Compendiu pe intelesul tuturor al Noului Cod Penal

Regula este: că legea procesuală penală nouă se aplică de la data intrării ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare. Excepțiile sunt expres enumerate.

Valabilitate acte: dacă actele procedurale (de ex, audieri, interceptări etc) au fost întocmite conform codului vechi, ele rămân valabile chiar dacă în codul nou sunt prevăzute alte condiții. După apariția noului cod, încetarea, revocarea, reluarea, modificarea, prelungirea lor se va face potrivit legii noi.

Nulitate acte: neregulile cu privire la actele îndeplinite sub vechiul cod pot fi invocate numai în condițiile noului cod.

Competența organului up: Dacă a fost sesizat legal organul de urmărire penală sub codul vechi, acesta rămâne competent să soluționeze cauza chiar dacă noul cod stabilește o altă competență, însă instanța ce va trebui sesizată este cea desemnată de noua lege.

Competența instanței: Dacă a fost sesizată prima instanță sub codul vechi, deosebim: a. când nu s-a început cercetarea judecătorească, se trimite la instanța arătată de noul cod; b. când s-a început cercetarea judecătorească, cauza rămâne la instanța de sub codul vechi, dar judecata se desfășoară după regulile din noul cod.

Căi de atac:

– dacă procesul a început sub vechiul cod și sentința se pronunță după apariția noului cod, ea este supusă căii de atac, termenului si condițiilor de exercitare din noua lege;

– dacă sentința s-a pronunțat sub vechiul cod și încă nu a expirat termenul de apel/recurs se poate ataca doar cu apel potrivit noii legi; recursul declarat devine apel;

– dacă apelul/recursul a fost deja declarat la data apariției noului cod, el rămâne ca apel la instanța sesizată deja, dar care pentru judecată va aplica noul cod;

– dacă s-a dat soluția în apel, încă nu a expirat termenul de recurs sub vechiul cod și a apărut noul cod, atunci soluția din apel e definitivă și eventualul recurs declarat se va considera recurs în casație;

– recursul început sub vechea legea rămâne în continuare să fie judecat de acea instanță și după regulile de recurs din vechiul cod;

– recursul în casație din noul cod nu poate fi exercitat cu privire la hotărârile rămase definitive sub vechiul cod.

Netrimitere în judecată: soluțiile de netrimitere în judecată ale procurorului date sub vechiul cod: dacă a fost sesizată instanța și apoi a apărut codul nou, va rămâne la acea instanță și se va soluționa după vechiul cod; dacă la apariția noului cod termenul de formulare a plângerii nu expirase, plângerea revine judecătorului de cameră preliminară care o va soluționa potrivit noului cod;

Măsurile preventive:

– dacă s-au formulat cereri sau propuneri cu privire la ele în cursul urmăririi penale, și la momentul soluționării lor de prima instanță a apărut noul cod, ele se trimit la judecătorul de drepturi și libertăți după noua lege; dacă dosarul e în fază de recurs, rămâne la acea instanță și se soluționează după vechiul cod;

– dacă au fost luate sub vechiul cod și la data apariției noului cod sunt în curs de executare, ele continuă până la expirare; prelungirea revocarea, înlocuirea lor ulterioară se va dispune după noul cod.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal și Noului Cod de procedură penală, vor intra în vigoare dispoziții din Legea nr. 255/2013 care modifică Legea nr. 192/2006 cu privire la medierea și organizarea profesiei de mediator, dezvoltând în mod substanțial instituția medierii penale.

Înțeleg să fac câteva observații:

1. Potrivit legii noi, medierea în timpul unui proces penal ar fi posibilă în latura penală pentru un număr restrâns de infracțiuni (anume cele cu privire la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea) – art. 67 alin.1 Lege 192/2006, iar în latura civilă este posibilă pentru orice infracțiune dar numai cu privire la pretențiile civile – art. 23 alin.1 NCpp. Dup mine, medierea în latură penală nu este posibilă (căci între victimă și făptuitor nu poate avea loc vreo negociere și nu se poate încheia vreo înțelegere cu privire la încadrarea juridică a faptei ori cu privire la aplicarea pedepsei ori cuantumul acesteia), iar medierea în latură civilă nu poate fi limitată doar la pretențiile civile.

