Art. 16 Codul aerian 2014 Raporturi juridice la bordul aeronavei civile Spaţiul aerian naţional
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA a IV-a
Raporturi juridice la bordul aeronavei civile
Art. 16
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA a IV-a
Raporturi juridice la bordul aeronavei civile
Art. 16
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA a III-a
Serviciile de navigaţie aeriană
Art. 15
Abrogat.
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA a III-a
Serviciile de navigaţie aeriană
Art. 14
Abrogat.
Codul aerian civil OG 29/1997 actualizat prin:
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA a III-a
Serviciile de navigaţie aeriană
Art. 13
(1) [2] Toate aeronavele care operează în spaţiul aerian naţional au obligaţia achitării unor tarife pentru utilizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
(2) Tarifele prevăzute la alin. (1) sunt nediscriminatorii pentru aceleaşi categorii de zboruri civile, indiferent de naţionalitatea operatorilor aerieni şi de statul de înmatriculare a aeronavei utilizate.
(3) Sunt scutite de la plata tarifelor pentru servicii de navigaţie aeriană de rută următoarele categorii de aeronave numai în cazul în care costurile acestor scutiri nu sunt aplicate celorlalţi utilizatori care nu beneficiază de astfel de facilităţi:
a) aeronave care efectuează zboruri V.F.R.;
b) aeronave militare româneşti care efectuează zboruri militare, iar în cazul aeronavelor militare străine care efectuează zboruri militare, pe bază de reciprocitate;
c) aeronave utilizate pentru intervenţii în zone calamitate;
d) aeronave care efectuează zboruri exclusiv pentru transportul în misiune oficială al monarhilor domnitori şi al membrilor apropiaţi ai familiei, al şefilor de stat, al şefilor de guvern şi al miniştrilor. În toate cazurile misiunile oficiale vor fi confirmate prin indicatorul de statut corespunzător pe planul de zbor;
e) aeronave care efectuează zboruri de căutare şi salvare autorizate de un organ competent de căutare şi salvare (SAR);
f) aeronave care efectuează zboruri ce se termină la aerodromul de la care aeronava a decolat şi în timpul cărora nu s-a efectuat nici o aterizare intermediară;
g) aeronave a căror masă maximă certificată la decolare este strict mai mică de două tone;
h) aeronave care efectuează zboruri-şcoală executate exclusiv în cadrul examinărilor în vederea obţinerii licenţei sau a unei calificări pentru echipajul de comandă şi, pentru aceasta, este confirmată prin menţiunea corespunzătoare pe planul de zbor;
i) aeronave care efectuează zboruri exclusiv în scopul verificării sau testării echipamentelor folosite ori care se intenţionează să fie folosite ca mijloace de sol pentru navigaţia aeriană;
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA a III-a
Serviciile de navigaţie aeriană
Art. 12
(1) [1] Serviciile de navigaţie aeriană se furnizează traficului aerian numai de către agenţi aeronautici certificaţi şi desemnaţi în acest scop, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA a II-a
Utilizarea spaţiului aerian naţional
Art. 11
(1) Orice zbor în spaţiul aerian naţional trebuie să fie autorizat. Procedura de autorizare a zborurilor se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(2) Decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se efectuează pe aerodromuri certificate în acest scop, potrivit reglementărilor specifice, precum şi pe alte terenuri sau suprafeţe de apă, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Art. 111
În spaţiul aerian naţional este interzisă operarea aeronavelor:
a) care sunt echipate cu sau care transportă arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masă, cu excepţia celor prevăzute de tratatele la care România este parte;
b) la viteze supersonice, la altitudini mai mici de 10.000 m, cu excepţia zborurilor aeronavelor militare române sau ale statelor aliate executate pentru îndeplinirea misiunilor de luptă;
c) care execută activităţi de publicitate, folosind mijloace sonore.
Codul aerian civil OG 29/1997 actualizat prin:
Lege nr. 399/2005 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian din 27 decembrie 2005, Monitorul Oficial 22/2006;
Art. 112
(1) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe porţiuni din apele teritoriale, care sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor specifice aplicabile aeronavelor care operează pe aerodromuri.
(2) Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe ape, care nu sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor specifice aplicabile navelor maritime, fluviale sau ambarcaţiunilor pentru apele interioare.
