatorii de datorii trebuie „să țină distanța”

Recuperatorii de creanțe nu mai pot contacta datornicii la locul de muncă al acestora și nici în intervalul orar 20:00 – 09:00. În plus, recuperatorilor le este interzis să folosească tehnici de hărțuire sau abuz, amenințări sau alte tehnici agresive și trebuie să atenționeze datornicii că au dreptul să conteste atât existența debitului, cât și cuantumul acesteia

 

 

 

4. Executarea silită se face din nou în baza acordului instanței

Executorii judecătoreşti nu mai au competenţa de a încuviinţa executarea silită, activitatea fiind atribuită din nou instanţelor de executare. Așadar, din februarie anul acesta, executorul judecătoresc trebuie să ceară instanţei să încuviinţeze executarea silită pentru a putea pune în aplicare un titlu executoriu

 

 

5. Modificări la garanțiile produselor

Garanțiile produselor, atât cele legale, cât și cele comerciale, se prelungesc automat cu perioada în care produsul respectiv a fost nefuncțional, adică timpul efectiv dintre semnalarea problemei către comerciant și aducerea produsului în starea normală de funcţionare sau predarea/notificarea de ridicare a produsului. Durata reparării sau înlocuirii produselor se stabilește de comun acord, dar nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice

 

 

6. Firmele care-și păcălesc clienții pot fi obligate să dea banii înapoi

Dacă un comerciant a fost sancționat de autorități pentru practici comerciale incorecte, acesta poate fi obligat și la restituirea către clienți a banilor cheltuiți de aceștia, ca o sancțiune complementară, pe lângă amenda contravențională. Iar dacă nu se conformează și nu dau banii înapoi, firmele riscă o amendă cuprinsă între 5.000 şi 50.000 de lei.

 

7. Fumatul, interzis complet în spaţiile publice închise

Din martie, fumatul este interzis complet în toate spaţiile publice închise, inclusiv în baruri, discoteci şi restaurante, în spaţiile închise de la locul de muncă, în locurile de joacă pentru copii (chiar şi cele în aer liber), în unităţile de învăţământ şi în cele destinate protecţiei şi asistenţei copilului. Persoanele juridice care nu se conformează pot fi sancționate gradual, la a treia abatere riscând chiar închiderea unității. În același timp, legea prevede amenzi și pentru persoanele fizice care fumează unde nu este permis.

 

 

8. Țigările cu arome dispar de pe piață

Țigările cu arome sau aditivi speciali, precum vitamine, cafeină, taurină, adică cele care au miros sau gust diferit de cel al tutunului, vor dispărea de pe piață în 2017. Deja a fost interzisă producerea acestora, dar încă se pot comercializa stocurile existente până în mai 2017.

 

 

 

9. Comunicarea în roaming a devenit mai ieftină

Din aprilie, românii care călătoresc în Uniunea Europeană pot vorbi în toate statele membre la aceleași costuri din țară, dar operatorii de telefonie pot adăuga o taxă suplimentară de maximum cinci eurocenți/minut pentru apelurile efectuate. Același tarif se aplică și pentru fiecare megabit de internet folosit. Apelurile primite nu pot fi taxate cu mai mult de 1,14 eurocenți/minut. În plus, din iunie 2017, tarifele de roaming în interiorul statelor membre ale Uniunii vor fi eliminate complet.

 

 

10. Faci reclamații cu privire la furnizarea gazelor și nu primești răspuns? Trebuie să fii despăgubit

Operatorul de gaze este obligat să răspundă la sesizările sau reclamațiile clienților cu privire la distribuția gazelor, începând din 1 octombrie. Dacă acesta nu se conformează, trebuie să plătească (la cerere) despăgubiri în bani pentru fiecare zi în care clientul nu primește răspuns

 

 

11. Facturile de căldură și gunoi, titluri executorii

S-a stabilit recent că facturile pentru apă, canalizare, căldură și gunoi trebuie achitate în cel mult 15 zile calendaristice de la emitere, nu în 15 zile lucrătoare de la primire, iar neplata acestora la timp poate duce mai ușor la o executare silită. Concret, facturile pentru serviciile menționate sunt considerate titluri executorii, așa că pentru recuperarea banilor nu mai este nevoie de acționarea consumatorilor în justiție

 

 

12. În curând, vei putea scoate bani de pe card din unele magazine

Începând de la 1 ianuarie, clienții care au card bancar și care fac o achiziție vor putea obține un avans de numerar de maximum 200 de lei de la anumite magazine care au terminale de plată (POS-uri)

 

13. Monitorul prețurilor este, în sfârșit, funcțional

Pe final de 2016 s-a lansat Monitorul Prețurilor, un site unde pot fi consultate și comparate prețurile alimentelor de bază vândute de marile magazine, însă deocamdată doar pentru București și județul Ilfov. Astfel, cumpărătorii pot găsi cele mai bune oferte direct din fața calculatorului sau a telefonului mobil

Ghidul juridic de vacanta in strainatate 2016-2017

Ghidul juridic de vacanta in strainatate 2016-2017

Dacă plănuiești să-ți petreci sărbătorile de iarnă pe alte meleaguri decât cele românești, ar fi bine să ai câteva informații necesare înainte să tragi ușa în urma ta. Spre exemplu, știai că în unele țări centura de siguranță trebuie purtată obligatoriu și de cei care stau pe locurile din spate, iar poliția ia foarte în serios respectarea acestei obligații? Sau că în altele se plătește o taxă pentru fiecare autostradă traversată și deținerea unor aparate antiradar este considerată infracțiune?

Pentru a evita situațiile neplăcute din vacanță, înainte de a pleca, ar trebui să te informezi cu privire la condițiile de zbor sau la regulile de circulație pe drumurile din străinătate, dar și cu privire la chestiuni ce țin de îngrijirile medicale de care ai putea avea nevoie. Ar trebui să știi, spre exemplu, că în unele state deținerea aparatelor antiradar reprezintă infracțiune, că taxele de drum diferă foarte mult de la o țară la alta sau că unele amenzi nu pot fi plătite cu cardul pentru anumite categorii de drum și asta poate duce la sechestrarea mașinii. În plus, este vital să îți notezi numerele de urgență și datele de contact de care te-ai putea folosi în țara străină.
Înainte de toate, cel mai important lucru este să le spui celor dragi ție unde anume vei pleca, iar aici ne referim la date cât mai concrete: în ce oraș, la ce hotel, în ce perioadă ai cazarea, când vei zbura și, eventual, chiar numele zborului. Informarea celor dragi este importantă în primul rând pentru aceștia, pentru ca, în cazul în care ți se întâmplă ceva, să dețină date cât mai concrete pe care să le poată furniza autorităților.

În orice caz, ar trebui să știi că toți cetățenii români care călătoresc în străinătate au la dispoziție aplicația „Călătoreşte în siguranţă” a MAE-ului (poate fi descărcată gratuit din „App Store” şi „Google Play”), care oferă informaţii, recomandări de călătorie şi posibilitatea de a fi alertați, în cazul în care apar situaţii speciale, precum şi serviciul de alertă prin SMS, aferent campaniei de informare „Un SMS îţi poate salva viaţa!”.

Interesează-te de condițiile de zbor dacă pleci cu avionul

Dacă te vei deplasa cu avionul, ar fi bine, înainte de a ajunge la aeroport, să mai verifici o dată condițiile de zbor pe care ți le impune compania cu care vei călători. Asigură-te că știi ce produse și ce cantități de lichide poți lua în bagajul de mână.

Iar dacă tot am menționat bagajul de mână, trebuie să mai știi și că unele companii de zbor au condiții mai limitate cu privire la bagajul de mână gratuit – compania Wizz Air, spre exemplu, îți oferă gratuit în prețul biletului un bagaj de mână relativ mic ca dimensiuni, pe când cei de la Ryan Air îți oferă posibilitatea de a lua după tine în cabină atât geanta personală, cât și un alt bagaj de mână.

Orice cadou pe care vrei să-l duci cuiva din străinătate, dacă este ambalat, ar sta mai bine în bagajul de cală, decât în cel de mână. De ce? Pentru că în bagajul de mână produsele nu trebuie să fie ambalate în hârtii de cadouri etc., iar cei de la control îți vor rupe cel mai probabil ambalajul ca să vadă conținutul. De asemenea, deși poate părea evident, nu ai voie să transporți petarde sau tot felul de artificii și pocnitori.

Cei care merg la schi și vor să-și aducă echipamentul personal trebuie să știe care sunt condițiile generale de transport ale companiei pentru astfel de obiecte. De cele mai multe ori transportul lor va presupune costuri suplimentare deloc de neglijat.

Notă: Cei care vor să călătorească în Franța cu avionul ar face bine să se informeze înainte cu privire la eventualele greve ale transportatorilor francezi și care le-ar putea nărui planurile de vacanță. Într-o notă ușor umoristică, ar trebui să știți că, în Franța, gravele de orice fel se întâmplă aproape săptămânal.

Ce trebuie să știi dacă pleci cu mașina

Drumul cu autoturismul, mai ales în condiții meteo îngreunate și dacă e vorba de distanțe foarte mari, îți solicită o conduită mult mai disciplinată la volan. Regulile conducerii preventive impun ca, în astfel de situații, să faci opriri dese pentru odihnă și să eviți să conduci noaptea, ca să nu mai spunem de adaptarea vitezei la condițiile de drum. Nu ar fi o mare tragedie dacă ar trebui să-ți amâni cu o zi, să spunem, sejurul la schi, dacă se anunță condiții meteorologice vitrege în ziua planificată pentru plecare.

Normele de circulație sunt – sau ar trebuie să fie – destul de cunoscute până la frontieră, dar odată ce treci granița României ar fi bine să îți amintești că ești sub incidența regulilor din statul străin în care te afli. Asta înseamnă să te documentezi înainte cu privire la anumite prevederi importante în materie de reguli de circulație, de acte necesare pe care trebuie să le ai asupra ta, de lucruri pe care poți sau nu poți să le transporți sau în ce cantități sunt admise.

Numeroase persoane s-au plâns în Forumul AvocatNet.ro de problemele cu legea pe care le-au întâmpinat pe drumurile din străinătate, iar lipsa de informare s-a dovedit a fi un aspect determinat aproape întotdeauna.

Iată o scurtă trecere în revistă a aspectelor importante pe care ar trebui să le iei în seamă dacă pleci cu mașina în:

Austria: va trebui să cumperi de la punctele de trecerea frontierei/benzinării/magazinele de difuzare a presei o vinietă, iar prețul acesteia pornește de la 8,70 de euro (8,90 euro de la 1 ianuarie 2017) pentru zece zile; vinieta se lipește în mod obligatoriu pe parbrizul mașinii, la loc vizibil, altfel amenda este de 120 de euro; aparatele antiradar sunt interzise; este obligatoriu să ai anvelope de iarnă și să circuli cu farurile aprinse în tot timpul deplasării; limitele maxime de viteză sunt: 50 km/h în localităţi, 100 km/h pe şoselele rapide şi pe drumurile naţionale, 130 km/h pe autostrăzi;

Bulgaria: vinieta poate fi achiziţionată de la punctele de trecere a frontierei, de la benzinării sau de la la poştă, iar prețul diferă în funcție de categoria de vehicul și de perioada de valabilitate (pentru șapte zile, spre exemplu, pentru un autovehicul din categoria Euro 0, I, II se plătesc 87 de leva, adică aproape 200 de lei); folosirea aparatelor antiradar este interzisă, iar anvelopele de iarnă sunt recomandate, în timp ce lanțurile pentru zăpadă sunt obligatorii în anumite condiții și pe unele tronsoane de drum; limitele de viteză sunt următoarele: 50 km/h în localităţi, 90 km/h în afara localităţilor, 140 km/h pe autostrăzi;

Elveția: la intrarea în Elveţia este posibilă verificarea stării autoturismului, astfel încât acesta să corespundă normelor tehnice conform reglementărilor legale elveţiene; vinieta costă aproximativ 40 de euro și poate fi cumpărată de la punctele de trecere a frontierei, fiind obligatorie lipirea ei pe parbrizul mașinii; este indicată folosirea cauciucurilor de iarnă, iar centura de siguranță este obligatorie pentru toate locurile din mașină (amenzile pentru cei care stau în spate și nu poartă centură sunt destul de mari); deținerea și folosirea aparatelor antiradar constituie infracțiune, iar limitele legale de viteză sunt următoarele: 50 km/h în localităţi, 80 km/h în afara localităţii, 120 km/h pe autostrăzi;

Franța: anvelopele de iarnă nu sunt obligatorii, iar toate autostrăzile din Franța sunt supuse unei taxe, variabilă în funcție de distanță și de regiune; aparatele antiradar sunt interzise, iar amenda se poate ridica până la 1.500 de euro; exact ca în Elveția, portul centurii de siguranță este obligatoriu pentru toate locurile din mașină; în localități, limita de viteză este de 50 de km/h, iar pe autostrăzi – de 130 km/h;

Germania: aparatele antiradar sunt interzise, precum și folosirea telefonului mobil la volan; parcarea este permisă numai în locurile speciale, contra-cost (tichetele se cumpără de la aparatele de taxare din parcări sau de la centrele de difuzare a presei); din rațiuni de protecția mediului, în anumite zone nu se poate circula decât dacă autovehiculul are placheta “Feinstaubplakette”; pentru a procura o astfel de plachetă, poți merge la oficiile de înmatriculare a vehiculelor, iar lipsa ei poate aduce amenzi de 40 de euro pentru fiecare zonă delimitată ecologic în care circuli fără ea (Berlinul este, spre exemplu, o zonă delimitată ecologic și unde se poate circula doar având o atare plachetă); în ceea ce privește limitele de viteză, acestea sunt: 50 km/h în localităţi, 70-100 km/h în afara localităţilor, 130 km/h pe autostrăzi;

Italia: accesul pe autostrăzi este permis doar dacă achiți taxele specifice, iar cartea verde este obligatorie; în plus, pe autostrăzi amenzile nu pot fi plătite cu cardul, iar neplata acestora poate atrage punerea sub sechestru a mașinii (costurile pentru recuperarea ei nu sunt deloc neglijabile); aparatele antiradar sunt interzise, iar limitele de viteză sunt mai variate ca în alte țări, după cum urmează: pe străzi urbane (centrul localităţilor) – 50 km/h, pe străzi urbane de periferie („circonvallazione” – centură) – 70 km/h, pe drumuri extraurbane (provinciale şi statale) – 90 km/h, pe drumuri extraurbane principale (cu caracteristici de autostradă) – 110 km/h, pe autostrăzi – 130 km/h;

Ungaria: accesul pe autostradă se face în baza unei viniete, care poate fi achiziţionată de la punctele de trecere a frontierei, de la benzinăriile din Ungaria, benzinării Mol din România sau online, iar prețul pentru o săptămână este de circa 10 euro; lanţurile pentru zăpadă sunt obligatorii în anumite condiţii, iar aparatura antiradar este complet interzisă; limitele de viteză sunt următoarele: 50 km/h în localităţi, 90 km/h în afara localităţilor, 110 km/h pe şoselele rapide,130 km/h pe autostrăzi;

Informații utile pentru urgențe

Ghidul MAE prevede, de asemenea, pentru fiecare dintre aceste țări, informații mai detaliate cu privire la soluțiile pe care le ai la dispoziție în cazul în care ai suferit un accident auto, rămâi fără actele de identitate și alte situații de urgență. În cazul în care ai nevoie de asistență, numerele de urgență pentru Austria, Bulgaria, Elveția, Franța, Germania, Italia, Ungaria se regăsesc în documentul anexat acestui articol. De asemenea, redacția AvocatNet.ro a realizat un material cu informațiile necesare atunci când ai un accident de mașină în străinătate și care poate fi consultat aici.

În privința îngrijirilor medicale, este recomandat să ai o asigurare medicală de călătorie, dar și să îți procuri cardul european de sănătate înainte să pleci din țară. Cardul este necesar pentru a putea plăti pentru îngrijiri medicale și pentru medicamente tot atât cât plătesc și cetățenii asigurați ai acelui stat străin.

Cât privește medicamentele, două aspecte importante trebuie reținute: în primul rând, multe dintre statele de mai sus fac controale serioase privind medicamentele pe care le avem asupra noastră la trecerea frontierei, ori la controlul bagajelor de mână (recomandarea celor de la MAE este ca medicamentele să se regăsească în ambalajele lor originale, nu scoase din foliile sau cutiile lor).

În al doilea rând, cei care au nevoie de medicamente trebuie să știe că, în toate aceste țări, antibioticele nu se eliberează fără rețetă. Pentru mai multe detalii despre posibilitatea de a lua medicamente în străinătate pe bază de rețetă de la medicul român, puteți consulta acest articol.

Important! În Uniunea Europeană și în Elveția numărul de urgență general este 112

Creditul se poate prescrie (sterge) daca nu s-a mai achitat nimic bancii timp de 3 ani?

Impotriva bancii .forum impotriva bancii

 

„Buna ziua, am citit undeva ca exista o lege in care se precizeaza ca in cazul in care nu s.a mai achitat nimic bancii timp de 3 ani, creditul se prescrie. Exista cumva o astfel de lege? Si daca da, ma puteti ajuta va rog cu informatii despre ea (numar, data)? Multumesc”

 

 

Stimata doamna,

Legea, mai exact Codul Civil, spune ca datoriile la un credit se pot anula (prescrie) daca firma creditoare (banca sau IFN-ul) nu incearca, timp de trei ani, sa recupereze datoriile de la client (debitor), prin executare silita.

Cu alte cuvinte, daca dumneavoastra nu ati primit, timp de trei ani, nicio notificare de executare silita de la banca sau de la o firma de recuperare creante, exista posibilitatea ca datoria sa se anuleze.

Ceea ce nu inseamna ca daca dumneavoastra nu ati platit bancii nimic timp de trei ani, puteti scapa de datorii.

Dimpotriva, veti avea de platit mai mult, din cauza dobanzilor pentru intarziere si alte costuri aferente executarii silite, daca banca a inceput procedura de executare silita, inainte de termenul de trei ani, dar dumneavoastra nu stiti, din diverse motive, precum schimbarea domiciliului, adresa gresita sau alte cauze.

Banca si firmele de recuperare creante sunt obligate sa-si notifice clientii cu privire la declansarea procedurilor de executare silita.

De aceea, sfatul meu este sa luati legatura cu banca pentru a vedea care este situatia creditului si a datoriilor, pentru a nu avea surprize neplacute.

Trebuie sa aveti in vedere si faptul ca, potrivit Codului de Procedura Civila, art. 405 indice 1 alin. (1), prescriptia dreptului de a cere executarea silita se intrerupe:

a) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei;

b) pe durata depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent;

c) pe durata trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2;

d) pe durata indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare;

e) pe durata depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 371 indice 6 alin. 1;

f) in alte cazuri prevazute de lege.

Probleme cu banca? Scrie-ne aici si te ajutam!

Cand si cum se ia in considerare denuntul pentru reducerea pedepselor.Solutia practica

Cand si cum se ia in considerare denuntul pentru reducerea pedepselor.Solutia practica

 

Vom vorbi despre “celebrul” art.19 din Legea 682/2002 si mai ales sintagma “ identificarea şi tragerea la răspundere penală”

 

 

In 2016 practica la instante este destul de variata si se pune intrebarea : Care este momentul ab initio cand se poate considera denuntul viabil pentru reducerea pedepselor?

 

 

Unele instante iau in considerare denuntul numai care este finalizat cu o tragere la raspundere penale.

Altele au considerat ca denuntul poate fi luat in considerare doar daca este trecut in rechizitoriul prin care se sesizeaza instanta

Altele,din contra,considera ca un denunt trebuie sa isi produca efectele doar daca s-a inceput urmarirea si s-a format dosarul penal.

Si,in final, unele instante considera momentul in care un denunt produce efecte numai cand se pune in miscare actiunea penala potrivit art.309 CPP

 

 

Haideti sa vedem care este solutia corecta

 

 

Avem in vedere urmatoarele dispozitii

I

Art.2 din legea 682/2002

În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

  1. a)martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
  2. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;
  3. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;

 

 

 

 

II

Art.19 din Legea 682/2002

Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

 

 

Analiza o voi incepe cu art.19 din Legea 682/2002

 

 

La o prima citire lapidara dat fiind cele 2 conditii “identificare si tragerea la raspunderea penala ,atunci denuntul s-ar lua in considerare cand instanta ramane in pronuntare si se judeca.

Apar 2 critici:

  1. Tragerea la raspundere in acesta interpretare ar fi momentul cand hotararea pronuntata de judecator ar deveni definitiva,si ar exista un moment intermediar care nu este luat in considerare – INTERPRETARE ILEGALA
  2. Ar insemna ca judecatorul unde se foloseste denuntul incalca legea intrucat judeca mai repede decat dosarul format in urma denuntului – INTERPRETARE ILEGALA

 

Atunci,care este intepretara corecta?

 

Revenim un pic la art.19

 

 

“Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”

 

Trebuie indeplinite 3 conditii cumulative:

 

1.Cel care denunta are calitatea martor in sensul legii 682/2002 ,cel care denunta nu are nicio calitate procesuala dar informatiile sale sunt determinate pentru aflarea adevarului sau este inculpat intr-o alta cauza

  1. Persoana de la punctul 1 a savarsit o infractiune grava

 

3.Inaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au savarsit infractiuni grave

 

La punctul 3 gasim cuvantul “persoane”

Cand putem vorbi de tragerea la identificarea si tragerea la raspundere penala a persoanelor?

Momentul initial este art.309 CPP cand se pune in miscare actiunea penala si sunt probe impotriva unei persoane

Un al doilea moment este cand se trimite in judecata si se confirma actiunea penal

 

Concluzie

Un denunt produce efectele de reducere la jumatate a limitelor de pedeapsa numai daca in dosarul format in urma denuntului s-a pus in miscare actiunea penala potrivit art.309 CPC

Orice alt moment anterior sau ulterior incalca dispozitiile art.19 din Legea 682/2002

 

 

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

 

 

 

 

 

De sâmbătă, dacă nu-ți plătești facturile de căldură și gunoi, vei putea fi executat silit mai ușor

Măsura este inclusă în Legea nr. 225/2016 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 942 din 23 noiembrie 2016 și va intra în vigoare sâmbăta aceasta.

În esență, noile prevederi stabilesc că „factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu”, fiind vorba, printre altele, de serviciile de alimentare cu apă, cu căldură, de canalizare și de salubrizare. Astfel, persoanele care nu-și achită la timp facturile pentru aceste servicii vor putea fi executate silit fără să mai fie necesară acționarea lor în justiție.

Totuși, noutatea nu vizează toate cele patru categorii de servicii enumerate, ci doar furnizarea căldurii în sistem centralizat și salubrizarea. Asta pentru că, așa cum s-a stabilit încă din cursul anului 2015, prin modificări la Legea nr. 241/2006, facturile de apă și canalizare deja sunt titluri executorii.

Atenție! În altă ordine de idei, furtul de apă și de agent termic din sistemele publice de alimentare va deveni infracțiune și se va putea pedepsi conform Codului penal.

Perioada în care se pot plăti facturile va fi mai mică

Altă modificare semnificativă referitoare la facturile pentru apă, canalizare, căldură și gunoi va fi reducerea perioadei în care cetățenii pot achita aceste servicii. Astfel, facturile vor trebui plătite în cel mult 15 zile calendaristice de la emitere.

„Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii”, dispune Legea nr. 225/2016, cu precizarea că facturile trebuie emise cel târziu până la data 15 a lunii următoare celei în care s-au furnizat serviciile.

În momentul de față, plata facturilor trebuie făcută în maximum 15 zile lucrătoare de la primire, ceea ce înseamnă că putem vorbi de o dublă reducere a termenului de scadență: acesta se va calcula în zile calendaristice, nu în zile lucrătoare, și va curge efectiv de la data emiterii facturii, nu de la data primirii. (Data emiterii nu este neapărat și data primirii, dacă vorbim de o factură comunicată prin poștă.)

COMPARAȚIE
Actualul termen de scadență Viitorul termen de scadență
Factura este emisă în data de 13 octombrie 2016pentru luna septembrie 2016 și este primită de client în data de 14 octombrie 2016*. Astfel, termenul de scadență începe pe 14 octombrie 2016 și se încheie pe 3 noiembrie 2016. Rezultă că clientul are la dispoziție 21 de zile calendaristice**pentru a achita factura. Factura este emisă în data de 13 octombrie 2016 pentru luna septembrie 2016 și este primită de client în data de 14 octombrie 2016*. Astfel, termenul de scadență începe pe 13 octombrie 2016 și se încheie pe 27 octombrie 2016. Rezultă că clientul are la dispoziție, cel puțin teoretic, 15 zile calendaristice** pentru a achita factura, însă perioada se reduce cu numărul de zile necesar comunicării prin poștă (în acest exemplu, termenul efectiv de scadență este de 14 zile calendaristice).
* Notă: Am luat în calcul o durată de o zi între emitere și comunicare, necesară, cel puțin teoretic, pentru transmiterea facturii prin poștă.

** Notă: Termenul actual de scadență poate varia în funcție de numărul zilelor nelucrătoare, dar cel viitor va fi fix și, în funcție de data primirii facturii, va putea fi destul de strâns.

Dacă o factură nu este achitată în cel mult 30 de zile de la data scadenței (ultima zi a perioadei de plată), clientul în cauză este penalizat pentru întârziere, prevede Legea nr. 51/2006. Penalitățile se calculează începând cu prima zi după data scadenței și, în total, nu pot depăși valoarea facturii.

„Dacă sumele datorate, inclusiv penalitățile, nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare și are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanță. Reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuării plății; cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului se suportă de utilizator”, este detaliat în actul normativ.

Executarea silită se face în baza unui titlu executoriu

Titlul executoriu este documentul ce stă la baza unei executări silite, stabilește, actualmente, Codul de procedură civilă. Titlu executoriu este hotărârea executorie dată de instanța judecătorească, hotărârea cu executare provizorie, hotărârea definitivă, dar și alte hotărâri sau înscrisuri care, conform legii, pot fi puse în executare.

Executarea silită a unui titlu executoriu poate fi făcută, în principiu, doar de către un executor judecătoresc. În privința modalităților de executare, Codul face referire la urmărirea bunurilor mobile și imobile ale datornicului, predarea către creditor a bunurilor (prevăzute în titlul executoriu) deținute fără drept de datornic, dar și la alte măsuri legale.

Executarea silită începe numai la cererea creditorului, ce trebuie transmisă executorului judecătoresc. Apoi, acesta din urmă trebuie să solicite încuviințarea executării de către instanța de executare. Cu alte cuvinte, o executare silită nu poate să înceapă fără acordul unei instanțe judecătorești.

„Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării”, dispune actul normativ.

De precizat că, în anumite situații, o instanță poate respinge cererea de încuviințare a executării silite. De exemplu, dacă hotărârea sau înscrisul transmis instanței nu este, potrivit legii, un titlu executoriu sau dacă datoria nu este certă, lichidă și exigibilă.

Atentie Recuperatori de creante !

În ceea ce privește recuperările de creanțe, se interzice:

  • Cesionarea contractului de credit și a accesoriilor, precum și a creanței către o entitate care nu are sediul social, sucursală sau reprezentant în România;
  • Perceperea de comisioane, dobânzi și dobânzi penalizatoare, cu excepția dobânzilor penalizatoare legale;
  • Perceperea de costuri aferente activității de recuperare, cu excepția costurilor aferente procedurilor de executare silită;
  • Utilizarea de tehnici care să hărțuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanțelor;
  • Contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanțe, la locul de muncă al acestuia;
  • Contactarea, în legătură cu recuperarea creanțelor, a oricărei alte persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;
  • Afișarea la ușa apartamentului/blocului a notificărilor/somațiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanțelor, cu excepția actelor de procedură afișate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanței de judecată;
  • Comunicarea entităţii de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20:00 – 09:00.
  • În situația premergătoare declarării scadente a creditului sau a executării silite, consumatorul are dreptul să solicite creditorului vânzarea bunului imobil ipotecat direct de către consumator. Creditorul acordă acest drept pentru o perioadă de cel puțin 6 luni. În această situație, executarea se poate declanșa doar după expirarea perioadei în care consumatorul are dreptul să vândă direct imobilul.

Contractele de credit în valută pot fi convertite în lei la cursul din ziua solicitării convertirii. Rambursările anticipate nu mai pot fi taxate suplimentar. Recuperatorii nu-i mai pot hărţui pe datornici


Contractele de credit în valută pot fi convertite în lei la cursul din ziua solicitării convertirii. Rambursările anticipate nu mai pot fi taxate suplimentar. Recuperatorii nu-i mai pot hărţui pe datornici
Conversie in lei avocat Coltuc

Guvernul a adoptat ieri o ordonanţă de urgenţă privind contractele de credit, noile reglementări urmând să intre în vigoare în zece zile. Acestea transpun în legislaţia internă o directivă a UE, numărul  2014/17 şi interzic, între altele, perceperea de comisioane de rambursare anticipată a creditului, majorarea comisioanelor pe timpul derulării contractului de credit, hărţuirea debitorului de către recuperatori sau contactarea consumatorului, la locul de muncă al acestuia, în cadrul procesului de recuperare creanţe.

De asemenea, consumatorul va avea dreptul să-şi convertească contractul, oricând pe parcursul derulării acestuia, în altă monedă (cea în care este retribuit sau cea din ţara de reşedinţă) decât cea în care a contractat creditul, la valoarea cursului de schimb al BNR din ziua solicitării.

Potrivit actului normativ citat, începând cu 1 ianuarie 2017 dezvoltatorii imobiliari care pot acorda credite doar dacă sunt înregistraţi la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Totodată, şi activitatea de recuperare de creanţe va putea fi desfăşurată doar de entităţile înregistrate de ANPC.

Ordonanţa se aplică tuturor contractelor de credit ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ori ce sunt garantate cu bunuri imobile, respectiv contractelor de credit legate în vreun fel de bunuri imobile destinate consumatorilor (persoanele fizice).

Ordonanţa cuprinde prevederi referitoare la informarea corectă şi completă a consumatorilor care solicită credite imobiliare sau garantate cu ipotecă. Informarea se referă atât la publicitatea produselor bancare, cât şi la informarea precontractuală a consumatorilor.

Prevederile esenţiale:

·         Este interzis creditorilor ca, pe parcursul derulării contractului, să majoreze comisioanele, să introducă noi comisioane, să perceapă comisioane pentru depunerea de numerar (plata ratelor) sau retragerea sumelor creditate, să perceapă comision la rescadenţare sau reeşalonare, precum şi perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor (în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii).

·         Este interzisă modificarea în sens crescător a marjei de dobândă, sau, după caz, a ratei dobânzii fixe, iar în cazul acordării la solicitarea consumatorului de rescadenţări, reeşalonări, perioade de graţie, interzicerea introducerii sau majorării comisioanelor aplicabile sau introducerea unor elemente noi de cost.