2. Acordul de mediere penală este un impediment la declanșarea/continuarea procesului penal alternativ la retragerea plângerii prealabile sau împăcarea încă din 2010. Prin urmare, el nu este un mijloc de realizare a vreuneia din celelalte impedimente.

3. În procesele penale, mediere este de două feluri: civilă și penală.

a. Medierea civilă în procesul penal vizează doar acțiunea civilă și reprezintă în fapt o tranzacție intermediată de mediator care privește doar despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Un astfel de acord de mediere nu va bloca derularea laturii penale, ci eventual va influența soluția pe fondul acțiunii penale. Se poate încheia un astfel de acord pentru orice fel de infracțiune.

b. Medierea penală este o practică restaurativă care presupune dialogul victimă-infractor. Niciuna dintre ele nu poate fi constrânsă să apeleze la mediere. Părțile nu sunt obligate să se informeze anterior cu privire la mediere și nu există nicio sancțiune pentru neparcurgerea acestei proceduri. Aparent, medierea penală ar fi posibilă doar pentru infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală (art. 67 alin.2). Dup mine, atâta timp cât, urmare a comiterii infracțiunii, există și victimă, persoanele/părțile pot încheia un acord de mediere prin care să ajungă la înțelegere asupra unor multiple aspecte.

4. Sub aspectul efectelor produse de acordul de mediere încheiat, deosebim:

4.1 infracțiuni urmăribile la plângerea prealabilă sau pentru care e posibilă împăcarea: acordul de mediere împiedică începerea sau continuarea procesului penal, producând astfel efecte în ambele laturi ale procesului penal – sunt 30 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni din 7 legi speciale. Așadar:

– dacă acordul intervine în faza de urmărire penală, procurorul oprește procedurile penale; ca urmare, acordul poate fi supus validării prin autentificare la notar sau consfințire la instanță (căci procurorul nu are atribuții decât cu privire la acțiunea penală);

– dacă intervine în faza de judecată, inculpatul va fi achitat și se va lua act de acordul de mediere care poate fi pus astfel în executare.

4.2 alte infracțiuni: procesul penal se derulează sub aspectul laturii penale după regulile obișnuite, iar sub toate celelalte aspecte se va da efect acordului de mediere penală.  Mai mult:

– dacă cauza se termină în faza de urmărire penală ca urmare a acordului părților, acordul de mediere va putea sta la baza unei soluții de renunțare la urmărire penală (art. 318 alin. 1 și alin.2 NCPP). Anumite obligații asumate de părți în cadrul acordului de mediere vor putea fi impuse de procuror suspectului/inculpatului pentru a fi realizate în maxim 9 luni, sub sancțiunea revocării măsurii dispuse, aceea de renunțare la urmărire (art. 318 alin. 3 și alin.4);

 – dacă cauza este trimisă în judecată, instanța va putea pronunța, după caz, condamnarea cu executare în penitenciar, reținând ca circumstanță atenuantă cu efect obligatoriu de reducere a pedepselor legale cu o treime „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii” (art.75 alin.2 C.pen). Tot astfel, în anumite condiții se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 91 C.pen), renunţarea la aplicarea pedepsei (în condițiile art. 80-82 C.pen) sau amânarea aplicării pedepsei (în condițiile art. 83-90 C.pen) – prevederile cuprinse în acordul de mediere se vor examina de către instanță în cadrul procedurii de verificare a condițiilor pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, renunţarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, care printre criteriile referitoare la infractor prevăd și „eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare [art. 91 alin.1 lit d), art. 80 alin. 1 lit. b), respectiv art. 83 alin. 1 lit. d) noul Cod penal].