(3) Aeronavele civile care operează pe navele maritime ori fluviale, pe timpul cât sunt pe nave, se supun reglementărilor specifice aplicabile navelor.
Codul aerian civil OG 29/1997 actualizat prin:
Lege nr. 399/2005 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian din 27 decembrie 2005, Monitorul Oficial 22/2006;
Art. 113
(1) Orice activitate care nu intră în categoria activităţilor aeronautice civile, având drept efect ajungerea în spaţiul aerian a diverselor corpuri materiale care pot constitui un pericol pentru siguranţa zborurilor aeronavelor, poate fi efectuată numai în condiţiile autorizării.
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA I
Generalităţi
Art. 10
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA I
Generalităţi
Art. 9
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA I
Generalităţi
Art. 8
(1) Sunt asimilate din punct de vedere al furnizării serviciilor de navigaţie aeriană cu spaţiul aerian naţional:
a) spaţiul aerian de deasupra zonei internaţionale a Mării Negre alocat României de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, în baza acordurilor regionale de navigaţie aeriană;
b) spaţiul aerian al altor ţări, în care a fost delegată României, permanent sau pe termen limitat, prin tratate internaţionale, furnizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA I
Generalităţi
Art. 7
În spaţiul aerian naţional se pot stabili, în conformitate cu reglementările specifice aplicabile:
a) spaţii aeriene rezervate, destinate unor activităţi aeronautice militare, de şcoală, de sport aeronautic, de încercare şi omologare a aeronavelor, precum şi altor activităţi stabilite prin reglementări specifice;
Spaţiul aerian naţional
SECŢIUNEA I
Generalităţi
Art. 6
(1) Spaţiul aerian naţional reprezintă coloana de aer situată deasupra teritoriului de suveranitate al României, până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic.
Administrarea aviaţiei civile în România
Art. 5
(1) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului asigură, direct sau prin delegare de competenţă, şi desemnarea unor organisme tehnice specializate – instituţii publice sau operatori economici -, elaborarea şi punerea în aplicare a reglementărilor specifice, supervizarea siguranţei zborului, certificarea agenţilor aeronautici civili, a personalului aeronautic civil şi a tehnicii aeronautice, avizarea lucrărilor efectuate în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă, inspecţia de siguranţă a zborului, investigarea tehnică a incidentelor şi accidentelor în domeniul aviaţiei civile, precum şi inspecţia şi controlul de securitate aeronautică.
Administrarea aviaţiei civile în România
Art. 4
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, are următoarele atribuţii specifice:
a) elaborează strategia de dezvoltare a aviaţiei civile, în conformitate cu politica economică a Guvernului şi cu planurile de dezvoltare a transporturilor;
b) emite, în conformitate cu strategia de dezvoltare, cerinţele, standardele şi recomandările organizaţiilor internaţionale de aviaţie civilă şi tratatele internaţionale la care România este parte, reglementări specifice care stau la baza desfăşurării activităţilor aeronautice civile;
c) reprezintă Guvernul, în domeniul aviaţiei civile, în organismele internaţionale şi comunitare specifice şi în relaţiile bilaterale cu alte state;
d) asigură administrarea proprietăţii publice a statului din domeniul aviaţiei civile;
e) emite reglementări specifice privind certificarea agenţilor aeronautici civili şi asigură eliberarea, prelungirea valabilităţii, validarea, echivalarea, modificarea, limitarea, suspendarea şi revocarea licenţelor şi a documentelor de certificare a agenţilor aeronautici civili;
f) emite reglementări specifice privind siguranţa şi securitatea activităţilor aeronautice civile şi supraveghează respectarea acestora;
g) emite reglementări specifice obligatorii pentru efectuarea transporturilor aeriene de mărfuri periculoase;
h) asigură organizarea spaţiului aerian naţional, în condiţiile prezentei legi, în colaborare cu organele specializate ale Ministerului Apărării Naţionale;
i) coordonează sistemul de securitate în domeniul aviaţiei civile, aprobă sistemele de facilităţi aeronautice la nivelul aeroporturilor civile;