·         Consumatorul are dreptul, în orice moment, să ramburseze integral sau parţial obligaţiile care îi revin în temeiul unui contract de credit înainte de încetarea acestuia.

·         Creditorul nu are dreptul să aplice penalizări, să perceapă compensaţie sau orice alte costuri de la consumator în cazul rambursării anticipate.

·         Creditorul are obligaţia de a veni în sprijinul consumatorilor atunci când aceştia au dificultăţi la rambursarea creditului.

·         În situaţiile de executare silită, se interzice perceperea dobânzilor şi a dobânzilor penalizatoare.

·         Este interzisă cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, sucursală sau reprezentant în România.

·         Este interzisă: perceperea de comisioane, dobânzi şi dobânzi penalizatoare, cu excepţia dobânzilor penalizatoare legale; perceperea de costuri aferente activităţii de recuperare, cu excepţia costurilor aferente procedurilor de executare silită; utilizarea de tehnici care să hărţuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanţelor.

·         Este interzisă contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanţe, la locul de muncă al acestuia.

·         Este interzisă contactarea, în legătură cu recuperarea creanţelor, a oricărei alte persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului.

·         Este interzisă afişarea la uşa apartamentului/blocului a notificărilor/somaţiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanţelor, cu excepţia actelor de procedură afişate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanţei de judecată.

·         Este interzisă comunicarea entităţii de recuperare creanţe cu consumatorul în intervalul orar 20:00 – 09:00.

·         Consumatorul are dreptul de a-şi converti contractul, oricând pe parcursul derulării acestuia, în altă monedă (cea în care este retribuit sau cea din ţara de reşedinţă) decât cea în care a contractat creditul, la valoarea cursului de schimb al BNR din ziua solicitării.

·         De asemenea, consumatorul are dreptul să aleagă dacă evaluarea este realizată de un evaluator angajat/ remunerat de creditor sau este realizată de un alt evaluator. În cazul în care consumatorul decide ca evaluarea să fie realizată de un evaluator ce nu este angajat/remunerat de creditor, consumatorul are dreptul să aleagă între un evaluator dintr-o listă propusă de creditor de cel puţin 15 evaluatori şi orice alt evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.

 

Noile reguli RCA 2016 . Vezi ce modificari s-au facut la RCA

Pentru a accelera schimbarea cadrului legal al polițelor RCA, Executivul intenționează să aprobe noile reguli printr-un Proiect de ordonanță de urgență privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule. Acesta a fost lansat vineri în dezbatere publică, de către MFP, și, pentru a se aplica, are nevoie doar de aprobarea Guvernului și de publicarea în Monitorul Oficial, traseul legislativ fiind mult mai scurt decât în cazul unui proiect de lege. Mai exact, pentru aprobarea unei propuneri legislative este nevoie de dezbaterea și votul ambelor Camere parlamentare, de promulgarea prin decret prezidențial și de publicarea în Monitor.

În continuare, vă prezentăm cele mai importante noutăţi propuse prin intermediul proiectului publicat de MFP.

Perioada minimă a asigurării va scădea și va fi posibilă plata în rate

La fel ca în prezent, proprietarii de autoturisme ce trebuie înmatriculate vor fi obligaţi să încheie asigurarea RCA pentru a putea obţine despăgubiri în cazul producerii de accidente de circulaţie. Contractul RCA va putea fi încheiat, conform proiectului de ordonanță de urgență, pe o perioadă de la o lună la 12 luni, multiplu de o lună, în funcţie de cum vrea proprietarul maşinii. În prezent, acesta se poate încheia anual sau semestrial.

Primele de asigurare vor putea fi plătite atât integral, cât şi în rate, în baza unui acord între asigurat şi asigurătorul RCA. „Contractul RCA produce efecte şi în cazul în care rata primei de asigurare nu a fost plătită la termenul convenit între asigurat/ contractant/ utilizator şi asigurătorul RCA, dacă asigurătorul RCA nu şi-a exercitat dreptul de reziliere a contractului RCA”, este explicat în propunerea de act normativ, fiind subliniat că, pentru ratele scadente şi neachitate, contractul RCA va constitui titlu executoriu.

În altă ordine de idei, proiectul inițiat de Guvern include și posibilitatea instituirii unuisistem național general de control al prețurilor.

Atenţie! Dacă proprietarii de maşini vor furniza asigurătorilor RCA informaţii false, prima de asigurare va putea fi recalculată şi modificată. Totuși, asigurații vor putea, în acest caz, să denunțe contractul RCA.

Dacă nu foloseşti maşina, vei putea suspenda asigurarea

La cererea asiguratului, contractul RCA va putea să fie suspendat fie atunci când este întrerupt dreptul de circulaţie al maşinii, fie atunci când aceasta nu este folosită efectiv.

„Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului care a încheiat un contract RCA pe perioada suspendării dreptului de circulaţie al vehiculului conform prevederilor legale sau pe perioada imobilizării vehiculului; (…) procedura suspendării se stabileşte prin reglementări comune ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Transporturilor şi A.S.F.”, scrie în proiectul ordonanței de urgență privind RCA. De reţinut este că asigurătorii RCA vor fi nevoiţi să plătească despăgubiri chiar şi în situaţia în care un risc asigurat se va produce în perioada de suspendare, urmând să recupereze banii de la persoana vinovată.

„Contractul RCA dă dreptul persoanei prejudiciate, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere care ar putea să-i influenţeze opţiunea”, mai prevede actul amintit.

Important! În perioada în care mașina nu este folosită, asigurații vor fi obligați s-o țină într-un spațiu privat, nu pe domeniul public, altfel vor risca o amendă cuprinsă între 1.000 și 2.000 de lei.

Ce riscuri va acoperi asigurarea RCA

În urma unui accident auto, asigurătorii RCA vor trebui să despăgubească persoanele prejudiciate. Concret, fără a se depăşi limitele de răspundere contractuale (ce vor fi de maximum un milion de euro pentru daune materiale şi de maximum cinci milioane de euro pentru vătămări corporale şi decese), despăgubirile băneşti se vor acorda pentru:

  • vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
  • prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză;
  • prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;
  • cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate;
  • cheltuielile pentru transportarea vehiculului avariat al păgubitului, de la locul accidentului la centrul de constatare daune, la unitatea
    reparatoare aleasă pentru reparații, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa, iar asigurătorul nu asigură transportul.

Potrivit propunerii de act normativ, asiguraţii vor trebui să notifice accidentele auto în maximum cinci zile lucrătoare. Aceştia vor fi obligaţi să furnizeze asigurătorilor RCA informaţii despre cauzele şi împrejurările producerii accidentelor şi documentele necesare instrumentării cazurilor.

Bine de știut. Documentul aflat în dezbatere publică dispune că, pentru menținerea clasei de bonus/malus, în funcție de care poate să scadă sau să crească prețul poliței RCA, asigurații vor avea posibilitatea răscumpărării. Concret, proprietarii de mașini vor putea să suporte despăgubirile unui accident pentru a nu plăti mai mult la reînnoirea poliței.

Durerea păgubiților, luată în considerare la plata daunelor

Spre deosebire de regulile aplicabile în prezent, proiectul de act normativ al Executivului prevede luarea în considerare a durerii păgubiților la stabilirea despăgubirii, pe cale amiabilă, pentru vătămări corporale sau decese. Concret, la stabilirea despăgubirii se vor avea în vedere următoarele:

  • despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății persoanelor se evaluează pe baza punctajului obținut prin însumarea punctelor, comunicat de către Institutul Naţional de Medicină Legală şi prevăzut în reglementările ASF;
  • evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinței îndurate de persoanele prejudiciate;
  • valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată de la data producerii accidentului;
  • despăgubirile se pot ajusta în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative;
  • punctajul pentru suferințele cauzate prin vătămarea integrității corporale ori a sănătății persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora.

În prezent, în caz de vătămări corporale, se iau în calcul, printre altele, cheltuielile tratamentului medical, de spitalizare, de recuperare, dar și daunele morale. Pentru decese, se iau în considerare cheltuielile de înmormântare, cheltuielile cu transportul cadavrului, veniturile nerealizate şi alte cheltuieli efectuate de la data accidentului şi până la data morţii, precum şi daunele morale.

Se va introduce compensarea directă

O altă noutate adusă de proiectul ordonanței de urgență privind RCA este reprezentată de sistemul facultativ de compensare directă între asigurătorii RCA. Mai precis, păgubiţii vor putea să ceară plata daunelor fie asigurătorului persoanei vinovate, fie asigurătorului propriu.

Într-o astfel de situaţie, asigurătorul RCA al persoanei prejudiciate va recupera contravaloarea daunelor de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate. Totuşi, compensarea directă va putea fi folosită dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarelecondiţii:

  • accidentele auto se produc pe teritoriul României;
  • vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;
  • prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;
  • ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului;
  • prejudiciile exclud vătămările corporale.

Procedura de compensare directă se va stabili prin convenţii multilaterale încheiate între societăţile de asigurare. Iar condițiile compensării directe vor fi convenite în mod voluntar între asigurat și asigurător.

Asigurătorii RCA vor putea fi amendaţi cu sume de până la un milion de lei

Proprietarii care nu vor încheia asigurarea RCA vor putea fi amendaţi cu sume cuprinseîntre 1.000 şi 2.000 de lei, însă sancţiunile vor fi mult mai aspre pentru societăţi.

Concret, asigurătorii RCA vor putea fi amendaţi cu sume cuprinse între 5.000 şi 1.000.000 de lei pentru fapte precum neplata la termen a despăgubirilor datorate sau nerespectarea obligaţiilor impuse de legislație. Totuşi, va exista şi varianta sancţionării cuavertisment scris.

Totodată, Consiliul ASF va putea să aplice asigurătorilor RCA şi sancţiuni contravenţionale precum interzicerea activităţii pe piaţa RCA sau retragerea autorizaţiei de funcţionare.

Băncile Trebuie Să Invite Clienții La Renegocierea Contractelor Precizeaza Curtea Constitutionala – Clauze Abuzive Banci

Curtea Constituţională a decis, recent, că dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori sunt constituţionale în raport cu criticile formulate de câteva bănci.

Potrivit art. 12, în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la Art. 8 (reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice) vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului (n.r. banca), solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Alineatul 3 spune că asociaţiile pentru protecţia consumatorului îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Articolul 13 precizează că instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. Instanţa va aplica şi amendă contravenţională (de la 200 la 1000 de lei).

Astfel, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Volksbank România – din Bucureşti (preluată în urma fuziunii prin absorbţie de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca) în Dosarul nr. 11.332/117/2013 al Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de ING Bank N.V. Amsterdam din Bucureşti – Sucursala Bucureşti, de Raiffeisen Bank – S.A. din Bucureşti şi de Banca Comercială Română – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 3.541/2/2015, nr. 1.409/2/2015 şi nr. 3.405/2/CA/2015 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată de bănci, Curtea constată că acţiunea prevăzută la art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000 este o acţiune în încetare ale cărei efecte se produc numai pentru viitor.

CCR mai precizează în motivare: „Acţiunea în încetare prevăzută de lege are, în principiu, un caracter sancţionator şi nu de indemnizare a consumatorilor şi are rolul de a descuraja agenţii economici de la adoptarea unor comportamente contrare legii. În cadrul acestor acţiuni, judecătorul procedează la examinarea in abstracto a clauzelor din contractele de adeziune, adică analizează dacă respectiva clauză este susceptibilă să cauzeze un dezechilibru economic semnificativ între consumator şi profesionist, în general, dezechilibru generat de raportul inegal de forţe şi care este de natură obiectivă, fiind apreciat de către judecător prin raportare la un echilibru ideal. Nu este esenţial ca efectul clauzei să fie pe cale să se producă sau să se fi produs. Cu alte cuvinte, în această ipoteză, nu este neapărat necesar ca o astfel de clauză să fi produs efecte asupra patrimoniului consumatorului. (…) Prin Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 25 februarie 2013, Curtea Constituţională a statuat, în legătură cu prevederile art. 7 din Legea nr. 193/2000, că dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, care a adoptat aceste măsuri ca urmare a constatării faptului că foarte multe dintre contractele încheiate între profesionişti şi consumatori sunt contracte de adeziune, în care consumatorii nu au, în realitate, decât posibilitatea de a accepta sau nu semnarea unui contract (din cauze care ţin, în general, de poziţia pe piaţă a respectivilor profesionişti), fără o negociere a clauzelor contractuale care sunt impuse de către profesionişti. Legea nr. 193/2000 conţine în anexa sa şi o listă exemplificativă a clauzelor considerate ca fiind abuzive. Aşadar, profesioniştii au la dispoziţie un instrument legal care le oferă posibilitatea să îşi adapteze în timp util conduita în cazul în care propun bunuri şi servicii unor consumatori.

Curtea Constituţională reţine că, în prezent, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 prevede că instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, şi nu cele deja executate, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale”.

Băncile au precizat că legea încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi social, în sensul unei protecţii exagerate a consumatorilor.

CCR menţionează: „Curtea constată, în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, că Directiva nr. 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găseşte pe o poziţie de inferioritate faţă de un profesionist în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare, situaţie care îl conduce la adeziunea la condiţiile redactate în prealabil de acesta, fără a putea exercita o influenţă asupra conţinutului acestora”.

În legătură cu pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile, prevăzut de Constituţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare: „Rezultă că retroactivitatea legii priveşte modificarea unei situaţii pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situaţii juridice pentru viitor. Dispoziţiile legale care prevăd dreptul instanţei judecătoreşti să dispună înlăturarea din toate contractele încheiate de profesionist a clauzelor abuzive sunt norme de procedură care sunt de imediată aplicare, fără a încălca exigenţele art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Aşadar, Curtea Constituţională constată că această competenţă conferită instanţei judecătoreşti învestite cu judecarea unei astfel de acţiuni nu vizează desfiinţarea unei clauze abuzive pentru trecut, ci numai pentru viitor, astfel încât prestaţiile deja efectuate în baza contractului nu pot fi desfiinţate. În realitate, profesionistul invocă faptul că, având deja încheiat un contract cu consumatorul, este obligat să îl modifice, în sensul eliminării pe viitor a clauzelor constatate ca fiind abuzive. Este evident că profesionistul nu mai poate beneficia pentru viitor de avantajele obţinute în baza clauzelor abuzive, dar această situaţie nu poate acredita ideea că hotărârea judecătorească adoptată în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 retroactivează. Pe de altă parte, dispoziţiile legale care prevăd dreptul instanţei de a obliga pe profesionist la modificarea clauzelor abuzive în toate contractele de adeziune în curs de executare sunt norme de procedură care sunt de aplicare imediată”.

CCR menţionează în motivare: „Sancţiunea obligării profesionistului să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare nu are natură contravenţională, ci are o natură civilă, fiind legată de un contract civil. Sancţiunea civilă intervine pentru săvârşirea, cu vinovăţie, a unei fapte ilicite şi, în subsidiar, pentru cauzarea de prejudicii (…), chiar dacă, potrivit legii, profesionistul nu este obligat la plata unor despăgubiri. Este adevărat că, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, în cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16, în cazul încălcării obligaţiei de a nu stipula clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (cu privire la aplicarea pentru viitor a altor sancţiuni decât cele contravenţionale, a se vedea şi Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015), dar sancţiunea contravenţională intervine ca urmare a încălcării unei obligaţii stabilite printr-o normă de drept public”.

Potrivit CCR, nicăieri în lege nu este prevăzută o sancţiune împotriva profesionistului care, obligat de instanţă să elimine clauzele constatate ca fiind abuzive, nu s-a conformat hotărârii judecătoreşti, dar efectul acesteia este în sensul că profesionistul fie va negocia cu consumatorul şi le va modifica, fie va elimina pur şi simplu clauzele abuzive din contractele preformulate, urmând ca verificarea îndeplinirii hotărârii judecătoreşti să fie făcută ulterior de către autorităţile competente.

Potrivit motivării, băncile nu mai pot să încaseze pe viitor sumele de bani stabilite în baza clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive, nepunându-se în discuţie, în cadrul acţiunii în încetare, restituirea sumelor de bani deja încasate.

Curtea constată că Legea fundamentală nu ocroteşte şi nu garantează dreptul de proprietate privată în legătură cu sumele rezultate din clauze abuzive, deci cu încălcarea legii: „Dimpotrivă, Constituţia obligă pe legiuitor să reglementeze căi/modalităţi de recuperare a sumelor astfel dobândite (cum ar fi acţiunea oblică/pauliană, confiscarea, acţiunea în anulare etc.). Cu atât mai mult, legiuitorul trebuie să reglementeze un cadru legislativ apt privind prevenirea intrării în patrimoniul creditorului a sumelor ce sunt susceptibile de a fi plătite în viitor în urma stipulării unor clauze abuzive”.

Curtea mai menţionează: „Clauzele abuzive sunt interzise în baza art. 4 din Legea nr. 193/2000, iar lista exemplificativă a acestora este cuprinsă în anexa la lege. În consecinţă, din momentul în care se constată caracterul lor abuziv de către instanţă, ele nu pot continua să producă efecte în privinţa contractelor de adeziune în curs de derulare, astfel cum susţin autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, ele trebuind să fie eliminate. De asemenea, profesionistul este obligat să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. De altfel, art. 6 din lege prevede că «Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua». De asemenea, art. 12 alin. (3) din lege prevede necesitatea modificării contractelor aflate în curs de executare, în urma hotărârii judecătoreşti, prin înlăturarea clauzelor abuzive.

În concluzie, pentru ca un contract în derulare să îşi mai poată produce efecte juridice după intervenţia hotărârii judecătoreşti prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, părţile la contract urmează să renegocieze condiţiile contractuale; profesionistului îi revine, ca o consecinţă logică, obligaţia de a invita consumatorul la această renegociere şi de a elimina clauzele abuzive din contract, astfel încât contractul în întregul său să respecte prevederile legale şi, implicit, drepturile consumatorului”.

Practic Curtea Constituțională consideră că modificările la Legea clauzelor abuzive nu acționează retroactiv și nu încalcă dreptul creditorilor la proprietate, se arată în motivarea deciziei Curții. Profesioniștii sunt obligați să invite clienții la renegocierea contractelor, în cazul în care instanțele constată că există clauze abuzive, spune CCR. Soluția este relevantă nu numai pentru cele câteva zeci de procese prin care Protecția Consumatorilor a cerut instanțelor să modifice portofolii întregi de contracte de credit ale băncilor pe motiv că sunt împănate de clauze nelegale, ci oferă și indicii despre cum ar putea judeca Curtea în cazul Legii dării în plată.

Aplicarea la contractele în derulare nu e retroactivă! Deci de aici vom putea desprinde concluzia pe viitor, ca si pentru legea darii in plata, CCR va considera ca aceasta nu retroactiveaza si astfel legea va fi intangibila.

Curtea spune că legea nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi.

“Așadar, Curtea Constituțională constată că această competență conferită instanței judecătorești învestite cu judecarea unei astfel de acțiuni nu vizează desființarea unei clauze abuzive pentru trecut, ci numai pentru viitor, astfel încât prestațiile deja efectuate în baza contractului nu pot fi desființate”.

Astfel, o decizie a instanței elimină efectele clauzei abuzive doar pentru viitor dar că, în cadrul aceleași acțiuni, nu poate fi vorba de returnarea sumelor încasate de la consumatori în baza clauzelor viciate. Acest lucru se întâmplă pentru că e vorba despre o acțiune în încetare, spune Curtea, în comparație cu acțiunea în anulare prin care debitorii și-au recuperat banii în procese individuale sau de grup. Această interpretare a Curții, anticipată de mai multe decizii ale Tribunalului București, arată că debitorii nu-și vor putea recupera banii decât eventual printr-un proces separat.

De ce este important sa denuntam clauzele abuzive din contracte?Cum se denunta? Doar in instanta de judecata!

In conditiile in care avem un banal comision de administrare, prin eliminarea lui din contract, este posibil ca rata sa scata cu 1/3 sau mai exact la o rata de 1000 de lei prin eliminarea comisionului, sa mai platim o rata de 660 de lei in loc de 1000 de lei

Timbrul de mediu a fost declarat ilegal, săptămâna trecută, de Curtea Europeană de Justiție.Ce trebuie să facă proprietarii de autoturisme

timbru de mediu budusan cjue
timbru de mediu budusan cjue

Etichete:
budusan cjue evitare timbru de mediu recuperare timbru de mediu timbru de mediu cjue proces castigat timbru de mediu

Timbrul de mediu a fost declarat ilegal, săptămâna trecută, de Curtea Europeană de Justiție. Ce trebuie să facă proprietarii de autoturisme
Pe data de 09 iunie CJUE a declarat ilegal timbrul de mediu

Ce inseamna din punct de vedere practic aceasta decizie?

Recuperarea timbrului de mediu pe calea unui proces în instanţa de judecată este posibilă!
Sediul materiei în ceea ce priveşte timbrul de mediu pentru autovehicule îl regăsim în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, ordonanţă ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 119/2013 şi care a intrat în vigoare la data de 15.03.2013.

De asemenea, legat de sediul materiei, trebuie să avem în vedere şi HG nr. 88/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule (denumite în continuare Norme metodologice), hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 137/2013 şi care a intrat în vigoare la data de 14.03.2013.

Potrivit art. 4 din OUG nr. 9/2013, obligaţia de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Faţă de reglementarea actuală – OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule –, actualmente, pe rolul instanţelor judecătoreşti există o multitudine de dosare având ca obiect restituirea timbrului de mediu, motivaţia unor astfel de cereri de chemare în judecată fiind aceea că prin aplicarea taxei privind timbrul de mediu se încalcă prevederile cuprinse în tratatele la care România este parte, acestea având prioritate faţă de dreptul intern după data aderării la UE (01.01.2007).

În astfel de cauze instanţele au avut de analizat compatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispoziţiile art. 110 T.F.U.E.. Mai precis, a trebuit analizată situaţia avută în vedere de art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013 în ceea ce priveşte autoturismele importate din alte state membre în vederea punerii lor în circulaţie în România.

În urma unei astfel de analize, instanţele româneşti au constatat că reglementarea actuală cuprinsă în OUG 9/2013 privind timbrul de mediu NU se află în consonanţă cu art. 110 T.F.U.E. în ceea ce priveşte autovehiculele second hand importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulaţie în România.

Dispoziţiile art. 110 T.F.U.E. prevăd următoarele: “(1) Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare;

(2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie”.

Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de a impiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea internă discriminatorie.

Faţă de cele mai sus arătate, se pune firesc întrebarea “Ce trebuie să înţeleagă proprietarul unui autoturism?”.

Proprietarul unui autoturism va înţelege că timbrul de mediu reglementat prin O.U.G. nr. 9/2013 contravine legislaţiei europene (art. 110 T.FU.E) în ceea ce priveşte autoturisimele de ocazie achiziţionate din alte state membre în vederea punerii acestora în circulaţie în România şi, pe cale de consecinţă, acţiunile intentate pentru recuperarea taxei respective au şanse ridicate a fi câştigate în instanţele de judecată din ţara noastră.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
Email: avocat@coltuc.ro

Număr whatsapp 0745.150.894

Etichete:
budusan cjue evitare timbru de mediu recuperare timbru de mediu timbru de mediu cjue proces castigat timbru de mediu

Raspunsuri practice pe Legea Darii In Plata – Practic Darea in plata

*Care sunt actele necesare demarării procedurii dării în plată?*

Legea Darii In Plata

– Contractul de credit și eventualele acte adiționale, dacă există

– Contractul de ipotecă

– Corespondența purtată cu Bancă în perioada ulterioară transmiterii notificării (dacă există)

– Certificate de cazier judiciar

– Procesul-verbal de vânzare la licitație publică a bunului întocmit de executorul judecătoresc (se anexează și alte acte de executare din dosar, dacă este cazul).

*Se mai pot iniția negocieri cu Banca?*

Da. În conformitate cu art. 3 din Legea dării în plată, părțile contractului de credit pot ajunge la un acord. Astfel, este posiblă înaintarea unei notificări de negociere către bancă, această notificare având ca obiect, spre exemplu, soldul creditului.

*Ce reprezintă termenul de 30 de zile?*

Zilele libere sunt stabilite potrivit Codului de Procedură Civilă. Astfel, potrivit textului de lege menționat pentru a efectua calculul pe zile libere nu se are în vedere ziua în care acest termen a început să curgă (prima zi) și ziua în care acest termen se împlinește (ultima zi). Cu titlu de exemplu, un termen de 30 de zile care începe să curgă pe data de 05.05.2016 se va împlini la data de 05.06.2016 (întrucât luna mai are 31 de zile).

*Care sunt costurile pe care le presupune darea în plată?*

Costurile impuse de această procedură sunt următoarele: costurile notarului public, costurile reprezentând cheltuielile de judecată în procedura judiciară (dacă Banca va formula contestație – vorbim atât de costurile reprezentării în instanță, cât și de eventualele costuri reprezentate de reprezentarea Băncii, prin avocat, dacă va fi admisă contestația acesteia).
Acțiunea promovată în instanță, prin care consumatorul cere instanței constatarea stingerii obligațiilor sale și pronunțarea unei hotărâri prin care se constată transferul dreptului de proprietatea este scutită de la plata taxei de timbru judiciar.

*Dacă Banca va câștiga în mod definitive contestația formulată împotriva notificării prevăzută la art. 5, consumatorul trebuie să achite și ratele restante a căror plată a fost suspendată?*

Da. Practic suntem în prezența unei repuneri în situația anterioară, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 7 alin (5) din Legea dării în plată.

*Cum se va face efectiv darea în plată?*

În procedura simplă, prin semnarea actului privind transferul dreptului de proprietate și predarea cheilor apartamentului. În situația în care apar complicații, respective contestație în instanță, procedura este cea detaliată în ghidul practic pentru punerea în aplicare a Legii dării în plată.

*Cât timp mai poate consumatorul păstra posesia imobililui, dacă s-a procedat la darea în plată?*

Consumatorul poate stabili, în acord cu Banca, condițiile eliberării apartamentului care a devenit proprietatea Băncii. Mai exact, consumatorul poate solicita Băncii un termen rezonabil pentru eliberarea apartamentului.

*Dacă s-a îndeplinit procedura dării în plată, iar consumatorul nu se poate muta, care sunt riscurile pe care și le asumă?*

Riscurile asumate de către consumator privest obligarea acestuia de a elibera apartamentul, fiind posibiliă în acest caz și o acțiune în instanță de evacuare, urmând ca în acest caz costurile acțiunii să fie suportate de către consumator. Pentru a evita astfel de costuri, este recomandat să vă muteți într-un spațiu cu chirie.

*După îndeplinirea cu succes a procedurii dării în plată mai este posibilă declanșarea unui proces pentru recuperarea sumelor plătite nedatorat (clauze abuzive)?*

Da. Este posibilă declanșarea unui process ulterior acestui moment, întrucât sancțiune pentru inserarea de clauze abusive este nulitatea absolută, care operează retroactive. Deși nu mai suntem în prezența unui credit în derulare/în ființă, se poate solicita repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumelor plătite în mod nedatorat în temeiul clauzelor abuzive (comisioane, diferență de dobândă plătită nedatorat).

*Există un format prestabilit pentru notificarea ce urmează a fi înregistrată la sediul Băncii?*

Da.

*Cine poate beneficia de aplicarea legii?*

Împrumutații, codebitorii, garanții personali (fideiusorii) și garanții ipotecari ai debitorului principal. Pot beneficia cei care au credite în derulare, cât și cei care au fost executați silit, însă procedura de executare silită nu s-a finalizat (fie nu s-a licitat bunul, fie există încă poprire instituită asupra veniturilor consumatorului-împrumutatului).

*Dacă s-a achiziționat creditul prin intermediul unei societăți comerciale, însă s-a garantat cu imobilul cu destinația de locuință, poate fi aplicabilă legea dării în plată?*

Da, cu condiția ca garantul să fie el însuși consumator. Soluția rezultă din speța Tarcău de la CJUE.

*Creditul ipotecar garantat cu un teren poate fi supus legii?*

Da, dacă acest teren a fost achiziționat în scopul construirii, pe el, a unui imobil cu destinația de locuință. Potrivit art. 4 alin (1) lit. c) din legea dării în plată, pentru a se aplica procedura dării în plată creditului trebuie să fi fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imbil cu destinație de locuință.

*Care sunt, în concret, pașii ce trebuie urmați pentru a beneficia de procedura dării în plată?*

În principal, trebuie să înaintați Băniic notificarea prevăzută la art. 5 din lege. Banca are dreptul de a formula contestație împotriva acesteia, în termen de 10 zile de la data comunicării notificării. Prin contestație, banca poate contesta doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii, prevăzute la art. 4 alin (1) din lege. Contestația se adresează instanței de la domiciliul consumatorului. Împotriva hotărârii prin care prima instanță s-a pronunțat asupra contestației se poate face aple de partea interesată, în termen de 15 zile lucrătoare, de la comunicare. În termen de 10 zile de la data respingerii contestației în mod definitiv Banca trebuie să se prezinte la notar pentru a semna transferul dreptului de proprietate. Dacă Banca nu se conformează acestor obligații, consumatorul poate cere instanței de la domiciliul său să pronunțe o hotărâre prin care să constate stingerea obligațiilor născute din contractual de credit și să trasmită dreptul de proprietate către Bancă.
Această acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbre.
Împotriva aceste din urmă hotărâri se poate formula apel în termen de 7 zile de la comunicare. La momentul încheierii contractului translativ de proprietate sau la momentul pronunțrii hotărârii judecătoresști definitive prin cere s-a constatat transmiterea proprietății va fi stinsă orice datorie a debitorului, fără ca banca să poată solicita sume suplimentare.

*Se va aplica darea în plată în eventualitatea existenței unei cesiuni a creditului?*

Da. Legea privind darea în plată se va aplica inclusiv raporturilor juridice dintre consumatori și cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor (art. 1 din lege), urmând a fi notificate acestea, prin mandatarii lor (insituția de credit, Banca).

*Se aplică Legea dării în plată creditelor acordate prin programul Prima Casă?*

Nu.

*Cum se realizează darea în plată în situația în care consumatorul a fost supus executării silite, dar imobilul executat nu a fost încă vândut în urma licitației?*

Se va urmări procedura prevăzută de lege (notificare și acțiunea în instanță), întrucât aceasta are în vedere și imobilele supuse executării silite care continuă (în cazul dat nu s-a finalizat procedura de licitație a imobilului).

*Se poate aplica darea în plată în cazul în care creditul a fost luat în vederea realizării unei construcții care s-a mai efectuat?*

În această situație trebuie să avem în vedere obiectul creditului. Astfel, potrivit art. 4 alin (1) lit. c) din lege, aceasta se aplică și dacă creditul a fost contractat cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință. Dacă imobilul a cărei construcție nu s-a finalizat urma să aibă destinație de locuință, se poate aplica legea. În orice caz, dovada faptului că acesta nu ar fi avut destinația de locuință trebui făcută de către Bancă.