5. Pe durata medierii, suspendarea procesului penal este facultativă, iar durata este de maxim 3 luni.

6. În cazul în care medierea are succes, acordul de mediere trebuie să consacre înțelegerea părților. Clauzele acordului de mediere pot fi dintre cele mai variate și nu se limitează la repararea prejudiciului, obligatoriu fiind doar să privească drepturi asupra cărora părţile pot dispune (e greșit să se menționeze „persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă” sau „părțile se împacă” – căci atunci se face trimitere la alte instituții, care au regim diferit).

7. Pe mediator nu trebuie să îl intereseze încadrarea juridică. El poate să accepte să facă o mediere indiferent de infracțiunea pentru care se poate face plângere sau s-ar fi demarat procedurile penale, mai ales că încadrarea juridică definitivă o va face numai instanța la finalul procesului. El trebuie să se ocupe de medierea conflictului dintre părți, nu de aspectele juridice ale acestuia, informându-le doar într-un mod general asupra posibilelor efecte ale acordului, unele obligatorii (stoparea procedurilor în cazul unor infracțiuni „simple”) altele la opțiunea magistratului (reducerea pedepsei, renunțarea la proceduri etc).

8. Acordul de mediere se trimite organului judiciar în original și în format electronic. Părțile trebuie să se prezinte în fața organului judiciar pentru a confirma înțelegerea (excepție: dacă acordul este autentificat la notar).

Procesul penal va avea patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoana), camera preliminară, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea a hotărârii judecătoreşti definitive.

Organele de urmărire penală sunt procurorul şi organele de cercetare penală (cele ale poliţiei judiciare şi cele speciale). În cursul urmăririi penale, drepturile omului sunt ocrotite în mod special: măsurile preventive, măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, percheziţia, folosirea tehnicilor speciale de supraveghere vor fi autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care apoi devine incompatibil să soluţioneze cauza pe fond. Acest judecător, la cererea procurorului, procedează şi la audierea anticipată a martorului dacă există riscul să nu mai poată fi audiat ulterior în faza de judecată.

Legalitatea probelor administrate şi a trimiterii în judecată sunt verificate în termen de cel mult 60 zile de la sesizarea instanţei de către un judecător în cadrul activităţii de cameră preliminară, eliminându-se astfel posibilitatea ca mai târziu dosarul să fie returnat de instanţa de judecată la procuror.

Judecata revine completului de judecată alcătuit dintr-un judecător în primă instanţă (3 la ICCJ) şi doi judecători în apel (5 la ICCJ).

Competenţă: S-a restrâns categoria infracţiunilor pentru care procurorul era obligat să efectueze urmărire penală proprie.

Tribunalul nu va mai judeca căi de atac, ci de la Judecătorii şi Tribunale, hotărârile vor fi apelate doar la curtea de apel. Se desfiinţează Tribunalul Militar Teritorial şi parchetul aferent. Dacă urmărirea penală este efectuată de DNA, procurorul DNA trebuie să participe la soluţionarea oricărei plângeri, cereri, contestaţii.

După începerea cercetării judecătoreşti nu mai este posibilă declinarea de competenţă decât în favoarea unei instanţe superioare. Dacă un demnitar al statului este judecat de ICCJ, demisia lui din acea calitate nu va mai atrage schimbarea instanţei, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu sau deja s-a pronunţat prima hotărâre. Justiţia este lăsată aproape de cetăţean chiar şi în caz de strămutare: astfel, un dosar se poate muta de ICCJ de la o curte de apel doar la o alta învecinată, iar strămutarea de la o judecătorie sau un tribunal se dispune de curtea de apel doar la o instanţă din circumscripţia ei şi numai pentru suspiciuni care vizează imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei. Şi procurorul poate cere de acum recuzarea judecătorului şi strămutarea  judecării cauzelor, păstrând de asemenea dreptul de a cere desemnarea unei alte instanţe înainte de emiterea rechizitoriului.