j) investighează incidentele şi accidentele din domeniul aviaţiei civile şi emite reglementări specifice privind raportarea şi investigarea tehnică a acestora, în condiţiile prezentei legi;
k) reglementează şi asigură exercitarea activităţilor de registru în aviaţia civilă;
l) emite reglementări specifice privind certificarea tehnicii aeronautice şi asigură certificarea acesteia;
m) emite reglementări specifice privind certificarea personalului aeronautic civil şi asigură eliberarea, prelungirea valabilităţii, validarea, echivalarea, modificarea, limitarea, suspendarea şi revocarea licenţelor şi a documentelor de certificare pentru această categorie de personal;
n) asigură gestionarea frecvenţelor de telecomunicaţii alocate aviaţiei civile;
o) asigură organizarea şi funcţionarea serviciilor civile de navigaţie aeriană în spaţiul aerian al României, autorizează efectuarea zborurilor în spaţiul aerian naţional, în limita competenţelor legale;
p) avizează, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, în cazul aerodromurilor exploatate în comun, efectuarea de lucrări supuse servituţilor de aeronautică civilă;
r) asigură, împreună cu organele specializate ale ministerelor abilitate prin lege, asistenţa operaţiunilor de căutare şi de salvare a aeronavelor civile implicate în accidente;
s) emite reglementări pentru uniformizarea definiţiilor şi a abrevierilor utilizate în aviaţia civilă, în conformitate cu legislaţia internaţională;
t) asigură certificarea aerodromurilor civile;
u) organizează activitatea pentru constituirea fondului propriu de date statistice din domeniul aviaţiei civile care se pune la dispoziţie instituţiilor abilitate;
Prevederi generale
SECŢIUNEA a II-a
Termeni şi definiţii
Art. 3
În sensul prezentului cod aerian, termenii şi definiţiile utilizate au următorul înţeles:
3.1. accident – eveniment legat de operarea/utilizarea unei aeronave, care se produce între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul acesteia, cu intenţia şi cu dreptul legal de a efectua un zbor, şi momentul în care toate persoanele aflate la bord sunt debarcate şi în cursul căruia:
a) o persoană este rănită grav sau mortal, datorită faptului că se găseşte:
– în aeronavă;
– în contact direct cu orice parte a aeronavei, inclusiv cu bucăţile care se detaşează din aceasta;
– expusă direct jetului (aspiraţiei sau suflului motoarelor ori elicelor), cu excepţia cazurilor în care rănile se datorează unor cauze naturale, autorănirilor sau sunt produse de altă persoană ori a cazurilor în care rănirile sunt produse în afara zonei ce este în mod normal disponibilă pasagerilor sau membrilor echipajului;
b) aeronava suferă deteriorări sau o cedare de structură, care alterează caracteristicile de rezistenţă structurală, de performanţă şi de zbor şi care, în mod normal, necesită o reparaţie importantă sau înlocuirea componentelor afectate, cu excepţia defectării motorului ori deteriorării, când deteriorarea este limitată la motor, capote sau la accesoriile sale ori când este vorba despre deteriorări limitate la elice, la extremităţile aripii, pneuri, frâne, carenaje sau mici înfundări ori perforaţii în înveliş;
c) aeronava a dispărut sau este total inaccesibilă;
3.2. act de intervenţie ilicită – act produs în mod ilicit, cu intenţie, constând în:
a) violenţă împotriva uneia sau mai multor persoane la bordul unei aeronave la sol şi în zbor, dacă acel act poate să pericliteze siguranţa aeronavei respective;
b) distrugere a unei aeronave în serviciu sau provocare de avarii unei astfel de aeronave, care o fac indisponibilă pentru zbor ori care îi pot periclita siguranţa în zbor;
c) amplasare sau favorizare a amplasării prin orice mijloace a unui dispozitiv ori a unei substanţe care poate distruge o aeronavă aflată în serviciu sau îi poate provoca avarii care să o facă indisponibilă pentru zbor ori care îi poate periclita siguranţa în zbor;
d) distrugere sau avariere a mijloacelor de navigaţie aeriană ori de intervenţie în funcţionarea lor, dacă un asemenea act poate periclita siguranţa aeronavelor în zbor;
e) comunicare intenţionată a unor informaţii false, punând astfel în pericol siguranţa unei aeronave în zbor;