*Se aplică darea în plată pentru creditele luate în orice monedă?*

Da. Legea nu distinge sub acest aspect.

*Se aplică darea în plată și în cazul creditelor garantate cu terenuri sau numai cu locuințe?*

Una dintre condițiile de la art. 4 presupune faptul că respectivul credit să fie contractat de consumator cu scopul de achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indifferent de scopul cu care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință.

*Ce se întâmplă cu cheltuielile de executare (taxe, onorariu executor) calculate de executorul judecătoresc dacă are loc darea în plată a bunului?*

Efectul dării în plată constă în stingerea în integralitate a creanței Băncii. În contextual în care se stinge creanța băncii, aceasta din urmă va formula o cerere de renunțare la executare, suportând toate cheltuielile ocazionate de punerea în executare a creanței. Există posibilitatea ca executorul să vă formulize acțiune în instanță împtriva dvs., situație în care veți arăta că această presupusă creanță s-a stins odată cu stingerea creanței creditorului. În cel mai rău caz, își va putea recuperea cheltuielile de la creditor, având în vedere că acesta a fost beneficiarul serviciilor sale.

*Cine suportă plata onorariului notarial, taxelor de intabulare și a impozitului din transferul proprietății imobiliare?*

Legea dării în plată stabilește că toate costurile notariale, și după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor. Pornind de la acest text, rezultă că onorariul notarului va fi suportat de către consumator. În privința taxelor de intabulare, întrucât textul nu distinge cu privire la acestea, se vor aplica regulile de drept comun, respectiv acestea se vor achita de către cumpărător, cazul de față Banca. În ceea ce privește impozitul din transferul proprietății imobiliare, întrucât Legea dării în plată nu face nicio mențiune, se va analiza aplicabilitatea dispoziției art. 111 din Noul Cod Fiscal. Aceste dispoziții legale stabilesc plata impozitului în sarcina contribuabilului, fără a se face vreo distinție între cumpărător sau vânzător. Calitatea de contribuabil o au persoanele fizice și juridice care realizează venituri și tranzacționează bunuri sau valori în raport de cere datorează conform
legii, impozite, taxe și contribuții. Or, în cazul de față, cel care efectuează darea în plată nu realizează un venit. Actul prin care are loc transferul dreptului de proprietate nu conține un preț al imobilului, sens în care, obligația notarului de a calcula și încasa impozitul prevăzut de dispozițiile art. 111 alin. 1, obligație prevăzută la art. 111 alin. 6, nu poate fi reținută. Chiar dacă, din Normele metodologice de aplicare a art. 111 din Codul Fiscal pare a rezulta că acest impzit se calculează și încasază de notar chiar și în cazul dării în plată, concluzia nu poate fi alta, întrucât un act normativ de forță juridică inferioară (normă metodologică) nu poate contrazice sau complete un act normativ de o forță juridică superioară (lege). Așadar, în ipoteza reglementată de legea dării în plată nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 111 din Noul Cod Fiscal, întrucât transferul dreptului de proprietate nu se face în schimbul unui preț, ci pentru a se stinge creanțele debitorului existente în evidența proprie a Băncii.

Modele Legea Darea in Plata – Notificare Dare In Plata,Notar Darea in Plata,Contestatie Darea in Plata.Cum se face Darea In Plata?

Model De Notificare Dare In Plata

 

Redactat de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU – www.coltuc.ro,email:avocat@coltuc.ro,telefon/whatsapp 0745.150.894

ATENTIE : NOTIFICAREA ESTE CEL MAI BINE SA FIE TRIMISA PRIN AVOCAT

 

Model De Notificare Dare In Plata

 

 

Catre banca…………..

Petent: aici treceti numele si adresa dvs.

Obiect: Legea 77/2016 privind darea in plata- notificare

Data:………..

 

 

Subsemnatul ……………… avand domiciliul in ………………….. si creditul cu numarul………. Din …….. la banca …………….

SOLICIT

In baza art.4 si urm.din Legea 77/2016 privind darea in plata acceptarea notificarii .

 

De-asemenea va atasez si urmatoarele acte: contract de credit/ipoteca ,dovada ca imobilul dat in plata este locuinta(Dacă arăți că domiciliezi în imobilul respectiv, atunci lucrurile ar trebui să fie simple. În cazul în care imobilul este închiriat, atunci contractul de închiriere către o persoană fizică ce domiciliază în imobilul respectiv ar trebui, de asemenea, să fie suficient) si cazierul judiciar

 

Conditii de admisibilitate ale notificarii

Pentru stingerea creantei izvorand dintr-un contract de credit si a accesoriilor sale prin dare in plata trebuie indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:
a) creditorul si consumatorul fac parte din categoriile prevazute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislatia speciala;
b) cuantumul sumei imprumutate, la momentul acordarii, nu depasea echivalentul in lei al 250.000 euro, suma calculata la cursul de schimb publicat de catre Banca Nationala a Romaniei in ziua incheierii contractului de credit;
c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel putin un imobil avand destinatia de locuinta;
d) consumatorul sa nu fi fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul pentru care se solicita aplicarea prezentei legi.
In situatia in care executarea obligatiilor asumate prin contractul de credit a fost garantata cu doua sau mai multe bunuri, in vederea aplicarii procedurii prevazute de prezenta lege debitorul va oferi in plata toate bunurile ipotecate in favoarea creditorului.

 

 

Apoi trebuie atasate acte pentru fiecare din cele 4 conditii si facute precizari.

 

 

Notificarea mai trebuie să includă și un interval orar și două zile diferite în care reprezentatul instituției de credit să se prezinte la notarul public propus de tine – nu mai puțin de 30 de zile – pentru a semna actul translativ de proprietate, care stinge practic datoria

Efectele suspensive de executare ale notificarii

De la depunerea notificării se suspendă executările silite și procedurile judiciare și extrajudiciare împotriva ta sau a averii tale, precum și împotriva codebitorilor, garanților personali și ipotecari. Codebitorii și fideiusorii sunt eliberați și ei de datorii, dacă procedura se încheie cu succes

 

ATENTIE!

In notificarea de plata trebuie facuta mentiunea : “Cu cel puțin 3 zile înainte de convocarea notarului, părțile transmit acestuia înscrisurile și informațiile necesare încheierii actului de dare în plată.”

 

Data                                                                                        Semnatura

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ghidul Pentru Consumatori Legea Darii In Plata

 

 

 

Creat de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

#avocatcoltuc

Whatsapp 0745.150.894

Email: avocat@coltuc.ro

www.facebook.com/avocatcoltucoficial

 

 

 

Domeniul de aplicare

 

Contractele de credit (personale sau cu ipoteca) privind imobilele cu valoare de creditare de pana la 250.000 euro

Se aplica si Contractele de credit (personale sau cu ipoteca) privind imobilele ale IFN-urilor.

Creditele sa fie folosite pentru cumpararea de locuinte sau terenuri cu destinatia de locuinta.

Procedura se aplică inclusiv pentru contractele de credit în vigoare.

Nu se aplica la contractele PRIMA CASA

 

Pentru a închide creanța, debitorul trebuie să îndeplinească o serie de condiții: să fie persoană fizică, iar creditul să fie luat de la o instituție de credit – aici intră băncile, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii acestor creanțe, deci firmele de recuperare creanțe -, iar bunul oferit în plată să fie ipotecat în favoarea băncii pentru creditul respectiv.

Dacă debitorul a garantat creditul cu două sau mai multe bunuri ipotecare, atunci va trebui să le dea pe toate băncii.

 

Conditii de aplicare

 

Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui AVOCAT,notar sau executor, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat.

Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat.

 

În această notificare trebuie să transmită detaliile privind bunul ipotecat și împrumutul și să stabilească două zile diferite în care banca trebuie să se prezinte la un notar public, ales și plătit de debitor(CEL CARE IA CREDITUL)

ESTE FOARTE IMPORTANT CA NOTIFICAREA SA FIE REDACTATA DE UN AVOCAT PENTRU CA, DACA NOTIFICAREA NU RESPECTA CONDITIILE LEGALE , BANCA POATE FACE CONTESTATIE.

 

Foarte important este asistarea dvs.la notar de un avocat specializat in litigii impotriva bancilor

Acolo se va încheia dreptul translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie față de creditor, inclusiv principalul, dobânzile și penalitățile care izvorăsc din contractul de credit.

Termenul stabilit pentru întâlnirea la notar nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar în această perioadă sunt sistate toate plățile către creditor, dar și procedurile judiciare sau extrajudiciare existente. Cu alte cuvinte, sunt suspendate toate executările silite care au la bază acel împrumut.

Cu cel puțin trei zile înainte de termenul evocat mai sus, părțile trebuie să transmită către notar informațiile și actele necesare actului de dare în plată.

 

Ce fac daca banca refuza sa vina la notar /banca refuza sa semneze/banca nu trimite actele

 

Banca are puține șanse să se opună în mod real acestei proceduri. Un articol prevede că poate face contestație în termen de 10 zile de la primirea notificării, dacă notificarea nu a fost făcută cu respectarea prezentei legi. Dacă actele sunt în regulă și procedura e respectată, banca nu are cum să nu accepte darea în plată.

Dacă banca refuză să se prezinte în fața notarului și să semneze actele, atunci debitorul se poate adresa judecătoriei, care în termen de 10 zile trebuie să dea o hotărâre. În alte șapte zile trebuie să vină decizia instanței de apel, un tribunal, în acest caz. În tot acest timp sunt suspendate plățile către creditor. Dacă decizia e favorabilă debitorului, atunci instanța va constata că s-a stins creanța. Dacă nu, atunci procedura este anulată.

În tot cazul, dacă se supune voluntar sau dacă este obligat de instanță, creditorul nu va mai putea cere sume suplimentare de la debitor după încheierea dării în plată.

 

 

P.S.In toate cazurile este extrem de important ca intreaga procedura sa fie efectuata de un avocat

Creat de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

#avocatcoltuc

Whatsapp 0745.150.894

Email: avocat@coltuc.ro

 

Hotararea este redactata in singurul proces colectiv vs.Otp Si Anpc nu o pune in aplicare De ce?

Hotararea este redactata in singurul proces colectiv vs.Otp Si Anpc nu o pune in aplicare De ce?
Hotararea este redactata in singurul proces colectiv vs.Otp
Si Anpc nu o pune in aplicare
De ce?

Decizie in procesul ANPC-OTP Bank. Cum isi pot recupera clientii banii pentru clauzele abuzive si ce spune banca

 

In urma acestei decizii istorice, banca este obligata sa modifice acum toate contractele de credit care au clauze abuzive, asemanatoare celor contestate in instanta. Potrivit avocatilor, oamenii pot depune, pe baza acestei hotarari, plangeri de recuperare a eventualelor sume platite in urma clauzelor abuzive

 

 

 

 

 

 

 

Ghidul Pentru Consumatori Legea Darii In Plata

Ghidul Pentru Consumatori Legea Darii In Plata

 

 

 

Creat de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

#avocatcoltuc

Whatsapp 0745.150.894

Email: avocat@coltuc.ro

 

 

Domeniul de aplicare

 

Contractele de credit (personale sau cu ipoteca) privind imobilele cu valoare de creditare de pana la 250.000 euro

Se aplica si Contractele de credit (personale sau cu ipoteca) privind imobilele ale IFN-urilor.

Creditele sa fie folosite pentru cumpararea de locuinte sau terenuri cu destinatia de locuinta.

Procedura se aplică inclusiv pentru contractele de credit în vigoare.

Nu se aplica la contractele PRIMA CASA

 

Pentru a închide creanța, debitorul trebuie să îndeplinească o serie de condiții: să fie persoană fizică, iar creditul să fie luat de la o instituție de credit – aici intră băncile, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii acestor creanțe, deci firmele de recuperare creanțe -, iar bunul oferit în plată să fie ipotecat în favoarea băncii pentru creditul respectiv.

Dacă debitorul a garantat creditul cu două sau mai multe bunuri ipotecare, atunci va trebui să le dea pe toate băncii.

 

Conditii de aplicare

 

Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui AVOCAT,notar sau executor, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat.

Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat.

 

În această notificare trebuie să transmită detaliile privind bunul ipotecat și împrumutul și să stabilească două zile diferite în care banca trebuie să se prezinte la un notar public, ales și plătit de debitor(CEL CARE IA CREDITUL)

ESTE FOARTE IMPORTANT CA NOTIFICAREA SA FIE REDACTATA DE UN AVOCAT PENTRU CA, DACA NOTIFICAREA NU RESPECTA CONDITIILE LEGALE , BANCA POATE FACE CONTESTATIE.

 

Foarte important este asistarea dvs.la notar de un avocat specializat in litigii impotriva bancilor

Acolo se va încheia dreptul translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie față de creditor, inclusiv principalul, dobânzile și penalitățile care izvorăsc din contractul de credit.

Termenul stabilit pentru întâlnirea la notar nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar în această perioadă sunt sistate toate plățile către creditor, dar și procedurile judiciare sau extrajudiciare existente. Cu alte cuvinte, sunt suspendate toate executările silite care au la bază acel împrumut.

Cu cel puțin trei zile înainte de termenul evocat mai sus, părțile trebuie să transmită către notar informațiile și actele necesare actului de dare în plată.

 

Ce fac daca banca refuza sa vina la notar /banca refuza sa semneze/banca nu trimite actele

 

Banca are puține șanse să se opună în mod real acestei proceduri. Un articol prevede că poate face contestație în termen de 10 zile de la primirea notificării, dacă notificarea nu a fost făcută cu respectarea prezentei legi. Dacă actele sunt în regulă și procedura e respectată, banca nu are cum să nu accepte darea în plată.

Dacă banca refuză să se prezinte în fața notarului și să semneze actele, atunci debitorul se poate adresa judecătoriei, care în termen de 10 zile trebuie să dea o hotărâre. În alte șapte zile trebuie să vină decizia instanței de apel, un tribunal, în acest caz. În tot acest timp sunt suspendate plățile către creditor. Dacă decizia e favorabilă debitorului, atunci instanța va constata că s-a stins creanța. Dacă nu, atunci procedura este anulată.

În tot cazul, dacă se supune voluntar sau dacă este obligat de instanță, creditorul nu va mai putea cere sume suplimentare de la debitor după încheierea dării în plată.

 

 

P.S.In toate cazurile este extrem de important ca intreaga procedura sa fie efectuata de un avocat

Creat de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

#avocatcoltuc

Whatsapp 0745.150.894

Email: avocat@coltuc.ro

 

Adio executari de firmele de recuperari creante

Ieri,Iccj a luat o decizie extrem de importanta impotriva firmelor de recuperare

DACA SUNTETI EXECUTAT SILIT SAU URMEAZA SA FITI EXECUTAT SILIT

Adio executari de firmele de recuperari creante

Puteti ataca incheierea de incuviintare a executarii silte si desfiinta executarea prin instanta precizeaza avocat Coltuc pentru Stirile Protv
Daca aveti un proces de contestatie la executare in fond sau vreti sa depuneti contestatie la executare puteti desfiinta executarea
Puteti sa ne scrieti pentru mai multe informatii pe avocat@coltuc.ro
‪#‎recuperare‬
‪#‎avocatcoltuc‬
‪#‎iccj‬

 

Google vs. Avocat

Seara trecuta am avut o discutie foarte interesanta cu un client. Un tanar. Generatia Colectiv. Mi-a facut o extraordinara placere atat persoana, cat si gandirea. Si, prin el, cred ca Romania are o sansa in viitor. Voi scrie astazi un articol diferit. Poate va iesi un editorial, ca tot este la moda, sau poate altceva. Dar vom vorbi de ce este bine sa mergi la avocat, atunci cand ai probleme de natura juridica.
Romanii sunt, prin esenta, saraci, dar si buni la toate. Saracia i-a invatat sa fie buni la toate. Google ii ajuta, bine sau rau, nu conteaza, ca oricum romanul nu are de unde sa stie daca informatia data este 100% corecta. Romanii isi fac singuri remediile pentru raceli, boli, isi fac singuri injectia, repara chiuvete, monteaza cazi, lustre, parchet, regleaza geamuri, chiar daca nu au nicio pregatire in asta! Romanii toti sunt extrem de descurcareti si au solutii – ori improvizeaza – orice. Lita de la panoul electric, priza, teava de gaz, tencuieli sau reparatii, umpleri sau reglari de centrale termice, ba chiar isi fac singuri casa. De la zero! Cat de greu este sa faci betoane, nu?! Invata de pe youtube sau google. Insa, crezand ca fac ceva ieftin, ieftin dureaza. De multe ori costurile „refacerii” sunt inzecite, alteori insutite. Nu vorbesc de riscurile pierderii de vieti, bunuri sau alte nenorociri ce se pot evita, cu un cost oarecare. Sigur, totul costa, nu este nimic gratis. Nici painea. Nici biletul de transport. Nici chiar iubirea, in zilele noastre. Dar, invatand sa folosim specialisti, putem castiga mai mult. Amatorii costa insutit mai mult decat specialistii. Este dovedit. Prin urmare, de ce trebuie sa angajam un avocat?
1. Cine este avocatul?
Avocatul este, in primul rand, un om obisnuit. Un om care a invatat mai mult despre un domeniu nobil – drepturile si obligatiile cetateanului, decat oricare altcineva.
Apoi, ca si medicul, ca si instalatorul ori tamplarul, ca si ceasornicarul ori preotul – este un specialist.
El vinde cuvinte si acte. 
Este amuzant sa spui ca face bani din vorbe, nu? Dar in spatele oricarei discutii veti afla sinteza legislativa complexa a cazului dvs – ce e posibil si ce nu, cum s-ar rezolva sau ce sanse sunt. Estimarile si solutiile lui tin de rutina unei meserii de toceala. Ceea ce google nu va face niciodata. Nici youtube. Pentru ca, in spatele cuvintelor lui se afla ani de studiu si de experienta. Zeci sau sute de oameni cu care vorbeste intr-un an. Povestile lor de viata sunt toate transpuse in studii variate.
Avocatul este – sau trebuie sa fie – o biblioteca ambulanta de legi si norme, pe care sa le stie si sa ti le explice atunci cand vii la el. Cand il intrebi „ce este de facut” iti cauta cea mai potrivita solutie, in toata stiinta lui. Este precum ai da un search pe google despre cum sa montezi un stergator la parbriz. Ai avea in cateva secunde raspunsul la intrebare. Raspunsul sigur, personalizat nevoilor tale. Ai avea o idee despre durata, costuri, etape, implicatii. Un peisaj de ansamblu, o „oferta” nepretuita, pe care nu ti-o poate da nimeni altcineva.
2. Cu ce se ocupa avocatul si cum ne poate ajuta?
Poti sa-l cauti atunci cand ai nevoie de acte sau dreptate. Ori atunci cand ai nevoie de aparare.Ori cand vrei sa ii auzi parerea despre o problema juridica care iti nelinisteste somnul.
Insa, il poti cauta oricand ai nevoie de cineva care:
  • Sa iti recupereze creantele de la debitori, contracte de imprumut, etc. Aici stie ce cale de recuperare este cea mai potrivita, cea mai scurta. Cea mai sigura. Dar mai stie sa se adapteze la orice particularitate a cazului tau.
  • Ai nevoie sa iti faci o firma. El stie cel mai bine ce acte iti trebuie, ce cod CAEN este necesar activitatii tale, ce regim de impozitare ai de ales, stie sa-ti intocmeasca dosarul astfel incat sa nu pierzi timpul pe drumurile intortocheate ale birocratiei romanesti, stie cat te costa, cat dureaza.
  • Vrei sa divortezi, sa stabilesti incredintarea copiilor tai sau pensia alimentara, ori cand vrei sa iti faci partajul dupa divort.
  • Ai nevoie de asistenta la negocieri de contracte de imprumut, de credit, ori de munca.
  • Esti chemat la cercetare disciplinara la serviciu 
  • Vrei sa emiti somatii, notificari sau scrisori ori proceduri prealabile actelor de a caror rezolvare nu esti multumit
  • Vrei sa semnezi un act, contract, acord ori intelegere si ai nevoie de atestare juridica a datei, continutului si identitatii semnatarilor
  • Vrei sa inchei o tranzactie judiciara
  • Esti implicat intr-un proces sau vrei sa demarezi un proces
  • Vrei sa iti redacteze o actiune, intampinare ori un apel sau recurs
  • Vrei sa te asiguri ca ceea ce semnezi corespunde juridic nevoilor si puterilor tale si nu exista clauze ascunse, ori pe care nu le intelegi
  • Vrei sa iti stii drepturile si obligatiile intr-o anume situatie
  • Vrei sa preintampini orice sansa de risc

Practic, oricand ai de a face cu o problema juridica, poti apela la un avocat. Chiar daca nu iti permiti unul de la A-Z, macar trebuie sa iti aloci resursele pentru o informare completa si corecta. 

 
In toata saracia, este recomandat macar sa iti asiguri redactarea actiunii ori intampinarii sau a cailor de atac (apel/recurs) de catre un avocat. Ori o consultanta juridica.
Printr-o minima cheltuiala – comparativ cu anvengura sau costurile unui dosar complex – isi maximizezi sansele ori iti minimalizezi riscurile, daca hartia ta vorbeste limba judecatii. Stim cu totii ca dosarele se judeca de judecatori – de aceea este foarte important ca actiunea ori intampinarea, ori apelul sau recursul dvs sa vorbeasca pe limba lor! Din pacate nu exista vreun serviciu Google care sa „traduca” limba juzilor, altul decat avocatii.
Preturile unei consultatii (de 1 ora) variaza intre 100 lei si cateva sute de Euro, dar poti intreba costurile atunci cand doresti sa iti faci programarea si poti refuza politicos intalnirea, daca sumele nu sunt pentru posibilitatile tale. Si poti cauta in alta parte, pe altcineva, insa, pretul mic, sau foarte mic nu inseamna intotdeauna servicii pricepute, precum nici pretul mare, ori foarte mare, nu echivaleaza, neaparat, cu servicii de excelenta. Am intalnit, in meseria mea, deopotriva, avocati foarte bine pregatiti si rutinati, cu suflet si pasiune la 100 lei/ora, dar si avocati nepregatiti, mandri de ei si vanituosi pentru simplul fapt ca activau intr-o casa de renume si percepeau 280 euro/ora.
Pretul unei redactari de actiune variaza si el, cu tarife plecand de la 300 lei, in functie de complexitatea spetei. Maximul e diferit si face diferenta. Cu cat este mai complex dosarul – pretentiile sunt ridicate, partile sunt multe sau implica statul, instanta este de rang inalt, istoricul este amplu, actiunea implica calcule sau anexe, dosarul este stufos, etc, cu atat volumul de munca creste, prin urmare si costul unei asemenea redactari. Dar, opinez ca orice boala am avea, nu se trateaza cu ceaiuri de 5 lei.
De asemenea, pretul creste daca timpul preseaza. Orice lasati pe ultimele 1-7 zile duce la un cost suplimentar, datorat urgentei. Chestiunea cu urgenta trebuie inteleasa din perspectiva planning-ului fiecaruia. Orice om are o lista de infaptuit, intr-un anumit termen. Ceea ce survine peste aceasta lista, duce la presiune, timp suplimentar, deci costuri. Nu amanati! 
3. Ce trebuie sa facem cand mergem la avocat?
Cand mergeti la biserica – luati lumanari, la doctor – cardul de sanatate sau fisele medicale, la mecanic – duceti masina, dar la avocat? La avocat mergeti cu toate actele in discutie, de la a-z, in copii xerox. Copia o lasati avocatului, daca va cere. Nu lasati niciodata originale, dar sa le aveti intodeauna la dvs, pentru confruntarea cu copiile. Asigurati-va ca stiti bine povestea, daca mergeti pentru altcineva.
 
Aveti in seama ca daca nu va pregatiti copiile, pentru xeroxarea documentelor dvs veti putea datora bani. Sa nu uitam ca totul costa. Avocatul nu va poate face xerox-urile gratuit – hartia, tonnerul, curentul, chiar si aparatura, totul costa. Si tariful nu este cel din targ, cu 0,15 bani/foaie! Avocatul nu are firma de xerox, deci costurile lui sunt cel putin duble.
Sunt avocati – ori case de avocatura – care va taxeaza suplimentar pentru fiecare telefon, email, fax ori corespondenta emisa in cazul dvs., ori alte costuri tehnice. Nu va fie rusine sa intrebati daca exista asemenea tarife si cat costa. Ce limita de conversatii lunare aveti si cat estimeaza ca vor costa toate aceste servicii secundare. De regula aceste servicii sunt incluse in onorariul final de dosar. Alteori pot fi separate ori conditionate. Intrebati!
Daca aveti procesul deja deschis va recomand sa va duceti cu o copie completa din dosarul instantei – mai putin xeroxati citatiile sau actele de procedura precum sunt dovezile de comunicare de acte ale instantei. Celor ce nu au bani de xerox complet, de la a-z, macar sa xeroxeze actiunea, intampinarea, raspunsul la intampinare si toate incheierile de sedinta. Daca vor mai fi acte de prezentat, avocatul va spune ce nevoi sunt.
Cu cat avocatul dvs este mai cunoscut – sau vizibil pe internet, ori TV – ori cu cat are mai multe diplome pe pereti, cu atat costul lui creste, intrucat toate acestea l-au costat si pe el, timp si bani, alocati studiilor, renumelui sau specializarii. Insa, trebuie sa tineti seama de toate aceste detalii atunci cand alegeti! 
 
4. Ce mai trebuie sa stim? 
  • In primul rand, asigurati-va ca avocatul ales de dvs este specializat pe problema dvs.

Atunci cand sunati si va faceti o programare, descrieti pe scurt problema dvs – sunt x, vreau sa am o discutie pe executare silita, am primit o somatie de la un executor… 

Dupa descrierea scurta a problemei, intrebati avocatul daca este specializat pe acest domeniu. Avocatii, de regula, sunt general-specializati, insa aplecarea frecventa catre anume domenii, atat prin rutina, cat si prin experienta dobandita, il face mai cunoscator in anumite genuri de probleme.
  • Nu solicitati consultatii juridice prin telefon!

Oricat ati fi de inghesuit financiar, nu fortati limita! Nu cereti sfaturi prin telefon unui avocat! Nu incepeti cu „sunt Y, v-am gasit telefonul pe internet, am si eu o intrebare!” Nu se cade si veti fi surprins, fie de refuz, fie de raspunsul evaziv de genul „va pot programa la discutii”. Nu o luati in nume rau! Avocatul nu are voie, prin Statut, sa asigure consulatii juridice prin telefon, ori gratuite!

  • Nu sunati seara, dupa orele 18.00 sau in weekend, ori sarbatorile legale!

Oricat ar fi de urgenta, importanta ori deosebita problema dvs, respectati orele de munca! Nimeni nu poate face nimic pentru dvs dupa ce pleaca de la birou, cand este liber ori in sarbatorile nationale! Cel mult dati un sms cu problema dvs pe scurt si rugati sa fiti contactat, ori scrieti un mail si va va raspunde!

 
Regula aceasta nu este decat una de bun-simt, caci si noi, la randul nostru, nu ne-am dori sa fim deranjati de la job, in afara acestuia, nu? Tuturor ne place sa beneficiem de timpul liber, detasati de orice problema de serviciu, corect?
  • Cand aveti fixata o intalnire – NU INTARZIATI sau NU VENITI MAI DEVREME. 

La avocat nu este ca la doctor – mergeti la ora 15.00 si intrati la 17.35. Orele lui sunt stabilite initial – clientul se programeaza din timp cu 1 ora sau 1.30, ori mai mult. Cand vi s-a stabilit ora, sa fiti siguri ca ora aceea este fixata in cuie. Orice intarziere a dvs ii da avocatului agenda peste cap.

Daca ajungeti mai devreme, nu-i nimic! La avocatii care se respecta, veti avea cu siguranta un loc de asteptare.
  • Daca intarziati ori nu puteti veni SUNATI CU MINIM 3 ORE INAINTE

Este bine sa ne respectam! Nu doar ca il respectati pe avocat, anuntand, dar respectati si pe ceilalti cetateni care vin dupa sau inainte de dvs. Ori dati sansa, altora, sa ajunga la intalnire in locul dvs, daca nu mai puteti ajunge. Avocatul este un „bun al societatii”, de serviciile sale trebuie sa beneficieze, la alegere, oricare dintre noi. Lipsa dvs, neanuntata, poate echivala cu refuzul dat unui alt cetatean, care, desi era intr-o cauza disperata ori urgenta, nu a putut fi programat peste dvs. in ziua respectiva.

  • Avocatul este direct interesat sa va castige dosarul, pentru palmaresul lui!

Nu uitati ca dosarul dvs, pentru avocat, este o provocare! El pleaca la drum cu ideea absoluta de a castiga batalia! Niciodata nu veti intalni un avocat care sa vrea sa piarda vreo lupta! Si pe premisa asta sa ganditi ca, atunci cand plecati la drum, este cel mai putin probabil om dintre oameni, care sa vrea sa va „infunde”. 

  • Plangeti, daca simtiti. Descatusati-va emotiile fara jena.
Daca ati ajuns la un avocat bun, veti simti nevoia sa va descarcati emotiile, daca sunteti o fire sensibila. Un avocat bun are mereu pe masa o cutie de servetele. Preventiv. Nu va sfiiti sa dati frau liber emotiei. In fata mea au plans, deopotriva, si femei si barbati. Nu este slabiciune, este descarcare! In plus, ganditi-va ca avocatul, ca rol in Statutul sau, este confidentul cel mai de taina. Daca aveti incredere, plangeti! Fericiti cei ce vor rade la urma!
  • Nu mintiti! Nu omiteti adevarurile care nu va plac!

Astazi sau maine, avocatul tot va afla adevarul dvs.! De la voi, sau de la altii, il va afla! Nu cred ca va doriti sa stricati o relatie profesionala pentru omisiunea de a spune lucrurilor pe nume! Cand va afla adevarul, va asigur ca nu va mai avea incredere in dvs si nici nu va mai putea fi la fel de sincer. Ori se va retrage! Nu uitati ca e om! In plus, stiind adevarul dvs, va sti cum sa evite lucrurile!

  • Nu intarziati cu platile. Nu ramaneti dator!

Avocatul traieste din serviciile dvs. Cu asta isi plateste sediul, impozitele, creditele sau isi creste familia. Este unica lui sursa de venit. Daca ii veti ramane dator sau il veti ocoli cu platile, fiti sigur ca va sista orice ajutor, imediat si fara vreo notificare sau explicatie. Ba chiar va pune in executare silita intelegerea. Nu cu rautate, ci pentru acoperirea ei. E o regula de bun simt. Toti am face la fel.

  • Aveti incredere in el! Nu il dezonorati, nu il amenintati!