Părţile şi subiecţii procesuali principali: Victima infracţiunii este introdusă în proces ca persoană vătămată, iar dacă nu vrea să participe, trebuie să declare expres acest lucru, caz în care va putea fi audiată ca martor; când pretinde repararea prejudiciului, persoana vătămată se numeşte parte civilă.

Persoana cercetată se va numi suspect, iar când se pune în mişcarea acţiunea penală împotriva lui va fi inculpat. Asigurătorul va fi parte responsabilă civilmente.

Măsuri preventive: Reţinerea poate fi dispusă de poliţist sau procuror pe 24 ore cu privire la suspect sau inculpat.

Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt acum măsuri subsecvente arestării preventive, ci alternative la arestare; ele se dispun în fiecare fază procesuală de cel care exercită funcţia respectivă; cauţiunea este de minim 1.000 lei.

Apare o nouă măsură preventivă: arestul la domiciliu, pe care o poate dispune doar un judecător pe 30 zile în cursul urmăririi penale, respectiv pe durată nedeterminată în cursul judecăţii.

Arestarea se poate dispune numai în patru situaţii (fugă, influenţare martori, presiuni victimă, altă infracţiune), iar pe motivul pericolului pentru ordinea publică o persoană poate fi arestată numai în cazul suspectării de comitere a unor infracţiuni foarte grave enumerate expres de lege. Măsura se ia pentru 30 zile cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi 180 zile în cursul urmăririi penale, respectiv jumătatea maximului special (dar fără a depăşi 5 ani) în faza de primă instanţă.

Cu excepţia reţinerii care se poate dispune daca sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. Împotriva Doar reţinerii se poate face plângere la procuror, iar împotriva celorlalte măsuri numai contestaţie la judecător.

Forme restrânse ale procesului: Va fi posibilă desfăşurarea unui proces în formă abreviată: în faza de urmărire penală, pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani închisoare, între procuror şi inculpat se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei dacă inculpatul recunoaşte fapta, acceptă încadrarea juridică, şi e de acord cu cuantumul pedepsei şi modul de executare propuse de procuror; acordul va fi avizat de procurorul ierarhic superior şi va fi încuviinţat de instanţa de judecată.

E posibil ca procesul să se desfăşoare în formă simplificată: în faţa instanţei, pentru orice infracţiune în afară de cele sancţionate cu detenţiune pe viaţă, inculpatul poate recunoaşte învinuirea şi judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care se vor reduce cu o treime limitele de pedeapsă legale.

Nesancţionarea inculpatului: Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani, procurorul poate decide în anumite condiţii să renunţe la urmărirea penală dacă nu există interes public (principiul oportunităţii urmăririi penale), dispunând ca inculpatul să îndeplinească anumite obligaţii.

Dacă dosarul ajunge totuşi în faţa instanţei, aceasta poate decide renunţarea la aplicarea pedepsei aplicând un avertisment dacă pedeapsa legală este până în 5 ani. Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani şi dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoare de cel mult 2 ani, judecătorul poate constata vinovăţia inculpatului şi acorda un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligaţii, iar la finalul perioadei va decide dacă va mai aplica pedeapsa – amânarea aplicării pedepsei.

Apărarea are noi drepturi şi obligaţii faţă de acum: avocatul are dreptul să participe la audierea oricărei persoane în cursul procesului şi are acces la dosar oricând, limitarea acestui drept fiind foarte strictă; ca urmare, nici nu mai este obligatorie prezentarea materialului de urmărire penală.