f) folosirea ilegală a oricărui dispozitiv, substanţă sau armă pentru:
– producerea unui act de violenţă împotriva uneia sau mai multor persoane, care provoacă rănirea gravă ori moartea acestora, pe un aeroport care deserveşte aviaţia civilă;
– distrugerea sau avarierea gravă a facilităţilor care aparţin aviaţiei civile sau a aeronavelor care nu sunt în serviciu, dar se află pe acel aeroport, ori pentru întreruperea serviciilor aeroportului, dacă un asemenea act pune în pericol sau poate periclita siguranţa aeroportului;
3.3. activităţi aeronautice civile – totalitatea activităţilor legate de proiectarea, construcţia, atestarea, reparaţia, întreţinerea şi operarea aeronavelor civile, a aerodromurilor şi a altor obiective de infrastructură de aeronautică civilă, de serviciile de navigaţie aeriană, de pregătirea personalului aeronautic civil, precum şi a activităţilor aeronautice civile conexe acestora;
3.4. activităţi aeronautice civile conexe – totalitatea serviciilor care contribuie direct la asigurarea desfăşurării activităţilor aeronautice civile;
3.5. administrator al aerodromului – persoana fizică sau juridică care conduce şi gestionează un aerodrom aflat în proprietatea publică ori în proprietatea privată a unor persoane fizice ori juridice;
3.6. aerodrom – suprafaţa delimitată pe pământ sau pe apă, care cuprinde, eventual, clădiri, instalaţii şi echipamente, destinată să fie utilizată, în totalitate ori în parte, pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeşte heliport;
3.7. aeronavă – aparatul care se poate menţine în atmosferă cu ajutorul altor reacţii ale aerului decât cele asupra suprafeţei pământului;
3.8. aeronave de stat – aeronavele folosite pentru servicii militare, vamale sau de poliţie;
3.9. aeroport – aerodromul certificat pentru operaţiuni de transport aerian public;
3.10. aeroport internaţional – aeroportul nominalizat ca aeroport de intrare şi de plecare, destinat traficului internaţional al aeronavelor, şi în care sunt asigurate facilităţile de control pentru trecerea frontierei de stat, pentru controlul vamal, de sănătate publică, pentru controlul veterinar şi fitosanitar, precum şi pentru alte facilităţi similare;
3.11. agent aeronautic civil – orice persoană fizică sau juridică certificată să desfăşoare activităţi aeronautice civile;
3.12. autorizare – confirmare oficială dată printr-un document eliberat în conformitate cu prevederile reglementărilor aeronautice române, prin care se atestă capacitatea deţinătorului de a desfăşura activităţile aeronautice civile menţionate în acest document;
3.13. autorizaţie de operator aerian – documentul care certifică faptul că un operator aerian poate să efectueze activităţi de lucru aerian sau de aviaţie generală;
3.14. bloc de spaţiu aerian – un volum de spaţiu aerian de dimensiuni definite în spaţiu şi timp, în cadrul căruia se furnizează servicii de navigaţie aeriană;
3.15. bloc funcţional de spaţiu aerian – un bloc de spaţiu aerian care are la bază cerinţe operaţionale şi care reflectă necesitatea asigurării unui management al spaţiului aerian la un nivel mai integrat, fără a ţine seama de graniţele existente;
3.16. certificare – recunoaşterea faptului că un serviciu, un produs, o piesă sau un echipament, o organizaţie sau o persoană se conformează cerinţelor aplicabile, precum şi eliberarea unui certificat relevant care atestă această conformare; certificarea poate avea ca rezultat şi conferirea unui drept, potrivit reglementărilor în vigoare;
3.17. certificat – documentul emis ca rezultat al certificării în conformitate cu reglementările specifice aplicabile;
3.18. certificat de operator aerian – documentul care certifică faptul că un operator aerian are capacitatea de a efectua activităţile de transport aerian public prevăzute în acesta;
3.19. certificat de navigabilitate/autorizaţie – document individual prin care se atestă navigabilitatea unei aeronave;
3.20. certificat de înmatriculare/identificare – document individual care atestă înregistrarea unei aeronave, conferindu-i acesteia naţionalitatea;
3.21. certificat de tip – documentul care defineşte proiectul de tip al unei aeronave şi atestă faptul că acest proiect de tip se conformează cerinţelor de navigabilitate aplicabile;