Daca l-ati ales, este bun. Sau era la momentul alegerii dvs. Pe parcurs, daca credeti ca va inseala increderea, daca il banuiti de orice, spuneti-i! Spuneti-i ca nu il mai doriti sa va apere si ca doriti incetarea contractului! Alegerile omului pot cunoaste schimbari. Poate nu exista „simbioza”, ori atractie, ori comunicare. Sau rezultat?! Nu amenintati – amenintarea contra avocatului constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea. Si credeti-ma ca o va face! E meseria lui! Incheiati lucrurile la fel de frumos cum le-ati inceput.

  • Nu il trageti raspunzator de rezultat.

Castigati sau pierdeti, oricand ar fi, numai judecatorul iti da solutia, nu avocatul. Daca stii ca s-a straduit, ca a fost prezent la termene, ca a scris si ca a facut ce s-a putut, nu il blama pe avocat!Nu el face judecata!

  • Sunteti multumit, recomadati-l!

Avocatul nu are voie, prin lege, sa isi faca reclama. Daca credeti ca este bun, daca il apreciati ori daca sunteti multumit, recomandati-l! Scrieti pe forum-uri numele lui. Acesta este unicul fel in care l-ati putea recompensa, dar, totodata, ati ajuta si alti cetateni la nevoie sau in cumpana, cu un avocat bun. Bine, mai merg si ghivecele de flori ori buchetele, la doamne, ori ceva bautura, la domni, dar pentru un avocat bun, o recomandare este mai mult decat o mie de cuvinte de apreciere.

Si noi, romanii, trebuie sa invatam ca amatorii costa mai mult, la final, decat orice alt , chiar si neindemanatic, specialist. 

Norme de aplicare a legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a elaborat şi supus dezbaterii pu­bli­ce proiectul normelor meto­do­logice de aplicare a prevederilor legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, propu­nând o serie de criterii pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, astfel încât persoana datoare să fie protejată, asigu­rându-i-se sumele minime necesare asigurării educaţiei copilului sau medicamentelor de care are nevoie vârstnicul aflat în întreţinere.

insolventa

Nu au fost omise nici cheltuielile minime legate de func­ţionarea şi întreţinerea unui vehicul indispensabil şi nici ce­rinţele minimale ale unei locuinţe convenabile.

Astfel, normele propuse de ANPC numesc, printre reperele după care se va ghida administratorul procedurii de in­solvenţă, „valoarea coşului minim lunar de consum, stabilit în baza informaţiilor primite de la organismele competente, precum Institutul Naţional de Statistică şi/sau Institutul pentru Calitatea Vieţii; particularităţi de ordin financiar, structura pieţei forţei de muncă pe regiuni; c) valoarea minimă a cheltuielilor profesionale şi/sau de şcolarizare; preţul utilităţilor, al alimen­telor şi produselor de bază; componenţa şi structura familiei debitorului, prin includerea în aceasta a persoanelor aflate în întreţinerea debitorului, a persoanelor cărora debitorul le prestează întreţinere şi a persoanelor care convieţuiesc cu debitorul sau care contribuie la prestarea întreţinerii”.

În evaluarea sumelor mini­me de care are nevoie debitorul se va ţine cont şi de existenţa sau inexistenţa unor situaţii speciale de sănătate, integritate fizică, a unor dizabilităţi psihice sau fizice, în cazul debitorului ori persoanelor cărora le prestează întreţinere sau în cazul persoanei cu care convieţuieşte.

Alte criterii pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil privesc „cheltuielile minime legate de funcţionarea şi întreţinerea unui vehicul indispensabil, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 3 pct. 2 lit. c) din Lege, dar şi la disponibilitatea şi costurile folosirii sistemului de transport public sau a unui mijloc de transport alternativ şi a costurilor asociate”, precum şi „cheltuielile minime determinate de creşterea, îngrijirea şi educarea copilului aflat în întreţinerea debitorului sau cu privire la care debitorul prestează întreţinere, prin raportare la diferitele stadii de dezvoltare ale acestuia”.

Vor fi luate în calcul şi cerinţele minimale ale unei locuinţe conve­nabile, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; orice alte elemente pe care Comisia de insolvenţă la nivel central le consideră relevante pentru determinarea criteriilor pentru stabilirea valorii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil.

Ideal este ca debitorului să-i rămână o diferenţă în urma valorificării bunurilor

În vederea maximizării gradului de recuperare a creanţelor şi a gradului de valorificare a activelor, lichidatorul sau, după caz, admi­nistratorul procedurii, va depune „toate diligenţele pentru a obţine o valoare cât mai mare a bunurilor valorificate, inclusiv în situaţia în care valoarea bunurilor ce urmează a fi valorificate depăşeşte cuantumul creanţelor”, se arată în normele metodologice.

Potrivit acestora, „valorificarea bunurilor se face la un nivel cât mai apropiat de valoarea de piaţă. Prin valorificarea bunurilor, lichidatorul sau administratorul procedurii urmăreşte să nu se acopere doar valoarea creanţelor creditorilor, ci, după caz, să rămână o diferenţă debitorului”.

Ce urmeaza”DUPA” castigarea definitiva a unui dosar de ANPC

Ce se intampla daca ANPC castiga irevocabil un proces impotriva bancilor?

A se vedea si procesul castigat de ANPC vs.OTP

OTP Bank ar putea da de mari probleme din pricina procesului cu ANPC

Curtea de Apel Bucureşti a dat câştig de cauză ANPC în procesul împotriva OTP Bank, în care dobânzile erau stabilite unilateral de către bancă. În urma acestei decizii istorice, banca este obligată să modifice acum toate contractele de credit care au clauze abuzive, asemănătoare celor contestate în instanţă.

După cum au declarat reprezentanţii OTP Bank „procesul a fost demarat inițial pentru cei aproximativ 400 de clienţi care au refuzat semnarea actelor adiţionale întocmite în baza OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Instanţa a extins pe parcurs procesul pentru 8.000 de clienţi, dar în cazul a 7.600 dintre aceştia, au fost eliminate deja respectivele clauze încă din anul 2010, atunci când au fost implementate prevederile OUG 50/2010, prin eliminarea dreptului băncii de a modifica unilateral nivelul dobȃnzii. Iar dintre cei 400 clienţi care au refuzat semnarea actelor adiţionale întocmite în baza OUG 50/2010, în prezent mai discutam despre 240”.

8.000 de clienţi îşi pot primi înapoi banii încasaţi abuziv de bancă

OTP precizeză că, „modalitatea de eliminare a clauzelor abuzive este un aspect netranşat în mod evident prin hotărȃrea judecatorească, ci mai degrabă o procedură formală, atȃt timp cȃt prevederile acestora nu au produs efecte în cazul clienților care nu au acceptat aplicarea OUG 50/2010 sau au fost eliminate din contractele implementate ca urmare a aplicării OUG 50/2010, încă din anul 2010.

Ȋn plus, dorim să amintim faptul că prin aplicarea OUG50/ 2010, toate contractele OTP Bank Romȃnia sunt conforme cu toate prevederile legale, însă clienţii au avut posibilitatea refuzului de aplicare a ordonanţei dată prin Legea 288/2010 de aplicare a OUG 50/2010”.

Reprezentanţii ANPC susţin însă că banca trebuie să vină cu oferte în care respectivele clauze abuzive să fie excluse pentru clienţii care nu au semnat actele adiţionale. Pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit de bancă în baza clauzelor abuzive din contracte, fiecare client trebuie să se adreseze instanţei având hotărârea judecătorească definitivă, o cerere şi o înştiinţare dată de ANPC.

După aceasă cerere, instanţa va numi expertul care va face evaluarea sumelor pe care banca le datorează clienţilor. În baza expertizei pentru fiecare dosar, instanţa va emite o altă hotărâre judecătorească în baza căreia banca va restitui sumele aferente acestui proces câştigat de ANPC. După cum explică Paul Anghel toate aceste proceduri nu se vor întinde pe mai mult de opt luni de zile, iar de restituirea sumelor încasate abuziv pot beneficia toţi cei 8000 de clienţi care au avut contracte cu clauze abuzive cu condiţia să depună solicitarea în instanţă.

Doua hotarari castigate definitiv pe timbru de mediu in 2016

Recuperare/evitare – timbru-de-mediu

 

 

Nr. unic (nr. format vechi) : 3909/108/2014
Data inregistrarii 24.11.2014
Data ultimei modificari: 06.10.2015
Sectie: Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal
Materie: Contencios administrativ şi fiscal
Obiect: contestaţie act administrativ fiscal – 5050 restituire timbru mediu 14954/2014
Stadiu procesual: Recurs

Părţi
Nume Calitate parte
DALINA TRANS SRL Recurent RECLAMANT
ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARAD Intimat PÂRÂT
DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA Intimat PÂRÂT

Şedinţe
08.09.2015
Ora estimata: 09:00
Complet: RCA1
Tip solutie: Termen preschimbat
Solutia pe scurt:
Document:

23.06.2015
Ora estimata: 9:00
Complet: RCA1T
Tip solutie: cu casare
Solutia pe scurt: Admite recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. Dalina Trans S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2262/30.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3909/108/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timiş-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad Casează sentinţa civilă nr. 2262/30.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3909/108/2014 şi, rejudecând cauza: – admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. Dalina Trans S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara; – dispune anularea Deciziei nr. 1533/554/17.06.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, – dispune obligarea pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad la restituirea către reclamantă a timbrului de mediu în cuantum total de 6639 lei, achitată prin ordinul de plată nr. 229/19239751 din 24.04.2014, precum şi şi la plata dobânzii legale în materie fiscală aferente sumei de 6639 lei, calculate conform prevederilor art. 124 alin. 2) şi art. 120 alin. 7) Cod procedură fiscală, de la data achitării taxei, 24.04.2014 şi până la data restituirii efective; – dispune obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanţă. Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 150 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 23.06.2015.
Document: Hotarâre 4758/2015 23.06.2015
si

Nr. unic (nr. format vechi) : 8833/105/2014
Data inregistrarii 17.12.2014
Data ultimei modificari: 24.10.2015
Sectie: Sectia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal
Materie: Contencios administrativ şi fiscal
Obiect: alte cereri TIMBRU DE MEDIU – Opel T98/kombi/fd11/ASTRA-G-CARAVAN
Stadiu procesual: Fond

Părţi
Nume Calitate parte
ANGHEL MARIUS ALEXANDRU Reclamant
ANGHEL MARIUS ALEXANDRU LA CAB.AV. COLTUC MARIUS Reclamant
AJFP PRAHOVA – SERVICIUL FISCAL ORĂŞENESC BĂICOI PRIN DGRFP PL. Pârât
ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU Chemat în garanţie

Şedinţe
29.09.2015
Ora estimata: 9:00
Complet: 7 FOND
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de chemata în garanţie Administraţia fondului pentru mediu Bucureşti. Admite acţiunea formulată de reclamantul ANGHEL MARIUS ALEXANDRU, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul fiscal orăşenesc Băicoi. Anulează Decizia de calcul nr. 23954/ 25.03.2013 emisă de A.F.P.O. Băicoi. Obliga pârâtul sa restituie reclamantului suma de 4.625 lei, reprezentând timbrul de mediu, precum si dobânda fiscala aferentă acestei sume începând cu data plaţii, 04.04.2013, si pana la data restituirii efective a acesteia. Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Serviciul fiscal orăşenesc Băicoi, în contradictoriu cu chemata în garanţie Administraţia fondului pentru mediu Bucureşti. Obligă chemata în garanţie să achite pârâtului de suma de 4.625 lei, reprezentând timbrul de mediu, precum si dobânda fiscala aferentă acestei sume începând cu data plaţii, 04.04.2013, si pana la data restituirii efective a acesteia, cât şi suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Document: Hotarâre 1778/2015 29.09.2015

Pas cu pas(ghidul) Darea in plata banca sau Dau casa si scap de rata

Practic, toate persoanele fizice din România cu un credit garantat cu o ipotecă vor putea cere băncii să preia bunul gajat pentru a stinge total creanța. Legea nu face distincție între tipurile de ipoteci imobiliare, astfel că se aplică atât în cazul caselor și apartamentelor, cât și în cel al terenurilor, intra sau extravilane, precum și al clădirilor comerciale.

Debitorii ar putea fi tentați să renunțe la bunul ipotecat atunci când valoarea garanției este mai mică decât valoarea creditului, ceea ce bancherii numesc loan-to-value cu raport supraunitar. Mulți dintre acești debitori au luat credite în valută, evenual în franci elvețieni, în perioada 2007-2008, când piața imobiliară era la apogeu. Altfel, dacă garanțiile sunt suficiente, debitorul poate încerca să vândă bunul ipotecat pe cont propriu și să achite creditul din această sumă, chiar să mai rămână cu ceva după. Pentru a închide creanța, debitorul trebuie să îndeplinească o serie de condiții: să fie persoană fizică, iar creditul să fie luat de la o instituție de credit – aici intră băncile, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii acestor creanțe, deci firmele de recuperare creanțe -, iar bunul oferit în plată să fie ipotecat în favoarea băncii pentru creditul respectiv. Dacă debitorul a garantat creditul cu două sau mai multe bunuri ipotecare, atunci va trebui să le dea pe toate băncii. Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat. Din acest moment se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților ipotecari sau personali, care sunt eliberați astfel de obligații. În această notificare trebuie să transmită detaliile privind bunul ipotecat și împrumutul și să stabilească două zile diferite în care banca trebuie să se prezinte la un notar public, ales și plătit de debitor. Acolo se va încheia dreptul translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie față de creditor, inclusiv principalul, dobânzile și penalitățile care izvorăsc din contractul de credit. Termenul stabilit pentru întâlnirea la notar nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar în această perioadă sunt sistate toate plățile către creditor, dar și procedurile judiciare sau extrajudiciare existente. Cu alte cuvinte, sunt suspendate toate executările silite care au la bază acel împrumut. Cu cel puțin trei zile înainte de termenul evocat mai sus, părțile trebuie să transmită către notar informațiile și actele necesare actului de dare în plată. Creditorul are puține șanse să se opună în mod real acestei proceduri. Un articol prevede că poate face contestație în termen de 10 zile de la primirea notificării, dacă notificarea nu a fost făcută cu respectarea prezentei legi. Dacă actele sunt în regulă și procedura e respectată, banca nu are cum să nu accepte darea în plată. Dacă banca refuză să se prezinte în fața notarului și să semneze actele, atunci debitorul se poate adresa judecătoriei, care în termen de 10 zile trebuie să dea o hotărâre. În alte șapte zile trebuie să vină decizia instanței de apel, un tribunal, în acest caz. În tot acest timp sunt suspendate plățile către creditor. Dacă decizia e favorabilă debitorului, atunci instanța va constata că s-a stins creanța. Dacă nu, atunci procedura este anulată. În tot cazul, dacă se supune voluntar sau dacă este obligat de instanță, creditorul nu va mai putea cere sume suplimentare de la debitor după încheierea dării în plată. Procedura se aplică inclusiv pentru contractele de credit în vigoare, ceea ce i-a determinat pe bancheri să reclame că încalcă Directiva 17 din 2014 a Uniunii Europene, care reglementează o procedură similară, dar posibilă doar pentru contractele încheiate începând cu martie 2016.

Cum funcționează legea privind darea în plată. O notificare trimisă băncii te scapă de datoriile catre banca.Conditii.

Cum funcționează legea privind darea în plată.Pentru a închide creanța, debitorul trebuie să îndeplinească câteva condiții: să fie persoană fizică, iar creditul să fie luat de la o instituție de credit – aici intră băncile, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii acestor creanțe, deci firmele de recuperare creanțe -, iar bunul oferit în plată să fie ipotecat în favoarea băncii pentru creditul respectiv.

Dacă debitorul a garantat creditul cu două sau mai multe bunuri ipotecare, atunci va trebui să le dea pe toate băncii.

Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, a unui avocat sau a unui notar public, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat.

Din acest moment se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților ipotecari sau personali, care sunt eliberați astfel de obligații.

În această notificare trebuie să transmită detaliile privind bunul ipotecat și împrumutul și să stabilească două zile diferite în care banca trebuie să se prezinte la un notar public, ales și plătit de debitor. Acolo se va încheia dreptul translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie față de creditor, inclusiv principalul, dobânzile și penalitățile care izvorăsc din contractul de credit.

Termenul stabilit pentru întâlnirea la notar nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar în această perioadă sunt sistate toate plățile către creditor, dar și procedurile judiciare sau extrajudiciare existente. Cu alte cuvinte, sunt suspendate toate executările silite care au la bază acel împrumut.

Cu cel puțin trei zile înainte de termenul evocat mai sus, părțile trebuie să transmită către notar informațiile și actele necesare actului de dare în plată.

Creditorul are puține șanse să se opună în mod real acestei proceduri. Un articol prevede că poate face contestație în termen de 10 zile de la primirea notificării, dacă notificarea n-a fost făcută cu respectarea prezentei legi. Dacă actele sunt în regulă și procedura e respectată, banca n-are cum să nu accepte darea în plată.

Dacă banca refuză să se prezinte în fața notarului și să semneze actele, atunci debitorul se poate adresa judecătoriei, care în termen de 10 zile trebuie să dea o hotărâre. În alte șapte zile trebuie să vină decizia instanței de apel, un tribunal, în acest caz. În tot acest timp sunt suspendate plățile către creditor. Dacă decizia e favorabilă debitorului, atunci instanța va constata că s-a stins creanța. Dacă nu, atunci procedura este anulată.

În tot cazul, dacă se supune voluntar sau dacă este obligat de instanță, creditorul nu va mai putea cere sume suplimentare de la debitor după încheierea dării în plată.

Procedura se aplică inclusiv pentru contractele de credit în vigoare, ceea ce i-a determinat pe bancheri să reclame că încalcă Directiva 17 din 2014 a Uniunii Europene, care reglementează o procedură similară, dar posibilă doar pentru contractele încheiate începând cu martie 2016.

 

Cum funcționează legea privind darea în plată

BANCILE vor trimite zilnic conturile la FISC.Soft pilot PatrimVen

BANCILE vor trimite zilnic conturile la FISC

Daca pana acum Fiscul accesa mai greu informatiile referitoare la
detinatorii de conturi, pt ca bancile aveau aceasta obligatie bilunar ,
iar daca nu le transmiteau amenda era foarte mica, in curand bancile pot
fi amendate zilnic pt nedepunerea acestor informatii, ceea ce nu si vor
mai putea permite.

In plus, la nivelul Municipiului Bucuresti este creat un soft pilot
PatrimVen ce functioneaza ca o baza de date cu informatii privind:
patrimoniul, veniturile, angajatorul si conturile bancare ale tuturor
bucurestenilor, motiv pt care, fiscul va fi la un clik distanta de a pune
poprire pt sumele datorate la bugetele locale sau bugetul de stat.

Incepand cu 1 ianuarie 2016 odata cu schimbarea Codului de procedura
Fiscala la art 61 , in ceea ce priveste comunicarea de catre banci a
informatiilor referitoare la conturile bancare exista obligatia ca
institutiile de credit sa comunice organului fiscal, ZILNIC, urmatoarele:

-lista titularilor persone fizice, juridice, sau orice entitati fara
personalitate juridica ce deschid sau inchid conturi, dar si datele de
identificare a persoanelor ce detin dreptul de semnatura pe conturile
deschise la acestea

– lista persoanelor care inchiriaza casete de valori (nou introdusa)

Si o noutate absoluta este obligaţia transmiterii de informaţii si catre
ANAF concomitent… şi pe acelaşi format… a informatiilor ce se trimit
către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor,
potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi
combatere a finanţării terorismului.
Fiscul nu are, inca, o baza de date functionala in toata tara prin care sa depisteze cate case, terenuri si masini detine fiecare roman. Din acest motiv, impozitarea, executarea silita sau urmarirea prejudiciilor sunt foarte dificile. Desi exista un sistem informatic din 2013, primariile, care au informatiile, nu vor sa coopereze. O explicatie ar fi ca aplicatia ar pune ordine si in acordarea de ajutoare sociale – parghia financiara favorita a primarilor in alegeri.

In acest moment, daca cineva are case si terenuri in mai multe orase sau comune poate evita impozitarea suplimentara, dar si popririle, sechestrele sau masurile pentru recuperarea prejudiciilor in dosare penale.

De exemplu, potrivit Codului Fiscal, impozitul pe proprietati imobiliare creste cu 65% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu, cu 150% pentru a doua si cu 300% pentru a treia si urmatoarele. In lipsa unei baze de date functionale la nivel de tara care sa furnizeze online informatiile, practic, Fiscul se bazeaza pe declaratia pe propria raspundere, fara sa o poata confrunta cu situatia reala. De asemenea, pentru recuperarea banilor la buget din datorii sau prejudicii, urmarirea bunurilor poate dura luni de zile, perioada in care proprietarul le poate instraina sau in care valoarea lor scade.

Datele privind proprietatile se afla in scriptele fiecarei primarii. Pentru a afla unde si ce are in patrimoniu o persoana, fiscul trebuie sa trimita cereri celor cateva mii de autoritati locale din Romania. Inregistrarea proprietatilor s-a facut, istoric, in functie de localitatea in care erau construite, fara sa existe o situatie a patrimoniului personal care sa poate sa fi verificata dupa codul numeric personal, de exemplu.

Sistemul exista, dar nu e folosit

Sistemul informatic privind patrimoniul si veniturile, PatrimVen, a fost definitivat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) in iunie 2013, insa nu este functional nici acum pentru ca primariile nu furnizeaza datele. Conform reprezentantilor ANAF accesarea sistemului este foarte simpla, autoritatile locale neputand sa invoce niciun motiv de ordin tehnic. Modelul-cadru al protocolului de cooperare dintre primarii si ANAF a fost creat in decembrie 2012 prin ordinue comune al ministrilor de Finante si de Interne.

Din 3.180 de primarii, nici macar 15 nu trimit date la Fisc

“Cu toate ca, pana in prezent, peste 1.690 au semnat protocolul de cooperare, mai putin de 15 primarii au trimis date despre patrimoniu”, arata reprezentantii ANAF. In Romania sunt 3.180 de primarii.

“Trebuie implementata cat mai urgent, asa cum am solicitat in repetate randuri Ministerului Dezvoltarii, aplicatia PatrimVen, o baza nationala cu bunurile imobile si mobile la care fiscul sa aiba acces. Am facut protocoale cu sute de primarii si, cand sa operationalizam, nu s-a mai putut din diverse motive. Daca am avea aplicatia, s-ar putea vedea toate bunurile unei persoane. Este nevoie de o modificare legislativa pentru ca solicitarea de informatii catre primarii este anevoioasa. Ne trebuie temei legal pentru a obliga primariile sa se conecteze la aceasta baza de date”, a declarat, recent, intr-un interviu pentru Capital, seful fiscului, Gelu Stefan Diaconu.

Doar primariile de sector din Bucuresti au inceput sa colaboreze cu ANAF in iulie 2013, in faza pilot a proiectului. Primariile din Capitala sustin ca furnizeaza date ANAF. “In urma incheierii Protocolului nr. 97748/01.07.2013 intre Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și ANAF, au fost solicitate drepturi de acces la PatrimVen pentru angajați nostrii care utilizeaza curent informațiile furnizate de acest sistem. Protocolul dintre DVBL si ANAF functioneaza corespunzator, “ spune directorul executive din cadrul primariei Sector 2 Bucuresti, Cristian Atanasie Dutu. Si oficialii primariei sectorului 1 arata ca “serviciul PatrimVen este functional. Directia Generala de Taxe si Impozite Locale Sector 1 furnizeaza Agentiei Nationale de Administrare Fiscala date privind patrimoniul, conform protocolului de cooperare. Informatiile catre ANAF sunt transmise pana in data de 15 a fiecarei luni pentru luna precedenta”.

Se feresc primarii de controlul ajutoarelor sociale?

PatrimVen are doua module: administrare fiscala si asistenta sociala. Prin urmare, PatrimVen ar trebui sa le furnizeze si primariilor toate informatiile referitoare la veniturile si patrimoniul unei persoane care solicita ajutor social. Asa s-ar putea explica lipsa de interes a primarilor de a coopera cu ANAF, fiind de notorietate ca ajutoarele sociale sunt o parghie financiara foarte frecvent folosita pentru motivarea alegatorilor.

Ce informatii ar trebuie sa schimbe intre ele primariile si ANAF?

Primariile ar trebui sa trimita ANAF date despre:

Patrimoniul persoanelor fizice si juridice (bunuri imobile si bunuri mobile) si rolul nominal unic,
Creantele datorate de contribuabili (persoane fizice si juridice) bugetului general al unitatii/subdiviziunii teritorial administrative.

La randul sau, ANAF ar trebui sa le trimita primariilor date despre:

Detinerea de conturi bancare
Obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, care au domiciliul fiscal pe raza teritoriala a unitatii/subdiviziunii administrativ teritoriale
Veniturile din salarii si aferente salariilor, precum si cele din venituri din alte surse obtinute de contribuabili persoane fizice care au domiciliul fiscal pe raza teritoriala a unitatii/subdiviziunii administrative, denumirea si codul unic de identificare a angajatorului.

avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

Un dosar penal pe zi , 17.11.2015.Percheziţii de amploare în Bucureşti şi 11 judeţe. Prejudiciu de 54 de milioane de euro

Marţi, 17 noiembrie, polițiștii Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, efectuează 59 percheziţii domiciliare pe raza municipiului Bucureşti și a judeţelor Argeş, Brăila, Cluj, Constanţa, Ilfov, Mehedinţi, Mureş, Prahova, Vâlcea, Vrancea şi Tulcea.

Perchezițiile se efectuează la sediile sociale şi punctele de lucru ale unor societăţi comerciale, precum și la domiciliile şi locuinţele unor persoane fizice bănuite de comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații.

La acţiune participă și polițiști ai Direcţiei de Investigaţii Criminale, Direcţiei Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, Serviciului pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale – I.G.P.R, polițiști din cadrul inspectoratelor de poliţie ale județelor Argeş, Brăila, Cluj, Constanţa, Ilfov, Mehedinţi, Mureş, Prahova, Vâlcea, Vrancea şi Tulcea.

În cauză se efectuează cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi fals în declaraţii în formă continuată, comise în legatura cu activitatea de reciclare a deşeurilor de ambalaje reglementată de Directiva 94/62/CE/1998 a Parlamentului European şi a Consiliului.

Potrivit Directivei statele membre sunt obligate să ia măsuri pentru a preveni producerea deşeurilor de ambalaje, să stabilească sisteme de returnare, colectare şi recuperare a deşeurilor şi să elaboreze sisteme de informaţii (baze de date) privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje care să permită monitorizarea punerii în aplicare a obiectivelor acesteia.

În urma cerecetărilor, s-a stabilit că, în perioada 2012-2014, reprezentanţii operatorilor licenţiaţi și reprezentanţii unor societăţi cu care acești operatori licenţiaţi ar fi încheiat contracte de prestări servicii, ar fi evidenţiat în actele contabile şi în alte documente legale operaţiuni fictive, care ar fi denaturat realitatea îndeplinirii acestor obligaţii.

Înregistrarea și declararea acestor operațiuni ar fi facilitat operatorilor licenţiaţi obţinererea vizei anuale necesare funcționării acestora și ar fi condus la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

De asemenea, s-a stabilit că ar fi fost evidențiate operațiuni fictive de reciclare a aproximativ 120.000 de tone de deșeuri de ambalaje, pentru care obligațiile fiscale sunt de peste 54.000.000 de euro.

Restituirea eşalonată a taxei auto în 5 ani contravine CEDO. Notă la sentinţa nr. 4092/2015

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIŢA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 1481/190/2015

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4092/2015
Şedinţa publică din data de 29 mai 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: M. M. N.

Pe rol fiind pronunţarea hotărârii judecătoreşti în cauza civilă privind contestaţia la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD, în contradictoriu cu intimatul […].
Cauza a fost reţinută în pronunţare, la data de 14 mai 2015, pe contestaţia la executare formulată şi pe cererea de suspendare a executării silite, încheierea de şedinţă de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând, constată că:

Prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, contestatoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD, în contradictoriu cu intimatul […], a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea somaţiei de plată din 5 februarie 2015, a încheierii nr. 51/2015/1 din 3 februarie 2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare şi calculul dobânzilor şi a încheierii din data de 3 februarie 2015 privind admiterea cererii de executare şi încuviinţarea executării silite, emise de SCPEJ Stolnean Romeo Marius şi Stolnean Oana în dosarul execuţional nr. 51/2015, ca fiind neîntemeiate şi nelegale; suspendarea executării silite, fără plata cauţiunii, până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 447/04.04.2013 pronunţată de Tribunalul BN în dosarul nr. 3780/112/2012 având ca obiect contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de către […] şi a fost obligată pârâta A.J.F.P. BN să-i restituie acesteia suma de 3.313 lei, cu titlu de taxă pe poluare, dobânda legală calculată de la data plăţii taxei şi până la restituirea efectivă, precum şi suma de 439,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 12 februarie 2015, s-a înregistrat, din partea SCPEJ STOLNEAN, somaţia emisă la 5 februarie 2015, încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare şi calculul dobânzilor, încheierea privind admiterea cererii de executare silită, împreună cu sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu, prin care somează contestatoarea să achite suma totală de 5.459,68 lei în favoarea creditorului.

Contestatoarea învederează instanţei că executarea silită a fost începută împotriva sa fără să se constate refuzul executării de bunăvoie a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, astfel fiind încălcate prevederile procedurii de restituire a sumelor reglementată de Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal. De asemenea, fiind încălcate prevederile în materia restituirii sumelor reprezentând taxa pe poluare, respectiv Ordinul nr. 85/2012 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile. Astfel, în opinia contestatoarei, nu s-a urmat procedura instituită de lege, executarea silită declanşată la cererea creditorului […] fiind nelegală şi temeinică, considerând că există intenţia acestuia de a obţine un beneficiu nemeritat.

De asemenea, contestatoarea arată că nu a fost respectat termenul de ”graţie” de 6 luni, termen în care exista obligaţia să se facă demersurile necesare pentru a se îndeplini obligaţia de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somaţia de plată. Doar după curgerea acestui termen, putându-se solicita executarea silită.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-18).

Prin notele de şedinţă depuse în data de 18 martie 2015, contestatoarea susţine că, în speţă, au fost încălcate recomandările Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti stabilite prin Hotărârea nr. 74/05.12.2014, prin care s-a reglementat conduita generală în cazul procedurilor de executare vizând debitorii instituţii publice şi a acordat prioritate Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 24-31).

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, prin dispoziţiile art. XV din OUG nr. 8/2014, invocate de contestatoare, Guvernul României instituie o măsură abuzivă de suspendare a tuturor procedurilor de executare silită îndreptate împotriva sa, precum şi o măsură de eşalonare pe o perioadă de 5 ani a restituirilor la care a fost obligat prin aceste hotărâri definitive.

