Decizie CSM: Masa procurorului din sala de judecata, amplasată cu 20 de centimetri mai sus decât masa unde se află avocatul inculpatului

Profesorul Radu Chiriță este un emerit universitar clujean și predă de ani buni la Facultatea de Drept din cadrul Universității Cluj Napoca, materia de drept constitutional. În plus, Chiriță este și un cuoscut avocat clujean, care pledează în material dreptului penal.

Dilema amplasării mesei procurorului în sala de judecată, mai sus, decât masa avocatului apărării, demonstrează în opinia lui Chiriță, faptul că cele două părți nu sunt egale, deși ar trebui să fie. ”Prin ea se stabileşte, între altele, că masa la care stă procurorul în sala de judecată este pe un podium aflat la o înălţime mai mare cu 20 de cm decât masa avocaţilor. Nu mă deranjează în sine chestia, ci ceea ce reprezintă: o flegmă mare scuipată (de sus) către avocaţi”, a scris profesorul universitar pe blocul său personal.

Ce a stablit CSM

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii 1152 din 17 decembrie 2015 prevede că: ”Biroul procurorului va fi situate distinct de cel al judecătorilor, în partea opusă spațiului amenajat pentru persoanele privative de libertate, pe un un podium avînd înălțimea între 40 și 50 de centimetri și va fi orientat astfel încât să asigure o vizibilitate bună atât spre biroul judecătorilor cât și spre public”.

Biroul avocatului este prevăzut să fie amplasat pe un alt podium, care va avea o înălțime cuprinsă între 20 și 30 de centimetri.

sursa Evenimentul zilei

Modificarea Codului de procedura penala.Noul cod.Propunere Csm

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus modificarea si completarea Codului de procedura penala, aprobat prin Legea nr. 135/2010, in vederea sustinerii acestora ca propuneri de amendamente la proiectul de lege referitor la modificarea Codului de procedura penala, aflat in prezent in procedura parlamentara, dupa cum urmeaza:

La articolul 211, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, respectiv alin. (11) cu urmatorul cuprins:

„ (11) Durata masurii controlului judiciar in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca 1 an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 5 ani.”

La articolul 216, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, respectiv alin. (11) cu urmatorul cuprins:

„ (11) Durata masurii controlului judiciar pe cautiune in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca 1 an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoare mai mare de 5 ani.”

La articolul 207, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„(2) In termen de 3 zile de la inregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, cu citarea inculpatului. In cazul arestarii preventive si a arestului la domiciliu, verificarea se realizeaza inainte de expirarea duratei masurii preventive.”

La articolul 208, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„(4) In tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurilor preventive dispuse fata de inculpat.”

Pregatirea intrarii in vigoare a Noului Cod Penal

Pregatirea intrarii in vigoare a Noului Cod Penal NOUL COD PENAL  Unul din proiectele de lege care face parte din acest pachet legislativ prevede introducerea unei noi denumiri pentru judecatorii care isi desfasoara activitatea in penitenciare, posibilitatea audierii detinutilor prin videoconferinta, dar si acordarea unui nou drept condamnatilor, acela de a avea convorbiri online.

Guvernul Romaniei a propus, iar recent Senatul a aprobat proiectul de lege ce contribuie la punerea in aplicare a dispozitiilor penale, procesual-penale si executional penale pe viitor.

Este vorba despre “Proiectul de Lege privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal”, avizat favorabil de Consiliul legislativ, Consiliul Economic si Social si de Consiliul Superior al Magistraturii.

Casa de avocatura Coltuc va prezinta stiri site:www.licitatiijuridice.ro

In cadrul unui comunicat al CSM se arata ca “sesizarea a fost repartizata, de catre Secretarul General al CSM, directiilor de specialitate din cadrul aparatului propriu al Consiliului, in vederea analizarii si formularii unui punct de vedere.

Concluziile analizei vor fi dezbatute de catre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, urmand ca decizia Plenului sa fie adusa la cunostinta opiniei publice.

Sursa: CSM

Raport al inspecţiei judiciare. Lipsa caracterului unui act administrativ. Imposibilitatea atacării lui pe calea contenciosului administrativ.

Prin sentinţa civilă nr.1846/2007 pronunţată la data de 27 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi  fiscal a respins ca inadmisibilă, pentru  lipsa procedurii prealabile, acţiunea formulată de reclamanta  S.C.M SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect anularea actului administrativ – rezoluţia nr.1858/IJ/SIJ/2006, prin care s-a hotărât respingerea sesizării formulată de reclamantă  în contra  magistratului PU, ca netemeinică şi nelegală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de  pârât, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art.7 alin. (1) din Legea nr.554/2004, conform cărora, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată  într-un drept al său  sau într-un interes legitim  printr-un act administrativ unilateral,  trebuie să solicite autorităţii publice  emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.

Reclamanta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, susţinând motivul de casare sau modificare prevăzut de art.304 pct.5 C.proc. civ. respectiv „prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin . (2) Cod procedură civilă”.

Recurenta a invocat şi prevederile art.304¹ C.proc. civ., conform cărora cauza poate fi examinată sub toate aspectele, hotărârea atacată neputând fi atacată şi cu apel.

