contabil

Avantaje firma platitoare de tva

de

La momentul infiin­tarii unei firme, una dintre dilemele unui intreprinzator privat este daca e bine ca aceasta sa fie platitoare sau neplatitoare de TVA.

Elena Radulescu, de la firma de contabilitate Conta Radulescu SRL, raspunde catorva intrebari privitoare la aceasta problematica.

Care sunt avantajele si dezavantajele unei societati platitoare de TVA dar ale uneia neplatitoare?

O societate comerciala poate fi platitoare sau neplatitoare de TVA, acest lucru insemnand in esenta faptul ca cea neplatitoare emite facturi pe care nu vom regasi cota de TVA, in timp ce cealalta emite facturi cu TVA.

Ce se intampla cu TVA in procesul de vanzare si in relatia cu partenerii comerciali?

Un platitor de TVA are ca avantaj deducerea taxei din achizitiile de bunuri. Un neplatitor are dezavantajul imposibilitatii deducerii TVA.

Daca o societate cumpara un bun achitand TVA catre furnizorul care i l-a livrat, se produce un fenomen simplu bilateral: furnizorul care a vandut si a incasat TVA va trebui sa achite acea taxa catre bugetul de stat, scazand din totalul TVA achitata si de el, la randul sau, altor furnizori de la care a cumparat bunurile revandute. Cumparatorul care a achizitionat bunurile va plati statului roman doar diferenta dintre TVA incasata din revanzarea bunurilor si TVA achitata furnizorului sus-amintit.

In cazul in care cumparatorul este societate neplatitoare de TVA, nu va putea sa-si exercite dreptul de a deduce (scadea TVA) din simplul motiv ca nu va avea din ce sa scada, aceasta vanzand bunurile sale fara a mai incasa TVA de la client. In principiu, dispare fenomenul TVA in sine.

Dar acea societate a achitat pentru bunurile sale TVA pe care trebuie sa o recupereze, astfel incat sa nu ajunga in blocaj financiar. Nu o poate factura clientilor, fiind societate neplatitoare de TVA.

Cum isi poate recupera costul suportat cu TVA o societate neplatitoare?

Singura modalitate este sa integreze aceasta taxa in costul bunurilor vandute.

Propunere legislativa care obliga toate cele 700.000 de firme din România sa-si angajeze contabili

de

“Prin compartiment se întelege ansamblul persoanelor cu pregatire economica sau complementara care desfasoara activitati de natura financiar-contabila. Nu se pot organiza compartimente formate dintr-o

singura persoana, încadrata cu contract partial de munca sau în baza unei conventii civile”, arata textul propunerii de modificare a legii contabilitatii.

Cu alte cuvinte, aceasta prevederea spune ca, în primul rând, orice firma care are nevoie de contabilitate, adica aproape toate cele 700.000 de firme active la aceasta ora, indiferent de marimea lor, trebuie sa-si angajeze nu unul, ci doi contabili. Sau un contabil si un ajutor, dupa caz, pentru ca nu este specificat.

Explicatie halucinanta a politicienilor

Propunerea legislativa are si o expunere a motivelor care i-au condus pe alesi la concluzia ca legea trebie schimbata. Pe scurt, ei argumenteaza ca serviciul part-time a dus la “proliferarea muncii la negru”.

“Pe piata serviciilor contabile s-a profitat de confuzia privind notiunea de compartiment din legea contabilitatii. Asa ca un numar însemnat de entitati au organizat un singur compartiment de contabilitate format dintr-o singura persoana angajata cu contract individual de munca partial (una sau doua ore pe zi). Astfel, s-a proliferat munca la negru, situatiile financiare fiind întocmite de catre persoane care nu detin competenta necesara. Situatiile financiare întocmite astfel pot aduce atingere grava interesului public”, arata deputatii semnatari.

Sursa: Money

PFA versus SRL sau cum sa evitam Impozitul Forfetar

de

Prin impozitul forfetar firmele vor plati cel putin 1.467 lei la stat in ultimele opt luni din 2009, potrivit noii grile de impozitare convenite de Ministerul Finantelor cu patronate. Astfel, firmele care au o cifra de afaceri cuprinsa  intre 0 si 52.000 lei (circa 12.000 euro) vor plati un impozit minim in acest an 1.467 lei (341 euro), sau 183,3 lei lunar, urmand ca in 2010 impozitul minim datorat statului sa fie de 2.200 lei (putin peste 500 euro). In aceasta situatie tot mai multi intreprinzatori mici se vor orienta catre o alta varianta de desfasurare a activitatii, renuntand la SRL in favoarea infiintarii unui PFA.
Sa vedem asadar care ar fi avantajele functionarii unui PFA.