Intimatul susţine că, prin aceste dispoziţii, se încalcă dreptul de acces la organele de executare silită al justiţiabililor care au obţinut hotărâri de condamnare a Statului român la restituirea sumelor respective.
Consideră intimatul că instanţele naţionale nu ar trebui să facă aplicarea dispoziţiilor OUG emisă de Guvernul României – parte în procesele civile privind taxele de poluare, ci să aplice dispoziţiile art. 110 din TFUE şi, implicit, dispoziţiile hotărârilor CJUE, în considerarea cărora Statul român este obligat să restituie sumele încasate cu încălcarea acestor dispoziţii din dreptul european.

De asemenea, intimatul susţine că a respectat procedura prevăzută de lege, sens în care a înregistrat la sediul instituţiei debitoare o cerere de restituire cu nr. 34244/06.08.2014 prin care s-a solicitat punerea în executare a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 447/2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi abia după 6 luni, în care nu a primit niciun răspuns, s-a adresat executorului judecătoresc pentru realizarea pe calea executării silite a drepturilor sale.

Totodată, termenul de graţie de 6 luni se acordă de către instanţă doar debitorilor care fac dovada lipsei disponibilităţilor băneşti şi a faptului că au efectuat toate demersurile legale pentru obţinerea fondurilor necesare plăţii creanţei.

În drept, a invocat prev. art. 139 alin. 1 C. proc. civ., jurisprudenţa CEDO şi jurisprudenţa naţională din cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 39-47).

Prin notele scrise depuse în data de 13 mai 2015, intimatul solicită respingerea cererii de suspendare a executării silit, ca neîntemeiată, având în vedere că petenta nu invocă niciun motiv temeinic în susţinerea cererii sale.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Litigiul din prezenta cauza priveşte exigibilitatea creanţei din titlul executoriu constituit din sentinţa civilă nr. 447/2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, irevocabilă la data de 4 aprilie 2013[eroare materială! – corect, este data de 9 mai 2014 – s.n., A.P.], prin respingerea recursului formulat de contestatoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ a FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD împotriva sentinţei anterior menţionate.

Prin titlul executoriu amintit, contestatoarea a fost obligată la plata către intimatul […] a sumei de 3.313 de lei cu titlu de taxă de poluare, a dobânzii legale calculată de la data plăţii taxei şi până la restituirea efectivă, precum şi a sumei de 439,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

Intimatul […] a solicitat executorilor judecătoreşti STOLNEAN ROMEO MARIUS şi STOLNEAN OANA să pună în executare titlul executoriu menţionat, executorul judecătoresc formând dosarul execuţional nr. 51/2015 urmare a încuviinţării executării silite prin încheiere civilă nr. 8068/2014 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, dosar în care a trimis contestatoarei încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare şi calculul dobânzilor (f. 11), încheierea privind admiterea cererii de executare silită (f. 9-10), împreună cu sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu (f. 12-18).

Contestatorul aduce principalul argument în ce priveşte lipsa de exigibilitate a creanţei, invocând art. XV din OUG nr. 8/2014, prin care s-a acordat un termen suspensiv de plată în favoarea debitorului ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ a FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD, stabilindu-se că plata sumei prevăzute în titlul executoriu din cauză se va realiza în cinci ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, cererile de restituire a contribuabililor se soluţionează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului de Mediu.

Intimatul invocă în apărare contrarietatea dintre art. 6 alin. 1 CEDO şi art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţie şi dispoziţiile art. XV din OUG nr. 8/2014, solicitând aplicarea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.

Pentru a înţelege mai bine situaţia de fapt, trebuie menţionat întregul mecanism cu privire la taxa de poluare pe care intimatul încearcă să o recupereze în baza titlului executoriu.

În data de 4 mai 2011, intimatul a achitat taxa de poluare în cuantum de 3.313 de lei la contestatorul AJFP Bistriţa-Năsăud, suma de bani intrând la Fondul pentru Mediu.

Prin hotărârea pronunţată în anul 2011, CJCE în cauza C-402/09, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât celor care se aplică produselor naţionale similare, această interdicţie vizând garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import.

Prin hotărârea CJCE în cauza C-402/09, cauza Tatu, Curtea a precizat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

Practic, prin hotărârea CJCE în cauza C-402/09, cauza Tatu, taxa de poluare instituită prin OG nr. 50/2008 a fost declarată contrară dreptului Uniunii, aspect reţinut în sentinţa civilă nr. 477/2014, pronunţată la data de 4 aprilie 2013.

Astfel, deşi intimatul a plătit în anul 2011 o taxă de poluare declarată contrară dreptului Uniunii Europene prin hotărârile Curţii pronunţate în anul 2011 în cauzele C-402/09, Tatu şi C-263/10, Nisipeanu, după mai bine de doi ani de la data plăţii taxei de poluare contrare dreptului Uniunii, şi după mai bine de doi ani de la hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, intimatul a reuşit să obţină un titlu executoriu împotriva contestatorului ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD şi a Administraţiei Fondului pentru Mediu, pentru a-şi recupera suma de bani plătită în anul 2011.

După ce petentul a reuşit să obţină un titlu executoriu pentru a-şi recupera suma plătită cu titlu de taxă poluare, intră în vigoare OUG nr. 8/2014, prin care suma plătită cu trei ani înainte, pentru care a obţinut restituirea, i se eşalonează pe o perioadă de cinci ani.

Practic, deşi o sentinţă civilă irevocabilă trebuie executată de îndată, statul român a acordat un termen de plată debitorului instituţie de stat, în fapt intimatul urmând să-şi recupereze integral suma achitată pentru o taxă contrară dreptului Uniunii Europene, legislaţie cu caracter obligatoriu ce prevalează legislaţiei româneşti potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţia României, după 8 (opt) ani de la momentul la care a plătit-o. [s.n. – A.P.]

În ce priveşte dreptul Statului român de a amâna şi eşalona obligaţia stabilită de o sentinţă civilă irevocabilă, instanţa reţine aplicabile, în prezentul dosar, considerentele din cauzele CEDO Felicia Mihăieş și Adrian Gavril Senteş împotriva României. [s.n. – A.P.]

Pentru a nu fi încălcat art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului, măsura amânării şi eşalonării unui titlu executoriu trebuie să aibă un caracter temporar şi să existe o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (eşalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat). [s.n. – A.P.]

Bineînţeles că, aşa cum precizează şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Felicia Mihăieş și Adrian Gavril Senteş împotriva României, statele trebuie să fie primele care să se pronunţe cu privire la existenţa unei probleme de interes general şi dispun de o anumită marjă de apreciere, ca şi în alte domenii în care se extind garanţiile Convenţiei. În mod special, decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile şi veniturile bugetului de stat implică de obicei luarea în considerare a aspectelor politice, economice şi sociale. Prin aceeaşi decizie, Curtea precizează că este ţinută să respecte modul în care statul a proiectat imperativele „interesului public” cu excepţia cazului în care decizia statului este în mod evident lipsită de o bază rezonabilă.

În mod implicit, Curtea a precizat că în situaţia în care decizia statului, de a eşalona executarea obligaţiilor stabilite de sentinţe civile irevocabile, este lipsită în mod evident de o bază rezonabilă, încalcă legislaţia Uniunii în ce priveşte art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului.
Pentru a stabili dacă decizia statului manifestată prin art. XV din OUG nr. 8/2014 are o bază rezonabilă, trebuie analizate motivele ce au condus la luarea acestei decizii, menţionate în preambulul actului normativ.

Potrivit preambulului OUG nr. 8/2014, eşalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare stabilită prin sentinţe judecătoreşti irevocabile devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015 se impune întrucât:
1. executarea hotărârilor judecătoreşti are o influenţă negativă asupra bugetului Administraţiei Fondului pentru Mediu;
2. executarea hotărârilor judecătoreşti are o influenţă negativă asupra bugetului general consolidat;
3. executarea hotărârilor judecătoreşti conduce la imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi implicit la nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administraţia Fondului pentru Mediu şi neîndeplinirea obligaţiilor, în domeniul protecţiei mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit notei de documentare aferentă OUG nr. 8/2014, în anul 2012, la Fondul pentru Mediu s-au încasat 608 milioane lei şi s-au achitat pentru hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 360 de milioane lei, în anul 2013, la Fondul pentru Mediu s-au încasat 732 milioane lei şi s-au achitat pentru hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 500 de milioane lei.

Din informaţiile menţionate în nota de fundamentare, instanţa reţine că în anii 2012 şi 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reuşit să acopere obligaţiile de plătit dispuse prin hotărârile judecătoreşti referitoare la restituirea taxei de poluare, obligaţiile stabilite prin aceste hotărâri judecătoreşti neinfluenţând în niciun fel bugetului general consolidat. [s.n. – A.P.]

Pentru a înţelege dimensiunea valorii obligaţiilor stabilite prin hotărârile judecătoreşti obiect al art. XV din OUG nr. 8/2014, instanţa reţine că la momentul la care s-a dispus eşalonarea restanţelor salariale pentru magistraţi prin OUG nr. 71/2009, decizie a statului român în concordanţă cu dreptul european, aşa cum s-a stabilit de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, România a trebuit să facă faţă unei grave crize economice şi financiare. La acel moment, restanţele salariale cuvenite magistraţilor reprezentau 12.891 milioane de lei, respectiv 2,2% din PIB-ul României, spre deosebire de valoarea taxelor de poluare ce ar fost achitată în 2013 urmare a hotărârilor judecătoreşti de 500 de milioane de lei, sumă de aproximativ 24 de ori faţă de suma raportată la care, în anul 2009, CEDO a hotărât că putea conduce la înrăutăţirea situaţiei sociale.

În prezent, spre deosebire de anul 2009, România nu mai trece printr-o gravă criză economică, aspect evident din faptul că au fost reîntregite salariile bugetare diminuate la intrarea României în criză prin Legea nr. 118/2010, mai mult, drepturile bugetarilor ce fuseseră eşalonate pe anul 2016 sunt achitate în anul 2015, potrivit cu art. 35 din OUG nr. 83/2014 în patru tranşe, respectiv tranşele aferente celui de al treilea şi al patrulea an de eşalonare, tranşe de 25% fiecare din drepturile salariale ale bugetarilor.

Făcând un calcul matematic, reiese că prin OUG nr. 83/2014 statul român dispune plătirea în anul 2015 a 50% din restanţele bugetarilor aferente celui de al treilea şi al patrulea an de eşalonare, respectiv un minim de 6.945,5 milioane de lei (potrivit cauzei CEDO Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, în 2009 doar drepturile salariale ale magistraţilor de restituit erau de 12.691 milioane de lei).

Deşi prin OUG nr. 83/2014 statul român dispune plata în anul 2015 a minim 6.945,5 milioane lei, sumă ce trebuia achitate în anul 2016 (potrivit eşalonării considerate de Curte conforme cu dreptul Uniunii), prin OUG nr. 8/2014 dispune eşalonarea unei sume de 500 milioane lei, sumă de aproximativ doisprezece ori mai mică. [s.n. – A.P.]

Totodată, la momentul la care statul român a dispus reîntregirea salariilor bugetarilor în anul 2012, CJUE deja se pronunţase din anul 2011 în cauza C-402/09, Tatu, astfel că previzibilitatea obţinerii restituirii taxei de poluare prin hotărâri judecătoreşti era existentă din anul 2011, iar decizia de reîntregire a salariile bugetarilor a fost luată în cunoştinţă de cauză cu privire la neconformitatea taxei de poluare cu dreptul european.

Instanţa reţine că art. XV din OUG nr. 8/29014 este contrar art. 6.1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului şi potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţie, ţinând cont că dreptul comunitar prevalează asupra dreptului intern, va înlătura de la soluţionarea prezentei cauze dispoziţiile art. XV din OUG nr. 8/2014.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa reţine în esenţă, aşa cum anterior a precizat, următoarele:
1. Ingerinţa statului român în dreptul la proprietate al persoanelor care au titluri executorii privind taxa de poluare este lipsită de o bază rezonabilă, pe de o parte, atât în anul 2012, cât şi 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reuşit să facă faţă restituirii titlurilor executorii privind taxele de poluare pe acei ani, pe de altă parte, în acelaşi an în care statul român eşalonează pe 5 ani valoarea taxelor de poluare de 500 de milioane de lei, dispune achitarea în 2015 a unei sume de aproximativ doisprezece ori mai mare prin OUG nr. 83/2014. [s.n. – A.P.]

2. Spre deosebire de anul 2009-2010, când România trecea printr-o criză accentuată economică şi financiară, în anul 2014, data adoptării OUG nr. 8/2014, România nu se mai confruntă cu o asemenea problemă, aspect evident tocmai prin reîntregirea salariilor bugetarilor încă din anul 2012. [s.n. – A.P.]

3. Prin măsurile dispuse prin art. XV din OUG nr. 8/2014, persoanele ce urmau să li se restituie taxele de poluare sunt determinate să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, respectiv restituirea integrală după aproximativ unsprezece ani a unei taxe încasate ilegal de către statul român şi totodată dezechilibrul bugetului Fondului de Mediu ar fi suportat doar de o categorie de cetăţeni, respectiv doar de către cei care au achitat taxa de poluare ilegală conform jurisprudenţei CJUE şi a instanţelor româneşti.[s.n. – A.P.]

4. Restituirea contravalorii taxelor de poluare nu creează deficit bugetului general consolidat, Fondul pentru Mediu putând singur achita aceste sume. [s.n. – A.P.]

5. Spre deosebire de situaţia din 2010, când restanţele magistraţilor câştigate în instanţă reprezentau 2,2% din PIB, sumele pentru restituirea taxelor de poluare reprezintă o cotă de 0.09% din PIB, cotă ce nu reprezintă o amploare neaşteptată ce ar putea genera o perturbare gravă pentru a justifica ingerinţa statului în dreptul la proprietate al cetăţenilor. [s.n. – A.P.]

6. Câştigarea în instanţă a dreptului de a li se restitui taxele de poluare a devenit previzibilă încă din anul 2011 (data pronunţării CJUE în cauza C-402/09, Tatu), astfel că, până în anul 2014, Statul român a avut suficient timp pentru a lua măsuri necesare executării acestor hotărâri judecătoreşti, sistemul bugetar al statului, prin lipsa de fonduri, nu îl poate scuti de obligaţia sa, ca în baza Convenţiei să garanteze fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive într-o perioadă de timp rezonabilă. [s.n. – A.P.]

Pentru toate aceste motive, instanţa reţine că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar art. 6.1 din Convenţie, executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuind a fi considerată parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie.[s.n. – A.P.]

Potrivit cauzelor CEDO Di Pede împotriva Italiei, Zappia împotriva Italiei, Hornsby împotriva Greciei, în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat. [s.n. – A.P.]

Prin restituirea integrală unui cetăţean a unei sume încasate ca taxă ilegală după aproximativ unsprezece ani de la plătirea taxei se afectează dreptul fundamental al persoanei la proprietate, creanţa asupra statului fiind un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. [s.n. – A.P.]

Susţinerile contestatorului în ce priveşte nerespectarea procedurii prevăzute de OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea sumelor de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, OMFP nr. 85/2012 pentru aprobarea restituirii sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, în sensul formulării unei cereri de restituire adresate organului fiscal care va efectua restituirea în 45 de zile de la data depunerii cererii nu pot fi primite întrucât:
– ordinele menţionate nu prevăd forma cererii sub sancţiunea validităţii, somaţia emisă de executorul judecătoresc reprezentând o adevărată cerere de restituire a sumei în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile; [s.n. – A.P.]

– deşi au trecut mai mult de 45 de zile de la data primirii somaţiei, organele fiscale nu au restituit sumele solicitate, sens în care chiar prin propria conduită demonstrează inutilitatea adresării cererii de restituire; [s.n. – A.P.]

– chiar prin adoptarea art. XV din OUG nr. 8/2014, statul român a dovedit că nu are intenţia de a executa titlurile executorii decât în maniera eşalonării pe cinci ani, ori cât timp instanţa a reţinut că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar dreptului european, soluţia intimatului de a apela la un executor judecătoresc este legitimă, în alt mod fiind pus în imposibilitatea de a-şi realiza integral creanţa stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că legitimitatea apelării la executorul judecătoresc justifică şi suportarea de către contestator a cheltuielilor de executare, cărora nu li s-a adus vreo altă critică, în afară de criticile privind nerespectarea ordinelor anterior menţionate; [s.n. – A.P.]

– eşalonarea prin OUG nr. 8/2014 a plaţii taxei de poluare pe parcursul a cinci ani reprezintă o neexecutare de bunăvoie de către contestator a obligaţiei stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, susţinerea contestatorului privind lipsa unui refuz nejustificat fiind nesusţinută de elementele probatorii de la dosar. [s.n. – A.P.]

În ce priveşte aplicarea în cauză a dispoziţiilor OG nr. 22/2002, respectiv art. 1 alin. 2 (interzicerea achitării din sume destinate pentru cheltuielile de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale pentru care au fost înfiinţate instituţiile şi autorităţile publice) şi art. 2 (acordarea unui termen de graţie de 6 luni, termen în care instituţiile şi autorităţile publice au obligaţia să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată), instanţa reţine că nu s-a dovedit că executarea din cauză priveşte sume din cele prevăzute la art. 1 alin. 2 sau că nu s-ar dispune de sume necesare pentru achitarea creanţei şi că astfel ar fi necesară efectuarea de demersuri pentru obţinerea de fonduri de la buget, astfel că instanţa va înlătura susţinerile contestatorului privind aplicabilitatea în cauză a OG nr. 22/2002, respectiv art. 1 alin. 2 şi art. 2.

Instanţa reţine că intimatul are o creanţă certă lichidă şi exigibilă în sensul oferit de art. 662 Cod procedură civilă, s-a încuviinţat de o instanţă judecătorească executarea silită potrivit cu art. 632, 634, 665 Cod procedură civilă (fila 10), debitorul a fost înştiinţat cu privire la declanşarea executării silite potrivit cu art. 666 Cod procedură civilă şi i s-a comunicat încheierea de încuviinţare a executării silite şi o copie după titlul executoriu, i s-a comunicat o somaţie potrivit cu art. 667 Cod procedură civilă, punându-i-se în vedere să se conformeze în termen de o zi titlului executoriu, au fost stabilite cheltuielile de executare conform cu art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 39 din Legea nr. 188/2000, Ordinului ministrului de justiţie nr. 2550/C/2006.

În ce priveşte solicitarea de anulare a încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, instanţa reţine că în afara criticii aduse prin menţionarea aplicării în cauză a OUG nr. 8/2014, critică deja înlăturată de instanţă, nu s-au adus alte critici şi în consecinţă va menţine încheierea de încuviinţare a executării silite.

În ce priveşte contestarea onorariului avocaţial inclus în cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, în cuantum de 400 de lei, instanţa reţine că raportat la circumstanţele cauzei, respectiv trecerea unui termen de patru ani de la data plăţii taxei ilegale, justifică apelarea intimatului la cunoştinţele unui avocat, condiţii în care intimatul s-a judecat o perioadă de doi ani pentru obţinerea titlului executoriu. Raportat la valoarea pricinii, executarea silită a sumei de 3.313 de lei, dobânda legală calculată la această sumă începând cu data plăţii taxei, 439,30 de lei cheltuieli de executare, onorariul avocaţial, nu este nepotrivit de mic sau de mare.

Cât timp s-au respectat în cadrul dosarului execuţional nr. 51/2015 dispoziţiile legale din materia executării silite, instanţa va respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD.

În ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că nu a fost precizat de către contestator vreun motiv temeinic pentru a se dispune această măsură, astfel că raportat la prevederile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, în lipsa indicării motivelor temeinice pentru dispunerea suspendării executării silite, instanţa va respinge cererea de suspendarea a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD […], în contradictoriu cu intimatul […], având ca obiect contestaţie la executare.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la judecătoria Bistriţa.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 mai 2015.

NOTĂ:

Continuăm să prezentăm o altă hotărâre interesantă în materia restituirii taxelor auto, de data aceasta, o hotărâre pronunţată de Judecătoria Bistriţa, prin care instanţa respinge o contestaţie formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotrva măsurilor de executare silită pentru recuperarea unei sume reprezentând taxa auto, dobânda aferentă şi cheltuielile de judecată pe care organul fiscal a fost obligat – printr-o hotărâre a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, devenită definitivă la data de 9 mai 2014 – să le restituie contribuabilului din speţa analizată.

Rigoarea ne obligă să nu trecem cu vederea confuzia pe care instanţa o face, la un moment dat, între dreptul european al drepturilor omului (drepturi garantate de Convenţia europeană) şi dreptul “comunitar” (mai exact, actualul drept unional/al Uniunii Europene), însă este de apreciat maniera în care instanţa îşi motivează soluţia, după ce face o analiză temeinică şi detaliată, inclusiv cu privire la contextul economic existent în momentul prelevării taxei auto, a stabilirii incompatibilităţii taxei cu dreptul UE, respectiv momentul adoptării OUG nr. 8/2014 prin care se instituie măsura restituirii eşalonate/în tranşe a sumelor reprezentând taxe auto, dobânda aferentă şi cheltuielile de judecată stabilite în hotărâri judecătoreşti, instanţa procedând, totodată, la o analiză comparativă cu alte prevederi legale prin care se instituie măsuri similare de restituie eşalonată a unor sume reprezentând drepturi cuvenite magistraţilor etc.

Din starea de fapt prezentată mai sus, reţinem că un contribuabil a solicitat organului fiscal punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti (definitivă la data de 9 mai 2014) a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi restituirea integrală a taxei auto, a dobânzii aferente, respectiv cheltuielile de judecată, solicitare faţă de care organul fiscal a rămas în pasivitate, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită în vederea recuperării acestor sume, organul fiscal formulând totuşi contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului de mai sus.

O primă constatare importantă pe care o face instanţa, în speţă, se referă la faptul că, deşi o sentinţă civilă definitivă trebuie executată de îndată, în speţă, Statul român (prin Guvernul său) a acordat un termen de plată debitorului instituţie de stat (instituţie a aceluiaşi stat – SIC!), în fapt intimatul-contribuabil urmând să-şi recupereze integral suma achitată pentru o taxă contrară dreptului UE – legislaţie cu caracter obligatoriu ce prevalează legislaţiei româneşti potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia României –, după 8 ani de la momentul la care a plătit-o (taxa pe poluare a fost achitată la data de 4 mai 2011, conform minutei sentinţei nr. 447/2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud!).

De asemenea, în ce priveşte dreptul Statului român de a amâna şi eşalona obligaţia stabilită de o sentinţă civilă definitivă, instanţa reţine aplicabile în prezentul dosar considerentele Hotărârii CEDO pronunţată în cauza Felicia Mihăieş c. României, respectiv cauza Adrian Gavril Senteş c. României, arătându-se totodată că, pentru a nu fi încălcat art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului, măsura amânării şi eşalonării unui titlu executoriu trebuie să aibă un caracter temporar şi să existe o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (eşalonarea pe 5 ani a restituirii contravalorii taxei de poluare) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

O altă constatare importantă priveşte informaţiile menţionate în nota de fundamentare a adoptării OUG nr. 8/2014, instanţa reţinând că, în anii 2012 şi 2013, bugetul Administraţiei Fondului pentru Mediu a reuşit să acopere obligaţiile de plătit dispuse prin hotărârile judecătoreşti referitoare la restituirea taxei de poluare, obligaţiile stabilite prin aceste hotărâri judecătoreşti neinfluenţând în nici un fel bugetului general consolidat.

Urmând acelaşi raţionament, reţinem că instanţa înlătură de la aplicare dispoziţiile OUG nr. 8/2014, iar pentru a ajunge la această soluţie, instanţa subliniază următoarele:
– ingerinţa Statului român în dreptul la proprietate al persoanelor care au titluri executorii privind taxa de poluare este lipsită de o bază rezonabilă, pe de o parte, atât în anul 2012, cât şi 2013, bugetul Administraţiei Fondului pentru Mediu a reuşit să facă faţă restituirii titlurilor executorii privind taxele de poluare pe acei ani, pe de altă parte, în acelaşi an în care Statul român eşalonează pe 5 ani valoarea taxelor de poluare de 500 de milioane de lei, dispune achitarea în 2015 a unei sume de aproximativ doisprezece ori mai mare prin OUG nr. 83/2014.

– spre deosebire de anul 2009-2010, când România trecea printr-o criză accentuată economică şi financiară, în anul 2014, data adoptări OUG nr. 8/2014, România nu se mai confruntă cu o asemenea problemă, aspect evident tocmai prin reîntregirea salariilor bugetarilor încă din anul 2012.

– prin măsurile dispuse prin art. XV din OUG nr. 8/2014, persoanele ce urmau să li se restituie taxele de poluare sunt determinate să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, respectiv restituirea integrală după aproximativ unsprezece ani a unei taxe încasate ilegal de către statul român şi totodată dezechilibrul bugetului Fondului de Mediu ar fi suportat doar de o categorie de cetăţeni, respectiv doar de către cei care au achitat taxa de poluare ilegală conform jurisprudenţei CJUE şi a instanţelor româneşti.

– restituirea contravalorii taxelor de poluare nu creează deficit bugetului general consolidat, Administraţia Fondului pentru Mediu putând singură achita aceste sume.

– spre deosebire de situaţia din 2010, când restanţele magistraţilor câştigate în instanţă reprezentau 2,2% din PIB, sumele pentru restituirea taxelor de poluare reprezintă o cotă de 0.09% din PIB, cotă ce nu reprezintă o amploare neaşteptată ce ar putea genera o perturbare gravă pentru a justifica ingerinţa statului în dreptul la proprietate al cetăţenilor.

– câştigarea în instanţă a dreptului de a li se restitui taxele de poluare a devenit previzibilă încă din anul 2011 (data pronunţării CJUE în cauza C-402/09, Tatu), astfel că, până în anul 2014, Statul român a avut suficient timp pentru a lua măsuri necesare executării acestor hotărâri judecătoreşti, sistemul bugetar al statului, prin lipsa de fonduri, nu îl poate scuti de obligaţia sa, ca în baza Convenţiei să garanteze fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive într-o perioadă de timp rezonabilă.

Pentru toate cele anterior expuse, instanţa reţine că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană, executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuind a fi considerată parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie.

În acelaşi context se mai subliniază că, potrivit celor statuate de CEDO în cauza Di Pede împotriva Italiei, Zappia împotriva Italiei, Hornsby împotriva Greciei, în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat.

Mai mult, reţine instanţa că, prin restituirea integrală unui cetăţean a unei sume, încasată ca taxă ilegală, după aproximativ unsprezece ani de la data plăţii taxei, se afectează dreptul fundamental al persoanei la proprietate, creanţa asupra statului fiind un ”bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană.

În fine, poate cel mai important pasaj din sentinţa prezentată mai sus priveşte susţinerile contestatorului organ fiscal, înlăturate de către instanţă pentru motivele pe care le vom expune mai jos.

Astfel, susţinerile contestatorului în ce priveşte nerespectarea procedurii prevăzute de OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea sumelor de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, OMFP nr. 85/2012 pentru aprobarea restituirii sumelor prevăzute la art. 7, art. 9 şi art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, în sensul formulării unei cereri de restituire adresate organului fiscal care va efectua restituirea în 45 de zile de la data depunerii cererii, nu au putut fi primite de către instanţă întrucât:
– ordinele menţionate nu prevăd forma cererii sub sancţiunea validităţii, somaţia emisă de executorul judecătoresc reprezentând o adevărată cerere de restituire a sumei în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile;

– deşi au trecut mai mult de 45 de zile de la data primirii somaţiei, organele fiscale nu au restituit sumele solicitate, sens în care chiar prin propria conduită demonstrează inutilitatea adresării cererii de restituire;

– chiar prin adoptarea art. XV din OUG nr. 8/2014, statul român a dovedit că nu are intenţia de a executa titlurile executorii decât în maniera eşalonării pe cinci ani, or, cât timp instanţa a reţinut că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar dreptului european, soluţia intimatului de a apela la un executor judecătoresc este legitimă, în alt mod fiind pus în imposibilitatea de a-şi realiza integral creanţa stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că legitimitatea apelării la executorul judecătoresc justifică şi suportarea de către contestator a cheltuielilor de executare, cărora nu li s-a adus vreo altă critică, în afară de criticile privind nerespectarea ordinelor anterior menţionate.

– eşalonarea prin OUG nr. 8/2014 a plaţii taxei de poluare pe parcursul a cinci ani reprezintă o neexecutare de bunăvoie de către contestator a obligaţiei stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, susţinerea contestatorului privind lipsa unui refuz nejustificat fiind nesusţinută de elementele probatorii de la dosar.

Conchizând, ne exprimăm convingerea că această sentinţă va rămâne definitivă, pentru că soluţia este una corectă şi sperăm că o astfel de optică se va cristaliza şi la nivelul altor instanţe[1] din ţară.

Un dosar penal pe zi – 19.10.2015 .Dosare penale cu evaziune fiscala de peste doua milioane de lei – inaintate Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova

La sfârșitul săptămânii trecute, ofițerii de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice au finalizat cerectările în două dosare penale care au ca obiect evaziunea fiscală.

Astfel, într-unul dintre ele, o femeie de 33 de ani din orașul Vălenii de Munte ar fi prejudiciat bugetul de stat cu peste 2.000.000 de lei. Concret, persoana cercetată, în calitate de administrator al unei societăți comerciale din aceeași localitate, într-o perioadă de trei ani, ar fi evidențiat în documentele contabile, operațiuni fictive prin care ar fi diminuat baza impozabilă, prin aceasta sustrăgându-se de la plata taxelor și a impozitelor datorate pentru veniturile realizate de agentul economic. Dosarul cauzei a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova cu propunere de sesizare a instanței de judecată, pentru recuperarea prejudiciului fiind instituite sechestre asupra patrimoniului persoanei bănuite.
Tot la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a fost înaintată o altă cauză, în care ar fi implicate trei persoane. Astfel, în urma cercetărilor s-a stabilit că, în perioada ianuarie 2010 – decembrie 2014, un bărbat în vârstă de 48 de ani, din Ploiești, ar fi înregistrat, în contabilitatea societății comerciale pe care o administra, facturi fiscale fictive, întocmite de alte două persoane. Prin această modalitate, reprezentantul agentului economic respectiv s-ar fi sustras de la plata taxelor și impozitelor, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în valoare de peste 181.600 de lei. Pentru recuperarea prejudiciului, polițiștii au instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor celor trei bănuiți.