Când avocatul ales nu se prezintă şi este înlocuit de unul din oficiu, acestuia i se dă un termen pentru a pregăti apărarea, care în faza de judecată este de minim 3 zile. Dacă persoana ascultată de organul judiciar este obosită sau bolnavă şi îi este afectată astfel capacitatea fizică sau psihică, se întrerupe audierea. Atunci când inculpatul este trimis în judecată, lui i se va comunica rechizitoriul. Părţilor li se comunică sub semnătură drepturile şi obligaţiile procesuale. Orice audiere în această fază procesuală este, de regulă, înregistrată audio sau chiar audiovideo, în declaraţia luată se consemnează cine a pus întrebarea şi se semnează declaraţia de avocaţii tuturor părţilor, prezenţi.

Medierea: Dreptul la un mediator se comunică părţilor şi subiecţilor procesuali principali înainte de audiere. Există în continuare posibilitatea ca victima şi infractorul să încheie înţelegeri cu privire la pretenţiile civile, fie direct între ele (tranzacţie), fie prin intermediul unui terţ (mediere civilă în procesul penală) – în latura civilă a procesului aceasta va duce la soluţionarea acţiunii civile potrivit voinţei părţilor, iar în latura penală a procesului va constitui un element ca judecătorul să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ori să reţină circumstanţe atenuante având ca efect reducerea pedepsei cu o treime şi chiar să dispună liberarea condiţionată a celui închis în penitenciar înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Noul cod permite şi medierea penală, iar din acest punct de vedere vor exista două categorii de infracţiuni. O primă categorie este cea pentru care încheierea unui acord de mediere între infractor şi victimă va împiedica începerea sau desfăşurarea procesului penal (infracţiunile urmăribile la plângerea prealabilă şi cele urmăribile din oficiu dar pentru care este posibilă împăcarea). O a doua categorie este cea pentru care acordul de mediere poate constitui un element ca procurorul să renunţe la urmărirea penală şi să acorde infractorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligaţiile asumate prin acord.

Sesizarea organului judiciar: Apar modificări la plângerea prealabilă: de la termenul de 2 luni de la data cunoaşterii făptuitorului se trece la termenul de 3 luni de la data cunoaşterii comiterii faptei.

Celeritate: Sunt prevederi care va duce la urgentarea soluţionării unui dosar: Când dosarul ajunge în faţa completului de judecată după ce a trecut de camera preliminară, cauza nu mai poate fi restituită la procuror. Orice schimbare de domiciliu a părţii se comunică în 3 zile, altfel citarea ei la domiciliul iniţial rămâne valabilă. Dacă inculpatul este arestat, termenele de judecată se dau la interval de maxim 7 zile. Inculpatul arestat poate solicita să fie judecat în lipsă. Se poate acorda doar un singur termen pentru angajarea apărătorului. În faza de judecată se vor readministra probele din faza de urmărire penală numai dacă acestea sunt contestate. Dacă urmărirea penală sau judecata în primă instanţă durează mai mult de un an, respectiv în apel durează mai mult de 6 luni, se poate face contestaţie cu privire la durată la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv la instanţa ierarhic superioară.

Minorii: Dacă victima este o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acordarea asistenţei juridice este obligatorie. Pentru minorul păgubit, procurorul este cel care poate exercita acţiunea civilă dacă nu o face reprezentantul legal.

Dacă suspectul/inculpatul este minor, în proces se citează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a minorului (în faza de urmărire penală), respectiv Serviciul de probaţiune (în faza de judecată) şi e obligatorie efectuarea unui referat de evaluare de către acest serviciu. Reţinerea şi arestarea pot fi dispune numai excepţional. Minorii pot fi condamnaţi doar la măsuri educative neprivative sau privative de libertate.

Soluţionare: Procurorul poate dispune netrimiterea în judecată prin clasare (când sunt impedimente legale la declanşarea sau desfăşurarea urmăririi penale) sau renunţare la urmărirea penală (când nu există interes public) – aceste soluţii pot fi atacate cu plângere la judecătorul de cameră preliminară. Trimiterea în judecată se dispune prin rechizitoriu, şi numai ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţă care se emite obligatoriu când există probe de vinovăţie a inculpatului.