Act normativ: OUG 44/2008 privind desfăsurarea activitătilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale
Avantajele desfasurarii activitatii ca PFA
– persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent are calitatea de angajat propriu.
– o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terte persoane care functionează atât în acelasi domeniu, cât si într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată
– are posibilitatea sa presteze servicii in baza calificarii dobandite pentru orice client;
– plateste impozite si contributii mai mici decat IMM:
– contributie la sanatate 6,5%
– impozit pe venit fix de 16% (calculat pe diferenta intre veniturile impozabile si cheltuielile deductibile) sau o suma fixa, determinata pe baza normelor anuale de venit. Nu trebuie justificata utilizarea banilor. În cazul in care persoana care are calitatea de PFA este in continuare si angajat, impozitul se diminueaza cu un procent intre 0 si 50%;
– posibilitatea deducerii cheltuielilor atat cele legate de desfasurarea activitatii cat si cele declarate (întretinerea locuintei unde se desfasoara activitatea, combustibilul daca s-a incheiat un contract de comodat intre persoana fizica si PFA, abonament telefon etc);
– contabilitatea se tine in partida simpla(nu necesita cunostinte deosebite de contabilitate);
– beneficiaza de asigurare sociala de sanatate – conform legii toate persoanle care obtin venituri impozabile au obligatia sa plateasca 6,5 % din veniturile obtinute. În acest caz, fiecare PFA are obligatia de a vira trimestrial contributia aferenta veniturilor obtinute.
– beneficiaza de asigurare sociala in sistemul public de pensii – conform legii orice persoana este obligata sa fie asigurata in sistemul public de pensii. Astfel, in baza unei declaratii de asigurare, PFA se poate asigura la un venit fix lunar care nu poate fi mai mic de 318 lei. La acest venit asigurat se plateste o contributie in cota de 29%, respectiv la un venit de 318 lei o contributie de 92 lei/luna. Valoarea variaza de la an la an si este stabilita de Casa de Pensii la inceputul fiecarui an, in functie de valoarea venitului mediu pe economie.
– beneficiaza de concediu medical. PFA poate beneficia de indemnizatia pentru concediu medical daca se inregistreaza si achita la Casa de Asigurari Sociale de Sanatate o contributie trimestriala in valore de 0,85% din veniturile obtinute. Concediul medical se acorda in baza certificatului medical eliberat de medical de familie (sau institutia abilitatata) iar acest certificat trebuie depus la Casa de Asigurari Sociale de Sanatate.
– beneficiaza de concediu de sarcina si lauzie si de indemnizatia de ingrijire a copilului pana la doi ani.
– în calitate de PFA poate obtine un credit bancar la nivelul veniturilor reale obtinute.
– înfiintarea si desfiintarea PFA se face relativ usor. Persoanele fizice autorizate, intreprinderile familiale si intreprinderile individuale se vor inregistra la oficiile Registrului Comertului.
Dezavantaje
– persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent nu pot angaja persoane cu contract individual de munca pentru desfasurarea activitatilor pentru care s-a obtinut autorizatia.
– este necesara incheierea unui contract cu Casa de Asigurari de Sanatate pentru plata CAS-ului.
– PFA răspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, dacă acesta a fost constituit, si, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolventă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant.
Pot dobandi calitatea de PFA (persoana fizica autorizata):
– persoanele care vor sa realizeze fapte de comert (activitati de productie, activitati de comert, organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive, activitati de intermediere: contractul de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare, vanzarea in regim de consignatie a bunurilor, transport de bunuri si de persoane);
– meseriasii (mecanic auto, tamplar, zidar, electrician etc);
– persoanele care vor sa-si valorifice drepturile industriale (inventii, know-how, marci inregistrate, procedee tehnice) sau din drepturi de autor si drepturi conexe prin orice forma (contracte de cesiune, inchiriere, colaborare, cercetare, franciza).
– reprezentantii profesiilor liberale (avocat, notar, contabil, arhitect, medic, consultant, traducător etc.)
Precizare:
În cazul in care profesia este reglementata prin legi speciale, pentru a profesa independent persoana fizica(PFI)* are nevoie de autorizatie de la institutia care i-a eliberat certificatul de atestare. OUG 44/2008 nu se aplică profesiilor liberale, precum si acelor activităti economice a căror desfăsurare este organizată si reglementată prin legi speciale.
Persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si cele familiale pot desfasura orice obiect de activitate cuprins in codul CAEN, mai putin cele interzise prin legi speciale, cum ar fi medic, avocat, notar, expert contabil, arhitect.
PFI = profesie liberala (medic, avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect, executori judecatoresti, experti tehnici, traducatori, sportivi sau alte profesii reglementate, etc).