Situatia proceselor cu bancile pe clauZe abuzive in 2015

Statistic toate procesele pot fi vazute aici

http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=actiune%20in%20constatare%20clauze%20abuzive&r=sitename%3D%22ARMBdmRvc2FyY2hsX3Zkb3NhcmNobAhzaXRlbmFtZQEBXgEk%22&v1=-mjmpdosardata

SUNT 4457 DE DOSARE IMPOTRIVA BANCILOR IN 2015

 

1.    VOLKSBANK ROMANIA SA

In cazul contractelor de credit incheiate de catre imprumutati cu Volksbank, clauzele contractuale abuzive cel mai des intalnite sunt cele care revad dreptul bancii de a percepe comisionul de risc/comision de administrare. Acesta este ilegal si abuziv perceput de catre banca, instanta urmand a sanctiona cu nulitatea absoluta aceste clauze. De asemenea, imprumutatii obtin restituirea comisionului platit catre Banca de la data incheierii contractului de credit pana in prezent, iar pentru viitor acestia sunt exonerati de plata, intrucat e eliminata din contract clauza contractuala aferenta.
Instantele impun in sarcina bancii ob,ligatia de a reface graficele de rambursare. Inca o clauza abuziva intalnita in aproape toate dosarele in care imprumutatii actioneaza in instanta impotriva bancii este clauza care prevede posibilitatea acesteia de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii.

 2.    ALPHA BANK ROMANIA SA

Cele mai multe dintre actiunile civile  demarate impotriva Alpha Bank Romania SA au ca obiect constatarea nulitatii absolute si a caracterului abuziv al clauzelor contractuale care cuprind urmatoarele prevederi:

·    Clauza (art. 5.1) referitoare la dobanda revizuibila periodic de catre banca, in functie de conditiile dominante ale pietei sau a modificarilor circumstantelor in care aceasta a fost initial stabilita, precum si in raport de politicile de creditare ale Bancii.
·    Clauza (Art. 5.3) referitoare la comisionul de administrare, calculat in procent din soldul crediutului, avand ca scop acoperirea cheltuielilor bancii pentru administrarea si monitorizarea Facilitatii.
·    Clauza (Art. 5.8) referitoare la comisionul de risc care se aplica lunar, la soldul creditului ramas de rambursat si care este inclus in rata lunara. Banca isi rezerva de asemenea dreptul de a modifica cuantumul acestui comision in cazul in care ca urmare a efectuarii propriei analize in baza normelor interne, banca apreciaza ca imprumutatul se incadreaza intr-o alta clasa de risc decat cea avuta in vedere la semnarea contractului.

 3.    PIRAEUS BANK ROMANIA

Contractele de credit incheiate de catre imprumutati cu Piraeus Bank Romania contin de asemenea clauze abuzive, cele mai multe referitoare la marja bancii care are caracter variabil si posibilitatea modificarii  dobanzii de catre banca, conform deciziei acesteia. In unele contracte se mentioneaza ca dobanda este variabila in functie de evolutia pietei financiar bancare si/sau a costului finantarii si gestionarii creditului. Exista actiuni admise de catre instantele de judecata avand ca obiect declararea nulitatii absolute a clauzei contractuale care prevede obligatia imprumutatului de achitare a unui commision unic  de acordare in cuantum de  1 % din soldul creditului. De asemenea, au existat pe rolul instantei si cereri de chemare in judecata avand ca obiect declararea clauzei care prevede perceperea comisionului de reesalonare/restructurare credit ca fiind abuziva si ilegala, motiv pentru care Piraeus bank a fost obligata la restituirea acestuia si exonerarea pe viitor de la plata lui.

 4.    RAIFFEISEN BANK SA

In ceea ce priveste banca Raiffersen Bank SA, instanta admite actiunile in sensul anularii clauzelor contractuale referitoare la posibilitatea bancii de a modifica oricand  in functie de evolutia pietei financiare a dobanzii, spetelor si comisioanelor pentru serviciile prestate, in functie de costurile bancii si de evolutia ratelor de dobanda pe piata financiar bancara, clauze cuprinse la capitolul “dobanzi, comisioane si spete” din conditiile generale ale contractului de credit. Contractele standard incheiate de catre Raiffeisen cu consumatorii contin de cele mai multe ori comisioane de administrare. In situatiile in care se admit actiunile impotriva Raiffeisen, daca contractile contin clauze abuzive, Bancile sunt obligate de catre instanta la recalcularea dobanzii retroactive, de la data incheierii contractului de credit, in functie de valoarea indicelui de referinta aferent fiecarei monede in care s-a facut imprumutul. De asemenea, banca e obligata sa actualizeze dobanda perceputa conform evolutiei indicelui de referinta Libor in cazul in care creditul este luat in CHF.

 5.    BANCA COMERCIALA ROMANA

Referitor la contractele de credit incheiate de catre consumatori cu BCR, unele dintre acestea contin clauze contractuale care impun in sarcina imprumutatului plata unui comision de administrare sau comision de urmarire riscuri, precum si plata unui comision de acordare.

 6.    BANCA ROMANEASCA S.A Sediu Social: Str. Dinu Vintila nr. 11, etaj 4, 5, 6 si 7, sector 2, Bucuresti.

In contractele de credit incheiate cu Banca sus mentionata, constituie clauze abuzive urmatoarele:
–    Comision de administrare a creditului, calculat asupra sumei creditului contractat care se achita din credit la data efectuarii primei utilizari din credit (art. 6 lit. b)
–    Comision de monitorizare credit: 0,2000% flat calculat asupra sumei aprobate a creditului, care se achita lunar impreuna cu rata de credit  (art. 6 lit.d)
Practica judiciara favorabila – 31670/300/2012 – e in curs de solutionare recursul. In fond s-a constatat caracterul abuziv si nulitatea absoluta a clauzelor contractuale si s-a dispus in consecinta restituirea sumelor achitate cu acest temei.

 7.    OTP BANK ROMANIA S.A Sediu Social: Strada Buzeşti, nr. 66-68, sector 1, 011017 Bucureşti

In contractele de credit incheiate cu Banca sus-mentionata, constituie clauze abuzive urmatoarele:

–    La data incheierii prezentului contract, dobanda curenta este de 5,7%. Dobanda se stabileste in forma procentuala de rata anuala de dobanda. Dobanda este variabila in conformitate cu politica Bancii. Dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta fara a exista consimtamantul imprumutatului (art. 8.1).
–    In cazul in care, ca urmare a modificarii nivelului de dobanda de catre Banca, Imprumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda.
–    Pentru creditul acordat, banca percepe urmatoarele taxe si comisioane: a) comision de acordare in cuantum de 2.00% din suma initiala. Comisionul de acordare se retine in valuta creditului de catre Banca din creditul acordat la momentul in care creditul este pus la dispozitia imprumutatului si se calculeaza la valoarea creditului. (art.9.1)
Practica judiciara favorabila – obliga parata la stabilirea marjei fixe a bancii cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii variabile, atat in sensul majorarii cat si in sensul reducerii acesteia, cat si la stabilirea elementelor care intra in formula de calcul a dobanzii variabile si valoarea acestora. Obligarea intimatei sa recalculeze dobanda perceputa in temeiul contractului dupa urmatoarelea formula: marja fixa + indicele de referinta. Obligarea acesteia sa plateasca echivalentul sumelor de bani percepute in plus cu titlu de dobanda plus cheltuielile de judecata. (14 din 18 admise pe Bucuresti).

 8.    UNICREDIT TIRIAC BANK SA  Sediu Social: Bd. Expozitiei Nr.1F, Sect 1, Bucuresti,

La nivelul Mun. Bucuresti, cu precadere in sect. 1 Bucuresti (sediul central al Bancii), actiunile in constatarea clauzelor abuzive sunt relativ reduse ca numar in comparatie cu celelalte banci. De asemenea, putinele cereri de chemare in judecata impotriva Unicredit Tiriac Bank la nivelul Mun. Bucuresti sunt respinse de catre instanta ca fiind neintemeiate.

 9.    ING BANK Sediu Social Cladirea Crystal Tower, Bulevardul Iancu de Hunedoara 48, Sect.1 Bucuresti

La nivelul Municipiului Bucuresti, se regasesc de asemenea putine procese inregistrate avand ca obiect clauzele abuzive inserate in contractele de credit.

 10.    CREDIT EUROPE BANK NV prin mandat Sc Credit Europe Ipotecar IFN SA –Sediu social Bucuresti, Sector 6, b-dul Timisoara, nr. 26Z, Anchor Plaza, corp C, etaj 7

Desi in principal practica judiciara a fost nefavorabila consumatorilor care au chemat in judecata la instantele din Bucuresti Credit Europe Bank, se intrevad si solutii de admitere pronuntate de judecatori (dosar nr.22427/303/2012 – castigat in fond la Judecatoria Sector 3 si ramas irevocabil in fata Tribunalului Bucuresti).
Clauzele abuzive inserate in astfel de contracte, sunt urmatoarele:

–    Pentru plata cu intarziere a oricaror sume ce decurg din prezentul contract, imprumutatul se obliga sa plateasca dobanda majorata creditorului, in cuantum de 10% p.a, peste dobanda curenta stabilita conform contractului.(art. 4.4)
–    Comisionul de administrare lunar (art. 5.1 lit. c)
–    Creditorul va putea sa revizuiasca cuantumul comisioanelor pe parcursul derularii creditului in functie de politica sa de creditare, acestea urmand a fi aduse la cunostinta imprumutatului.

–    Imprumutatul/codebitorul renunta la beneficiul termenului. In consecinta, CEI isi rezerva dreptul de a declara scadent creditul inainte de termen in vederea recuperarii datoriilor imprumutatului fata de CEI, in cazul neindeplinirii oricaror obligatii a imprumutatului fata de creditor, la termenele si in conditiile prevazute in prezentul contract. CEI poate cere imprumutatului conform intregului contract intreaga suma datorata debitandu-i toate conturile pentru recuperarea creantelor sale si va proceda la executarea garantiilor. (art. 8.14)
–    Neindeplinirea obligatiilor contractuale ale imprumutatului/codebitorului fata de creditor, la termenele si in conditiile contractului conbstituie cazuri de culpa. La aparitia oricarui caz de culpa, creditorul va declara toate obligatiile ce decurg din contract scadente si exigibile, trecand la executarea silita (art. 8.15).

11.    BANCA TRANSILVANIA SA Sediul Social: Cluj-Napoca, str. Gh. Baritiu, nr. 8, jud. Cluj

Impotriva bancii sus mentionate nu au existat numeroase cereri de chemare in judecata avand ca obiect constatarea caracterului abuziv si nulitatea absoluta a clauzelor inserate in contractul de credit.

Ati fost salariat la o firma care a intrat in insolventa?Ce drepturi au angajatii si cum isi pot recupera ei salariile neachitate?

Cadrul legal care reglementeaza procedura insolventei a fost modificat la jumatatea anului trecut, atunci cand noul Cod al insolventei, Legea nr. 85/2014, a intrat in vigoare.

Potrivit actului normativ, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, astfel:

  • insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa;
  • insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

Insolventa poate fi deschisa atat de firma care nu isi mai poate achita datoriile, cat si de creditori, iar printre acestia se numara si angajatii societatii care nu si-au primit salariile restante.

Cum isi pot recupera angajatii salariile restante?

Angajatii de la firmele care intra in insolventa pot apela la Fondul de Garantare a creantelor salariale, cel care le poate asigura salariatilor recuperarea partiala a lefurilor.

Fondul de Garantare, constituit prin Legea nr. 200/2006 si administrat de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, prin agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene, acopera salarii, compensatii si indemnizatii, cuantumul despagubirilor fiind plafonat la valoarea a trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat. Fondul se constituie din contributia lunara a fiecarui angajator.

Avocat asigurari(daune rutiere) :Evaluarea judiciară vs. evaluarea convenţională a daunelor

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că dispozițiile art. 1082 C. civ. (art. 1530 NCC) consacră dreptul creditorului de a obține daune în caz de neexecutare în natură a obligației, situație în care neexecutarea trebuie să fie imputabilă debitorului. Această culpă atrage înlocuirea obiectului obligației inițiale asumate prin contract, printr-un echivalent. În speţă însă, prin intermediul clauzei penale incluse în contract, părțile au constituit un calcul anticipat al daunelor moratorii, pentru eventualitatea executării cu întârziere a obligației din convenția inițială. În acest caz, creditorul nu trebuie să mai dovedească nici neexecutarea obligațiilor, nici prejudiciul cauzat ori întârzierea în executarea obligațiilor, întrucât prin stipularea clauzei penale, părțile au convenit că orice încălcare a obligațiilor va determina un prejudiciu a cărui întindere este stabilită în prealabil. În aceste condiţii, criticile pârâtului vizând cauza străină exoneratoare de răspundere și culpa reclamantei în îndeplinirea propriilor obligații pot face obiect de analiză numai în cadrul evaluării judiciare a daunelor, şi nu în cadrul evaluării convenționale, aşa cum este cea din litigiu. (Decizia nr. 2061 din 5 iunie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţieavând ca obiect pretenţii)

Cum si in ce conditii se pot obtine bani de la stat in 2015, acum ca a fost modificat programul SRL D

Guvernul a aprobat saptamana trecuta, prin HG nr. 679/2015, publicata in Monitorul Oficial nr. 654 din 28 august 2015, o serie de modificari la desfasurarea Programului de stimulare a infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii debutanti in afaceri, iarProcedura de implementare a schemei transparente de ajutor de minimis prevazute in cadrul acestui program a aparut in Monitorul Oficial, nr. 666 din 2 septembrie 2015.

Programul este implementat de catre Ministerul Energiei, Intreprinderilor Mici si Mijlocii si Mediului de Afaceri (MEIMMMA), prin Directia Politici Antreprenoriale si Implementare Programe pentru IMM (DPAIPIMM) si Oficiile Teritoriale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (OTIMMC) si isi propune incurajarea si stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii.

Potrivit actului normativ, bugetul alocat in 2015 este de 19.300.000 lei, iar autoritatile estimeaza ca aproximativ 430 de persoane vor beneficia de acordarea unor sume nerambursabile.

Ce este programul SRL-D si cine poate aplica?

Programul SRL-D (Societate cu Raspundere Limitata – Debutant), instituit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 6/2011, vizeaza acordarea de sprijin oricarui cetatean roman care doreste sa isi deschida o afacere (si care nu a mai avut una pana acum), prin acordarea unei alocatii financiare nerambursabile reprezentand cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro (44.821 lei), din valoarea totala a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care face dovada surselor de cofinantare.

In cadrul programului pot aplica toti cei care doresc sa isi deschida o afacere pentru prima data, indiferent de varsta.

In trecut, prevederile vizau doar “intreprinzatorii tineri”, persoane sub 35 de ani care debutau in afaceri, dar dispozitia care impunea varsta de pana la 35 ani a fost eliminata iniulie 2014, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 97/2014. De atunci, sintagma intreprinzator tanar a fost inlocuita cu sintagma intreprinzator debutant in afaceri, astfel incat in prezent beneficiarul trebuie sa aiba doar capacitate deplina de exercitiu si sa nu mai fi desfasurat activitati economice in trecut.

OUG nr. 6/2011 stabileste conditiile de participare in cadrul programului de accesare a creditelor nerambursabile de pana la 10.000 de euro. Astfel, cei care vor sa obtina un credit prin intermediul acestui program guvernamental trebuie sa:

a) aiba capacitate juridica deplina de exercitiu;
b) anterior datei inmatricularii societatii in registrul comertului nu au mai detinut si nu detin calitatea de actionar sau asociat al unei intreprinderi constituite in Spatiul Economic European;
c) infiinteze pentru prima data o societate cu raspundere limitata in conditiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale.
d) completeze o declaratie pe propria raspundere, sub sanctiunea legii penale, ca indeplineste conditiile prevazute la lit. b), pe care o depune la registrul comertului odata cu cererea de inmatriculare a societatii;
e) sa nu mai fi beneficiat de finantare in cadrul acestui Program.

In acelasi timp, actul normativ prevede si o serie de obligatii referitoare la statutul microintreprinderii pentru care se acorda creditul:

  • este societate comerciala cu raspundere limitata-debutant (SRL-D), care functioneaza pe durata nedeterminata, in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Calitatea de microintreprindere apartinand intreprinzatorului debutant se obtine la data inmatricularii la Registrul Comertului in a carui raza teritoriala se afla sediul sau social;
  • se incadreaza in categoria microintreprinderilor in conditiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale OUG nr. 6/2011;
  • este infiintata de un intreprinzator debutant, ca asociat unic, sau de cel mult 5 intreprinzatori debutanti asociati;
  • este administrata de asociatul unic, de unul sau mai multi administratori dintre asociati;
  • sa nu fi depasit plafonul de minimis de 200.000 de euro pe durata a trei exercitii financiare pentru o intreprindere unica si 100.000 de euro pe durata a trei exercitii financiare pentru beneficiarii care desfasoara activitati de transport de marfuri in contul tertilor sau contra-cost;
  • sa nu aiba datorii la bugetul general consolidat si la bugetele locale, atat pentru sediul social, cat si pentru toate punctele de lucru;
  • sa nu fie in stare de dificultate – dizolvare, reorganizare judiciara, lichidare, executare silita, inchidere operationala, insolventa, faliment sau suspendare temporara a activitatii;
  • sa nu fi fost subiectul unei decizii a Comisiei Europene / OTIMMC de recuperare a unui ajutor de stat sau, in cazul in care au facut obiectul unei astfel de decizii, aceasta sa fie deja executata si creanta integral recuperata, cu penalitati aferente.
  • are in obiectul de activitate cel mult 5 grupe de activitate prevazute de clasificarea activitatilor din economia nationala in vigoare (CAEN Rev 2).

In ce domenii nu pot activa firmele debutante?

Legislatia in vigoare stabileste o serie de limitari atunci cand vine vorba de grupele de activitate ce pot fi incluse ca obiect de activitate al unei societati debutante.

Astfel, NU se vor putea obtine bani pentru:

  • intermedieri financiare si asigurari;
  • tranzactii imobiliare;
  • activitati de jocuri de noroc si pariuri;
  • productie sau comercializare de armament, munitii, explozibili, tutun, alcool, substante aflate sub control national, plante, substante si preparate stupefiante si psihotrope (de exemplu: fabricarea explozivilor, fabricarea produselor din tutun sau comertul cu amanuntul al bauturilor);
  • activitati de pescuit si acvacultura;
  • activitati legate de productia primara a produselor agricole;
  • ajutoare destinate agentilor economici care activeaza in sectorul carbonifer;
  • ajutoare pentru achizitionarea vehiculelor de transport rutier de marfa acordate agentilor economici care au ca obiect de activitate prestarea de servicii de transport rutier de marfa in contul tertilor sau contra cost.

Inscrierile se fac on-line

Noul act normativ completeaza si clarifica anumite aspecte legate de implementare practica a programului destinat antreprenorilor debutanti in afaceri.

Conform noilor reglementari, inscrierea proiectelor in acest program se va face exclusiv on-line pe site-ul www.aippimm.ro, pe baza de username si parola, in sesiuni semestriale de 15 zile calendaristice, pana la epuizarea bugetului alocat programului.

Dupa crearea contului de inscriere aplicatia va trimite automat pe adresa de e-mail a solicitantului un mesaj si un link de confirmare. Dupa confirmare, aplicatia de inregistrare a planului de afaceri va deveni activa pentru completarea on-line a planului de afaceri si incarcarea in aplicatie a documentelor solicitate.

„In vederea inscrierii in cadrul programului, microintreprinderea «SRL-D» va completa si va transmite planul de afaceri incepand cu ora 10.00 a primei zile de inscriere, timp de 15 zile calendaristice de la demararea inscrierii in program, pana la ora 20.00 a ultimei zile de inscriere, cu posibilitatea de deschidere a unei noi sesiuni de inscriere pana la epuizarea bugetului alocat programului”, se precizeaza in textul de lege.

Pana acum, potrivit vechilor prevederi, inscrierea on-line a proiectelor se facea in sesiune continua.

Atentie! In cazul in care nu sunt completate coerent si cu detalii toate punctele si subpunctele din cadrul fiecarei sectiuni a planului de afaceri, aplicantul va primi scrisoare de respingere.

Evaluarea planurilor de afaceri se va face dupa noi criterii

Cele mai recente dispozitii introduc si noi criterii pe baza carora vor fi evaluate planurile de afaceri inscrise in programul SRL-D.

Astfel, admiterea in program se va face in ordinea punctajului obtinut la evaluarea planurilor de afaceri depuse on-line, punandu-se astfel accentul pe calitatea planului de afaceri. Inainte de aceasta modificare, admiterea in program se facea in functie de ordinea inscrierilor.

Mai precis, de acum inainte punctajul minim acceptat este de 60 puncte din totalul celor 100 posibile, iar aplicatia SRL-D va genera automat aplicantilor ce nu se inscriu in punctajul minim mesajul „nu indepliniti criteriul de minim 60 de puncte” in momentul transmiterii planului de afaceri.

La punctaje egale, departajarea se va face in functie de urmatoarele criterii:

  • numarul de locuri de munca ce urmeaza a fi create in cadrul proiectului;
  • achizitia de echipamente tehnologice;
  • activitatea pe care acceseaza programul;
  • curs de anteprenoriat;
  • asociatul/administratorul SRL-D este somer sau absolvent din anul precedent la data inscrierii la Registrul Comertului;
  • data si ora inscrierii in program.

Dupa aceasta etapa, aplicatia electronica va genera un numar de identificare pentru fiecare proiect, denumit numar RUE, adica numar in Registrul Unic Electronic.

Important! Microintreprinderile SRL-D vor putea beneficia de finantare in cadrul programului o singura data.

Evaluarea planurilor de afaceri se face pe baza punctajului obtinut, iar verificarea veridicitatii si coerentei informatiilor inscrise in planul de afaceri se realizeaza de catre OTIMMC. Pana acum, evaluarea planului de afacere era realizata de Ministerul Economiei.

Avizarea verificarilor se face de catre DPAIPIMM.

Aplicantii ale caror planuri de afaceri se implementeaza cu componenta de credit si care obtin cel putin punctaj minim in urma verificarilor efectuate vor incheia contractul de finantare cu OTIMMC dupa prezentarea dovezii cofinantarii. Dovezile de cofinantare pot fi urmatoarele:

  • contractul de credit emis de un finantator de credit autorizat;
  • dovezile certe privind capacitatea de cofinantare a proiectului, respectiv prezentarea scrisorii de confort, extras de cont care sa demonstreze ca beneficiarul dispune de suma necesara cofinantarii/contract/linie de credit, emise de un finantator de credit autorizat din Romania si care vor acoperi cel putin valoarea finantarii proprii a proiectului, respectiv procentul de cofinantare din cheltuieli eligibile.

Tipurile de ajutor financiar si alte facilitati acordate

Prin Program se finanteaza implementarea Planurilor de Afaceri, in ordinea descrescatoare a punctajelor obtinute, in urmatoarele conditii:

  • alocatie Financiara Nerambursabila – maxim 50% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, dar nu mai mult de 44.821 lei/beneficiar;
  • contributie proprie sau credit bancar – minim 50% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului.

Obiectul finantarii trebuie sa se incadreze in una sau mai multe din urmatoarele categorii eligibile:

1. Investitiile in active corporale referitoare la:

  • Terenuri pentru realizarea de constructii/amenajare efectuate in cadrul proiectului, destinate activitatii pentru care s-a solicitat finantarea;
  • Achizitionarea de spatii destinate realizarii activitatii pentru care s-a solicitat finantare (spatii de birouri, productie, depozitare etc);
  • Achizitionarea de mobilier pentru dotarea spatiilor amenajate;
  • Echipamente tehnologice, masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masura, control si reglare, tehnica de calcul etc;
  • Achizitionarea de autoutilitare din categoria N1, N2, N3, cu exceptia vehiculelor de teren simbol G;

2. Investitiile in active necorporale referitoare la: brevete de inventie, design industrial, marci de produse si servicii (francize, etichetare ecologica, licente si software, etc.); realizare site (maxim 10.000 lei).

3. Alte costuri de operare referitoare la:

  • Costuri curente: materii prime, marfuri, materiale consumabile, materiale auxiliare;
  • Costuri de personal: salarii, costuri asigurari sociale;
  • Costuri de training si formare personal;
  • Servicii externe: contabilitate, consultanta fiscala, consultanta juridica, consultanta in management, consultanta IT, consultanta PR, consultanta pentru intocmirea planului de afaceri (aceasta fiind  singura cheltuiala care se poate realiza inainte de semnarea contractului de finantare), costuri legate de incalzire, gaz, electricitate, curatenie, reparatii, asigurare, apa/canal, gunoi, costuri legate de procesul de vanzare; costuri administrative, chirii pentru spatii de birouri,  productie, de desfasurare activitati comerciale si prestari servicii, depozitare ec.

Nota: Solicitantul va face dovada inchirierii spatiului pentru care solicita chiria pe o perioada de cel putin 3 ani.

Pentru a fi incluse in investitia eligibila, activele corporale si necorporale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • sa ramana in proprietatea microintreprinderii SRL-D care a beneficiat de ajutor de minimis minimum 3 ani;
  • sa fie considerate active (mijloace fixe) sau obiecte de inventar;
  • sa fie achizitionate in conditii de piata, respectiv sa fie intocmit un dosar de achizitie;
  • sa fie incluse in categoria activelor proprii ale microintreprinderii SRL-D, sa ramana in locatia acesteia pentru cel putin 3 ani.

Pe langa alocatia nerambursabila in valoare de cel mult 44.821 lei (echivalentul a 10.000 euro), Fondul National de Garantare al Creditelor pentru IMM acorda garantii pentru creditele contractate de „SRL-D” in vederea realizarii planurilor de afaceri acceptate de Agentie, pana la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, in limita sumei de 80.000 euro, echivalentul in lei.

Totodata, firmele SRL-D sunt scutite de la plata contributiilor de asigurari sociale datorate de angajatori, potrivit legii, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariati, angajati pe perioada nedeterminata. Aceasta perioada constituie stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, iar pentru stabilirea si calculul drepturilor prevazute deLegea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se utilizeaza castigul salarial mediu brut lunar, pentru care asiguratul plateste contributia individuala de asigurari sociale. Pentru fiecare salariat, scutirea nu se acorda pentru veniturile salariale lunare care depasesc cuantumul castigului salarial mediu brut pe economie din anul anterior.

De asemenea, pentru operatiunile de inmatriculare efectuate la Oficiile Registrului Comertului, pentru inregistrarea microintreprinderii nu sunt datorate taxe, solicitantul fiind scutit si de la plata acestora.

Programul a fost prelungit pana in 2020

In vara anului 2013, Guvernul a decis sa prelungeasca acest program pana in anul 2020, pentru ca un numar de cel putin 550 de debutanti in afaceri pe an sa beneficieze de sprijin financiar din partea statului pentru inca sapte ani.

„Luand in considerare necesitatea aplicarii lui si in urmatorii ani, Guvernul a aprobat prin hotarare prelungirea aplicarii acestui program pentru perioada 2013-2020, pentru un numar de cel putin 550 de beneficiari in fiecare an, prin asigurarea, din bugetul aprobat anual Ministerului Economiei a sumelor necesare pentru plata alocatiilor financiare nerambursabile necesare”, informa Guvernul in 2013.

Nota: Potrivit reglementarilor in vigoare, solicitantii care nu au acces la un computer beneficiaza pentru inscrierea on-line de asistenta gratuita din partea OTIMMC din raza teritoriala a SRL-D, primind consiliere, instruire si sprijin din partea institutiei.

ANPC propune o lege care sa prevada clar ce au si ce nu au voie sa faca recuperatorii:Avocat Coltuc

Vor fi interzise telefoanele la ore tarzii, practicile de intimidare sau amenintarile. In cazul celor care nu respecta noile reguli, sanctiunile pot merge pana la suspendarea activitatii firmelor de recuperare.
In Romania nu exista reguli clare pentru firmele de recuperari. Asa ca datornicilor le este teama de amenintari. Domnul Serban povesteste despre calvarul prin care trece.

Serban, datornic: „Nu numai telefoane, dar de genul ca va facem, ca va dregem, ca o sa ajungeti in puscarie. Mie, sotiei, soacrei, a ajuns pana si la maica-mea. A culminat cu inceperea venirii prin bloc, pe la vecini, s-au interesat ce fac, unde lucrez, cati bani am, daca am ceva, au venit si la usa de cateva ori.”
Victor sustine ca i-au speriat copilul.

Victor, datornic: „Am fost sunat si eram in oras, a raspuns baietelul meu de 6 ani si i-a transmis acel operator de la firma de recuperare ca spune-i tatalui tau sa sune la acest numar ca i se intampla ceva rau! Va dati seama ce poate sa creada un copil.”

Desi aceste practici sunt pedepsite cu inchisoarea pana la 3 luni, putine cazuri au ajuns in atentia procurorilor. Cei mai multi reclamanti merg la Protectia Consumatorilor, insa fara niciun rezultat.
Marius Dunca, presedintele ANPC: „Avem sesizari, dar consumatorii nu au putut sa vina cu dovezi si sa sanctionam ca practica agresiva”

Asa ca Seful ANPC propune o lege care sa prevada clar ce au si ce nu au voie sa faca recuperatorii.

Marius Dunca, presedintele ANPC: „Nu sunt de acord cu maniera de a suna noaptea, de a suna angajatorii, de a suna vecinii, de a pune afise in fata blocului. Prin directiva 17/2014, o sa intre in dezbatere in Parlament, in toamna, aceasta pentru ca trebuie implementata pana in martie 2016 si acolo putem adauga cateva elemente prin care sa reglementam si acest domeniu.”

CJUE. Contract de credit de consum. Clauze abuzive. Informații ce trebuie furnizate de creditor

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 9 iulie 2015, hotărârea pronunțată în cauza C-348/14, Bucura, cu privire la: Protecția consumatorilor – Credit de consum – Noțiunea ”consumator” – Clauze abuzive – Examinare din oficiu de către instanța națională – Clauze ”redactate într-un limbaj clar și inteligibil” – Informații care trebuie furnizate de creditor.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Bucura, pe de o parte, și SC Bancpost SA, pe de altă parte, în legătură cu modalitățile de recuperare a unei datorii rezultate dintr-un contract de credit de consum pentru utilizarea unui card de credit.

Instanța de trimitere consideră că anumite clauze ale contractului pot avea caracter abuziv. În această privință, instanța arată că, în lipsa unei probe contrare, contractul menționat a fost redactat înainte de a fi semnat de debitor și de codebitoare, iar multe dintre clauzele sale nu permit să se identifice întinderea obligațiilor care le revin acestora.

Ȋn acest context, Curtea a considerat că articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998, și articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că intră sub incidența noțiunii ”consumator” în sensul acestor dispoziții persoana fizică ce se află în situația de codebitor în cadrul unui contract încheiat cu un profesionist, atât timp cât acționează în scopuri care pot fi considerate ca fiind în afara meseriei sau a profesiunii sale.

