Contractul de muncă temporară este contractul de muncă încheiat în scris pe o anumită durată (a unei misiuni) între un salariat calificat sau necalificat şi un agent de muncă temporară (societate comercială).
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/
Agentul de muncă temporară (prestator de servicii), îl pune la dispoziţie pe salariatul său unui utilizator (persoană fizică sau juridică) pentru îndeplinirea unor sarcini precise (a unei misiuni) cu caracter temporar.
Orice utilizator poate apela la un agent de muncă temporară doar pentru executarea unei misiuni precise (şi temporară) şi numai în următoarele cazuri stabilite limitativ pentru:
- înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării;
- prestarea unor activităţi cu caracter sezonier;
- prestarea unor activităţi specializate sau ocazionale.
Între agentul de muncă temporară şi salariatul său, se încheie un contract individual de muncă, în scris, pe o perioadă determinată (durata unei misiuni) care nu poate fi mai mare de 12 luni, cu posibilitatea de se prelungi până la 18 luni, prelungirea fiind posibilă pe mai multe misiuni, fără să depăşească însă 18 luni. În contractul individual de muncă prin agent de muncă temporară se vor preciza, în afara elementelor prevăzute la art. 17 şi art. 18 alin 1, condiţiile în care urmează să se desfăşoare misiunea, durata ei, identitatea şi sediul (domiciliul) utilizatorului, precum şi modalităţile de remunerare a salariatului temporar.
Utilizatorul (persoană fizică sau persoană juridică) solicită agentului de muncă temporară o persoană care să presteze o muncă pentru îndeplinirea unei sarcini precise şi temporare. Între agentul de muncă temporară şi utilizator (client) se încheie în scris un contract de punere la dispoziţie a prestatorului de muncă, salariat al agentului respectiv.
Contractul de punere la dispoziţie, trebuie să cuprindă obligatoriu:
- motivul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar;
- termenul misiunii şi, dacă este cazul, posibilitatea modificării termenului misiunii;
- caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru;
- condiţiile concrete de muncă;
- echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;
- orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;
- valoarea contractului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul.
Art. 92 din Codul muncii interzice expres utilizatorului să folosească un salariat temporar (pentru contractul individual de muncă pe durată determinată şi în cazul prestării muncii prin agent de muncă temporară) pentru a înlocui un salariat al său aflat în grevă.
Salariatul, în principiu, nu se poate opune sarcinii de serviciu pe care i-o dă agentul de muncă temporară de a executa o anumită misiune.
Între salariatul agentului de muncă temporară şi utilizator nu se naşte un raport juridic contractual. Totuşi, salariatul are acces la toate serviciile şi facilităţile acordate de utilizator salariaţilor săi, inclusiv la echipamente individuale de protecţie şi de muncă, cu excepţia situaţiei în care, prin contractul de punere la dispoziţie, dotarea cu astfel de echipamente este în sarcina agentului de muncă temporară.
Salariatul temporar beneficiază de salariu plătit de către agentul de muncă temporară, pe durata efectuării propriu-zise a misiunii. Nivelul salariului nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte un salariat al utilizatorului cu atribuţii similare de serviciu.
Neexecutarea obligaţiei agentului de muncă temporară privind plata salariului şi achitarea contribuţiilor şi impozitelor în termen de 15 zile calendaristice de la data la care aceasta a devenit scadentă şi exigibilă, aceste obligaţii vor fi suportate de către utilizator, în baza solicitării salariatului temporar.
În momentul în care salariatul se află între două misiuni, acesta este la dispoziţia angajatorului (agentul de muncă temporară) şi beneficiază de un salariu plătit de agent, ce nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară.
Pentru prejudiciul cauzat utilizatorului de către prestatorul obligaţiei de a munci (salariatul), prin executarea muncii, dacă în contractul comercial încheiat între agent şi utilizator nu există stipulaţii exprese în sens contrar, utilizatorul poate formula o acţiune în despăgubiri, împotriva agentului de muncă temporară, iar acesta din urmă poate regresa împotriva salariatului. În cazul în care prin contractul dintre agent şi utilizator se prevede că salariatul va răspunde direct faţă de utilizator, salariatul care a produs paguba răspunde delictual conform Codului civil.
La încetarea misiunii, salariatul temporar poate încheia un contract individual de muncă cu utilizatorul. În cazul în care utilizatorul continuă să beneficieze de munca salariatului, fără a încheia cu acesta un contract individual de muncă sau fără a prelungi contractul de punere la dispoziţie, se prezumă că între salariatul în cauză şi utilizatoru a intervenit un contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Salariaţii care au o relaţie de muncă pe durată determinată sau o relaţie de muncă temporară, trebuie să se bucure de acelaşi nivel de protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de care beneficiază ceilalţi salariaţi ai angajatorului sau/şi ai utilizatorului.
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/