Confiscare de Bunuri

Instanţa internă a apreciat, logic, că, dacă reclamantul era implicat în afaceri ilicite cu droguri, acestea nu s-au rezumat la cele 60 de grame de cocaină descoperite asupra sa.

Reclamantul a fost condamnat pentru o infracţiune de trafic de stupefiante la o pedeapsă cu închisoarea şi confiscarea celor 60 de grame de cocaină găsite asupra sa. Ulterior, împotriva sa statul a iniţiat o altă procedură care avea ca obiect confiscarea unor sume de bani, a căror sursă nu a putut fi explicată de către reclamant. Constatând că acesta nu poate justifica provenienţa a 162 000 euro, instanţa a dispus confiscarea sumei de bani, considerând că aceasta este legată de infracţiunea de trafic de droguri care condusese anterior la condamnarea reclamantului.

Art. 6 § 2. Prezumţia de nevinovăţie. Curtea a constatat faptul că a doua procedură, chiar dacă nu a urmărit stabilirea responsabilităţii penale a reclamantului pentru vreo infracţiune, este o consecinţă a hotărârii de condamnare pentru trafic de stupefiante, astfel încât art. 6 § 2 este aplicabil. Pe fond, Curtea a considerat că instanţa de judecată nu a impus reclamantului consecinţe rezultate dintr-o infracţiune pentru care nu a fost condamnat. În realitate, instanţa a apreciat, logic, că, dacă reclamantul era implicat în afaceri ilicite cu droguri, acestea nu s-au rezumat la cele 60 de grame de cocaină descoperite asupra sa. În consecinţă, se putea estima, în mod rezonabil, că sumele de bani pe care acestea le deţinea şi pe care nu le putea justifica ca fiind obţine dintr-o activitate licită sunt profiturile obţinute de pe urma traficului de stupefiante, astfel încât măsura confiscării sumei de bani se impunea. De aceea, art. 6 § 2 nu a fost violat.