În faţa instanţei de judecată sarcina probei revine în principal acuzării, iar inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Probele nelegal obţinute sunt excluse din proces. Instanţa poate dispune achitarea sau încetarea procesului penal, respectiv condamnarea (numai când îşi formează convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă), amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei.

Atunci când stabileşte anumite obligaţii în sarcina sa, procurorul, respectiv instanţa de judecată pot stabili prestarea unei munci în folosul comunităţii numai cu acordul inculpatului/condamnatului (ca obligaţie în caz de renunţare la urmărire penală, de amânare a executării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei, respectiv în caz de înlocuire a amenzii penale neplătite din motive neimputabile). Atunci când amenda penală nu se plăteşte cu rea-credinţă, sancţiunea este înlocuirea ei în închisoarea.

Căi de atac: Dispare calea de atac a recursului, astfel că sentinţele pronunţate în primă instanţă vor putea fi atacate doar cu apel, care este devolutiv în întregime. Hotărârea astfel pronunţată este definitivă şi se pune în executare. Numai pentru 5 motive care vizează doar legalitatea poate fi exercitată calea extraordinară de atac numită recurs în casaţie, care se soluţionează de ICCJ. Mai sunt căi extraordinare contestaţia în anulare (pentru vicii de procedură, nelegală constituire sau compunere a completului, lipsa asistenţei juridice) şi revizuirea  (pentru aspecte noi, ivite ulterior pronunţării hotărârii definitive, inclusiv declararea ca neconstituţională a textului de lege pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă sau statul român a fost condamnat la CEDO), care se depune numai la instanţă. Un proces poate fi redeschis numai la cererea persoanei condamnare în lipsă, dacă nu a ştiut de proces.

Practică unitară: Ca şi până acum, pentru soluţii definitive diferite în ce priveşte dezlegarea unor probleme de drept, ICCJ poate fi sesizată să pronunţe o decizie în interesul legii. Noul cod prevede că pentru procesele pe rol, instanţei de control judiciar unde se află cauză poate sesiza de asemenea ICCJ pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă cu privire la chestiunea în drept ce comportă discuţii.

Executarea Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată sau întreruptă numai pentru două motive: boală gravă care nu poate fi tratată nici în sistemul penitenciar, nici sub pază permanentă în sistemul civil şi dacă lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică; starea de graviditate sau copil mai mic de un an. S-a eliminat cazul privind considerentele familiale sau de la locul de muncă.

Partea Speciala Noul Cod Penal

În noul Cod penal sunt preluate și unele infracțiuni din legi speciale: cele privind traficul de persoane, protecția drepturilor copilului, comerțul electronic, executorii judecătorești, protecția martorilor, circulația pe drumurile publice (pe noul Cod va avea importanță alcoolemia la momentul recoltării probelor biologice, nu a conducerii!), regimul armelor și munițiilor, securitatea și sănătatea în muncă, cămătăria, combaterea criminalității informatice, exercitarea drepturilor electorale.

Modificare pedepse: Pentru unele infracțiuni limita superioară a pedepselor sunt mai mici ca în vechiul cod: de exemplu, pentru rele tratamente aplicate minorului scade maximul de la 15 la 7 ani, furtul calificat scade de la 15 la 10 ani, mărturia mincinoasă de la 5 la 3 ani, hărțuirea sexuală de la 2 la un an, înșelăciunea de la 15 la 3 ani. Pentru alte infracțiuni scade atât minimul, cât și maximul legal: pentru vătămarea cauzatoare de moarte pedepsele erau 5-15 ani, acum vor fi 6-12 ani; pentru lipsirea de libertate în mod ilegal pedepsele erau 3-10 ani, acum vor fi 1-7 ani; pentru trafic de minori de la 5-15 ani scad la 3-10 ani închisoare; pentru violare de domiciliu de la 6 luni-4 ani la 3 luni-2 ani; delapidarea era sancționată cu 1-15 ani închisoare, pe noul cod va fi 6 luni-7 ani.