În motivarea recursului se precizează că actul administrativ, prin care intimata a soluţionat petiţia şi a cărei anulare a solicitat-o este un act administrativ jurisdicţional şi nicidecum un act administrativ unilateral aşa cum în mod nelegal a reţinut instanţa fondului.

În atare situaţie,  susţine recurenta, plângerea prealabilă este facultativă şi gratuită, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art.6 alin. (2) din Legea nr.554/2004, conform cărora „actele administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit  art.10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrativ-jurisdicţionale de atac”.

Recursul este nefondat.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea „actului administrativ” încheiat de Inspecţia  judiciară – Serviciul de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din cadrul CSM, prin care analizându-se memoriul adresat CSM de către recurentul-reclamant şi prin care se solicita tragerea la răspundere a judecătorului PU, s-a constatat că nu se poate reţine săvârşirea de către acest judecător a unor fapte de natură să atragă în sarcina sa răspunderea disciplinară.

Deci, actul atacat este un răspuns la un memoriu formulat de recurentul-reclamant, urmare  verificărilor făcute de către Inspecţia Judiciară din cadrul CSM şi nu o rezoluţie a Comisiei de Disciplină pentru judecători, aşa cum se prezintă în acţiune.

Recurentul-reclamant susţine că acest act are caracteristicile unui act administrativ jurisdicţional, astfel  încât plângerea prealabilă este facultativă şi gratuită şi deci el poate fi atacat direct  la instanţa competentă de contencios administrativ,  conform art.6 alin. (2) din Legea nr.554/2004.

Susţinerea recurentului-reclamant este neîntemeiată.

Art.2 alin. (1) lit.d) din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare,  defineşte actul administrativ jurisdicţional ca fiind „actul emis de o autoritate administrativă  investită prin lege organică, cu atribuţii de  jurisdicţie administrativă specială”, iar la art.2 alin. (1) lit.e) este definită noţiunea de  jurisdicţie administrativă specială în sensul „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale”.

Se constată deci că actul administrativ jurisdicţional trebuie să întrunească mai multe trăsături pentru a fi calificat ca atare şi anume: să fie un act juridic, adică să confere drepturi şi obligaţii  subiectelor de drept între care se stabileşte raportul juridic; să fie emis de o autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale; să fie emis ca urmare a rezolvării unui conflict juridic născut între  două sau mai multe persoane juridice sau fizice, între persoane private şi autorităţi publice; procedura de rezolvare a conflictului să întrunească în mod cumulativ două condiţii şi anume cea a contradictorialităţii şi cea a asigurării dreptului la apărare.

Raportând aceste caracteristici la actul în speţă ce face obiectul cererii de anulare şi care reprezintă un răspuns la memoriul făcut de societatea reclamantă, dat de către Inspecţia Judiciară din cadrul CSM, în sensul că din verificările efectuate nu a rezultat săvârşirea de către judecătorul în cauză a unor fapte care să atragă răspunderea disciplinară  a sa,  constatăm că acesta nu întruneşte nici pe departe caracteristicile unui act  administrativ-jurisdicţional.

Nu poate fi caracterizat nici chiar ca act administrativ unilateral cu caracter individual, aşa cum greşit a considerat şi instanţa de fond, pornind de la  definiţia dată în art.2 alin. (1) lit.c)  din Legea contenciosului administrativ pentru că în conţinutul său nu se găsesc caracteristicile acestui act cum ar fi; să fie emis de autorităţile publice; în regim de putere publică; scopul emiterii sale să fie executarea sau organizarea executării legii; să dea naştere, să modifice sau să stingă  raporturi juridice.

Actul atacat este de fapt un act premergător declanşării procedurii răspunderii disciplinare a judecătorului în cauză pentru abateri disciplinare  prevăzute de Legea nr.303/2004, fapte care nu s-au dovedit a fi comise de acesta conform verificărilor făcute de Inspecţia judiciară.

Răspunderea disciplinară a magistraţilor este reglementată printr-o procedură specială, prevăzută de Legea nr.317/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, art.44 – 48; conform acestor dispoziţii acţiunea disciplinară se exercită pentru faptele prevăzute de Legea nr.303/2004, republicată, de către secţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi numai după efectuare unor cercetări prealabile obligatorii.

Or, din aceste cercetări prealabile nu a rezultat existenţa unor date care să ateste săvârşirea vreunei abateri disciplinare de către judecătorul UP, aşa cum pretinde reclamanta-recurentă.

Aşadar, este inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă prin care este atacat  raportul, de fapt răspunsul Inspecţiei judiciare în sensul că din verificări nu a rezultat săvârşirea de către judecător a unei fapte de natura a atrage răspunderea disciplinară, câtă vreme această adresă, luată separat, nu întruneşte elementele constitutive ale unui act administrativ  unilateral cu caracter individual şi cu atât mai mult cele ale unui act administrativ – jurisdicţional.

Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de societatea reclamantă a fost respins ca nefondat, soluţia instanţei de fond fiind menţinută, cu menţiunea că motivarea dată acesteia de către instanţa de fond a fost înlocuită  cu cea precizată în instanţa de recurs.