Și procedura contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului penal este nouă în NCPP şi a fost reglementată ca o procedură specială, de sine-stătătoare, îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen rezonabil. România a fost sancţionată în mod repetat de CEDO pentru depăşirea termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor, astfel că s-a impus adoptarea unui mijloc legal de acţionare pentru preîntâmpinarea depăşirii termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor.
Raportat la durata de un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, de un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în prima instanţă şi de 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare, se poate aprecia ca sub aceste durate de timp orice activitate de urmărire penală sau de judecată este efectuată în termen rezonabil?
În cazul retragerii contestației, care este rațiunea pentru care nu s-a acordat posibilitatea reiterării contestaţiei, în cadrul aceleiaşi faze procesuale în care a fost retrasă, pentru motive survenite ulterior datei retragerii contestatiei [art. 4881 alin. (4) NCPP]?
Care este eficiența acestei instituții juridice, în condițiile în care nu se prevede nicio sancțiune pentru nerespectarea de către procuror a termenului de rezolvare a cauzei sau de către instanța de judecată a termenului de soluționare a cauzei, stabilit prin încheierea de admitere a contestației privind durata procesului penal?