Pentru un număr mai mic de infracțiuni, crește minimul pedepsei: la determinarea sau înlesnirea sinuciderii crește de la 2 la 3 ani, pentru șantaj de la 6 luni la un an. Pentru altele crește doar maximul legal: la divulgarea secretului profesional și la evadare crește de la 2 la 3 ani. Iar pentru altele cresc ambele limite: la încăierare pedeapsa era o lună-6 luni, de acum va fi 3 luni-1 an; cercetarea abuzivă era sancționată cu 1-5 ani închisoare, noua pedeapsă va fi 2-7 ani.

Pentru un alt set de infracțiuni crește minimul și scade maximul: infracțiunea de distrugere era sancționată cu o lună-3 ani, de acum va fi 3 luni-2 ani; nedenunțarea unor infracțiuni era sancționată cu 3 luni-3 ani, acum va fi 6 luni-2 ani; favorizarea infractorului și tăinuirea erau sancționate 3 luni-7 ani, acum vor fi 1-5 ani.

Cele mai multe infracțiuni se urmăresc din oficiu. Dintre acestea, pentru un număr de 5 infracțiuni din Codul penal și mai multe infracțiuni din șase legi speciale, părțile pot pune capăt procesului prin împăcare. Există și un număr de 25 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni cuprinse în 9 legi speciale pentru care e necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate ca să înceapă urmărirea penală, în cazul cărora lipsa sau retragerea plângerii prealabile împiedică desfășurarea procesului penal.

Infracțiuni contra persoanei: Eutanasia (ucidere la cererea victimei) este interzisă. Actele de violență care produc suferințe fizice până în 90 zile, intră în conținutul infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, iar peste 90 zile în infracțiunea de „vătămare corporală”. Fătul este ocrotit în mod special, fiind interzis în continuare avortul în alte condiții decât cele medicale, dar acum este incriminată și fapta de vătămare corporală a fătului. Vătămarea corporală din culpă produsă în urma unui accident de circulație nu mai este infracțiune dacă leziunile sunt până la 90 zile îngrijiri medicale. O nouă infracțiune este „hărțuirea”, contând în urmărirea unei persoane, ori apelarea acesteia sau trimiterea de mesaje care îi cauzează o stare de temere, sancționată cu 3-6 luni, respectiv 1-3 luni închisoare. Prostituția nu va mai fi infracțiune, ci doar contravenție.

Minorul este ocrotit în mod special: nu poate fi folosit în scop de cerșetorie, nu poate fi exploatat sexual, nu poate să își dea un acord valabil pentru acte sexuale dacă are sub 13 ani, nici măcar nu poate fi racolat pentru astfel de întâlniri convocate prin internet sau telefon. Comite infracțiunea de abandon de familie cel care nu plătește pensia de întreținere timp de trei luni, nu două ca până acum.

Conținutul infracțiunii de viol este mai bine definit: raportul sexual, actul sexual oral ori actul sexual anal, comise prin constrângere, iar pedeapsa este aceeași de 3-10 ani. Restul actelor de natură sexuală comise prin constrângere constituie o nouă infracțiune numită „agresiune sexuală” pedepsită cu 2-7 ani. Pretinderea de favoruri sexuale nu doar de șefi, ci de acum și de către colegi, intimidând sau umilind victima constituie infracțiunea de „hărțuire sexuală”.

Viața privată va fi mai bine ocrotită ca în prezent: Violarea domiciliului rămâne infracțiune, iar acum se incriminează și violarea sediului unei persoane juridice. Fotografierea sau înregistrarea convorbirilor unor persoane în domiciliul lor, respectiv difuzarea imaginilor sau convorbirilor va fi infracțiunea de violarea vieții private, sancționată cu închisoare 3 luni-2 ani, respectiv 6 luni-3 ani.

