România, condamnată-la-CEDO-din-cauza-procurorilor-DNA
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) din Strasbourg a condamnat statul român, marţi, în cazul „Căşuneanu vs România”, în care omul de afaceri Costel Căşuneanu s-a plâns de faptul că în 2010 când DNA a început ancheta impotriva sa, procurorii anticorupţie au servit presei stenograme cu înregistrări telefonice private, care i-au afectat imaginea publică cu incalcarea dreptului la viaţa privată.
De asemenea, Costel Casuneanu s-a plans si de faptul ca a fost supus unor tratamente inumane si degradante in timpul privarii sale de libertate. Judecatorii europeni au constatat faptul ca statul roman, prin angajatii sai din sistemul judiciar, au incalcat in cazul lui Costel Casuneanu Articolul 3 (referitor la interzicerea torturii) si Articolul 8 (referitor la dreptul la respectarea vieti private si de familie) si au acordat acestuia daune de 4000 euro.
Procesele spectacol, cu probe servite de procurori presei, sanctionate de judecatorii europeni
Daca relele tratamente la care sunt supuse persoanele private de libertate in Romania nu sunt o noutate, condamnarile la CEDO in aceasta privinta fiind numeroase, noutatea o constituie retinerea faptului ca procurorii scurg in mod regulat in presa acte din dosare, in principal inregistrari telefonice, care ar trebui sa constituie secret al anchetei, cu consecinta distrugerii imaginii celor pusi sub invinuire ori inculpare, care nu au mijloace legale la dispozitie pentru a putea trage la raspundere autoritatile vinovate de aceste fapte abuzive si a fi despagubite.
Amintim ca stenogramele transpirate in presa de procurorii DNA in luna martie 2010 contineau discutii ale inculpatilor din acest dosar: senatorul Catalin Voicu, judecatorul ICCJ Florin Costiniu si afaceristii Costel Casuneanu si Marius Locic. Aceste stenograme au produs un puternic impact asupra imaginii celor acuzati, inainte ca acestia sa fie judecati, respectivilor construindu-li-se in fata opiniei publice o imagine de rau-facatori cu afectarea prezumtiei de nevinovatie. Amintim in acest sens si celebra plimbare a lui Casuneanu in fata presei legat cu aceeasi pereche de catuse de judecatorul suprem Florin Costiniu .
Se mai retine din hotararea CEDO si faptul ca judecatorii europeni au constatat faptul ca desi in Romania sunt frecvente practicile de scurgeri de informatii in presa, din dosare aflate in faza secreta de urmarire penala, CSM, Ministerul Public si alte autoritati nu au dat niciun semn ca intentioneaza sa stabileasca responsabilitati si sa puna capat acestui fenomen care incalca drepturile omului.
Motivarea judecatorilor europeni
In motivarea Hotararii „Casuneanu vs. Romania” se retin urmatoarele:
„Curtea observa ca convorbirilor telefonice sunt acoperite de notiunile de viata privata si corespondenta in sensul articolului 8 (a se vedea, printre altele, Autoritatile Craxi, citata mai sus, § 57 si Draksas impotriva Lituaniei, nr. 36662/04, § 52, 31 iulie2012). In cazul de fata, desi nu fara relevanta pentru procedurile penale… continutul inregistrarilor a dat de gol informatii cu privire la intreprinderile private ale solicitantului si, astfel, l-au pus intr-o lumina nefavorabila, dand impresia ca a comis infractiuni, in fata autoritatilor nationale… Scurgerile in presa de informatii non-publice din dosarul penal pot fi considerate a fi o ingerinta in dreptul reclamantului la respectarea vietii sale private.
In acest context, simplul fapt ca in conformitate cu legislatia nationala cerinta de a pastra confidentiale actele din dosarul penal in cadrul investigatiilor este in principal menit sa protejeze procurorii in eforturile lor de a aduna probe… in ceea ce priveste consecintele pe care scurgerile in presa le-au produs reclamantului, Curtea constata ca odata ce informatia a fost publicata, solicitantul s-a trezit cu nu are nici un mijloc de a solicita masuri imediate pentru a i se apara reputatia, ca fondul cauzei nu a fost examinarea de catre o instanta, autenticitatea, exactitatea convorbirilor telefonice sau interpretarea lor pentru a putea astfel sa fie contestate… reclamantul nu a avut nici un fel de mijloace pentru a se plange impotriva autoritatilor pentru scurgerea de informatii. Astfel, se poate concluziona ca reclamantul a suferit un prejudiciu ca urmare a ingerintei in dreptul sau la respectarea vietii sale private (…) Curtea noteaza ca publicarea materialelor in cauza nu au servit la o mai buna urmarire penala in cauza (…) Rezulta ca scurgerea nu a fost justificata.
Curtea reitereaza, de asemenea, ca prin insasi natura sa, procedura de interceptare a convorbirilor telefonice este supusa controlului judiciar foarte riguros si, astfel, este logic ca rezultatele unei astfel de operatiuni nu ar trebui sa fie facute publice fara control judiciar la fel de aprofundat (a se vedea, mutatis mutandis, Dumitru Popescu versus Romania)… Este de remarcat faptul ca accesul publicului la informatiile dintr-un dosar penal nu este este nelimitat sau discretionar chiar si, dupa caz, dupa ce este depus la instanta (…)
In acest caz, ceea ce este extrem de important este, in primul rand, daca autoritatile statului au organizat serviciile lor cu personal calificat pentru a evita eludarea procedurilor oficiale si, in al doilea rand, daca reclamantul a avut mijloace de a obtine despagubiri pentru incalcarea drepturilor sale. La primul punct, Curtea nu poate decat sa observe ca mai multe asociatii de presa si o asociatie profesionala a magistratilor… au depus plangeri la CSM, care a declansat verificari (…) De asemenea, este de remarcat faptul ca scurgerea in presa de informatii dintr-un dosar de urmarire penala nu constituie un incident izolat (a se vedea raportul CSM la punctul 31 de mai sus). Prin derogare de la incheierea anchetei CSM si dezaprobarea generala a acestor practici de scurgeri, Curtea observa lipsa de reactie a functionarilor publici in acest caz (…) Actiunile CSM nu au fost, in opinia Curtii, un raspuns suficient de puternic, avand in vedere gravitatea situatiei. Mai mult decat atat, Curtea nu a primit nicio informatie cu privire la rezultatele concrete ale acestor verificari. Astfel, Curtea constata ca nu exista nici un angajament din partea statului de crestere a gradului de constientizare a institutiilor sale in materie.