Ȋn plus, Curtea a statuat că articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că revine instanței naționale obligația de a aprecia din oficiu caracterul abuziv, în sensul acestei dispoziții, al clauzelor unui contract încheiat între un consumator și un profesionist, din moment ce această instanță dispune de elementele de fapt și de drept necesare în acest scop.

Cât privește articolele 3-5 din Directiva 93/13, Curtea a menționat că acestea trebuie interpretate în sensul că, în cadrul aprecierii sale cu privire la caracterul abuziv, în sensul articolului 3 alineatele (1) și (3) din această directivă, al clauzelor unui contract de credit de consum, instanța națională trebuie să țină seama de toate circumstanțele care însoțesc încheierea acestui contract. În această privință, revine instanței menționate obligația să verifice că, în cauza în discuție, au fost comunicate consumatorului toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze, printre altele, costul total al împrumutului său. Joacă un rol decisiv în această apreciere, pe de o parte, aspectul dacă clauzele sunt redactate în mod clar și inteligibil astfel încât să îi permită unui consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat, să evalueze un astfel de cost și, pe de altă parte, împrejurarea legată de lipsa menționării în contractul de credit de consum a informațiilor considerate, având în vedere natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul, drept esențiale și în special a celor prevăzute la articolul 4 din Directiva 87/102, astfel cum a fost modificată.

Niciun salariat nu mai poate fi verificat daca sta acasa cat este in concediu medical

Legea nr. 183/2015, prin intermediul careia se elimina posibilitatea verificarilor la domiciliul salariatilor aflati in concediu medical, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 496 din 7 iulie si va intra in vigoare vineri.

Salariatii au dreptul, conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, sa beneficieze de concediu medical si de indemnizatie pentru incapacitatea temporara de munca provocata de bolile obisnuite sau de accidentele suferite in afara muncii.

In momentul de fata, pe durata concediului medical, prezenta acestora la domiciliu poate fi verificata de catre autoritati intre anumite intervale orare ale zilei. Daca angajatii nusunt gasiti acasa sau pur si simplu refuza controlul, acestia risca sa nu le mai fie platita indemnizatia de incapacitate temporara de munca.

Conform legii publicate marti in Monitor, masura verificarilor la domiciliu va fi scoasa incepand de vineri. Deputatii sunt cei care s-au pronuntat prin vot final asupra proiectului de lege, acestia motivand ca prevederile referitoare la verificarea salariatilor sunt excesivesi nu tocmai utile. „Reglementarea este excesiva si, in practica, s-a constatat ca absenta de la domiciliu a persoanei beneficiare de concediu medical nu reprezinta un motiv de suspendare a drepturilor”, scrie in raportul prin care s-a propus abrogarea dispozitiilor in discutie.

Posibilitatea verificarii la domiciliu a fost introdusa in aprilie 2010, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2010. La acel moment, Executivul constatase o crestere a numarului de concedii medicale acordate, fapt ce contribuia la „diminuarea semnificativa si continua a bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate”, asa cum se preciza in expunerea de motive (pdf) a actului normativ.

Proiectul se afla in Parlament din anul 2010

Proiectul de lege care elimina verificarile la domiciliu ale angajatilor aflati in concediu medical a fost inregistrat la Parlament pentru dezbatere inca din 2010, fiind adoptat de senatori in acelasi an. Insa deputatii au reusit abia luna trecuta sa se pronunte asupra actului prin vot final.

Aceasta procedura este necesara deoarece, pentru a produce in continuare efecte juridice, toate ordonantele date de Guvern trebuie sa fie aprobate prin lege de catre Parlament.

Practic, proiectul care elimina „politia” concediilor medicale a trecut de Senat inca din iunie 2010. Apoi, in cursul mai multor dezbateri si retrimiteri la comisii, deputatii au ajuns de doua ori in situatia de a se pronunta asupra propunerii legislative (in februarie si in noiembrie2011), insa de fiecare data nu s-a putut lua o decizie concreta.

In fine, dupa ce proiectul de lege a fost retrimis la comisii in februarie 2013, acesta a ajuns din nou pe ordinea de zi a deputatilor la inceputul lunii iunie.

Daca salariatul nu este gasit acasa, plata indemnizatiei inceteaza

In prezent, pentru a beneficia de concediul medical si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, potrivit OUG nr. 158/2005, salariatii trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ trei conditii:

  • sa aiba un stagiu minim de cotizare de o luna in ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acorda concediul;
  • sa prezinte adeverinta de la platitorul de indemnizatii din care sa reiasa numarul de zile de concediu de incapacitate temporara de munca avute in ultimele 12 luni (exceptie fac urgentele medico-chirurgicale sau bolile infectocontagioase din grupa A);
  • sa fie prezenti la domiciliu intre anumite ore ale zilei, pentru a putea fi verificati de catre reprezentantii platitorilor de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate.

Prin urmare, in situatia in care casele de asigurari de sanatate primesc sesizari, se pot face verificari la domiciliul salariatilor aflati in incapacitate temporara de munca.

„Verificarea prezentei asiguratilor aflati in incapacitate temporara de munca la adresa de domiciliu sau la resedinta indicata se efectueaza de catre platitorii de indemnizatii, insotiti, daca este cazul, de un reprezentant al politiei, avandu-se in vedere programul individual de recuperare recomandat de catre medicul specialist. Verificarea prezentei asiguratilor nu va afecta drepturile si libertatile cetatenesti garantate de Constitutia Romaniei”, scrie in actul normativ amintit.

Dupa cum se arata in normele pentru aplicarea ordonantei de urgenta, verificarea prezentei la domiciliu poate fi facuta doar intre intervalele orare 8:00-11:00, 12:00-17:00 si 18:00-20:00. Daca angajatii nu sunt gasiti acasa sau daca acestia pur si simplu refuza verificarea prezentei, plata indemnizatiei aferente concediului medical inceteaza de la data constarii faptului de catre autoritati.

Important! In urma verificarii, autoritatile incheie un proces-verbal de constatare care poate fi contestat in 30 de zile de la data comunicarii catre salariati.

Indemnizatia pentru concediul medical se acorda pentru maximum 183 de zile

Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca poate fi acordata pentru cel mult 183 de zile intr-un an, scrie in OUG nr. 158/2005, iar durata se socoteste din prima zi de imbolnavire.

Indemnizatia este acoperita atat din banii angajatorului, cat si din Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, dupa cum urmeaza:

  • de catre angajator: din prima si pana in a cincea zi de incapacitate temporara de munca;
  • din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate: incepand cu a sasea zi si pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca sau a pensionarii salariatului.

In alta ordine de idei, in cazul anumitor boli, conform OUG nr. 158/2005, durata de acordare a concediului si a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este mai mare si se diferentiaza astfel:

  • un an, in intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoza pulmonara si unele boli cardiovasculare;
  • un an, cu drept de prelungire pana la un an si sase luni de catre medicul expert al asigurarilor sociale, in intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoza meningeala, peritoneala si urogenitala, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA si neoplazii, in functie de stadiul bolii;
  • un an si sase luni, in intervalul ultimilor doi ani, pentru tuberculoza pulmonara operata si osteoarticulara;
  • sase luni, cu posibilitatea de prelungire pana la maximum un an, in intervalul ultimilor doi ani, pentru alte forme de tuberculoza extrapulmonara, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale.

Important! Medicul poate sa propuna pensionarea de invaliditate daca bolnavul nu este recuperat atunci cand expira duratele de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca. Insa, in situatii motivate de posibilitatea recuperarii, medicul poate propune si prelungirea concediului medical peste limita de 183 de zile, pentru a mentine salariatul in activitate si a evita pensionarea.

Noi reguli:La locul de munca, atat gravidele, cat si mamele pot sa beneficieze de masuri de protectie sociala

Regulile referitoare la protectia maternitatii la locurile de munca sunt incluse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003. Maine, actul normativ va suferi unele modificari, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 154/2015, care a fost publicata inMonitorul Oficial, Partea I, nr. 445 din 22 iunie. In principal, prevederile initiale vor fi clarificate si se vor actualiza anumite aspecte.

Masurile de protectie sociala sunt destinate, conform ordonantei, tuturor femeilor insarcinate si mamelor (lauze sau care alapteaza) care lucreaza la un angajator. In acelasi timp, protectia este acordata indiferent ca este vorba de salariate cu cetatenie romana sau a altui stat.

Salariatele gravide si cele care au nascut trebuie sa mearga la medicul de familie pentru a obtine un document care sa le ateste starea. Totodata, acestea trebuie sa informeze in scris angajatorul cu privire la situatia lor. In caz contrar, angajatorul este exonerat de obligatiile impuse de lege (desi nu de toate), fata de salariatele in cauza.

De cealalta parte, angajatorii trebuie sa previna expunerea gravidelor sau a mamelor lariscuri ce le pot afecta sanatatea si securitatea, precum si sa nu le constranga sa faca o munca daunatoare sanatatii, starii lor de graviditate sau copilului nou-nascut. Prin urmare, acestia sunt obligati sa evalueze riscurile de la locurile de munca si sa informeze salariatele cu privire la rezultate si drepturile pe care le au. In plus, de joi, informarea va trebui sa cuprinda si masurile care trebuie luate.

„Angajatorii vor informa in scris salariatele asupra rezultatelor evaluarii privind riscurile la care pot fi expuse la locurile lor de munca, a masurilor care trebuie luate referitor la securitatea si sanatatea in munca, precum si asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanta de urgenta”, scrie in Legea nr. 154/2015.

Atentie! Angajatorul poate anunta alti salariati cu privire starea de graviditate a unei colege de-ale lor doar cu acordul scris al acesteia, atat timp cat sarcina nu este vizibila. Si doar daca acest lucru este in interesul bunei desfasurari a muncii.

Conditiile si programul de munca, schimbate fara a afecta salariul

Daca exista aspecte care pot pune in pericol sanatatea si securitatea gravidelor si a mamelor, angajatorii sunt nevoiti sa ia masuri adecvate.

Conform prevederilor aplicabile de maine, intr-o astfel de situatie vor trebui modificate temporar conditiile si/sau programul de munca. In acest sens, angajatorii vor tine cont de recomandarile medicului de medicina muncii/familie si vor mentine veniturile salariatelor la acelasi nivel. Dispozitiile actuale nu fac nicio referire la durata schimbarilor condiitiilor sau a programului.

„(…) In cazul in care rezultatele evaluarii (…) evidentiaza un risc pentru securitatea sau sanatatea salariatelor (…) sau o repercusiune asupra sarcinii sau alaptarii, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporara a conditiilor de munca si/sau a programului de lucru al salariatei in cauza, sa fie evitata expunerea acesteia la riscurile evidentiate, conform recomandarii medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu mentinerea veniturilor salariale”, este mentionat in Legea nr. 154/2015.

Daca acest lucru nu este posibil sau nu poate fi realizat din motive bine intemeiate, salariata trebuie sa fie repartizata pe un alt post. De asemenea, tinandu-se cont de recomandarea medicului si cu pastrarea salariului. In fine, daca nici varianta repartizarii pe un alt post nu este posibila, salariatele pot sa ceara intrarea in concediul de risc maternal.

Atentie! Gravidele au dreptul la dispensa pentru consultatii prenatale in limita a maximum 16 ore pe luna, daca aceste investigatii pot fi facute doar in timpul programului de lucru.

Persoanele aflate in concediul de risc maternal au dreptul si la o indemnizatie

Pe durata concediului de risc maternal, salariatele trebuie sa primeasca si o indemnizatie lunara. Aceasta este suportata integral din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si are un cuantum de 75% din din media veniturilor aferente ultimelor sase luni.

Concediul de risc maternal poate dura cel mult 120 de zile si este acordat, dupa caz, in intregime sau fractionat. Prin modificarile aduse de Legea nr. 154/2015, va fi prevazut ca acesta nu se va acorda in acelasi timp cu alte concedii medicale (de exemplu, concediul pentru incapacitate temporara de munca, cel pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca sau cel pentru maternitate).

Posibilitatea de a cere intrarea in concediul de risc maternal intervine cand salariata nu poate fi repartizata pe un alt post si se face dupa cum urmeaza:

  • inainte de data solicitarii concediului de maternitate (angajatele gravide);
  • dupa data revenirii din concediul postnatal obligatoriu (de maine, concediul postnatal va fi inlocuit in prevederi de concediul de lauzie), daca nu este solicitat concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului (angajatele care au nascut recent si care alapteaza).

Concediul de risc maternal este acordat in baza unui certificat medical eliberat de medicul de familie sau medicul specialist, daca salariata s-a dus la consultatiile pre si postnatale.

Important! Dupa nastere, mamele sunt obligate sa efectueze cel putin 42 de zile de concediu.

Pauze de odihna, alaptare si program de lucru redus

Daca gravidele si mamele lucreaza stand in picioare sau pe scaun, acestea trebuie sa beneficieze de pauze regulate pentru a se odihni sau, respectiv, pentru a face miscare.

„Medicul de medicina muncii stabileste intervalele de timp la care este necesara schimbarea pozitiei de lucru, perioadele de activitate, precum si durata perioadelor pentru repaus in pozitie sezanda sau, respectiv, pentru miscare”, scrie in OUG nr. 96/2003.

De asemenea, mamele care alapteaza trebuie sa primeasca doua pauze de alaptare a cate o ora pana cand copilul implineste un an. Insa la cerere pauzele pot fi inlocuite cu oreducere de doua ore a programului de lucru zilnic.

„Pauzele si reducerea duratei normale a timpului de munca, acordate pentru alaptare, se includ in timpul de munca si nu diminueaza veniturile salariale si sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului”, mai prevede actul normativ amintit.

Daca din motive de sanatate angajatele nu pot sa indeplineasca intreg programul de lucru, acestea sunt indreptatite la o reducere de un sfert din durata normala de munca. Masura este luata in baza recomandarii medicului si cu pastrarea salariului la acelasi nivel.

Atentie! Gravidele si mamele nu pot fi obligate sa munceasca noaptea. Daca sanatatea le este afectata de munca de noapte, acestea pot cere angajatorului transferul pe un loc de munca de zi. In cazul in care transferul nu este posibil, salariatele au dreptul sa intre in concediul de risc maternal.

Concedierea este permisa doar in anumite situatii

Angajatorilor le este interzis sa concedieze gravidele sau mamele din motive care au o legatura directa cu starea acestora.

Totodata, nu poate fi dispusa incetarea raporturilor de munca/serviciu daca salariatele sunt in concediu de risc maternal, de maternitate, pentru cresterea copilului sau pentru ingrijirea copilului bolnav.

Totusi, exceptie fac situatiile in care concedierea intervine din cauza reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului. De joi, pe lista exceptiilor va figura, de asemenea, si dizolvarea angajatorului.

Angajatele care considera ca au fost date afara din motive care au legatura cu starea lorpot sa conteste decizia de concediere in instanta, dispune OUG nr. 96/2003. Contestatia se depune la judecatoria competenta, in cel mult 30 de zile de la data comunicarii deciziei de concediere, actiunea in justitie fiind scutita de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar.

„In cazul in care o salariata contesta o decizie a angajatorului, sarcina probei revine acestuia, el fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare”, scrie in document.

Important! In situatia in care salariatelor le sunt incalcate sau refuzate anumite drepturi prevazute de lege, acestea se pot adresa unui inspectorat teritorial de munca.

Ghid practic pentru declararea insolventei persoanei fizice

Ghid practic pentru declararea insolventei persoanei fizice

In data de 20 mai 2015, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea privind procedura insolventei persoanelor fizice (“LIPF”). In scopul facilitarii cunoasterii si intelegerii prevederilor legii noi de catre persoanele interesate, Reff si Asociatii, societatea de avocati reprezentand Deloitte Legal in Romania, a pregatit un material informativ sumarizand principalele dispozitii ale acesteia. LIPF va intra in vigoare in termen de 6 luni de la publicarea sa in Monitorul Oficial al Romaniei.

In scopul redactarii prezentului material informativ am formulat interpretari limitative cu privire la anumite aspecte insuficient/neclar reglementate de catre LIPF. Dat fiind caracterul de noutate al legii si, prin urmare, lipsa oricarei jurisprudente pe subiect, nu putem garanta faptul ca interpretarile in cauza vor fi validate in practica.

DEFINITII

BPI inseamna Buletinul procedurilor de insolventa

CI inseamna comisia de insolventa

ILA inseamna Procedura Judiciara de Insolventa prin Lichidare de Active

IPRD inseamna Procedura Administrativa de Insolventa pe baza de Plan de Rambursare a Datoriilor

LIPF inseamna Legea privind procedura insolventei persoanelor fizice

PSI inseamna Procedura Simplificata de Insolventa

ASPECTE DE INTERES

  1. Scopul legii

– Instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situatiei financiare a unui debitor persoana fizica, de buna-credinta, printr-un plan de rambursare a datoriilor;

– Acoperirea intr-o masura cat mai mare a pasivului acestuia;

– Descarcarea de datorii reziduale, in conditiile LIPF.

  1. Definitia insolventei personale

– Inseamna acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente;

– Insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadentei, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori (prezumtie relativa).

  1. Domeniul de aplicare al LIPF

Procedurile prevazute de LIPF se aplica debitorului persoana fizica de buna-credinta, ale carui obligatii nu rezulta din exploatarea unei intreprinderi (in sensul art. 3 din Codul civil) si care:

  1. a) are domiciliul, resedinta sau resedinta obisnuita in Romania de cel putin 6 luni anterior depunerii cererii;
  2. b) este in stare de insolventa (in sensul Sectiunii B de mai sus) si nu exista o probabilitate rezonabila de a redeveni, intr-o perioada de maximum 12 luni, capabil sa-si execute obligatiile astfel cum au fost contractate, cu mentinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine si pentru persoanele pe care le are in intretinere (LIPF prevede indicatii privind modul de apreciere al acestei probabilitati rezonabile);
  3. c) cuantumul total al obligatiilor sale scadente este cel putin egal cu 15 salarii minime pe economie (in situatia unei IPRD sau ILA) si de maximum 10 salarii minime pe economie (in cazul PSI).
  4. Debitori carora nu li se aplica prevederile LIPF

Procedurile prevazute de LIPF nu sunt aplicabile debitorului care:

– a mai fost subiect al unei astfel de proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai putin de 5 ani anterior formularii unei noi cereri de deschidere a procedurii insolventei;

– a fost condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni de evaziune fiscala, a unei infractiuni de fals sau a unei infractiuni intentionate contra patrimoniului prin nesocotirea increderii (cu exceptia situatiei in care intre timp a fost reabilitat);

– a fost concediat in ultimii 2 ani din motive ce ii sunt imputabile;

– desi apt de munca si fara un loc de munca sau alte surse de venit, (i) nu a depus diligenta rezonabila necesara pentru a -si gasi un loc de munca sau (ii) care a refuzat, in mod nejustificat, un loc de munca propus sau o alta activitate aducatoare de venit;

– a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare, in timp ce stia sau ar fi trebuit sa stie ca este in stare de insolventa;

– a determinat sau a inlesnit ajungerea in stare de insolventa, cu intentie sau din culpa grava. LIPF reglementeaza anumite comportamente ale debitorului prezumate in mod relativ a avea un asemenea efect, spre exemplu:

– in ultimii 3 ani anterior formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, debitorul:

  • si-a asumat obligatii excesive prin raportare la (i) starea sa patrimoniala, (ii) la avantajele pe care le obtine din contract ori (iii) la ansamblul circumstantelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a -si plati datoriile (altele decat cele datorate de catre acesta persoanelor cu care a contractat astfel);
  • a efectuat plati preferentiale, care au contribuit in mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;
  • a transferat bunuri sau valori din patrimoniul sau in patrimoniul altei persoane fizice sau juridice, in timp ce stia sau ar fi trebuit sa stie ca prin aceste transferuri va ajunge in stare de insolventa.

– in ultimele 6 luni anterior formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, debitorul:

  • a contractat datorii care reprezinta cel putin 25% din valoarea totala a obligatiilor, cu exceptia obligatiilor excluse (astfel cum acestea sunt definite de LIPF – ex: obligatii legale sau conventionale de intretinere, obligatii rezultate din atragerea raspunderii penale si contraventionale);
  • a incetat un contract de munca prin acordul partilor sau prin demisie.

Procedurile prevazute de LIPF nu sunt aplicabile nici debitorului in cazul caruia a fost inchisa, din motive ce ii sunt imputabile, o IPRD, ILA sau PSI, cu mai putin de 5 ani anterior formularii unei noi cereri de deschidere a procedurii insolventei.

Suplimentar, debitorul nu poate solicita deschiderea procedurii insolventei daca la data formularii cererii respective are deja deschisa o alta procedura de insolventa.

  1. Formele procedurii de insolventa

– Procedura Administrativa de Insolventa pe baza de Plan de Rambursare a Datoriilor (IPRD);

– Procedura Judiciara de Insolventa prin Lichidare de Active (ILA);

– Procedura Simplificata de Insolventa (PSI).

  1. IPRD (Procedura Administrativa de Insolventa pe baza de Plan de Rambursare a Datoriilor)
  2. Initierea IPRD la cererea debitorului
  • Creditorii debitorului nu pot solicita initierea IPRD cu privire la acesta;
  • Debitorul trebuie sa notifice intentia sa de deschidere a procedurii fiecarui creditor cunoscut, cu cel putin 30 de zile inainte de depunerea cererii de deschidere a IPRD;
  • Cererea de deschidere a IPRD se depune de catre debitor (sau, dupa caz, de catre ambii soti sau logodnici) la CI competenta;
  • Informatiile ce trebuie oferite de debitor privesc, printre altele:

– motivele care au condus la ajungerea in stare de insolventa;

– datele de identificare ale creditorilor; tipul creantei, suma si dreptul sau cauza de preferinta (daca este cazul);

– actiunile judiciare impotriva averii sale (inclusiv procedurile de executare silita incepute si masurile asiguratorii aplicate), precum si litigiile in curs sau finalizate (in care debitorul este sau a fost parte ), care ar putea sa afecteze in orice fel patrimoniul acestuia;

– demersurile de renegociere extrajudiciara a anumitor datorii pe care le-a intreprins;

– veniturile sale (ex: salariu, pensie, dividende, drepturi de proprietate intelectuala etc.) incasate intr-o perioada de 3 ani anterior depunerii cererii, precum si schimbarile previzionate in urmatorii 3 ani;

– bunurile sale, precum si alte drepturi reale pe care le detine asupra bunurilor altor persoane;

– conturile deschise la institutiile de credit sau la SSIF-uri si disponibilul din aceste conturi;

– creantele al caror titular este;

– actele cu titlu gratuit, precum si tranzactiile de peste 10 salarii minime pe economie incheiate in ultimii 3 ani anterior formularii cererii;

– denumirea societatilor la care a avut calitatea de asociat unic, administrator sau asociat/actionar in ultimii 2 ani anterior introducerii cererii, numarul sau procentul actiunilor/partilor sociale/partilor de interes detinute;

– calitatea de persoana fizica autorizata (PFA), titular al unei intreprinderi individuale sau membru al unei intreprinderi familiale detinuta in ultimii 2 ani anterior introducerii cererii.

  • Impreuna cu cererea de deschidere a IPRD trebuie sa fie depuse si anumite documente, spre exemplu:

– un raport complet de la Biroul de Credit, emis cu maximum 30 de zile inainte de data depunerii cererii la CI;

– o propunere de plan de rambursare a datoriilor (Plan de Rambursare).

  1. Decizia CI

In termen de 30 de zile de la primirea cererii, dupa caz, CI va emite:

  1. a) o decizie de admitere in principiu a cererii de deschidere a IPRD, prin care desemneaza si un administrator al procedurii si in care indica si daca sunt necesare masuri provizorii;

– decizia se publica de indata in BPI, Sectiunea „Debitori – persoane fizice cu obligatii ce nu decurg din exploatarea unei intreprinderi” si se comunica debitorului, creditorilor cunoscuti si administratorului.

  1. b) o decizie prin care constata ca situatia financiara a debitorului este iremediabil compromisa si prin care, numai dupa obtinerea acordului debitorului, sesizeaza instanta pentru deschiderea ILA (in cazul in care debitorul are bunuri si/sau venituri urmaribile).

Daca CI observa ca sunt indeplinite conditiile PSI, cu acordul debitorului, va urma procedura speciala aplicabila.

  1. c) o decizie de respingere a cererii de deschidere a IPRD – spre exemplu in cazul in care debitorul are bunuri valorificabile, (i) din al caror pret se poate acoperi totalitatea creantelor sau (ii) cuantumul datoriilor ce ar ramane neplatite este mai mic decat 15 salarii minime pe economie;

– decizia de respingere va fi comunicata doar debitorului (nu va fi accesibila in mod public);

– in situatia in care respingerea se datoreaza neindeplinirii conditiei de la Sectiunea C litera b) de mai sus, debitorul nu mai poate cere instantei deschiderea ILA;

– daca exista o modificare a starii de fapt, debitorul poate formula o noua cerere de deschidere a IPRD sau ILA numai dupa trecerea unei perioade de minimum 6 luni de la data ramanerii definitive a deciziei CI.

  1. Contestarea deciziei CI
  • Debitorul sau creditorii sai pot ataca cu contestatie decizia CI, la instanta competenta, in termen de 7 zile de la comunicare;
  • Contestatia suspenda executarea deciziei CI;
  • Sentinta nu e executorie si poate fi atacata cu apel la tribunal, in acelasi termen.
  1. Suspendarea executarilor silite in curs
  • La data emiterii deciziei de admitere in principiu a cererii de deschidere a IPRD, executarile silite incepute potrivit averii debitorului se suspenda de drept;
  • Suspendarea dureaza pana cel mai tarziu la: (i) data aprobarii Planului de Rambursare, sau, dupa caz, (ii) pana la ramanerea definitiva a sentintei prin care se solutioneaza cererea de confirmare a Planului de Rambursare, sau (iii) pana la expirarea termenului de formulare a cererii de confirmare a Planului de Rambursare;
  • Ca regula generala, perioada suspendarii nu poate depasi 3 luni, cu exceptia situatiei in care instanta a incuviintat prelungirea suspendarii provizorii, pentru durate de pana la 3 luni, daca in lipsa acestei masuri situatia financiara a debitorului ar deveni iremediabil compromisa, existand un risc cert ca Planul de Rambursare sa nu se poata realiza.
  1. Tabelul Preliminar de Creante
  • In termen de 30 de zile de la data publicarii in BPI a notificarii pregatite de catre administrator, creditorii au obligatia de a-i furniza acestuia informatii cu privire la:

– cuantumul si tipul creantei impotriva averii debitorului;

– o evaluare a bunului grevat de o cauza de preferinta (daca este disponibila);

– masurile de restructurare a creantei pe care le-ar putea accepta.

  • In termen de 60 de zile de la publicarea notificarii in BPI, administratorul pregateste Tabelul Preliminar de Creante, care include informatii cu privire la:

– suma solicitata de catre creditor;

– suma pe care a acceptat-o;

– informatii privind cauza de preferinta de care beneficiaza creanta;

– rangul de prioritate al cauzei de preferinta.

  • Codebitorul sau tertul garant care a facut plata in locul debitorului va fi inregistrat in tabelul de creante in limita sumei platite (art. 1596 Cod civil );
  • Creantele beneficiare ale unei cauze de preferinta se inscriu in Tabelul Preliminar de Creante (inclusiv cu dobanzile), pana la valoarea de piata a bunului afectat cauzei de preferinta, stabilita prin evaluare;
  • Daca valorificarea activelor asupra carora poarta cauza de preferinta se va face la un pret mai mare decat suma inscrisa in Tabelul Definitiv de Creante, diferenta favorabila va reveni tot creditorului garantat, chiar daca (i) o parte din creanta sa fusese inscrisa drept creanta chirografara sau (ii) daca i -ar fi fost redusa suma aferenta dobanzilor acumulate (in orice caz nu mai mult decat suma datorata);
  • Debitorul sau creditorii sai pot ataca cu contestatie Tabelul Preliminar de Creante, la instanta competenta, in termen de 7 zile de la primirea sa de la administratorul procedurii;
  • Instanta va rezolva contestatiile in termen de 20 de zile de la inregistrarea ultimei contestatii;
  • Sentinta poate fi atacata cu apel, la tribunal, in termen de 7 zile de la comunicare.
  1. Tabelul Definitiv de Creante
  • In lipsa oricaror contestatii, Tabelul Preliminar de Creante devine definitiv si este depus la CI si notificat debitorului si creditorilor de catre administratorul procedurii;
  • In caz contrar, in termen de 15 zile de la data ramanerii definitive a sentintei, administratorul pregateste Tabelul Definitiv de Creante, care e notificat debitorului si creditorilor si depus la CI.
  1. Planul de Rambursare
  1. a) Redactare

In termen de 30 de zile de la notificarea debitorului si creditorilor cu privire la Tabelul Definitiv de Creante, debitorul, impreuna cu administratorul procedurii, elaboreaza un Plan de Rambursare a datoriilor.

  1. b) Continut obligatoriu

LIPF stabileste continutul obligatoriu al Planului de Rambursare, spre exemplu:

– cota de acoperire a creantelor stabilita prin Planul de Rambursare trebuie sa fie superioara: (i) cotei de acoperire ce ar putea fi obtinuta de creditori in ILA; si (ii) valorii bunurilor urmaribile ale debitorului, reprezentata ca procent din totalul valoric al bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului;

– masurile pentru redresarea situatiei financiare a debitorului, care pot include si denuntarea unor contracte, constituirea de garantii suplimentare etc. ;

– masurile pentru asigurarea platii creantelor curente. Exista si anumite obligatii excluse (astfel cum sunt definite de LIPF), care nu pot fi reduse sau esalonate.

  1. c) Durata maxima de executare
  • 5 ani de la data ramanerii definitive a deciziei de deschidere a IPRD;
  • Executarea poate fi prelungita cu maximum 12 luni.
  1. d) Locuinta familiei

Planul de Rambursare trebuie sa contina si abordarea propusa in cadrul IPRD cu privire la locuinta familiei debitorului (respectiv daca aceasta va fi sau nu valorificata in vederea acoperirii pasivului debitorului, etc.).