dsclex

Impozit pe profit. Cazul penalităţilor neîncasate

de

S.C. ”R.” SA  a solicitat anularea deciziei nr.1554/5 octombrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, prin care a fost respinsă contestaţia privind suma de 803.147.421 lei, reprezentând impozit pe profit.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, întrucât facturile de penalităţi nu erau încasate, acestea nu puteau fi considerate venit, potrivit H.G.nr.974/1994 şi H.G.nr.402/2000; că, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii  contabilităţii nr.82/1991, la “veniturile excepţionale” se înregistrează penalităţile încasate, momentul încasării fiind cel ce constituie stabilirea venitului şi a impozitului aferent; emiterea facturilor în fapt, nu consitituie momentul de stabilire a impozitului pe profit, întrucât nu este venit până la data încasării.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.862 din 30 septembrie 2002, a admis acţiunea reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a anulat decizia nr.1554/5 octombrie 2001, precum şi procesul verbal încheiat de Administraţia Financiară Sector 1, cu nr.341095/26 octombrie 1998, în privinţa obligării la plata sumei de 799.685.280 lei impozit pe profit.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza înscrisurilor de la dosar şi a raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, că, potrivit Legii nr.82/1991 şi a regulamentului de aplicare a legii stabilit prin H.G.nr.704/1993, “penalităţile sunt “creanţe incerte”, care se înregistrează în contabilitate în partidă simplă, în contul nr.8035 al penalităţilor neîncasate din Planul de Conturi-Debitori de amenzi şi penalităţi pretinse”;  că, autorităţile de control, au încadrat greşit penalităţile neîncasate în categoria veniturilor excepţionale, unde se înregistrează numai penalităţile care au fost încasate, astfel că reclamanta nu datorează suma de 799.685.280 lei, cu titlu de impozit pe profit.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi  Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, susţinând, în esenţă, că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât a încadrat penalităţile neîncasate de către reclamantă în categoria celor prevăzute în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor pretinse de la debitori, nu în categoria veniturilor excepţionale, cum corect au procedat organele de control financiar.

Recursurile sunt fondate.

Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în perioada 1996 – 1998, reclamanta a emis către clienţii săi facturi de penalizări ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale, pe care nu le-a înregistrat în evidenţa sa contabilă ca venituri excepţionale, ci în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor  pretinse de la debitori, motivând că acestea nu au fost încasate şi, deci, nu datorează impozit pe profit pentru ele, potrivit pct. 100 lit.c din Regulamentul de aplicarea Legii nr.82/1991.

Or, potrivit Cap.II, art.5 alin.4 din O.G. nr.70/1994, contribuabilii trebuie să înregistreze în evidenţa contabilă, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate şi câştigurilor, indiferent de sursă, din orice operaţii care duc la creşterea valorii activului, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri, în scopul reflectării corecte a impozitului pe profit.

Potrivit art.5 din H.G.nr.974/1994 pentru aprobarea instrucţiunilor privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit, “la determinarea  profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor lua în calcul totalitatea veniturilor încasate sau de încasat, indiferent de natura lor”; în venituri se include şi veniturile excepţionale, obţinute din operaţiuni de gestiune ( din despăgubiri şi penalităţi).

În aceeaşi ordine, sunt de observat şi dispoziţiile H.G.nr.704/1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a legii nr.82/1991, care stipulează că, pentru a da o imagine fidelă situaţiei financiare trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, inclusiv principiul indepedenţei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale, pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului.

Aşadar, potrivit acestor acte normative, penalităţile neîncasate, pentru care s-au emis facturi, constituie un venit care trebuia înregistrat şi impozitat, deoarece, prin emiterea facturilor, societatea a iniţiat o operaţiune economică şi financiară, pe care trebuia să o reflecte în evidenţa contabilă ca venit  şi, pe cale de consecinţă, să stabilească şi să achite obligaţiile fiscale; obligaţia rezidă şi în faptul că la clienţi facturile emise se înregistrează în mod corespunzător pe cheltuieli deductibile, prin care se diminuează masa impozabilă.

Faţă de cele menţionate, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursurile fondate, astfel că au fost admise, s-a casat sentinţa şi, pe fond, s-a respins acţiunea.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!