Art. 236 Codul muncii 2014 Greva
CAPITOLUL II
Greva
Art. 236
CAPITOLUL II
Greva
Art. 236
CAPITOLUL II
Greva
Art. 235
CAPITOLUL II
Greva
Art. 234
(1) Greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi.
(2) Participarea salariaţilor la grevă este liberă. Niciun salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.
CAPITOLUL II
Greva
Art. 233
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 232
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 231
CAPITOLUL IV
Patronatul
Art. 230
CAPITOLUL IV
Patronatul
Art. 229
(1) Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
CAPITOLUL IV
Patronatul
Art. 228
CAPITOLUL IV
Patronatul
Art. 227
(1) Patronatele, denumite şi organizaţii de angajatori, constituite în condiţiile legii, sunt organizaţii ale angajatorilor, autonome, fără caracter politic, înfiinţate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial.
CAPITOLUL III
Reprezentanţii salariaţilor
Art. 226
CAPITOLUL III
Reprezentanţii salariaţilor
Art. 225
CAPITOLUL III
Reprezentanţii salariaţilor
Art. 224
CAPITOLUL III
Reprezentanţii salariaţilor
Art. 223
CAPITOLUL III
Reprezentanţii salariaţilor
Art. 222
(1) Pot fi aleşi ca reprezentanţi ai salariaţilor salariaţii care au capacitate deplină de exerciţiu.
CAPITOLUL III
Reprezentanţii salariaţilor
Art. 221
(1) La angajatorii la care sunt încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi la care nu sunt constituite organizaţii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariaţilor pot fi promovate şi apărate de reprezentanţii lor, aleşi şi mandataţi special în acest scop.
CAPITOLUL II
Sindicatele
Art. 220
(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.
CAPITOLUL II
Sindicatele
Art. 219
CAPITOLUL II
Sindicatele
Art. 218
(1) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita drepturile sindicale sau a împiedica exercitarea lor legală.
CAPITOLUL II
Sindicatele
Art. 217
CAPITOLUL II
Sindicatele
Art. 216
CAPITOLUL II
Sindicatele
Art. 215
Sindicatele participă prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă,
CAPITOLUL II
Sindicatele
Art. 214
(1) Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale, denumite în continuare organizaţii sindicale, sunt constituite de către salariaţi pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale, precum şi al apărării drepturilor individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 213
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 212
(1) Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel naţional.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 211
CAPITOLUL III
Contractul de ucenicie la locul de muncă
Art. 210
CAPITOLUL III
Contractul de ucenicie la locul de muncă
Art. 209
(1) Persoana încadrată în muncă în baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic.
CAPITOLUL III
Contractul de ucenicie la locul de muncă
Art. 208
(1) Ucenicia la locul de muncă se organizează în baza contractului de ucenicie.
CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 207
(1) Formatorul are obligaţia de a primi, de a ajuta, de a informa şi de a îndruma salariatul pe durata contractului special de formare profesională şi de a supraveghea îndeplinirea atribuţiilor de serviciu corespunzătoare postului ocupat de salariatul în formare.
CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 206
(1) Formarea profesională la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de către un formator.
(2) Formatorul este numit de angajator dintre salariaţii calificaţi, cu o experienţă profesională de cel puţin 2 ani în domeniul în care urmează să se realizeze formarea profesională.
CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 205
(1) Contractul de adaptare profesională este un contract încheiat pe durată determinată, ce nu poate fi mai mare de un an.
CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 204
(1) Contractul de adaptare profesională se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanţi la o funcţie nouă, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou.
CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 203
(1) Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 202
(1) Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale.
CAPITOLUL II
Contracte speciale de formare profesională organizată de angajator
Art. 201
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 200
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 199
(1) În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 198
(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condiţiile art. 197 alin. (1), nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 197
(1) În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 196
(1) Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 195
(1) Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 194
(1) Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 193
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 192
(1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b) obţinerea unei calificări profesionale;
c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
CAPITOLUL III
Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Art. 191
CAPITOLUL III
Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Art. 190
(1) Medicul de medicină a muncii stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare angajator.
CAPITOLUL III
Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Art. 189
(1) Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în:
a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă;
c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât şi pe durata executării contractului individual de muncă.
CAPITOLUL III
Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Art. 188
(1) Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală.
CAPITOLUL III
Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Art. 187
(1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală.
CAPITOLUL III
Protecţia salariaţilor prin servicii medicale
Art. 186
CAPITOLUL II
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă
Art. 185
CAPITOLUL II
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă
Art. 184
(1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi.
(2) În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi.
CAPITOLUL IIComitetul de securitate şi sănătate în muncă
Art. 183
(1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor în elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei muncii.
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 182
(1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 181
(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 180
(1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 179
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 178
(1) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă.
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 177
(1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 176
(1) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.
CAPITOLUL I
Reguli generale
Art. 175
(1) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă.
(2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.
CAPITOLUL V
Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia
Art. 174
CAPITOLUL V
Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia
Art. 173
(1) Salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
CAPITOLUL IV
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
Art. 172
CAPITOLUL III
Plata salariului
Art. 171
(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
CAPITOLUL III
Plata salariului
Art. 170
CAPITOLUL III
Plata salariului
Art. 169
(1) Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
CAPITOLUL III
Plata salariului
Art. 168
(1) Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.
CAPITOLUL III
Plata salariului
Art. 167
(1) Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.
CAPITOLUL III
Plata salariului
Art. 166
(1) Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar.
CAPITOLUL II
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată
Art. 165
CAPITOLUL II
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată
Art. 164
(1) Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 163
(1) Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 162
(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
(2) Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 161
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 160
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 159
(1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA a 2-a
Concediile pentru formare profesională
Art. 158
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA a 2-a
Concediile pentru formare profesională
Art. 157
(1) În cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA a 2-a
Concediile pentru formare profesională
Art. 156
(1) Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia şi trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi denumirea instituţiei de formare profesională.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA a 2-a
Concediile pentru formare profesională
Art. 155
(1) Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA a 2-a
Concediile pentru formare profesională
Art. 154
(1) Salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 153
(1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 152
(1) În cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 151
(1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 150
(1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 149
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 148
(1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor.
(2) Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 147
(1) Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 146
(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 145
CAPITOLUL III
Concediile
SECŢIUNEA 1
Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor
Art. 144
CAPITOLUL II
Repausuri periodice
SECŢIUNEA a 3-a
Sărbătorile legale
Art. 143
CAPITOLUL II
Repausuri periodice
SECŢIUNEA a 3-a
Sărbătorile legale
Art. 142
(1) Salariaţilor care lucrează în unităţile prevăzute la art. 140, precum şi la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
CAPITOLUL II
Repausuri periodice
SECŢIUNEA a 3-a
Sărbătorile legale
Art. 141
CAPITOLUL II
Repausuri periodice
SECŢIUNEA a 3-a
Sărbătorile legale
Art. 140
CAPITOLUL II
Repausuri periodice
SECŢIUNEA a 3-a
Sărbătorile legale
Art. 139
(1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
– 1 şi 2 ianuarie;
– prima şi a doua zi de Paşti;
– 1 mai;
– prima şi a doua zi de Rusalii;
– Adormirea Maicii Domnului;
– 1 decembrie;
– prima şi a doua zi de Crăciun;
– două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora.
CAPITOLUL II
Repausuri periodice
SECŢIUNEA a 2-a
Repausul săptămânal
Art. 138
SECŢIUNEA a 2-a
Repausul săptămânal
Art. 137
(1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
SECŢIUNEA 1
Pauza de masă şi repausul zilnic
Art. 136