  1. e) Notificarea creditorilor

Planul de Rambursare va fi notificat creditorilor cunoscuti, impreuna cu evaluarea pregatita de CI

  1. f) Procedura de conciliere

In termen de 30 de zile de la data notificarii creditorilor, administratorul procedurii invita creditorii si debitorul la conciliere asupra Planului;

  • Durata procesului de conciliere este de cel mult 60 de zile, dar poate fi prelungita cu inca 30 de zile de catre CI;
  • Concilierea poate fi realizata prin corespondenta, inclusiv pe cale electronica.
  1. g) Aprobarea Planului de Rambursare
  • Planul de Rambursare este aprobat daca creditorii reprezentand minimum 55% din valoarea totala a creantelor si 30% din valoarea creantelor ce beneficiaza de cauze de preferinta au votat in favoarea acestuia;
  • Majoritatea mentionata anterior nu va fi considerata intrunita daca ea nu ar fi fost realizata fara votul creditorilor inruditi cu debitorul (astfel cum sunt definiti de LIPF);
  • Creditorii care nu si -au exprimat votul (fiind notificati in acest sens) vor fi considerati ca au votat in favoarea Planului de Rambursare.
  1. h) Neaprobarea Planului de Rambursare. Confirmarea acestuia
  • Administratorul procedurii depune la CI un proces -verbal care contine opinia sa cu privire la: (i) motivele neaprobarii; (ii) caracterul echitabil fata de creditori al masurilor propuse si (iii) fezabilitatea acestor masuri, in termen de 3 zile de la finalizarea procesului de votare;
  • In cazul in care CI infirma rezultatul votului, procesul de votare se reia; in caz contrar, Planul de Rambursare neaprobat, impreuna cu procesul-verbal al administratorului procedurii, se comunica debitorului;
  • In termen de 7 zile de la primirea procesului-verbal, debitorul poate solicita in instanta: (i) confirmarea Planului de Rambursare; sau (ii) initierea ILA;
  • Instanta competenta poate confirma Planul de Rambursare numai in masura in care conditiile prevazute de LIPF sunt indeplinite;
  • Sentinta poate fi atacata cu apel.
  1. Deschiderea IPRD
  1. a) Daca Planul de Rambursare este aprobat sau considerat aprobat, CI constata, prin decizie, deschiderea IPRD:

– Decizia se comunica persoanelor interesate (precum si autoritatilor publice, in vederea inregistrarii in registrele publice) si este publicata in BPI;

– Creditorii care au votat impotriva Planului de Rambursare pot contesta in instanta decizia CI, in termen de 7 zile de la comunicare – contestatia suspenda efectele deciziei; sentinta poate fi atacata cu apel.

  1. b) Daca instanta a confirmat Planul de Rambursare printr-o decizie definitiva, comunica decizia catre CI, in vederea aplicarii procedurii IPRD.

– CI comunica hotararea definitiva debitorului/creditorilor/administratorului si o publica in BPI.

  1. Suspendare de drept
Ce se suspenda? Cand incepe suspendarea? Cand inceteaza?
Toate masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra patrimoniului debitorului (suspendarea nu se aplica cu privire la masurile impotriva codebitorilor si garantilor) Data aprobarii Planului de Rambursare 1) Ramanerea definitiva a sentintei prin care s-a solutionat cererea de eliberare de datorii ; 2) Inchiderea, din motive imputabile debitorului, a IPRD ; 3) Inchiderea ILA (in cazul in care toti creditorii si -au exprimat acordul pentru intrarea in ILA ) .
Curgerea dobanzilor, penalitatilor, majorarilor de intarziere, precum si a oricaror alte asemenea accesorii ale obligatiei de plataExceptie: accesoriile creantelor care beneficiaza de cauze de preferinta se calculeaza conform actelor din care rezulta creanta, in limita valorii bunului grevat de cauza de preferinta Data definitivarii tabelului de creanteN.B. Retroactiv, suspendarea nu opereaza daca Planul de Rambursare nu e confirma Ramanerea definitiva a sentintei prin care s-a solutionat cererea de eliberare de datorii
Prescriptia dreptului creditorilor de a cere executarea silita a creantelor acestora impotriva debitorului LIPF nu este clara – intr-o interpretare se poate sustine ca suspendarea incepe la data definitivarii tabelului de creante Data ramanerii definitive a sentintei prin care s -a respins Planul de Rambursare
  1. Dreptul creditorilor titulari ai unei creante care beneficiaza de o cauza de preferinta de a solicita ridicarea suspendarii
  • Un creditor al carei creante beneficiaza de o cauza de preferinta poate solicita in instanta ridicarea suspendarii cu privire la creanta sa si valorificarea imediata (in afara procedurii de insolventa) a bunului asupra caruia poar ta cauza de preferinta, daca, cumulativ:

– Valoarea obiectului garantiei este pe deplin acoperita de valoarea creantei garantate cu acel obiect;

– Nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei, din cauza (i) diminuarii valorii obiectului garantiei, (ii) existentei unui pericol real ca acesta sa sufere o diminuare apreciabila sau (iii) a lipsei unei asigurari a obiectului garantiei impotriva riscului pieirii sau deteriorarii;

– Obiectul cauzei de preferinta nu prezinta importanta pentru indeplinirea Planului de Rambursare.

  • Aceste prevederi nu sunt aplicabile in cazul in care obiectul garantiei este imobilul locuinta a familiei.
  1. Contractele in curs de derulare la data admiterii in principiu a deschiderii IPRD
  • Debitorul nu va fi decazut din beneficiul niciunui termen cat timp se afla in stare de insolventa sau in cursul procedurii de insolventa (art. 1417 din Codul civil nu va fi aplicabil);
  • Orice clauze contractuale care prevad (i) desfiintarea contractelor in derulare, (ii) decaderea din beneficiul termenului sau (iii) declararea exigibilitatii anticipate, pentru motivul deschiderii procedurii insolventei, sunt nule.
  1. Contractarea de imprumuturi

Pe durata executarii Planului de Rambursare/ILA, debitorul poate contracta noi imprumuturi doar cu acordul CI (in orice caz numai cu avizul administratorului procedurii) si numai pentru rezolvarea unei situatii grave si urgente de pericol pentru viata sau sanatatea sa ori a persoanelor aflate in intretinerea sa.

  1. CI are atributii de supraveghere in perioada de executare a Planului de Rambursare
  2. Atributiile administratorului procedurii
  • Cu titlu exemplificativ:

– Aprobarea actelor de dispozitie privitoare la bunurile urmaribile ale debitorului;

– Intocmirea rapoartelor bianuale ce trebuie puse la dispozitia CI;

– Intocmirea raportului final cu privire la executarea Planului de Rambursare, in termen de 30 de zile de la finalizarea planului – creditorii pot contesta raportul in termen de 7 zile de la comunicare;

– Sesizarea CI in vederea inchiderii IPRD in termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a raportului.

  • Administratorul poate fi inlocuit urmand procedura reglementata de LIPF.
  1. Plangerea impotriva masurilor administratorului adoptate in aplicarea IPRD
  • Plangerea va fi depusa la CI in termen de 7 zile de la luarea la cunostinta, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la adoptarea masurii contestate;
  • Decizia CI poate fi contestata la instanta in termen de 7 zile de la comunicare si se publica in BPI.
  1. Modificarea Planului de Rambursare
  • Motive: schimbari semnificative ale veniturilor sau ale valorii activelor debitorului; • Modificarile pot fi realizate:
  1. a) La solicitarea CI:

– CI notifica debitorul si administratorul cu privire la necesitatea elaborarii unei propuneri de modificare a Planului de Rambursare (a fi pregatita in termen de 30 de zile de la notificare).

  1. b) La solicitarea:

– debitorului si/sau a administratorului – in aceasta situatie, trebuie sa fie depuse acte si informatii care sa justifice o modificare a planului, precum si propunerea de modificare;

– unuia sau mai multor creditori – nu este necesara depunerea unor dovezi care sa justifice modificarea sau a propunerii pentru modificarea Planului de Rambursare (aceasta propunere va fi elaborata de catre debitor si administrator, la notificarea in acest sens de catre CI).

  • Cererea de modificare va fi depusa la CI, care o va solutiona in termen de15 zile;
  • Propunerea de modificare a Planului de Rambursare va fi aprobata de catre creditori in aceleasi conditii ca si planul initial.
  1. Inchiderea IPRD
  1. a) Ca efect al executarii Planului de Rambursare
  • Inchiderea IPRD va fi constatata de CI printr -o decizie emisa in termen de 30 de zile de la primirea raportului final al administratorului;
  • Decizia se va publica in BPI.
  1. b) Ca efect al imposibilitatii executarii Planului de Rambursare

b1) Pentru motive neimputabile debitorului

– Debitorul si/sau administratorul poate solicita CI inchiderea IPRD si deschiderea ILA – CI va inainta cererea catre instanta competenta;

– Creditorii pot cere deschiderea ILA impotriva debitorului, daca nu au fost efectuate platile prevazute in Planul de Rambursare cel putin 6 luni de la scadenta acestora;

– Prin exceptie, creditorii curenti (creditori care detin o creanta certa, lichida si exigibila, nascuta in cursul procedurii insolventei si care au dreptul de a -si satisface creanta cu prioritate), pot cere deschiderea ILA impotriva debitorului, daca nu au fost efectuate platile prevazute in planul de rambursare cel putin 90 de zile de la scadenta acestora;

– Instanta va inchide ILRD (constatand neindeplinirea Planului de Rambursare pentru motive neimputabile debitorului) si va deschide ILA impotriva debitorului.

b 2) Pentru motive imputabile debitorului

– Daca masurile prevazute de Planul de Rambursare fie (i) nu sunt executate sau (ii) sunt executate cu intarziere sau in mod incomplet, orice creditor, administratorul sau CI poate cere, de indata, instantei inchiderea IPRD;

– Instanta va pronunta inchiderea IPRD (constatand neindeplinirea Planului de Rambursare din motive imputabile debitorului) si, daca toti creditorii isi exprima acordul si formuleaza o cerere in acest sens, poate dispune deschiderea ILA impotriva debitorului.

  • Sentinta instantei poate fi atacata cu apel in termen de 7 zile de la comunicare;
  • Hotararea judecatoreasca referitoare la inchiderea IPRD ramasa definitiva se publica in BPI.

In cazul inchiderii IPRD din cauza imposibilitatii de executare a Planului de Rambursare (indiferent de motive):

– debitorul nu beneficiaza de eliberarea de datoriile reziduale; si

– debitorul este tinut sa acopere creantele cuprinse in Tabelul Definitiv de Creante, in integralitatea lor (inclusiv accesoriile temporar suspendate).

  1. ILA (Procedura Judiciara de Insolventa prin Lichidare de Active)
  1. Deschiderea ILA
  1. a) La cererea debitorului (in stare de insolventa), daca, alternativ:

– Acesta considera ca situatia sa financiara este iremediabil compromisa;

– Cererea sa de deschidere a IPRD a fost respinsa de CI, cu propunerea de deschidere a ILA;

– Nu a fost aprobat/confirmat nici un Plan de Rambursare;

– Planul de Rambursare nu poate fi adus la indeplinire din motive ce nu ii sunt imputabile.

  1. b) La cererea oricaruia dintre creditori, daca Planul de Rambursare nu a putut fi adus la indeplinire din motive neimputabile debitorului;
  2. c) La cererea tuturor creditorilor, daca Planul de Rambursare nu a putut fi adus la indeplinire din motive neimputabile debitorului.
  • Instanta va pronunta o sentinta de deschidere a ILA impotriva debitorului (se publica in BPI si se comunica creditorilor cunoscuti si debitorului; este supusa apelului in termen de 7 zile) si va desemna un lichidator;
  • Daca ILA este deschisa ulterior unei IPRD, administratorul procedurii va putea fi numit lichidator.
  1. Efectele deschiderii procedurii
  • Debitorul nu mai poate exercita dreptul de dispozitie asupra bunurilor si veniturilor urmaribile din averea sa;
  • Suspendarea de drept a:

– Executarilor silite impotriva debitorului (daca nu a operat anterior, ca efect al IPRD);

– Prescriptiei dreptului creditorilor de a cere executarea silita a creantelor acestora;

– Curgerii dobanzilor, penalitatilor, majorarilor de intarziere si a oricaror alte accesorii ale obligatiilor de plata ale debitorului (doar in cazul ILA deschisa conform Sectiunii G.1, lit. a) si b) de mai sus) – aceasta suspendare nu opereaza daca debitorul a incheiat sau comis orice acte frauduloase impotriva creditorilor anterior deschiderii ILA.

  1. Atributiile lichidatorului
  • Cu titlu exemplificativ:

– Intocmirea unui raport cu privire la situatia financiara a debitorului;

– Evaluarea si exploatarea bunurilor debitorului;

– Intocmirea (daca nu au fost intocmite in cadrul IPRD) sau reactualizarea Tabelului Preliminar si Definitiv de Creante;

– Efectuarea platilor catre creditori, potrivit Planului de Distribuire;

– Denuntarea unor contracte;

– Exercitarea drepturilor procedurale ale debitorului in actiuni judiciare;

– Supravegherea post -ILA, sub controlul CI.

  • LIPF prevede procedura pentru inlocuirea lichidatorului.
  1. Contestarea masurilor lichidatorului in cadrul ILA

Contestatiile pot fi depuse la instanta , in termen de 7 zile de la data luarii la cunostinta, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la adoptarea masurii respective de catre lichidator.

  1. Notificarea creditorilor
  • In termen de 30 de zile de la primirea notificarii, creditorii vor transmite o informare referitoare la: (i) cuantumul creantei; (ii) valoarea de piata a bunului grevat; (iii) un raport de evaluare (daca dispun de acesta);
  • Creditorii ale caror creante au fost inregistrate in Tabelul Definitiv de Creante vor transmite informatii doar cu privire la creantele nascute dupa data intocmirii acestuia.
  1. Tabelul Preliminar de Creante
  • In termen de 15 zile de la primirea informarii, lichidatorul intocmeste Tabelul Preliminar de Creante;
  • Sunt prevazute reglementari asemanatoare cu IPRD (a se vedea Sectiunea F.5 . de mai sus) ;
  • Creantele constand in obligatii care nu au fost calculate in valoare monetara (sau a caror valoare este supusa modificarii) vor fi calculate si inregistrate de lichidator la valoarea nominala de la data deschiderii procedurii;
  • Creantele exprimate in valuta vor fi inregistrate la valoarea lor in lei (la cursul BNR de la data deschiderii procedurii);
  • Debitorul si creditorii pot formula contestatii cu privire la Tabelul Preliminar de Creante, in termen de 7 zile de la comunicarea lui de catre lichidator;
  • Prima instanta va solutiona contestatiile in termen de 20 de zile de la inregistrarea ultimei contestatii;
  • Sentinta poate fi atacata cu apel la tribunal, in termen de 7 zile de la comunicare.
  1. Tabelul Definitiv de Creante

In termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a hotararii instantei, administratorul va intocmi Tabelul Definitiv de Creante, care este notificat debitorului si creditorilor acestuia.

  1. Inventarierea bunurilor debitorului

In termen de 30 de zile de la deschiderea ILA (termen care poate fi prelungit), lichidatorul va efectua inventarul bunurilor debitorului (inclusiv drepturi de creanta contra tertilor si drepturi reale asupra bunurilor altor persoane).

  1. Deschiderea unui cont de lichidare in numele debitorului, pentru virarea veniturilor urmaribile si sumelor rezultate din valorificarea bunurilor urmaribile
  • Sumele aflate in conturile debitorului la data deschiderii procedurii si cu privire la care exista cauze de preferinta se vor transfera in contul de lichidare doar cu acordul creditorului titular al cauzei de preferinta;
  • Debitorul poate folosi doar acele sume stabilite cu titlu de venituri neurmaribile (conform definitiei date de LIPF).
  1. Valorificarea bunurilor debitorului (bunuri pe care creditorii le pot executa silit pentru recuperarea creantelor acestora)
  • Indata ce a fost finalizat inventarul bunurilor si a fost intocmit Tabelul Definitiv de Creante, bunurile urmaribile sunt vandute conform prevederilor Codului de procedura civila;
  • Lista bunurilor ce urmeaza a fi valorificate se va publica pe site -urile UNPIR, UNEJ, UNBR si UNNPR;
  • Daca vanzarea bunurilor se face prin licitatie publica, procesul -verbal de adjudecare semnat de lichidator constituie titlu de proprietate – cand legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentica, contractele sunt perfectate de notarul public pe baza procesului – verbal de licitatie;
  • Bunurile se dobandesc libere de orice sarcini.
  1. Darea in plata speciala
  • Daca lichidatorul nu poate valorifica un bun urmaribil in termen de 2 ani de la finalizarea inventarierii si a Tabelului Definitiv de Creante, va notifica creditorii, care pot opta pentru dobandirea proprietatii bunului in contul creantei;
  • LIPF reglementeaza o procedura speciala in acest sens.
  1. Anularea actelor frauduloase
  • Cine poate solicita anularea actelor frauduloase ale debitorului: lichidatorul sau oricare dintre creditori;
  • Cui se adreseaza cererea: instantei de judecata;
  • In ce termen: 1 an de la deschiderea ILA/ exprimarea acordului creditorilor de a mentine debitorul in insolventa;
  • Conditie: Planul de Rambursare din cadrul IPRD nu a fost executat din motive imputabile debitorului si, ca urmare a solicitarii tuturor debitorilor, instanta a dispus inchiderea IPRD si deschiderea ILA;
  • Ce acte/operatiuni incheiate in dauna creditorilor ar putea fi anulate – lista limitativa prevazuta de LIPF;
  1. a) Operatiuni/acte efectuate/incheiate in cele 6 luni anterioare deschiderii ILA:
  1. Operatiuni in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita;
  2. Acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in ILA este inferioara valorii actului de transfer;
  3. Constituirea unui drept de preferinta pentru o creanta care era chirografara;
  4. Platile anticipate ale datoriilor, daca scade nta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii.

Actele/operatiunile enumerate la punctele 2 -4 de mai sus nu pot fi anulate daca au fost incheiate in executarea unui acord intre debitor si creditorii sai, cu buna – credinta, ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului.

  1. b) Operatiuni/acte efectuate/incheiate in cei 2 ani anteriori deschiderii ILA:
  • Acte incheiate cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
  • Acte sau operatiuni incheiate cu un creditor inrudit (conform definitiei date de LIPF – de exemplu, o societate controlata de debitor).
  1. LIPF prevede reguli speciale pentru distribuirea fondurilor
  2. Inchiderea ILA
  3. a) In termen de 30 de zile de la finalizarea lichidarii, lichidatorul intocmeste raportul final, la care se anexeaza o prezentare a situatiei veniturilor debitorului:

– Creditorii pot contesta in instanta raportul final in termen de 7 zile de la comunicarea acestuia; sentinta instantei poate fi atacata cu apel in acelasi termen;

– In termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a raportului final, instanta, la cererea lichidatorului, pronunta inchiderea ILA si stabileste proportia din veniturile urmaribile ale debitorului care, dupa inchiderea procedurii, poate fi afectata acoperirii pasivului acestuia.

  1. b) In orice stadiu al procedurii, daca se descopera ca debitorul a incheiat acte sau a actionat in orice mod in frauda creditorilor (fie anterior deschiderii procedurii sau pe durata acesteia), orice creditor poate solicita instantei inchiderea ILA;

– Totusi, daca toti creditorii isi exprima acordul, ILA poate continua, dar (i) debitorul nu va beneficia de eliberarea de datorii reziduale, si (ii) debitorul va fi tinut sa acopere creantele cuprinse in tabelul de creante, in integralitatea lor (inclusiv dobanzile si penalitatile care ar fi curs in absenta suspendarii).

  • Hotararea judecatoreasca definitiva de inchidere a procedurii se publica in BPI si se comunica CI.
  • Lichidatorul ramane investit cu atributiile de supraveghere a debitorului post -inchidere ILA, pana la data ramanerii definitive a hotararii de eliberare de datorii.
  1. PSI (Procedura Simplificata de Insolventa)
  2. Cui se aplica

PSI se aplica debitorului care, cumulativ:

  1. a) se afla in stare de insolventa;
  2. b) indeplineste conditiile de la Sectiunea C lit. a) si b) de mai sus;
  3. c) nu se afla in niciuna dintre situatiile descrise la Sectiunea D de mai sus;
  4. d) cuantumul total al obligatiilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie;
  5. e) nu are bunuri sau venituri urmaribile (dupa cum sunt definite de LIPF);
  6. f) are peste varsta standard de pensionare sau si -a pierdut total (sau cel putin jumatate din) capacitatea de munca.
  7. Efecte

De la data ramanerii definitive a sentintei de deschidere a PSI, se suspenda (i) toate masurile de executare silita impotriva debitorului, (ii) acumularea oricaror accesorii ale obligatiilor debitorului si (iii) prescriptia dreptului creditorilor de a cere executarea silita a creantelor.

  1. Aspecte cheie
  • In termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a sentintei, CI notifica debitorul cu privire la admiterea cererii sale de aplicare a PSI si ii pune in vedere ca , pe durata a 3 ani de la notificare, are urmatoarele obligatii:

– Sa plateasca creantele curente, pe masura ce devin scadente; – Sa nu contracteze noi imprumuturi;

– Sa furnizeze, anual, CI o informare cu privire la situatia sa patrimoniala;

– Sa informeze de indata CI cu privire la obtinerea oricaror venituri suplimentare (de peste ½ din salariul minim pe economie) fata de nivelul declarat prin cererea de aplicare a PSI si cu privire la dobandirea cu orice titlu, inclusiv mosteniri sau donatii, de bunuri si servicii a caror valoare depaseste salariul minim pe economie.

  • La expirarea termenului de 3 ani:
  1. a) Daca debitorul si -a indeplinit obligatiile – CI emite o decizie de incetare a PSI (constatand indeplinirea obligatiilor debitorului) si de eliberare de datorii reziduale;
  2. b) Altfel – CI emite o decizie prin care constata incetarea aplicarii PSI; debitorul va fi tinut sa acopere creantele anterioare deschiderii PSI (inclusiv accesoriile).
  • Decizia CI poate fi contestata la instanta in termen de 7 zile de la comunicare; decizia ramasa definitiva se publica in BPI.
  1. Eliberarea de datorii reziduale ca efect al respectarii Planului de Rambursare conform IPRD sau al indeplinirii obligatiilor debitorului conform PSI
  • Se refera la eliberarea de datorii inregistrate in tabelul de creante care depasesc cota de acoperire stabilita prin Planul de Rambursare sau care nu au fost achitate in cursul PSI;
  • Nu se sting obligatiile codebitorilor sau ale tertilor garanti;
  • Debitorul poate formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale (datoriile care depasesc cota de acoperire stabilita prin Planul de Rambursare) in termen de 60 de zile de la emiterea deciziei de inchidere a IPRD/PSI;
  • Sentinta instantei de eliberare de datorii poate fi atacata cu apel in termen de 7 zile de la comunicare;
  • Hotararea judecatoreasca ramasa definitiva referitoare la eliberarea de datorii se publica in BPI – din acest moment, debitorul nu mai poate fi supus vreunei interdictii sau limitari a drepturilor in legatura cu insolventa acestuia.
  1. Eliberarea de datorii in cazul ILA
  • Se refera la eliberarea de datorii dupa perioada de supraveghere post-inchidere ILA;
  • Nu se sting obligatiile codebitorilor sau ale tertilor garanti;
  • Dupa inchiderea ILA deschisa conform Sectiunii G.1 lit. a) sau b) de mai sus, debitorul va continua sa faca plati catre creditori, conform prevederilor LIPF (a se vedea durata, valoarea veniturilor urmaribile stabilita de CI/instanta, interdictii aplicabile/obligatii etc.);
  • Instanta va putea decide eliberarea de datorii daca:
  1. a) dupa 1 an de la inchiderea ILA, debitorul a acoperit cel putin 50% din valoarea datoriilor sale si a respectat toate obligatiile si interdictiile prevazute de LIPF;
  2. b) dupa 3 ani de la inchiderea ILA, debitorul a acoperit cel putin 40% din valoarea datoriilor sale si a respecta toate obligatiile si interdictiile prevazute de LIPF – daca, cu toate diligentele debitorului, acesta nu a reusit sa acopere cel putin aceasta cota, la cererea debitorului, conform prevederilor LIPF, instanta poate decide eliberarea de datorii reziduale doar dupa expirarea unei perioade de 5 ani de la inchiderea ILA.
  • Hotararea instantei referitoare la eliberarea de datorii poate fi atacata cu apel in termen de 7 zile de la comunicare;
  • In cursul perioadelor mentionate anterior:
  1. a) debitorul trebuie sa indeplineasca anumite obligatii si trebuie sa respecte anumite interdictii – de exemplu: – nu poate contracta noi imprumuturi (cu exceptia celor necesare pentru rezolvarea unei situatii grave si urgente de pericol pentru viata sau sanatatea sa sau a persoanelor aflate in intretinerea sa, caz in care este necesar avizul prealabil al CI); – nu poate face donatii, nu poate refuza donatii, nu poate renunta la mosteniri etc.
  2. b) debitorul va figura in BPI cu mentiunea „debitor aflat in supraveghere postprocedura de insolventa”.
  • LIPF reglementeaza atributiile specifice ale CI si ale lichidatorului in perioada de supraveghere post-procedura de insolventa;
  • Daca se respinge eliberarea de datorii, in conditiile LIPF, debitorul va fi tinut sa acopere creantele in integralitatea lor (inclusiv accesorii suspendate temporar);
  • Daca, in termen de 3 ani de la pronuntarea hotararii privind eliberarea de datorii, se descopera ca debitorul a incheiat acte in frauda creditorilor, anterior procedurii de insolventa sau pe durata acesteia, orice creditor poate solicita instantei revocarea beneficiului eliberarii de datoriile reziduale;
  • Debitorul caruia i-a fost revocat beneficiul eliberarii de datorii nu mai poate formula o noua cerere de deschidere a procedurii de insolventa potrivit LIPF pe o durata de 5 ani de la data pronuntarii hotararii de revocare.
  1. Interdictii
  • La cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu, instanta poate dispune prin hotararea de inchidere a procedurii, din motive imputabile debitorului sau, dupa caz, prin hotararea de revocare a beneficiului eliberarii de datorii una dintre urmatoarele interdictii:

– Interdictia de a fi desemnat administrator/director al unei persoane juridice de drept public sau privat, timp de 5 ani de la inchiderea procedurii/revocarea beneficiului eliberarii de datorii;

– Interdictia de a exercita calitatea de ordonator de credite sau atributii specifice ordonatorului de credite, timp de 5 ani de la inchiderea procedurii/revocarea beneficiului eliberarii de datorii;

– Daca debitorul are una dintre aceste calitati, va fi decazut din acest drept, pentru aceeasi perioada.

  1. Norme de completare
  • In masura compatibilitatii, prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila vor completa prevederile LIPF.
  • In termen de 60 de zile de la publicarea LIPF in Monitorul Oficial, Guvernul va emite normele de aplicare ale LIPF.

 

Cum se prescriu datoriile intr-o eventuala executare silita? Termen de 3 ani

Cum se prescriu datoriile intr-o eventuala executare silita. Trebuie să avem în vedere că termenul general este de 3 ani de zile, mai exact dacă banca nu începe procedura de recuperare a sumelor de bani în termen de 3 ani de zile de la ultima plată efectuată, atunci creditul cel cu executare succesivă este prescris

Totuși, să ținem seama de faptul că, în raport de legislația bancară, dacă în contractul de credit nu este stipulat termenul la care banca poate declara scadența anticipată, atunci el este de 60 de zile de la ultima plată, însemnând că dreptul băncii de a cere executarea silită se naște fie conform contractului, fie la 60 de zile de la plata ultimei rate lunare, iar în acest caz termenul de prescripție se va calcula cu adăugarea celor 60 de zile la termenul de 3 ani.

Momentul în care se sfârşeşte termenul de prescripţie se determină potrivit regulilor de calcul al termenelor procedurale prevăzute de art. 101 Cod Procedură Civilă; astfel, termenele pe zile se calculează pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început să curgă, nici ziua când s-a sfârşit termenul; termenele pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare; termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii; termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare

Clauze Abuzive Banci – Momente decisive pentru datornicii în CHF la Piraeus Bank.

Clienții cu credite în CHF ai Piraeus Bank se află acum în fața a două variante: o conversie a creditelor cu discount, cum a oferit Banca Transilvania clienților preluați de la Volksbank, sau o vânzare a acestor împrumuturi către firme de recuperare din afara țării, cum a procedat OTP.

După cum Pagina de Bănci a relatat pe larg, Banca Transilvania a oferit debitorilor în franci preluați de la Volksbank posibilitatea de a-și converti creditele din franci în lei sau euro, cu un discount de 22,5% și eliminarea comisionului de risc, rebotezat de administrare și declarat abuziv de instanțe, precum și restituirea sumelor încasate ilegal prin scăderea acestora din soldul împrumutului.

Chiar dacă are numeroase probleme care au stârnit nemulțumirea clienților și reprezentanților legali ai acestora, oferta BT este deocamdată singura care produce o anumită ușurare a poverii ratelor debitorilor în CHF, loviți crunt de aprecierea masivă a francului, până la un nivel aproape dublu față de cel din momentul contractării creditelor.

De cealaltă parte, OTP Bank a refuzat, multă vreme, măcar să se întâlnească cu reprezentanții datornicilor din Asociația Utilizatorilor Români de Servicii Financiare, fiind ultima dintre cele șapte bănci ce au creditat în CHF care a acceptat să participe la negocieri.

În plus, o mulțime de clienți ai OTP Bank s-au plâns că le-au fost vândute creditele spre banca-mamă din Ungaria, entitate care a exportat apoi portofoliul de împrumuturi în CHF către OTP Olanda. Astfel de operaținui, mai ales în cazul în care se vând credite aflate în plată, sunt considerate ilegale de juriști și de reprezentanții BNR.

Angajarea fără contract de muncă :RISCURI

Angajarea fără contract de muncă .Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial nr. 345/2011, cu modificările şi completările ulterioare, constituie contravenţie şi se sancţionează  primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 (care prevede, între altele, că obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

În conformitate cu art. 264 alin. (4) din Codul muncii, constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă.

Totodată, potrivit art. 265 alin. (4) din Codul muncii, în cazul săvârşirii unor infracţiuni, în a căror enumerare se include şi primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă, instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia dintre următoarele pedepse complementare:

  • pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare sau subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, pentru o perioadă de până la 5 ani;
  • interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la 5 ani;
  • recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor sau subvenţiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;
  • închiderea temporară sau definitivă a punctului ori punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

Stabilirea amenzii

Potrivit art. 61 din Codul penal, amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului. Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

  • 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;
  • 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
  • 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

Angajarea fără contract de muncă

Curtea Europeană de Justiţie a decis: Taxa auto este discriminatorie şi descurajează importurile de maşini rulate. Guvernul trebuie să o modifice

Timbrul de mediu este discriminator, a decis Curtea Europeană de Justiţie din Luxemburg, aceasta reclamând faptul că pentru maşinile de mâna a doua înmatriculate între 1 ianuarie 2007 şi 1 ianuarie 2013 taxa este zero.

Instanţa s-a pronunţat, marţi, în speţa Manea, chestionată fiind de către Curtea de Apel Braşov.   Mihai Manea a reclamat faptul că pentru o maşină pe care a dorit să o aducă din Spania, statul i-a cerut achitarea timbrului de mediu. Problema este că, în perioada 2007-2013, taxa auto a fost schimbată de mai multe ori, din cauză că nu era conformă cu regulile Uniunii Eur