3.22. drept de trafic – dreptul unui operator aerian certificat de a transporta pasageri, bagaje, mărfuri şi/sau poştă pe o rută aeriană care deserveşte două sau mai multe aeroporturi interne ori internaţionale;
3.23. eveniment de aviaţie civilă – întrerupere operaţională, defect, greşeală sau orice altă circumstanţă care are sau poate avea influenţă asupra siguranţei zborului şi care nu are ca rezultat un accident sau un incident grav;
3.24. facilităţi – totalitatea serviciilor şi baza materială asociată acestora, asigurate pe un aerodrom în legătură cu intrarea şi ieşirea aeronavelor, persoanelor, bagajelor, mărfurilor şi altele asemenea, în traficul aerian intern şi internaţional;
3.25. forţă majoră – evenimentul de aviaţie civilă, incidentul sau orice circumstanţă imprevizibilă şi inevitabilă care generează imposibilitatea temporară sau definitivă de a respecta cerinţele autorizării acordate;
3.26. incident – eveniment, altul decât un accident, asociat cu exploatarea unei aeronave, care afectează sau poate afecta siguranţa exploatării aeronavei;
3.27. incident grav – un incident ale cărui circumstanţe arată că un accident ar fi fost pe cale să se producă;
3.28. investigaţie tehnică – activitatea concretă de identificare, de strângere şi de analiză a informaţiilor pentru determinarea cauzelor unui incident sau accident de aviaţie civilă, emiterea concluziilor şi, pe baza lor, stabilirea unor recomandări privind siguranţa zborurilor, precum şi formularea unor propuneri şi recomandări de îmbunătăţire a activităţilor în vederea prevenirii accidentelor şi incidentelor de aviaţie;
3.29. licenţă de lucru în perimetrul infrastructurii aeroportuare – document individual prin care se acordă unui agent economic deptul de a desfăşura activităţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare;
3.30. licenţă de tansport aerian – document individual prin care unui operator aerian, deţinător al unui certificat, i se acordă dreptul de a efectua operaţiunile de transport aerian public prevăzute în acesta;
3.31. misiune – activitatea unui membru al echipajului din momentul în care acesta intră în serviciu, după o perioadă de odihnă corespunzătoare, dar înaintea începerii unui zbor sau a unei serii de zboruri, până în momentul în care acel membru al echipajului iese din serviciu după încheierea acelui zbor sau a seriei de zboruri;
3.32. navigabilitate – caracteristica aeronavei pregătite pentru zbor, constând în conformarea acesteia la reglementările de admisibilitate la zbor;
3.33. operator aerian – persoană fizică sau juridică angajată în operarea aeronavelor;
3.34. reglementări specifice – acte normative, proceduri sau standarde specifice unui domeniu de activitate;
3.35. securitate aeronautică – ansamblu de măsuri, resurse materiale şi forţe umane, coordonate, mobilizate şi utilizate în scopul protecţiei aeronauticii civile împotriva actelor de intervenţie ilicită;
3.36. serviciu de navigaţie aeriană – termen generic ce include serviciile de trafic aerian, serviciile de comunicaţii aeronautice, navigaţie şi supraveghere în domeniul aeronautic, serviciile meteorologice aeronautice şi serviciile de informare aeronautică, definite conform reglementărilor specifice aplicabile;
3.37. servicii de trafic aerian – serviciile de control al traficului aerian (serviciile de control regional, de apropiere şi de aerodrom), serviciile de informare a zborului, serviciile consultative de trafic aerian şi serviciile de alarmare, definite conform reglementărilor specifice aplicabile;
3.38. servitute aeronautică – condiţii, restricţii, obligaţii impuse de reglementările naţionale şi/sau internaţionale, în interesul siguranţei zborului;
3.39. siguranţa zborului – capacitate a activităţii aeronautice constând în evitarea afectării sănătăţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale;
Prevederi generale
SECŢIUNEA I
Domeniul de aplicare
Art. 2
(1) Activităţile aeronautice civile pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional sunt reglementate prin prezentul cod aerian şi prin alte acte normative în materie, prin Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, denumită în continuare Convenţia de la Chicago, precum şi prin tratatele bi- şi multilaterale, la care România este parte.