Infracțiuni contra patrimoniului: Apar noi infracțiuni în acest domeniu: abuzul de încredere prin frauda creditorilor, înșelăciunea privind asigurările, deturnarea licitațiilor publice, exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile.riva unei persoane care exercită o autoritate de stat, în timpul exercitării funcției, pentru intimidare sau răzbunare, duce la majorarea pedepsei cu o treime (infracțiunea se numește „ultraj”), iar dacă victima este judecător sau procuror, majorarea se face cu jumătate (infracțiunea este cea de „ultraj judiciar”).

Infracțiuni contra înfăptuirii justiției: Aici apar noi infracțiuni. Împiedicarea organului judiciar să efectueze un act procedural sau refuzul de a pune actele sau informațiile cerute la dispoziția lor, va fi infracțiunea de „obstrucționare a justiției” sancționată cu pedeapsă de la 3 luni la un an închisoare. Intimidarea, amenințarea sau constrângerea unei persoane sau a familiei acesteia pentru a nu da, a da sau a retrage o declarație dată la organele judiciare, va fi infracțiunea de „influențarea declarațiilor”, iar pedeapsa de la 1 la 5 ani; răzbunarea pentru declarațiile date va fi, de asemenea, infracțiune. Dacă organul judiciar este acuzat în mod public și nereal că a comis o abatere disciplinară sau o infracțiune, aceasta va fi infracțiunea de „presiuni asupra justiției”, sancționabilă cu închisoare de la 3 luni la un an.

„Nedenunțarea unor infracțiuni” va fi sancționată numai dacă fapta nedenunțată este îndreptată contra vieții sau a avut ca urmare moartea unei persoane. Denunțarea calomnioasă se va numi „inducerea în eroare a organelor judiciare”. Organul judiciar sau funcționarul care divulgă informații confidențiale dintr-un dosar, va fi „compromiterea intereselor justiției” sancționată cu 3 luni-2 ani închisoare. Din infracțiunea de represiune nedreaptă s-a eliminat referirea la arestarea preventivă.

Va fi sancționat cu închisoare 3 luni-1 an avocatul care face înțelegere cu partea adversă pentru fraudarea intereselor clientului său (infracțiunea de „asistența și reprezentarea neloială”). Nerespectarea hotărârilor judecătorești cunoaște o paletă mai largă de fapte care intră în conținutul său constitutiv – de exemplu, intră aici orice formă de rezistență la organul de executare, nu doar amenințarea.

Infracțiuni de corupție și de serviciu: Limita maximă a pedepsei legale pentru luare de mită este mai mică cu 2 ani, cumpărarea de influență mai mică cu 3 ani, pe când la darea de mită și traficul de influență crește limita maximă cu 2 ani; la infracțiunea de conflict de interese minimul crește cu 6 luni. Apare o nouă infracțiune, „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual”, comisă de către un funcționar public care întocmește sau nu un act solicitând favoruri de natură sexuală și sancționată cu închisoare 6 luni-3 ani. Vor fi prevenite scurgerile de informații prin incriminarea a două noi infracțiuni: divulgarea informațiilor secrete de stat, respectiv divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice.

Infracțiuni de fals: La unele infracțiuni de fals în înscrisuri crește minimul special cu 3 luni. Apare o nouă infracțiune – falsificarea unei înregistrări tehnice.

Infracțiunile electorale: Scade cu 2 ani maximul special pentru infracțiunile de împiedicare a exercitării drepturilor electorale, coruperea alegătorilor, frauda la vot.

Infracțiuni contra securității naționale: Scade cu 5 ani minimul și maximul pentru infracțiunile de trădare, trădare prin transmitere de informații secrete de stat, acțiuni ostile contra statului, spionaj, actele de diversiune – toate se vor sancționa de acum cu închisoare 10-20 ani. Este incriminată pentru prima dată infracțiunea de înaltă trădare, la care face referire Constituția și care pot fi comise de Președintele țării sau un membru al CSAT. Cresc limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de constituire de structuri informative ilegale de la  la 2-7 ani la 3-10 ani.